Cuvantul Saptamanii

Craciunul 2009

“Hristos Se naste, slăviti-L”

Iarasi este Craciunul. Fiecare pastram in adancul fiintei noastre emotia primului Craciun. Parca-i vedem si acum pe acei copii care ne-au adus primul cantec de stea, colindul sfant si bun ce vestea Nasterea Domnului in timpurile cand acestea nu puteau fi auzite decat la posturile de radio din Occident, transmise pentru romanii de acasa...

Si astazi – din nefericire, din ce in ce mai putin - glasuri de copii nevinovati vestesc in fiecare an, Nasterea lui Hristos, cruzimea lui Irod si moartea pruncilor... Si tot din ce in ce mai putin exista crestini care sa se opreasca in loc si sa ia aminte la Veste…

Ce mai este si cu Craciunul acesta? ar parea ca se intreaba cei mai multi…Stim si noi cate ceva din povestea aceasta. Dar voi chiar luati Craciunul in serios? ar adauga cei molipsiti de indiferentismul si consumerismul occidental. Istoria Craciunului este simpla si o putem rezuma la numai cateva cuvinte...

Nasterea Domnului aminteste întregii umanităti că Împăratul veacurilor, Fiul lui Dumnezeu, se micsorează pe Sine, luând trup omenesc spre a-l ridica pe om la starea cea dintâi. Crăciunul - cum popular i se mai spune Nasterii Domnului - ne-a bucurat copilaria de care aminteam la inceput, chiar dacă adevăratul duh a fost stirbit în anii de tristă amintire cu fel si fel de subterfugii: inventarea lui Mos Gerilă, ca o contrapondere la Mos Crăciunul crestin, accentuarea si exagerarea importantei Revelionului, etc. A rânduit Domnul sa mai avem prin neamurile noastre fie bunici, fie rubedenii, care nu s-au temut să ne ducă de mână la biserică, la spovedit si împărtăsit, să ne pună cartea de rugăciuni în mână si să ne dea câte-o icoană…

Iar acum, la 20 de ani de când acea noapte care ne-a bântuit vreme de aproape 50 de ani s-a topit în istorie, ne punem întrebarea: mai sunt bunici, sau neamuri si - mai ales! - părinti, care să-si ia copiii de mână si să vină cu ei la Biserică, în timpul posturilor rânduite, în duminici si sărbători, asa cum făceau bunii si înteleptii nostri înaintasi? Sau îi lăsăm în voia lor si a lumii, cu patimile si frământările lor, în timp de libertate, când - slavă Domnului! - sunt atâtea cărti bune de citit la îndemână, când avem biserici deschise, si (încă) suntem binecuvântati cu duhovnici buni.

Să asezăm la inimă aceste cuvinte si cu totii să punem început bun întru cele ale vietii în Hristos, viată care nu este nimic altceva decât modul firesc de a fi al omului. Facă Bunul Dumnezeu să cunoastem pe Fiul venit în lume si pentru tine, iubite frate, si pentru mine. Să ne bucurăm cu bucurie mare, căci iată, vine, vine să-l mântuiască pe om!

Sarbatori cu pace va doresc, frati si surori, si va imbratisez  pe toti in Hristos Domnul!

La multi ani!

Pr. Constantin Popescu

Va binevestesc voua bucurie mare

“Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”… (Matei 1,1-25 )




Marele dar al lui Dumnezeu, dat nouă de Crăciun, nu a fost nici un cod etic nici o nouă filozofie, ci El însuşi! Creştinismul este mult mai mult decât o serie de porunci. Mai mult decât orice, este o Prezenţă: Emanuel – cu noi este Dumnezeu!
Cu noi este când suntem în necazuri – să ne scoată din ele.
Cu noi când suferim – să ne şteargă lacrimile.
Cu noi când cădem – să ne ajute să ne ridicăm.
Cu noi când suntem slabi – pentru ca să ne întărească.
Cu noi în moarte – să ne facă încrezători.
Da, şi rămâne cu noi definitiv şi după moarte – într-un loc în care “cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (1 Corinteni 2,9)
“Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.” (Luca 2,10). “Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7,14) – cu noi este Dumnezeu!                                         (Pr. A. Coniaris)



Duminica, 20 decembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Joi, 24 Decembrie - Ajunul Crăciunului(Nasterii Domnului):
18:00 - 20:00 - Pavecerniţa Mare şi Litia
Între 16:00 - 18:00 si 20:00 - 22:00 Spovedanii.

Vineri, 25 Decembrie - Crăciunul(Nasterea Domnului)
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie

Sambata, 26 Decembrie - Soborul Maicii Domnului
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

Duminica, 27 Decembrie-Sf. Intâi Mucenic şi Arhidiacon Stefan
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

Vineri, 1 Ianuarie- Sf. Ierarh Vasile cel Mare
Nu va fi slujba la Mirfield.

Duminica, 3 Ianuarie
Liturghie duminicala
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

Cuvantul Saptamanii

Slujbele Bisericii reprezintă împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos

Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ iar slujbele reprezintă intrarea noastră în această Împărăţie, trăirea şi împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos, de dreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizează Împărăţia lui Dumnezeu (Rom. 14, 17). Cultul Bisericii ne poartă în lumea prezenţei directe a lui Dumnezeu făcându-ne părtaşi bucuriei învierii. Creştinismul este, pentru aceasta, o religie liturgică, o religie în care pe primul plan este cultul, trăirea liturgică a vieţii celei noi în comuniune cu Dumnezeu. Biserica este, în primul rând, o comunitate rugătoare, slăvitoare. Înţelegem astfel de ce Biserica noastră se numeşte ortodoxă: este Biserica ce aduce dreaptă slăvire (orthos - doxa) lui Dumnezeu şi, ca urmare, are credinţa dreaptă fiind Biserica cea adevărată.

Sursa:
http://www.dervent.ro/liturghia.php

Postat de:

Parintele Constantin

Tirania lui "trebuie"

“…Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata…” Luca 14,16-24




Religia lui “vino”


Dr. Karen Homey, faimosul psihiatru, vorbea despre “tirania lui ‘trebuie’”. Trebuie să fac aceasta. Trebuie să fac cealaltă. Dacă punem prea mulţi “trebuie” pe umerii unei persoane, îl putem îmbolnăvi emoţional.


Există mulţi oameni care consideră creştinismul o astfel de religie tiranică, a lui “trebuie”. Pentru ei, creştinismul nu este altceva decât o serie de porunci. Nu trebuie să faci aceasta. Nu trebuie să faci cealaltă.


Dar creştinismul nu este în primul rând sau cel mai mult o religie a lui “trebuie”. Este în primul rând şi cel mai mult o religie a lui “vino”.


Marea putere a lui Hristos nu stă în “Să nu faci” ci în acest “Vino la mine”. Vino să fii umplut cu Duhul Sfânt.


Vino să fii umplut cu puterea prezenţei lui Dumnezeu. Dacă venim, la El, atunci trebuie să facem cu siguranţă unele lucruri, dar nu pentru că “trebuie” să le facem, ci pentru că ne face plăcere să le facem ca expresie a iubirii noastre pentru Iisus.(Pr. A. Coniaris)

Duminica, 13 decembrie, Sfinta Liturghie incepe la ora 11:30

Cuvantul Saptamanii

Parintele Teofil Paraian: Despre Rugaciune

"Sunt primite si rugaciunile spuse numai cu buzele, pentru ca nu-i poti cere unui copil sa mearga la acelasi pas cu un om mare. Deci, eu ma rog cum pot si Dumnezeu imi primeste rugaciunea, asa cum a fost vorba despre fiul tatalui lunatic, cand a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!” (Marcu 9, 24). Si Domnul Hristos n-a zis: "A, pai daca nu crezi cat trebuie, n-am ce-ti face!...”, ci l-a ajutat in starea lui. Nu putem ajunge la mult, decat de la putin, de la cat suntem".

Sursa:

http://www.jurnaluldevrancea.ro/special/3497-Vorbe-duh-rostite-Parintele-Teofil-Prian.html

Postat de:

Parintele Constantin

Dragi Membrii ai grupului ortodoxuk,

Mai jos puteti gasi programul liturgic de Craciun.

Joi, 24 Decembrie - Ajunul Crăciunului:
18:00 - 20:00 - Pavecerniţa Mare şi Litia
Între 16:00 - 18:00 si 20:00 - 22:00 Spovedanii.
Vineri, 25 Decembrie - Crăciunul
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie
Sambata, 26 Decembrie - Soborul Maicii Domnului
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.
Duminica, 27 DecembrieSf. Intâi Mucenic şi Arhidiacon Stefan
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.
Vineri, 1 Ianuarie – Nu va fi slujba la Mirfield
Duminca, 3 Ianuarie
Liturghie duminicala
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.
Post cu folos.

Pr. Constantin Popescu

Femeie, esti dezlegata de neputinta ta

“…Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta…”                                              Luca 13,10-17

Sunt unii care spun: “Nu poţi schimba firea omului”. Această afirmaţie îl nesocoteşte pe Dumnezeu – El a venit în această lume tocmai pentru a schimba firea omului, să îndrepte personalităţile cocoşate.
“Şi aşa eraţi unii dintre voi”, beţivi, idolatri, tâlhari, vrăjitori, scrie Apostolul Paul. “Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.”
De multe ori în viaţă vedem râuri şerpuitoare. În Minneapolis există un braţ foarte încovoiat numit Minnehaha Creek. Motivul pentru care are atâtea cotituri este că urmăreşte cursul ce opune cea mai mică rezistenţă.
La fel se întâmplă şi în viaţă. Când în loc să îi urmăm lui Hristos, urmăm cursul cu cea mai mică rezistenţă, viaţa noastră nu este dreaptă ci plină de curbe, cotituri, devieri…                            (Pr. A.Coniaris)

Duminica, 6 decembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Duminica, 6 decembrie, Biserica Ortodoxa il cinsteste pe mult iubitul Sfant Nicolae.


Mărite Sfinte Nicolae! cu puterea şi harul pe care l-ai câştigat înaintea feţei lui Dumnezeu, ascultă glasul celor care îţi poartă cu vrednicie sfinţitul tău nume!
Ajută şi ocroteşte pe toţi cei care s-au adunat astăzi în sfintele biserici, pentru a-ţi aduce prinos de laudă şi se roagă cu credinţă!
Fereşte Biserica noastră, ţara noastră şi lumea toată de pustiirea războaielor, de foamete, de boală şi de tot răul!
Fă să se aprindă în sufletele tuturor oamenilor virtuţile tale cu harul lui Dumnezeu, pentru ca astfel să se stingă vrăjmăşia, neînţelegerea dintre oameni şi popoare şi să se realizeze astfel împărăţia păcii, a înţelegerii şi a iubirii pe pământ. Amin.

Cuvantul Saptamanii

Parintele Arsenie Boca*: Despre invatatura adevarului

"...Cei mai multi se indeletnicesc mai osebit a cunoaste decat a trai cum se cuvine, se ratacesc adesea, iar din truda lor nu se aleg decat cu putine roade, sau deloc. O, daca ar fi tot atat de harnici cu starpirea stricaciunilor lor si cu cultivarea virtutii, cum sunt cu vanturarea desartelor vorbiri, n-am vedea atatea rele, nici atatea scandaluri, si slabanogie in lume.

Fara indoiala, la ziua judecatii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am facut, nici daca am vorbit cu dibacie, ci daca am trait cum se cuvine".

Sursa:

http://www.razboiulnevazut.org/

* Sambata, 28 Noiembrie, s-au implinit 20 de ani de la trecerea la cele vesnice a parintelui Aarsenie.

Postat de:

Parintele Constantin

Usa inchisa

“…Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!...”                                                                               Luca 18,18-27


  
“Un lucru îţi lipseşte.” Unii dintre noi avem anumite încăperi din casa noastră în care nu dorim ca Dumnezeu să intre. Ţinem încăperile acestea zidite bine. Pentru tânărul din Evanghelia de astăzi, această încăpere era lumea banilor. Nu vroia ca Iisus să intre în această încăpere.
Poate pentru noi această încăpere este ocupată de sufocanta ambiţie de a reuşi în carieră, indiferent pe câţi trebuie să îi calci între timp în picioare.
Pentru unii, poate să fie ocupată de vechiul păcat al refuzului spovedaniei.

Sau poate această încăpere zidită este ocupată de sexualitatea noastră căreia suntem hotărâţi să ne supunem, orice ni s-ar întâmpla, oricât ne-ar costa.

Pentru alţii poate să fie o ură adâncă faţă de cineva, ură ce stă între noi şi Dumnezeu, furându-ne pacea.

Dumnezeu poate să aibă orice doreşte de la noi, dar nu acel “un lucru”.
Poate să intre în orice încăpere, dar nu în aceasta!

Acesta sunt eu!

Un dramaturg spunea odată că o piesă de teatru place în măsura în care ne face să spunem: “Oh, Doamne – acesta sunt eu!” Pericopa de astăzi este asemenea unei piese de teatru. Dacă ne uităm la tânărul bogat şi ne spunem în inimă: “Acesta sunt eu!”, atunci pericopa şi-a atins scopul. Pentru că atunci înseamnă că am devenit conştienţi de acel “un lucru” care ne lipseşte, care ne împiedică să câştigăm de la Iisus viaţa veşnică.                         Pr. A Coniaris

Duminica, 29 noiembrie, nu este Sfanta Liturghie la Mirfield.

Cuvantul Saptamanii

Luna noiembrie în 25 de zile: Pomenirea Sfintei Mucenite Ecaterina (+305)

Aceasta Sfanta a trait pe vremea lui Maximian, cel ce domnea impreuna cu Diocletian. S-a nascut in Alexandria, fiind fiica de neam imparatesc. Desteapta, frumoasa, crescuta in belsug, Sfanta Ecaterina a dobandit cunostinte rare si multa invatatura, ajungand, foarte de tanara, printre cei mai de seama intelepti ai vremii sale. A cunoscut, astfel, scrierile lui Virgiliu, Esculap si Hipocrate, ale lui Aristotel si Platon si ale altor intelepti asemenea lor, a cunoscut tot mestesugul marilor cuvantatori, si graia in multe limbi straine. Dar osebit de toate aceste invataturi, Sfanta era si o luminata crestina, cunoscand Sfanta Scriptura si straduindu-se sa vietuiasca dupa poruncile Domnului Hristos, pe care Il iubea ca o logodnica, socotindu-L Mirele sufletului sau.

In zilele prigoanei pornite impotriva crestinilor de imparatul Diocletian, sosind Maximian in Alexandria Egiptului, a fost prinsa si Sfanta Ecaterina pentru marturisirea ei cea in Hristos. Deci, a fost pusa la batai grele si la sangeroase chinuri, din care a iesit nevatamata. Asemenea intre alte pedepse, Sfanta a fost silita de Maximian sa se infrunte cu o adunare de filosofi pagani, ca sa dovedeasca in fata poporului, desertaciunea zeilor. Iar ea, rusinandu-i pe toti, cu intelepciune si cu buna graire, i-a induplecat pe cei i suta cincizeci de invatati sa creada in Hristos, incat, staruind ei in marturisirea credintei, au fost arsi in foc. In cele din urma, scapand ea ca prin minune de invartirea cea ucigatoare a roatei, a fost osandita sa i se taie capul si asa a luat cununa marturisirii. Trupul ei se afla la manastirea Sfanta Ecaterina, pe muntele Sinai.

(Din Proloagele pe luna noiembrie)

Sursa: http://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage25Nov.shtml

Postat de:

Parintele Constantin

"Nu puteti"

“…Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu…”                                                            ( Luca 12,16-21 )




Să comparăm falsa lui siguranţă cu siguranţa reală a unuia dintre primii creştini. “Te voi exila”, i-a spus magistratul roman.
 

“Nu puteţi”, i-a răspuns creştinul. “Lumea întreagă este casa Tatălui meu”.


“Te voi omorî.” “Moartea mă va duce în prezenţa lui Dumnezeu.”


“Îţi voi lua comorile.” “Nu puteţi, deoarece comoara mea este în ceruri.”


“Te voi duce departe de oameni şi nu vei mai avea nici un prieten.”


“Nu puteţi, deoarece am un Prieten de care nu mă puteţi despărţi.”


Siguranţa lui nu era bazată pe hambare mai mari sau pe multe bunătăţi, ci pe Dumnezeu.    (Pr. A. Coniaris)



Duminica, 22 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei:

Cuvant la inceput de post

...Icoana şi muzica bizantină constituie latura imagistică şi sonoră a ascezei. Am amintit de acestea două căci, mi se pare, prin ele omul se poate desprinde mai uşor de lumea imaginilor şi zgomotelor provocatoare de mii de patimi şi păcate. Există, apoi, asceza ca post, rugăciune, filantropie, suferinţă. La auzul acestor cuvinte, oamenii de astăzi, în majoritate, întorc spatele. Doar filantropia, văzută ca asistenţă socială, voluntariat şi luptă împotriva inegalităţilor este, în general, acceptată. Din ceea ce-mi prisoseşte dau şi celui în nevoie. E un lucru bun, dar nu face parte din asceză, din „banii văduvei din Evanghelie“. Postul (ca purificare a omului în întregul său psihosomatic), rugăciunea (ca depăşire a egocentrismului prin legătura cu Dumnezeu) şi acceptarea suferinţei (ca mijloc de exorcizare a răului din om şi din lume) alcătuiesc taina ascezei, ca răspuns personal şi comunitar la „consumismul“ contemporan. Văzând situaţia în care se află societatea contemporană, ne întrebăm cum de lumea nu dispare în hăul, în nefiinţa din care a fost adusă la fiinţă. Prin mila lui Dumnezeu, n-au dispărut din omenire cele „7.000 de suflete care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal“ (III Regi 19, 18). Sunt încă multe familii în România, şi în alte părţi, în care tatăl, mama şi pruncii lor formează „biserica cea mică de acasă“. Aici, postul, rugăciunea, milostenia, fidelitatea conjugală etc. sunt realităţi fără de care nu se concepe viaţa. Miile de tineri şi tinere care au luat drumul mănăstirii constituie o altă cohortă a plăcuţilor lui Dumnezeu, prin care se exorcizează puterea întunericului din lume. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă, politicieni, oameni de afaceri, pentru care cercetarea ştiinţifică, puterea şi banul sunt mijloace puse în slujba binelui comun, în slujba lui Dumnezeu. Membrii familiilor creştine, vieţuitorii mănăstirilor şi creştinii angajaţi în viaţa academică, politică sau economică formează „aluatul care dospeşte toată frământătura“ (I Cor. 5, 6). Prin dimensiunea ascetică a vieţii lor, umanitatea îşi găseşte echilibrul interior, iar „societatea de consum“ nu are forţa necesară de a domina totul în lumea de astăzi.

Articolul intreg, axat in prima parte pe atitudinea din ce in ce mai consumerista a omului modern poate fi gasit aici::

http://www.ziarullumina.ro/articole;1081;1;30610;0;Cuvantul-ierarhului-Gand-la-inceput-de-post.html

Postat de:

Parintele Constantin

Pacatul omisiunii

“…Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da…” Luca 10,25-37






Prima idee pe care Iisus doreşte să o înţelegem este că majoritatea dintre noi nu suntem asemenea samariteanului; majoritatea suntem ca preotul şi levitul.
Suntem prea ocupaţi de noi înşine pentru a mai avea timp de nevoile altora.
Găsim mii de scuze pentru a nu ne implica.
Trecem pe lângă ceilalţi, ignorându-i.
Dorim ca ceilalţi să fie pentru noi bunii samariteni, dar nu noi lor.
Suntem ca tânărul care a fost întrebat ce a înţeles din această parabolă. El a răspuns: “Am învăţat că atunci când sunt într-un necaz, cineva trebuie să mă ajute să ies din el.” (Pr. A. Coniaris)



Duminica, 15 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Intalnire cu scriitorul Danion Vasile

Cuvantul Saptamanii

Patimirea Sfintilor: Sf. Ierarh Nectarie din Eghina, Mitropolitul Pentapolei

Mult l-au pizmuit, denigrat şi umilit pe Sf.Nectarie ierarhii Bisericii, fie că era vorba de înalt slujitorii din Alexandria (Egipt), fie de cei de la Atena. Dar numai un crestin induhovnicit poate transforma in cistig personal nedreptatile pe care le rabdă zîmbindu-i lui Dumnezeu în lungile nopţi înstelate cu lacrimile rugaciunii.

Fireste, multe alte lucruri poţi învăţa din viaţa şi din textele Sf.Nectarie, dar pe mine aceste aspecte ale ispitelor venite din partea ierarhiei Bisericii m-au impresionat tare. Şi o să explic şi de ce.

Istoria Bisericii Creştine, în special în Apus, este plină de revolte, rebeli, reforme care au mers pînă la a întemeia adevăratele biserici creştine. Un cult mai adevărat decît altul, o sectă mai plină de esenţă evanghelică decît altele. Erezii peste erezii, nebunie şi plînset laolaltă. In timp ce aici, la noi, multi au parasit Ortodoxia, ratacind pe la diverse culte şi dînd vina pe un popa betiv sau pe un sat necredincios.

Ei bine, Sf.Nectarie a rămas în duhul ortodoxiei cu toate nedreptăţile care i-au venit din partea ierarhilor ortodocşi din Egipt sau de la Atena. Că era vorba de abuzuri de la Patriarhie sau Mitropolie, Sf.Nectarie a rămas alături de Evanghelie şi învăţătura patristică şi nu s-a dedat la a predica vreun duh reformator în Biserică.

Cu smerenie, duhul blîndeţii, rugăciune şi mii de versuri către Maica Domnului a răspuns Sf.Nectarie la toate încercările. Şi nu pot să uit scenele în care, deşi era director al seminarului teologic Rizarios de la Atena, Sf.Nectarie nu s-a sfiit să cureţe toaletele pentru că, din diverse motive, cei angajaţi cu aceste treburi nu erau la post…

Mă gîndesc că viaţa Sf.Nectarie din Egina este ca un răspuns plin de har la adresa tuturor celor care s-au despărţit de Biserica dreptmăritoare: preoţi sau mireni. Iar astăzi, mii şi mii de creştini care se roagă Sfîntului cu multa credinta au mare bucurie sufletească si nu putini sint cei care dobindesc vindecari miraculoase. Din fericire pentru noi, moaşte ale Sf.Nectarie se găsesc şi la Biserica Radu-Vodă din Bucuresti.

Sursa:

http://www.alexradescu.ro/2009/04/sfnectarie-din-egina-cind-ierarhia-bisericii-devine-o-ispita-in-calea-sfintilor.html

Extras din Sfântul Nectarie din Egina, Făcătorul de minuni, de monahul Teoclit Dionisiatul (ed. Sophia, Bucuresti, 2008).

Postat de:

Parintele Constantin

Re: 28 - 29 Noiembrie - IPS Mitropolit Iosif la Birmingham

Dragi membrii ai grupului ORTODOX UK,

Va copiez mai jos mesajul-invitatie trimis de parintele Mihai Novacovschi de la parohia romaneasca din Birmingham, invitandu-va si eu la randu-mi sa participati la aceasta sarbatoare din viata parohiei surori din West Midlands.

De aceea, duminica, 29 noiembrie NU VOM AVEA SLUJBA LA MIRFIELD.

V-as ruga sa-i informati si pe cei care nu au acces la grupul nostru de discutii despre evenimentul de la Birmingham.

Cu nadejdea revederii la Birmingham,

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Dragi romani,

Am bucuria de a reinnoi invitatia pentru zilele de 28 si 29 noiembrie, cand va asteptam cu drag in la sarbatorirea hramului Parohiei ‘Sf. Apostol Andrei’ din Birmingham. Este aproape sigur ca il vom avea ca oaspete pe IPS Iosif, Mitropolitul nostru, si pe multi dintre preotii romani din UK. Speram de asemenea sa ne fie partasi la bucuria acelor zile si unii din ceilalti preoti ortodocsi din Birmingham, reprezentanti ai Ambasadei Romaniei la Londra si mai ales cat mai multi credinciosi.

Sambata 28 noiembrie ne propunem sa organizam o Vecernie arhiereasca (ora 18.30), urmata de o seara duhovniceasca – intalnire a credinciosilor cu parintele Mitropolit Iosif.

Duminica 29 noiembrie vom avea Sf. Liturghie arhiereasca (ora 11.30), urmata de o agapa de sarbatoare.

Ne-ar bucura peste masura daca la aceste sarbatori ale comunitatii noastre ar fi prezenti cat mai multi dintre romanii din Marea Britanie – intalnirea cu IPS Iosif va va fi tuturor de mare folos spiritual, iar stradania speciala de a putea fi prezenti la aceasta sarbatoare nu va va ramane fara rasplata.

Va rog de asemenea trimiteti aceasta invitatie (si/sau instiintati-ma de detaliile de contact ale dansilor) tuturor credinciosilor ortodocsi, romani sau nu, din Birmingham sau din UK care ar putea fi doritori sa se bucure impreuna cu noi la aceste praznice – invitatia este deschisa tuturor.

Doamne ajuta si va asteptam!

Pr. Mihai

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafail Noica: Sa nu uitam pentru ce suntem in viata asta

"...Eu sunt in ultima faza a vietii acuma si imi e mai firesc sa vad importanta si desertaciunea vietii de pe pamant. Importanta alegerii fiindca este vesnica! Desertaciune - in masura in care ne lasam prinsi prea exclusiv in ale istoriei, in ale Martei: Marto, Marto, te grijesti si te tulburi pentru multe, dar una este de folos.

Asta nu inseamna, Marto, sa nu mai invarti la mamaliga ta! Asta inseamna: Marto, nu uita pentru ce invarti la mamaliga! Si asa, fiecaruia as vrea sa zic: Sa nu uitam pentru ce suntem in viata asta".

Sursa:

http://rafailnoica.wordpress.com/2008/12/08/cuvant-la-lansarea-cartii-cultura-duhului/

Postat de:

Parintele Constantin

Noi ierarhi

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Saptamana aceasta au fost alesi noi ierarhi pentru scaunele vacantate din cuprinsul Patriarhiei Romane. Printre numele celor alesi recunoastem si nume apropiate noua.

Astfel, PS Gurie, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei (episcop care m-a hirotesit duhovnic) a fost ales ca Episcop eparhiot al nou-infiintatei Episcopii a Devei si Hunedoarei.

Detalii aici:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/preasfintitul_gurie_georgiu_ales_ierarh_titular_al_nou_infiintatei_episcopii_a_devei_si_hunedoarei.html

Deasemenea, in cadrul aceleiasi sedinte a fost ales ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului parintele arhim. Emilian Nica, nume de care se leaga si comunitatea noastra de la Mirfield, prin asigurarea interimatului, pana la hirotonia mea.

Detalii aici:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/parintele_arhimandrit_lector_dr_emilian_nica_a_fost_ales_episcop_vicar_al_episcopiei_ramnicului.html

Deasemenea, au mai fost alesi inca doi ierarhi:

Parintele Ieronim Creţu, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, ales Episcop Vicar Patriarhal, cu titulatura Sinaitul, iar Parintele Varlaam Merticaru de la Arhiepiscopia Iasilor, ales Episcop Vicar Patriarhal, cu titulatura Ploieşteanul.

Detalii aici:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/preacuviosul_parinte_arhimandrit_ieronim_cretu_ales_episcop_vicar_patriarhal_cu_titulatura_sinaitul.html

http://www.basilica.ro/ro/stiri/parintele_arhimandrit_lector_dr_varlaam_merticariu_a_fost_ales_episcop_vicar_patriarhal_cu_titulatura_ploiesteanul.html

Plecand de la principiul augustinian ca arhiereul nu este stapanul credintei noastre, ci slujitorul bucurie noastre, sa-L rugam pe Dumnezeu ca tuturor celor alesi sa le ajute in noile slujiri la care au fost chemati!

Postat de:

Parintele Constantin

Azi, 31 octombrie, inmormantarea Parintelui Teofil Paraian

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Asa cum va informam in urma cu cateva zile, parintele Teofil de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, s-a mutat la Domnul.

Desi s-a nascut orb, Domnul l-a inzestrat cu intelepciunea de care pomeneste psalmistul cand zice ca Domnul intelepteste orbii. A fost un duhovnic al tuturor, dar, mai ales, al tinerilor. A cutreierat toate orasele si centrele universitare din tara, vorbind despre Hristos unui tineret din ce in ce mai confuz, din ce in ce mai dezorientat.

A raspuns cu bunatate patericala tuturor invitatiilor facute de filialele ASCOR (Asociatia Stutentilor Crestini Ortodocsi Romani) din tara, iar prin tematica abordata in conferintele sale a dovedit cu prisosinta profilul sau duhovnicesc.

Acum, cand dupa randuiala lui Dumnezeu, trupul parintelui Teofil se da taranii iar sufletul se inalta spre cer, sa-l rugam pe Dumnezeul iubirii pe care L-a slujit sa-l odihneasca cu dreptii.

Vesnica sa-i fie pomenirea!

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Parintele Ieroschimonah Stefan Nutescu: Despre rugaciune

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Un crestin adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti, rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune. Rugaciunea este si metoda practica de a infrunta si rezolva toate problemele si incercarile vietii, iar rugaciunea facuta cu credinta face si minuni.

Asadar, iubite frate, foloseste zilnic aceasta arma puternica, pe care Sfanta noastra Biserica Ortodoxa ti-o pune la dispozitie sa te lupti si sa te aperi in razboiul duhovnicesc ce-l duci pentru mantuirea sufletului tau.

Vrei sa biruiesti ispitele? Roaga-te. Vrei sa ti se implineasca cererile? Roaga-te. Vrei sa izbutesti in toate? Roaga-te. Vrei sa te dezlipesti de lume si sa te unesti cu Dumnezeu? Roaga-te. Vrei sa te mantuiesti? Roaga-te.

Roaga-te neincetat si Dumnezeu va fi pururea cu tine.

Sursa:
Ierom Stefan Nutescu (Schitul Lacu –Sf. Munte Athos), Carte de Rugaciuni, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002, pp. 7 – 8.

Postat de:
Parintele Constantin

27 Octombrie - Praznuirea Sf. Cuvios Dimitrie Cel Nou din Basarabi

Cuvant al parintelui arhimandrit Cleopa Ilie:

Cuviosul parintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucuresti, a carui praznuire o avem astazi, era de la sudul Dunarii, nascut intr-un sat neinsemnat cu numele de Basarabov. Fiind sarac la parintii sai si neavind cu ce se hrani, multa vreme in tineretile sale a pascut vitele acelui sat, ducind o viata singuratica de rugaciune si infrinare.

Mai tirziu, vazind ca toate cele omenesti sint desertaciuni, a parasit grija cea lumeasca si s-a retras intr-o pestera, nu prea departe, unde era o mica minastire. Acolo, Cuviosul a primit schima monahala, acolo a inceput a trai in cele mai aspre nevointe pustnicesti, acolo a ajuns in scurta vreme la o viata desavirsita, prin privegheri de toata noaptea, prin post aspru si metanii, prin rugaciuni neincetate si lacrimi, prin multa saracie si adinc de smerenie. Dar cine va putea sti si povesti toate nevointele cele de taina ale Cuviosului Dimitrie?

Simtindu-si dinainte sfirsitul, Cuviosul s-a ascuns, nestiut de nimeni, intre doua pietre mari, pe marginea unui riu ce se chema Lomul si acolo si-a dat sufletul in miinile lui Dumnezeu. Multa vreme trupul sau nu a putut fi aflat. Dar odata, venind apa riului mare, a rupt malurile sale si s-au risipit si cele doua pietre cu moastele Cuviosului in apa, unde au stat nestiute, ascunse in prundis, pina au fost aflate printr-o minune ca aceasta: era in partea locului un om care avea o copila bolnava de duh necurat. Deci, intr-o noapte s-a aratat Cuviosul Dimitrie in vis copilei si i-a zis: "De ma vor scoate parintii tai din apa - aratindu-i si locul - eu te voi tamadui pe tine!" Si indata copila a spus tatalui ei, care, adunind mai multi preoti, a plecat la locul aratat si a aflat comoara cea ascunsa si nepretuita, adica sfintele moaste intregi si neputrezite ale Sfintului Dimitrie. Deci, luindu-le, le-a dus in satul Basarabov si multe minuni de vindecare se faceau prin ele, celor ce veneau acolo cu credinta.

Auzind despre aceasta domnul Valahiei, a dorit sa le aduca cu mare cinste in Tara Romaneasca, ca sa le aiba spre ajutor si mingiiere. Deci, trimitind citiva boieri si preoti la Basarabov, acestia au incercat sa aduca moastele Cuviosului peste Dunare, dar nu au putut, caci sfintul nu a voit sa paraseasca satul sau. Auzind de aceasta, domnul a poruncit sa se faca, cu a sa cheltuiala, o frumoasa biserica in Basarabov deasupra moastelor Sfintului Dimitrie.

Intre anii 1769-1774, fiind razboi intre rusi si turci, un general, anume Petru Salticov, din partea armatelor rusesti, a trecut Dunarea si a ocupat o mare parte din partile Bulgariei, printre care si Basarabovul. Apoi auzind de moastele Cuviosului, a poruncit sa le trimita in tara sa. Dar un oarecare locuitor roman cu numele Hagi Dimitrie, fiind foarte credincios, s-a rugat de acel general sa le dea Tarii Romanesti, ca despagubire pentru multimea pagubelor de razboi. Si asa, sfintele moaste ale Cuviosului parintelui nostru Dimitrie, au ajuns in pamintul tarii noastre si au fost asezate in biserica Mitropoliei din Bucuresti, in anul 1773, fiind primite cu mare evlavie de mitropolitul Grigorie si de multimea credinciosilor. Apoi, indata a incetat razboiul si boala ciumei care era in tara.

Textul intreg la:

http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/72845-predica-la-sfantul-dimitrie-cel-nou

Postat de:

Parintele Constantin

26 octombrie - Sfantul Mc. Dimitrie Izvoratorul de Mir si ucenicul sau, Nestor

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, militarul care a stiut sa spuna NU

Din viata Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, pe care-l sarbatorim astazi, cateva episoade ne-au atras atentia in mod deosebit.
Astfel, stim ca Sfantul Dimitrie a avut parinti foarte bogati, cu functii foarte inalte intr-un oras important al Imperiului roman de atunci. Parintii sai erau crestini in ascuns, ferindu-se de prigoanele foarte mari organizate impotriva crestinilor. Dupa moartea parintilor sai, Dimitrie le mosteneste nu numai o foarte mare avere, ci si functiile inalte de conducere militara a bogatului oras (fiind antipatul Tesalonicului). Dar la investirea sa in functie, facuta de insusi imparatul vremii, vom vedea ce a mostenit, de fapt, sfantul nostru cu adevarat de la parintii sai…
Imparatul Maximian il investeste asadar si ii si porunceste:
“Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigîndu-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit“.
Ce face insa Dimitrie?
“Luînd de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetăţeni şi îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum şi a învăţa pe toţi credinţa. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducîndu-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinînd închinarea la idoli. Apoi, nu după multă vreme s-a făcut cunoscut împăratului Maximian că Dimitrie, antipatul, este creştin şi pe mulţi îi aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l împăratul, s-a mîniat foarte tare“. S-ar cuveni sa ne fie noua tuturor spre invatatura aceasta “obedienta” care contrazice existential dictonul cazon: “ordinul se executa nu se discuta“. Intr-adevar, Sf. Dimitrie nu a discutat, a executat…. Insa a executat intocmai contrariul! I s-a spus sa prigoneasca crestinii, el a prigonit idolii acelui veac. I se spune sa starpeasca credinta intru Hristos, el o preamareste si o raspandeste. Sa auzim aceasta noi, care avem in fata atatea exemple de executare oarba a unor ordine criminale. Sa ne aducem aminte ca monstri ca Hitler sau Stalin nu au ucis cu mainile lor milioane de oameni, ci au avut instrumente si perpetuatori ai nebuniei lor ucigase, au avut oameni care in zilele lor erau oameni de bine, de baza ai societatii, care nu faceau altceva decat… sa execute un ordin venit de sus. Sa ne aducem aminte si de soldatul Malhus, care, desi tamaduit minunat de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, nu a pregetat sa Il loveasca cu sete pe Acesta, executand orbeste ordinul superiorilor sai, nimeni altii decat fariseii.
Din aceasta intelegem ca Puterea nu este ceva care exista pur si simplu intr-un spatiu diferit si separat total de noi. Ea nu poate functiona decat daca are complicitatea noastra, sau sprijinul nostru direct sau implicit. Asa si cu puterea criminala. Ea nu se poate exercita decat daca gaseste “sol” fertil pentru semintele otravitoare ale sale. Decat daca gaseste complici si perpetuatori. Sunt atatia care s-au eschivat de responsabilitatea complicitatii la nedreptati sau crime, justificandu-se “cu nevinovatie”: “Nu am putut sa fac altceva, acesta a fost ordinul… Nu mi-am facut altceva decat datoria fata de superiori, fata de tara, pana la urma“. Parintele Nicolae Steinhardt spunea concesiv, ca, in astfel de cazuri, pentru oamenii lumesti si necredinciosi, daca nu se poate evita ordinul, atunci macar sa nu se depuna zel in executarea lui. Insa de cele mai multe ori ordinul se executa, si inca cu mare placere. Placerea demonica pe care ti-o da puterea exercitata asupra celuilalt. Dar pentru cel credincios ordinul nu poate prima inaintea constiintei, care ne va fi “paras” aspru la Judecata… Pentru crestin raspunsul este jertfa, nobletea, asumarea riscului si infruntarea suferintei ori a mortii. Crestinul trebuie sa stie sa spuna NU ademenirilor spre ucidere, spre tradare sau nedreptate ale oricarui stapanitor – mai mare sau mai mic – stiind ca, desi se poate “spala pe maini” prin indreptatiri omenesti, nicio apa nu-l poate spala (afara de cea a lacrimilor de pocainta, daca va mai primi timp pentru ele) de petele de sange pe care le lasa pe constiinta raul savarsit aproapelui sau.
Sfantul Dimitrie, asadar, a raspandit credinta in Hristos in Tesalonic, aratand ca nu functiile foarte inalte, nici averea sa mare, nici bogatia orasului sau cinstea imparatului celui mai puternic al lumii de atunci nu erau mostenirea primita de la parintii sai. Nu, mostenirea de pret pe care sfantul a primit-o au fost o credinta si cele doua icoane, cu Iisus si cu Maica Sa.

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/10/25/sfantul-mare-mucenic-dimitrie-cel-care-a-stiut-sa-spuna-nu/

La multi tuturor celor care poarta numele purtatorului de biruinta Dimitrie!

Postat de:

Parintele Constantin

Dac-as putea sa stiu care sunt eu

“…Şi l-a întrebat Isus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el… » Luca 8,26-39




Poate vă amintiţi că Shakespeare a pus în gura unuia dintre personajele sale următoarele cuvinte: “Tu ţie însuţi să îţi fi fidel, cum noaptea zilei îi urmează, şi nu vei fi fals faţă de nimeni.” Până aici totul este bine. Dar rămâne întrebarea: la care eu să rămân fidel?

Eului civic?

Eului parental?

Eului financiar?

Eului religios?

Eului social?

Pentru că numele meu este Legiune! Există eul despre care cred că sunt eu. Există eul pe care alţii îl văd în mine. Există eul pe care îl prezint lumii. Există adevăratul eu pe care îl ascund de toţi. Sufletele noastre sunt ca nişte case bântuite de sfinţi şi de diavoli. Sau după cum spunea Edward Sanford Martin:
În templul meu pământesc e-nghesuială,

E unul care este umil, unul care e mândru;

E unul cu sufletul distrus de atâtea păcate;

E unul care nu se căieşte şi rânjeşte;

E unul care îşi iubeşte semenii ca pe el;

E unul la care nu-i pasă decât de faimă şi de el;

De-atâtea griji care mă rod eu aş fi liber

Dac-aş putea să ştiu care sunt eu.
(Pr.A.Coniaris)



Duminica, 25 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 10:30.

Dupa Sfanta Liturghie, intre orele 14:00 si 15:30, va invitam sa participati la o agapa cu specific romanesc, organizata in sala Colegiului Invierii din Mirfield.

Invitatie: Sarbatoarea Sfintilor Dimitrie la Mirfield

Dragi membrii ai grupului ortodox uk,

Duminica, 25 octombrie 2009, Parohia Ortodoxa ‘’Sf. Macarie cel Mare’’ din Mirfield va invita sa participati la sarbatoarea Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, ocrotitorul cetatii Tesalonic din Grecia si a Sf. Cuvios Dimitrie din Basarabi, ocrotitorul Bucurestiului.
Aceasta sarbatoare se doreste a fi o re-editare a sarbatorilor din anii trecuti (organizate in 2007, de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, si respectiv in 2008, de praznicul Sfintilor Dimitrie Izvoratorul de Mir si a Cuviosului Dimitrie din Basarabi).
Slujba Utreniei si Sfanta Liturghie vor fi oficiate incepand cu orele 10:30 in Biserica Lower Church aflata la demisolul bisericii mari din incinta comunitatii anglicane House of the Resurrection din Mirfield. Dupa Sfanta Liturghie, intre orele 14:00 si 15:30, va invitam sa participati la o agapa cu specific romanesc, organizata in sala Colegiului Invierii din Mirfield.
Ne amitim de evenimentele din anii trecuti cand la agapa ce a urmat dupa Sfanta Liturghie, am organizat si o strangere de fonduri in vederea achizitionarii de icoane si obiecte bisericesti. Prin bunavointa si sprijinul celor care au dat curs invitatiei noastre, dorinta noastra de a avea icoane pictate a devenit realitate. Avem acum un iconostas simplu, detasabil, iar icoanele au devenit, dincolo de rostul lor in cultul divin ortodox, un important punct de atractie pentru occidentalii care viziteaza abatia anglicana unde suntem gazduiti!
Tot cu sprijinul si bunavointa dumneavoastra am reusit sa adaugam, pe la inceputul anului, si cateva obiecte de mobilier bisericesc, printre acestea doua tetrapoade, un analog si un suport de lumanari adus din Grecia.
Avand in vedere lucrarile de restaurare / modernizare pe care comunitatea – gazda House of the Resurrection le va intreprinde in urmatoarele 18 luni, actuala locatie (Lower Church) va fi schimbata cu noua sala de mese (New Refectory) din incinta aceluiasi asezamant anglican. Spatiul de depozitare a obiectelor bisericesti cu care ne-am obisnuit se va restrange, limitandu-se doar la locul unde vom tine Sfanta Masa (si ea mobila!). De aceea, am fost nevoiti sa ne procuram propriul nostru spatiu de depozitare pentru restul obiectelor. In acest sens, am achizitionat o caravana (rulota) pe care am parcat-o in fata noii sali de mese, unde vom depozita obiectele de uz liturgic folosite mai des, iconostasul mobil urmand a fi pastrat la credinciosi, pana la finalizarea santierului de la Mirfield.
Cei care doriti sa contribuiti la achizitionarea acestui spatiu temporar de depozitare (rulota), puteti sa o faceti fie prin prezenta la agapa de duminica, fie prin contactarea unui membru din Consiliul Parohial.
Deasemenea, daca cunoasteti persoane dornice sa participe, va rugam sa le invitati.
Detalii legate de locatia bisericii noastre in Mirfield le gasiti la link-ul: http://www.sfmacarie.org/ro.%20htm
cu precizarea ca intrarea se face pe poarta de la baza dealului (atentie la senzorii de proximitate care deschid automat poarta pentru masini). Sunt posibilitati de parcare (in cele doua parcari ale colegiului ~30 locuri sau pe strazile invecinate unde nu sunt restrictii).

