miercuri, 20 mai 2009

Cuvantul Saptamanii

Parintele Iustin Petre, staretul Manastirii Sf Ioan Casian din Dobrogea:
Despre locul educatiei religioase si pericolul marginalizarii sau ignorarii ei

In Romania postdecembrista se vorbeste de tot felul de reforme, care mai de care, dar nimeni nu vorbeste de reforma morala. Asta este convingerea mea intima: ca fara o reforma morala autentica nu va fi posibila insanatosirea reala a societatii. Restul este un fel de-a ne afla in treaba. Ne jucam, de fapt, de-a educatia, facand gimnastica democratica. Sistemul educational actual este bazat mai mult pe informare si aproape deloc pe formare. Uitam prea usor ca o societate sanatoasa se zideste cu caractere si nu cu specialisti. Ar trebui sa redescoperim cat de importante sunt pentru educatie valorile fundamentale ale umanitatii: respectul, buna-cuviinta, politetea, iubirea aproapelui, altruismul, generozitatea, devotamentul, omenia etc. Sa invatam mai intai cum sa fim oameni si apoi cum sa ne descurcam in viata. Iar daca Dumnezeu lipseste din toata povestea asta, totul este posibil, pentru ca totul este permis. Daca Dumnezeu nu exista, cel puternic il inghite pe cel slab. Supravietuieste cine poate in aceasta lege a faradelegii. "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti", spus de Mantuitorul Hristos, este cel mai superb principiu democratic enuntat vreodata, care, din pacate, nu este cuprins in nici una dintre constitutiile statelor Uniunii Europene. Ce inseamna educatia religioasa pentru noile generatii? In mitologia greaca, Ulise, cand a plecat sa caute lana de aur, urma sa treaca prin marea sirenelor. Acestea cantau atat de frumos, atat de irezistibil, incat toti marinarii care treceau pe acolo se aruncau in mare si mureau inecati. Ulise, stiind ca nu va rezista nici el, s-a legat de catarg si numai asa a putut scapa cu viata. Educatia religioasa o vad ca pe un catarg. Hristos a fost cel mai stralucit orator pe care l-a avut vreodata omenirea. Vorbea simplu, pe intelesul tuturor, dar cu o adancime inepuizabila. Nimeni, nici cei care Il apreciau, nici cei care Ii stateau impotriva, nici macar copiii, nu puteau ramane indiferenti cand Il auzeau vorbind.




Postatde:

Parintele Constantin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu