Cuvantul Saptamanii.

Sfantul Siluan Athonitul, un sfant contemporan (24 Septembrie).

Cuviosul Siluan Athonitul, pe care Biserica noastră îl pomeneşte la 24 septembrie, cu siguranţă cel mai cunoscut sfânt al secolului trecut, a lăsat posterităţii scrierile sale, testamentul său duhovnicesc, o mărturie a dragostei pentru Dumnezeu şi pentru oameni.

Simeon Ivanovici Antonov, - numele de mirean al Sfântului Siluan-, s-a născut în anul 1866 într-o familie modestă de ţărani ruşi, în satul Sovsk, aparţinând de Mitropolia Tambovului. La 19 ani, Sfântul Siluan a dorit să intre în viaţa monahală, însă tatăl său îl îndeamnă să urmeze serviciul militar şi apoi să intre în monahism. Sfântul îşi execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. La 26 de ani merge la Muntele Athos şi intră în mănăstirea rusească a 'Sfântului Mucenic Pantelimon' (Russikon), unde practică rugăciunea inimii şi se nevoieşte pentru Hristos. După o viaţă închinată lui Dumnezeu, Sfântul Siluan a trecut la Domnul, după o scurtă suferinţă de opt zile, în data de 24 septembrie a anului 1938.

Mai multe informaţii a oferit Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului: „Exemplul său reprezintă tradiţia monahală autentică, vie şi trăită care stă la baza întregii spiritualităţi ortodoxe şi pe care trebuie să o avem în consideraţie şi în zilele noastre pentru o trăire autentică a ortodoxiei, mai ales, aici, în diaspora unde secularizarea este atât de prezentă în jurul nostru. Mesajul Sfântului Siluan este unul dublu: mai întâi mesajul primit de la Mântuitorul Iisus Hristos ‘ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui’, adică în toate greutăţile pe care le întâmpini în viaţă să îl ai în vedere şi să ai încredere în Dumnezeu, cu ajutorul căruia toate obstacolele por fi biruite şi partea a doua a mesajului este dragostea Lui pentru toţi oamenii, concentrată în mesajul Sfântului Siluan de a ne ruga pentru mânuirea tuturor oamenilor din această lume”.

Sfântul Siluan a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 1987, fiind sărbătorit, pe 24 septembrie, în toate Bisericile ortodoxe din lume.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Viata Sfantului Siluan Athonitul in iconografie pe video.crestinortodox.ro

Nu rămâneti în tristete

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. (Marcu 8, 34-38; 9, 1)



Trebuie să trăiești cu mentalitatea că adevărul vieții noastre vine de sus, de la Dumnezeu, prin descoperirea și harul Său și nu de la noi înșine și că noi gândim, iubim, acționăm pentru că suntem luminați și întăriți ca să gândim și să înfăptuim binele iar, pe de altă parte, că mai multe adevăruri nu se exclud ci se întrepătrund, că atât cei buni cât și cei răi sunt în planul mântuirii lui Dumnezeu, pentru că nimeni nu este exclus aprioric din el și că toate cele care s-au petrecut, se petrec și se vor petrece în lume au o finalitate dumnezeiască, fiindcă istoria și veșnicia sunt în mâna lui Dumnezeu.


De aceea, când Domnul ne cere să renunțăm la ceea ce ne urâțește, adică la tot păcatul și la toată erezia, ne cere asta pentru că vrea să fim cu toții lumini, plini de slava Sa, așa cum este umanitatea Sa în slava lui Dumnezeu. Tocmai de aceea trebuie să ne cercetăm pe noi înșine și să ne răstignim intențiile și gândurile și impulsurile de tot felul, pentru că din toată această autocenzură duhovnicească vine o bogăție de har și de înțelepciune copleșitoare. ....

Adică Crucea Domnului și asceza nasc bucurie și exaltare dumnezeiască, gânduri dumnezeiești și un simțământ tot mai mare al sobornicității, al comunionalității și nu dezgust, nefericire, solipsism. Iar cine rămâne doar la crucificarea de sine și nu pășește mai departe înseamnă că a eșuat, nu a ajuns la bucuria care întrece orice putere de înțelegere a minții umane.

De aceea mă rog și vă rog să nu rămâneți în tristețe și în frică și să credeți că aceasta e cea mai de sus și mai plină stare de a trăi Ortodoxia! Dacă vă e frică de propria dumneavoastră umbră sau dacă fricile nu vă lasă să zâmbiți, să iubiți cu sfințenie și să aveți o conștiință delicată a responsabilității dumneavoastră, trebuie să știți că încă nu e de ajuns pentru ca să fiți niște flori frumoase în fața lui Dumnezeu și a oamenilor.(Pr. D. Piciorus)

Duminica 18 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Înăltarea Sfintei Cruci

La stăruinta Sfintei împărătese Elena, mama Sf. Constantin cel Mare, după săpături la locul răstignirii Mântuitorului, s-a aflat lemnul Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Iată cum s-au petrecut acestea: Împăratul Constantin, care credea în Iisus, a trimis-o pe mama sa cu multi bani la Ierusalim, în căutarea Sf.Cruci. Întrebându-i pe iudei, acestia l-au indicat pe bătrânul Iuda. La început, acesta nu a vrut să-i arate locul dar, după ce l-a aruncat într-o groapă adâncă, unde a fost lăsat ceva vreme, acesta a promis să le arate locul. După ce l-au scos din groapă, merseră într-un loc unde era un munte mare, împresurat cu pământ si pietre, pe care Adrian, împăratul Romei, zidind templul zeitei Venera, a pus în el un idol. Acolo Iuda a arătat că este ascunsă Crucea Domnului. Împărăteasa a poruncit să fie dărâmat templul si să fie căutată Crucea în pământul de dedesubt. În acest timp, Macarie, patriarhul Ierusalimului, se ruga si iată a iesit un miros frumos si îndată s-a arătat mormântul si locul Căpătânii, în partea de răsărit si aproape au aflat, îngropate 3 cruci si piroanele. 

Nestiind care dintre cele 3 era Crucea Domnului, patriarhul Macarie le-a încercat punându-le pe rând pe un mort. Când au pus Crucea Domnului, îndată a înviat mortul.

După ce s-au închinat Crucii, împărăteasa si suita sa au hotărât înăltarea Sf.Cruci, deoarece, din pricina multimii nu toti puteau să o vadă si să i se închine. Atunci Macarie, stând pe un loc mai înalt a înăltat-o multimii si toti au strigat: “Doamne miluieste!”. Aceasta a avut loc pe 14 sept.326(327).

Azi, o parte din Sf.Cruce se află în Sf.Mormânt, altă bucată la Roma si o alta în Grecia, la Muntele Athos.

Din iubire

Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea” (Ioan 3, 13-17).





Din iubire, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut fiu al omului pentru ca omul să fie ridicat la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu.


Fiul lui Dumnezeu luând ca pe un prinos firea noastră a ridicat-o la stăpânul tuturor şi prin acel prinos a “făcut să fie binecuvântat întreg neamul nostru omenesc” – cum zice Sf. Ioan Gură de Aur.


Din iubire, Dumnezeu poartă de grijă tuturor şi fiecăruia în parte, din iubire primeşte pe păcătosul care se pocăieşte şi tot din iubire îl face părtaş al jerfei Fiului Său şi al Împărăţiei Sale.


Iubirea este chemarea noastră către Dumnezeu şi aproapele, concretizată în fapte de iubire.(Pr. I. Carciuleanu)


Duminica, 11 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Dorinta sa sfântă

“…Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?..” (Matei 19,16-26)



O mulţime de tineri sunt preocupaţi cum să-şi facă o carieră, cum să se descurce singuri, cum să-şi cumpere o casă, cum să-şi întemeieze o familie trainică, cum să-şi asigure o situaţie de un anumit confort material. Mai puţini sunt aceia care îşi pun însă această întrebare a vieţii: “Ce să fac, ca să am viaţa veşnică?”. Aceştia sunt tinerii credincioşi care ştiu că mai întâi trebuie să caute împărăţia lui Dumnezeu, şi celelalte se vor adăuga: locul de muncă, familia, casă binecuvântată.


În Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu, după ce tânărul bogat a spus: “Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele” (Mc. 10, 20), se spune că Iisus a privit la el cu dragoste (Mc. 10, 21), apreciind căutarea lui sinceră şi profund umană, dorinţa sa sfântă de viaţă veşnică. ( PF Daniel Ciobotea)

Duminica, 4 septembrie, NU este Sfanta Liturghie .

Cuvantul Saptamanii.

Anul nou bisericesc.

Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiţia moştenită din Legea Veche, în această zi s-a început creaţia lumii şi, tot în această zi, Şi-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică. Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creştinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor 'anul bineplăcut Domnului'.

În centrul istoriei mântuirii noastre şi al activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului stă Jertfa Sa, adică Patimile şi moartea Sa pe cruce, urmate de învierea Sa din morţi; tot aşa, în centrul sau inima anului bisericesc stau Paştile sau sărbătoarea învierii, cu Săptămâna Sfintelor Patimi dinaintea ei.

Ca mijloc de comemorare a vieţii şi-a activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului, anul bisericesc ortodox are deci în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paşti şi se poate împărţi în trei mari faze sau perioade, numite după cartea principală de slujbă folosită de cântăreţii de strană în fiecare din aceste perioade şi anume:

a) Perioada Triodului (perioada prepascală);

b) Perioada Penticostarului (perioada pascală);

c) Perioada Octoihului (perioada postpascală).

 

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.