In cazul in care doriti sa dati curs invitatiei noastre, va rugam sa confirmati la urmatoarele adrese de email:

http://us.mc370.mail.yahoo.com/mc/compose?to=aatudor2002@yahoo.co.uk http://us.mc370.mail.yahoo.com/mc/compose?to=danacici@yahoo.com

Detalii despre eveniment vor fi anuntate de asemenea pe site-ul parohiei la link -ul amintit mai sus. Cu nadejdea ca ne vom ruga si bucura impreuna in ziua celebrarii Sfintilor Dimitrie, va asteptam cu drag la Mirfield!

Doamne ajuta!
Consiliul Parohial

Cuvantul Saptamanii

Metropolitan Anthony Bloom of Sourozh:

Our life in Christ

When we come to God we expect a gift of grace, the power of life to be poured into us so that we should become truly new creatures; not only creatures of flesh and blood, not only created beings standing face to face with their Creator but also creatures, pervaded by the power and the presence, the true communion with God which is given to us in the Sacraments.
It is only to the extent to which we bring ourselves as an offering (let it be earthen vessels open to receive things Holy) that we can receive these Holy things. In the prayer that precedes the consecration of the Holy Gifts the priest says: «Renew us who pray to Thee, and make this bread the Body of Christ, and this cup — the Blood of Christ». It is only to the extent to which we give ourselves to God to be filled, to the extent which we empty ourselves of all things contrary to Him, in intention, at least in the struggle which should be ours, that we can receive the gift.
But this gift is not given to us alone; it is not given to us that we should hug it, possess it, delight in it: it is given to us in the way in which a lamp is lit, in which a fire is lighted, in which the truth is given. Thanks be to God — we are not a body of people, prisoners of our buildings and our small frail Christian society! We are indeed sent into the world to be God's own witnesses, through Communion to the Body and Blood of Christ to be His incarnate presence. When we receive Communion we expect all things from God, but He also expects all things from us.
Let us ponder on this. Let us receive with an open heart and an open mind, with all our being, what God gives us, not in order to possess it but in order to give it, to give it as generously as God gives Himself: life and death, our joy and our sorrow, our broken-heartedness and our hopes — all to be given in God's Name to anyone who needs it. Then we shall have fulfilled the Apostle's call: «Carry one another's burdens, and so you shall have fulfilled the law of Christ».

Sursa:

http://www.metropolit-anthony.orc.ru/eng/eng_233.htm

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

14 Octombrie:
Sfanta Preacuvioasa Maica Paracheva de la Iasi

si domnitorul Vasile Lupu al Moldovei


"...V-aţi putea întreba, iubiţi cititori, ce au să-mi mai spună mie, cetăţean al anului 2009, vieţile şi petrecerea unor oameni de acum mai bine de trei veacuri şi jumătate ? Ce-ar putea să mă înveţe pe mine, cetăţean al Uniunii Europene şi ortodox prins în valul ecumenist, secularizant şi globalist al vremii mele, un domnitor , un patriarh şi un popor mărunt ca al Moldovei de la 1641 ? Dar istoria are întotdeauna ceva să ne înveţe.
Să reflectăm mai întâi la purtarea domnitorului Vasile Lupu, personalitate istorică destul de cunoscută românilor de altădată, (care erau educaţi în cultul valorilor naţionale, oricât de strâmbe şi rele ar fi fost intenţiile celor ce ne educau), un domnitor care vrea să fie păstrat în memoria neamului său printr-o ctitorie religioasă, printr-un sfânt lăcaş închinat lui Dumnezeu. El ştie că important este să te afirmi în lume mai ales ca ortodox şi abia apoi ca reprezentant al puterii politice şi vârf al ierarhiei sociale.
Vasilie-Vodă se înfăţişează poporului său şi apoi lumii întregi ca drept credincios creştin, iubitor de Dumnezeu şi de aproapele, om care pune grija pentru mântuirea sufletească mai presus de orice bun pământesc. Şi nu numai cu vorba, ci şi cu faptele ! El închină Sfinţilor Trei Ierarhi, printre care şi Sfântului Vasile cel Mare, ocrotitorul său, o biserică, mărturie a credinţei, nădejdii şi dragostei creştine, a preţuirii valorilor duhovniceşti nepieritoare. Vasile Lupu-Voievod are grijă, după porunca evanghelică a Mântuitorului, mai întâi de suflet, care este mult mai de preţ decât trupul. Moştenirea lăsată de acest luminat domnitor neamului său, ca rod al evlaviei sale faţă de Biserică, trup al lui Hristos, corabie a mântuirii, ajutor şi călăuzire spre limanul de pace al vieţii veşnice, a dăinuit spre a da mărturie la Judecată despre lucrarea pământească a robului lui Dumnezeu Vasile.
Pravoslavnicul voievod ne învaţă, iată, să ne îngrijim de suflet. Dar pilda lui cea bună nu se rezumă la atât. Priviţi cum faptele sale nu se săvârşesc decât cu rugăciune smerită şi stăruitoare către Dumnezeu, Care ascultă cererile spre mântuire ale credincioşilor, după modelul său binecuvântat. Aşadar, să nu uităm că nimic bun nu se face fără ajutorul lui Dumnezeu şi fără rugăciune şi să ne întemeiem viaţa pe acest adevăr.
Să medităm o clipă şi asupra darului pe care Vasile Lupu găseşte de cuvinţă să-l aducă ctitoriei sale : sfintele moaşte ale unei bineplăcute a lui Dumnezeu. Pentru omul modern şi ateu sau batjocoritor de cele sfinte, sfinţenia nu este credibilă. El zâmbeşte ironic dacă aude pomenindu-se de sfinţi, de viaţa, nevoinţele şi minunile acestora. Dar pentru creştini, ocrotirea unui sfânt nu are preţ, este o binecuivântare dumnezeiască, iar tot ceea ce în numele său se cere cu credinţă, se va da de la Domnul.
Sfântul este cel mai statornic rugător pentru noi, pe pământ sau în ce, el nu conteneşte să ceară mila lui Dumnezeu pentru toţi. Cuvioasa Parascheva, de 369 de ani de când ne-a binecuvântat cu venirea sa printre noi, dă mărturie despre acest adevăr. Prin rugăciunile ei, poarta minunilor şi a harului revărsat din belşug s-a deschis tuturor celor ce i se roagă cu credinţă şi care mult o cinstesc şi o iubesc".

Sursa:

http://iuliana-koinonia.blogspot.com/2009/10/intru-tine-maica-cu-osardie-s-mantuiti.html

Postat de:

Parintele Constantin

Seamănă un gest, culege un obicei

“….Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască…” (Luca 8,5-15; Ioan 17,1-13)

Nu doar stejarii uriaşi cresc din mici seminţe; majoritatea ideilor şi gândurilor cresc din seminţe care au fost plantate în minţile şi inimile noastre. Cât de importante sunt gândurile semănate în minte! O vorbă spune:

Seamănă un gând, culege un gest.

Seamănă un gest, culege un obicei.

Seamănă un obicei, culege un caracter.

Seamănă un caracter, culege un destin.

În natură, seminţele sunt atât de puternice încât pot să împingă şi să iasă prin asfalt. Ce să spunem atunci despre seminţele de iubire, ură, compasiune, lăcomie, invidie, din inima omului? Să nu ne îndoim niciodată de puterea lor de a ne împinge o anume parte a existenţei .(Pr. A. Coniaris)

Duminica, 11 octombrie, sfanta Liturghie incepe la ora 11:30 .

Parohiile Pribege

"...Te intrebi cateodata ce poate fi mai anacronic, mai revolut si, la urma urmei, mai utopic decat sa propui ca model comunitar batrana si atat de perimata parohie? In ce fel, te intrebi in sinea ta, ne-ar mai putea scoate din impas sobornicitatea demodata a bisericutei de cartier? Cum sa ne punem sperantele, fara sa ne acoperim de ridicol, in plapandele adunari parohiale, rasfirate parcimonios pe suprafata tarii, pe care doar miracolul le-a ferit de falcile colectivismului si internationalismului ateu? Mai poate el, omul actual - atat de bogat cu duhul! -, sa mai crediteze spiritual fiinta modesta a unei biete parohii? Si totusi, omenia parohiei reprezinta rascrucea unde valorile civice / comunitare intretaie valorile mistice / comuniante. In spatiul acestei nevolnice adunari in care, de bine, de rau, lumea continua totusi sa se boteze, sa se cunune sau sa-si prohodeasca mortii, ei bine, abia aici se-ntampla ca virtutile morale sa-si dezvaluie adevaratele motivatii mistice...

Daca luam de bune cele de mai sus, e firesc ca oricine sa se intrebe de unde purcede forta coagulanta a acestei mici comunitati aflate la temelia vietii religioase crestine si, mai ales, cine ii asigura victoria atunci cand devine aliata unei actiuni sociale? Raspunsul nu poate fi decat unul si, ca atare, fatalmente lipsit de tact: adunarea parohiala este corpul mistic al lui Dumnezeu-omul si pana la mistuirea vremurilor Hristos ii este Cap si Intaistatator. Asa suna dumnezeiasca spusa si asa ne-a fost daruita acum 2000 de ani. Va intreb atunci: poate sa creada cineva, inca de pe acum, ca, intr-adevar, scris este ca somptuoasele institutii planetare, cele care, in clipa de fata, rezuma sufragiul lumii in care traim, vor fi spulberate si vor pieri inghitite in uitare, in timp ce smerita bisericuta parohiala, strivita in prezent, cu credinciosi cu tot, intre mohoratele calcane de beton ale blocurilor, va ramane nevatamata si nebiruita pana la Marea Descoperire Finala?..."

Sursa:

Sorin Dumitrescu, Rock & Popi - Carte de Veghe Crestina, pag. 249-250, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1998.

Postat de:

Parintele Constantin

Faceti-le si voi asemenea

“…Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;…”
Luca 6,31-36




Iubiţi credincioşi,
Nimeni nu ştie mai bine neputinţa firii omeneşti ca Dumnezeu. De aceea trebuie să înţelegem că El nu ne rînduieşte niciodată porunci mai presus de puterea noastră. Căci Dumnezeu ştie prea luminat adîncul neputinţei firii omeneşti, şi cele ce ne sînt prea de nevoie spre mîntuire. De aceea, pentru a ne învăţa taina iubirii de vrăjmaşi, El se coboară cu dragoste şi cu milă pînă la slaba noastră pricepere şi zice: Precum voiţi a vă face vouă oamenii, şi voi faceţi asemenea lor (Luca 6, 31).
O, îndurare, o, milă, o, bunătate şi înţelepciune a lui Dumnezeu, fără de margini!
Că zice: “Nu-ţi spun ţie lucruri mari şi grele; ci te îndemn şi te învăţ aproape de priceperea ta. Fă şi tu altuia cele ce doreşti să-ţi facă altul ţie.
Dacă doreşti să fii vorbit de rău, vorbeşte şi tu de rău pe altul.
Dacă doreşti să fii ocărît de altul, ocărăşte-l şi tu pe el.
Dacă doreşti să fii necinstit şi păgubit de altul, fă şi tu la fel aproapelui tău;
iar dacă doreşti să fii cinstit de altul, să fii vorbit şi ajutat la nevoie, apoi sileşte-te să faci şi tu asemenea aproapelui tău”. (Pr. Cleopa)

Duminica, 4 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.




Interviu cu părintele Constantin Popescu, parohul comunităţii românilor ortodocşi din nordul Angliei pentru Revista 'Apostolat in tara Fargarasului'

Din zicerile Parintelui Arsenie Boca, interpretate de Parintele Teofil Paraian:

"Sã-ti feresti capul de frig si de prostie!"
E un cuvînt care meritã sã fie stiut si urmat, el putînd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei însisi, tuturor celor care vreau sã braveze si nu se gîndesc la urmãrile pe care le pot avea, spre rãul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gîndite si controlate. Sã luãm deci aminte la cuvîntul de mai sus si sã-l împlinim în cele douã laturi ale lui.
"În mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã"

Asa obisnuia sã spunã pãrintele Arsenie, care urmãrea pentru oameni o minte dreaptã si lucruri drepte si îndreptate de mintea cea bunã. Valoarea acestui cuvînt o intuiesc toti cei ce îl aud, si asta se întîmplã des, cãci noi îl aducem înaintea vizitatorilor si închinãtorilor nostri, mai ales atunci cînd au prilejul sã vadã o picturã a pãrintelui Arsenie reprezentînd Adormirea Maicii Domnului, picturã în fata cãreia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteazã Mãnãstirea Brîncoveanu de la Sîmbãta. Mintea se strîmbã în urma patimilor si se îndreaptã pe mãsura curãtirii de patimi. Cînd mintea se îndreaptã, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "In mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã". Asta le place la multi, am bãgat de seamã cã le place. Cînd le spun cã Pãrintele a zis cã "în mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã", oamenii rîd în general. De ce rîd? Pentru cã îsi dau seama cã asa e. Numai cã e greu sã stii cînd ti-e mintea strîmbã.
"Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã"
Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã, adicã de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasã sunt mai multi decît cei ce au convingeri religioase. E necesarã si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rãmîne la informatie înseamnã doar a fi la începutul drumului "la urechi". Pînã la inimã mai e o cale lungã, "cea mai lungã cale".
"Să ai întelegere fatã de neputinta omeneascã"

Am fost odatã la Pãrintele Arsenie Boca – Dumnezeu sã-l odihneascã! –, la Bucuresti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot – au trecut anii peste toti de-atunci… a fost asta în 1965 –, si Pãrintele vorbind cu el, desigur sã aud eu, i-a spus un cuvânt care mi-a rãmas mie pentru cealaltã vreme a vietii mele si cred cã si pentru vesnicie. N-am sã-l uit niciodatã! Zice: "Uite, mãi frate. O sã fii preot. Sã fii întelegãtor fatã de neputinta omeneascã!” Nici nu vã puteti închipui cât m-am gândit eu la cuvintele acestea, de atunci încoace; cât le-am urmãrit în viata mea si în viata oamenilor. Si mi-am dat seama cã neputinta omeneascã e o realitate. Sunt atâtia oameni rãi în lumea asta, si nici ei nu vor sã fie rãi… Si-s rãi, si noi trebuie sã întelegem rãutatea lor de pe pozitia noastrã, din situatia noastrã. Sã întelegem cã ei nu pot mai mult, cã ei ei însisi sunt nemultumiti de rãutatea lor – "Pe cel rãu rãutatea îl ucide”, îi scris în Psalmi: "pe cel rãu rãutatea îl ucide”, îl nimiceste, rãutatea îl nemultumeste. Pomenirea de rãu spun pãrintii cei duhovnicesti cã e o rãutate fãrã margini, e o rãutate ca o ruginã care mãnâncã fierul, asa mãnâncã sufletul; rãutatea-i cui înfipt în suflet. Pomenirea de rãu, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un pãrinte spune cã "rãul sã-l scrii pe apã”.

Alte cuvinte de invatatura la http://www.duhovnici.org/

Postat de:

Parintele Constantin

Dragi copii si parinti,

Pe data de 4 octombrie, Consiliu Parohial al parohiei "Sf.Macarie Cel Mare" va organiza o excursie cu vaporasul pe raul ce traverseaza oraselul Mirfield.
Excursia este gratuita, dureaza aproximativ 40 de minute si are loc dupa terminarea Sfintei Liturghii.
Plecarea se va face de la biserica "Sf. Macarie cel Mare" spre Mirfield Marina, distanta de parcurs fiind doar de 2 mile, urmand ca plecarea cu vaporul sa fie in jurul orei 14:20.

Capacitatea unei ambarcatiuni este de maxim 12 persoane asa ca pentru toti cei interesati ,va rugam sa confirmati participarea printr-un e-mail adresat lui Dan Dumitru (membru al Consiliului Parohial): danfdumitru@yahoo.com sau la nr de telefon 07891893239.

In functie de numarul de persoane pot fi doua sau mai multe ambarcatiuni.
Sugeram haine mai grosute pentru toata lumea iar copiii trebuie sa fie insotiti de catre adulti.

Va asteptam cu drag la o dupa-amiaza placuta sarbatorita in stil romanesc!

Consiliu Parohial

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafael Noica, despre Sf. Siluan (praznuit joi, 24 septembrie):

"Plin de credinţa izvorâtă din har, Sfântul Siluan trăia realitatea tainelor Bisericii, dar reamintim că el găsea că, chiar omeneşte vorbind , adică în plan psihologic, este uşor să vezi foloasele ascultării faţă de părintele duhovnic; el spunea că atunci când duhovnicul, în slujirea sa, răspunde la o întrebare, acesta este liber în acel moment de patima care îl stăpâneşte pe cel ce întreabă, şi, în virtutea acestui fapt, poate vedea lucrurile mai limpede şi se află mai deschis influenţei harului lui Dumnezeu.
Răspunsul duhovnicului va purta, în majoritatea cazurilor, pecetea nedesăvârşirii; dar aceasta nu este pentru că duhovnicul este lipsit de harul cunoştinţei, ci pentru că desăvârşirea ar fi dincolo de puterea şi de capacităţile celui ce întreabă. În ciuda nedesăvârşirii povăţuirii duhovnicului, aceasta, primită cu credinţă şi dusă până la capăt, va duce negreşit la o creştere duhovnicească. Această cale însă se închide adeseori, pentru că cel care întreabă, nevăzând înaintea sa decât un om , se clatină în credinţă şi de aceea nu primeşte primul cuvânt al duhovnicului şi i se împotriveşte, opunându-i părerile şi îndoielile sale".

Sursa:

http://www.nistea.com/sofronie_sf_siluan.htm

Postat de:

Parintele Constantin

Sufletul unui om

“…Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?...” Marcu 8,34-38.9,1

Un necredincios îi spunea odată unui preot că nu poate crede în existenţa sufletului. “La urma urmelor”, spunea el, “puteţi merge la un laborator medical şi veţi vedea că omul este de fapt doar apă, zahăr, fosfor, carbon, amidon…”
Preotul i-a spus că nu doreşte să continue discuţia, ceea ce l-a înfuriat pe necredincios. “Mă aşteptam la aşa ceva. De fiecare dată când nu puteţi da un răspuns logic, refuzaţi să continuaţi discuţia.”
Preotul i-a răspuns calm: “Sunt om cu raţiune, şi tocmai de aceea refuz să vorbesc cu o grămadă de apă, zahăr, fosfor, carbon, amidon…”
Ia sufletul unui om din trup, şi tot ce îţi rămâne sunt nişte materii chimice, valorând puţin sau nimic. Pune însă un suflet într-un trup şi omul va valora mai mult decât întreg universul. (Pr A. Coniaris)

Duminica, 20 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

Cuvantul Saptamanii

Nicolae Steinhardt: Nicodim - nadejdea nebuna a intelectualilor sfarsitului de veac

“Lui Nicodim, Domnul îi vorbeste ca unui om inteligent si cult (Ioan 3). Îl califica „învatator al lui Israel”. Drept pentru care nu recurge la parabole ori la pilde clare ori la grairi sfatoase, ci îi dezvaluie pe nepusa masa tainele finale si principiile de capetenie ale noii legi. Ca pentru o fata bisericeasca si ca pentru un profesionist, ataca nemijlocit partea practica a problemei în cauza. Tonul e grav, de explicatii lesnicioase nici pomeneala...

Mântuitorul nu vrea sa-l crute pe fariseu, sa-l menajeze, sa-i îndruge vorbe degraba inteligibile, sa-l amageasca a crede ca-i împartaseste adevaruri simple, sa-l cucereasca în doi timpi si trei miscari. Semne nu-i va da. Si-i aplica regula: celui ce are mult, mult i se va cere. Domnul nu se sfieste a-l ului si, oricum, nu-si pierde vremea cu preambuluri si pregatiri. Da brânci unuia care nu stie a înota si-l azvârle în apa adânca. Parca mai mult ca oricând, Hristos se învaluie în negura si în mister, împrejurul Lui numai nori, apa întunecoasa si carbuni de foc, aidoma ca în psalmul 17 al craiului David. Atât sunt de nepatrunse si de zguduitoare cele pe care îi este dat lui Nicodim sa le asculte.
Si bietul om, învatat si doctor ce se afla, prea putin pricepe. Iar de reactionat, reactioneaza aidoma celui mai nestiutor ins si pune întrebari vrednice de tinerel naiv sau de chip fara de carte si malitie, ca unul dintre acei saraci cu duhul care sfintesc locul acolo unde haladuiesc însa nu au nici un soi de acces la viata spirituala. Caci voitei obscuritati a Domnului, metodei de soc de satori zenist pe care o foloseste interlocutorul sau, naucitul carturar îi opune obiectii de o elementaritate infantila si dând dovada de o totala obtuzitate...
O doctrina morala, oricât de severa ori de rafinata, nu ar fi stupefiat, nici produs îndepartarea. Dar nasterea de-a doua din apa si din Duh! Asa fiind, lui Nicodim depasit, iritat, suparat desigur pe sine, prins ca într-o ambuscada mintala nu-i ramânea decât refugiul în extrema simplicitate a puterii de judecata, în perplexitate, într-o semiotica strict literala, în agatarea de semnificant, în refuzul categoric de a trece la înfricosatorul (prin profunzime si implicatii) sens. Domnul întelegându-l nu se arata. El, surprins de raspunsul oaspetelui, nu se osteneste a-i da lamuriri, o tot tine pe linia unui satori necrutator, încredintându-se bunei voiri, bunei credinte, bunelor intentii ale interlocutorului care, negresit, va sfârsi prin a pricepe.
Ceea ce s-a si întâmplat. Nicodim va interveni pentru Hristos în fata arhiereului si fariseilor (Ioan 7, 51: ‘Nu cumva legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai întâi si nu stie ce a facut?’). Va fi, alaturi de Iosif din Arimateea, unul din acei care vor îngriji de cuviincioasa înmormântare a Domnului, aducând o suta de litre dintr-un amestec de smirna si aloe (Ioan 19, 39)".

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/09/06/nicodim-nadejdea-nebuna-a-intelectualilor-sfarsitului-de-veac/

Postat de:

Parintele Constantin

“…Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică…” Ioan 3,13-17

…găsim trei mari adevăruri în Ioan 3,16:
primul este marele FAPT – “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea”;
al doilea este marele ACT – “(încât) pe Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat”;
al treilea este marea PROMISIUNE – “(ca) oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”.
Avem aici esenţa întregii Evanghelii, a întregului mesaj al creştinismului. Crezând acest verset, ne punem în chiar inima credinţei creştine. Ne punem în prezenţa iubirii lui Dumnezeu.
Găsim iertarea, mântuirea, pacea lui Dumnezeu şi viaţa veşnică. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 13 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

Cuvantul Saptamanii

IPS Mitropolit Bartolomeu Anania:

Sf. Liturghie - Cartea deschisa a Imparatiei

Imparatia lui Dumnezeu este o realitate despre care noi, dupa doua milenii de teologie sistematica, stim mai putin decat talharul de pe cruce.

Cand vorbim despre telul final al vietii noastre, preferam sa spunem mantuire. Mantuirea insa, potrivit cu sensul cuvantului original grecesc, nu este decat salvarea dintr'o primejdie, eliberarea dintr'o inchisoare, siguranta de a nu te mai sti pandit de ceva rau.

Iisus Hristos este Mantuitorul nostru, Cel ce ne-a eliberat din robia pacatului si a mortii. Icoana Sa ca Salvator este aceea a pogorarii la iad, adancul din care ii trage afara pe Adam, pe Eva si pe toti cei care asteptau acolo eliberarea. Dupa acest moment, stim ce s'a intamplat cu Mantuitorul, dar nu stim nimic despre ceea ce s'a mai intamplat cu cei mantuiti.

Desigur, eliberarea din captivitate este un moment crucial in viata omului. Nu poate fi insa indiferent modul sau de viata de dupa aceea, daca va continua sa fie un raufacator, in cazul unui criminal, sau un handicapat psihic, in cazul unui prizonier de razboi. Stim ca Iisus i-a spus talharului pocait: Astazi vei fi cu mine in rai, dar despre rai, ce este el in sine, nu cunoastem decat ceea ce stia si Pavel, anume ca acolo sunt realitatile pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s'au suit.

...Liturghia este cartea deschisa a Imparatiei, singura in stare sa ne ofere o imagine clara si concreta a spatiului duhovnicesc in care se vor salaslui cei mantuiti.

Sursa:

Mitrop. Bartolomeu Anania, Cartea deschisa a Imparatiei - O insotire liturgica pentru preoti si mireni, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2007, pp 14.

Postat de:

Parintele Constantin