Ne asteapta si ne cheama

Si, sculându-se, a venit la tatal sau. Si înca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergând, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.



Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si înaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.                       Ev. Luca 15, 11-32






Să ne întoarcem la Tatăl ceresc care ne-a zidit.


Dumnezeu ne aşteaptă în pragul bisericilor.


Să venim cît avem vreme, că ne aşteaptă şi ne cheamă.


Şi căzînd înaintea Lui, să zicem cu căinţă şi lacrimi:


"Iată, am greşit la cer şi înaintea Ta.


Am rătăcit pe căile păcatului.


Ne-am depărtat de Tine şi de biserica Ta.


Am căzut în cumplite fărădelegi.


Acum ne căim, ne pare rău, ne temem de veşnica osîndă care ne aşteaptă, că nu mai suntem vrednici să ne numim fiii tăi.


Ci primeşte-ne înapoi ca pe cei mai de pe urmă robi ai Tăi!" Amin.                                                           (Pr.Cleopa)






Duminica, 31 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Olivier Clement*: A marturisi intr-o societate secularizata

Într-o societate modernã, secularizatã, Biserica, sau mai degrabã, în Occident, Bisericile au a-si gãsi un loc. Nu este un loc dominant. Dar asta nu vrea sã zicã totusi cã ar fi un loc marginal, un ghetto de fricã si de orgoliu, într-o parte a culturii si a vietii comune. Biserica, Bisericile au datoria de a se situa, fãrã teamã si fãrã orgoliu, într-un anume vis-a-vis în raport cu aceastã societate - cu certitudinea cã aceasta are nevoie de credinciosi spre a exista, cãci "Biserica este inima lumii, chiar dacã lumea nu-si cunoaste inima", pentru a-l cita pe mitropolitul George Khodr **. Este exact situatia pe care o revendicau apologetii secolelor al II-lea si al III-lea în raport cu Statul roman. Acest parteneriat profetic va fi când polemic - cu riscul martiriului -, când inspirator, constituind el însusi un aspect de explorat a divino-umanitãtii.

*Teolog ortodox francez (1921-2009) profesor la Institutul St Serghie, Paris.

** Mitropolitul George Khodr s-a nascut la6 iulie 1923 la Tripoli, arhiepiscop de Byblos, Botris si Muntele Libanului, a inspirat renasterea Bisericii Ortodoxe in Liban si Siria.

Textul intreg la:

http://www.nistea.com/secular.html

Sporirea duhovniceasca

“…Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri sau ca şi acest vameş.“ Luca 18, 10-14











Greşeala noastră ca farisei, ca oameni dubli, nu e că vrem să mulţumim lui Dumnezeu şi enumerând faptele noastre bune, Dumnezeu ar fi scârbit de faptul că noi facem lucruri bune. Nu!
Lui îi place să îi spui faptele tale bune, alături de păcatele tale, dar să recunoşti că aceste fapte bune le-ai făcut cu harul Său.
Cum să nu îi placă lui Dumnezeu rugăciunea de mulţumire?!
Cum să nu Îi placă lui Dumnezeu mulţumiri ca acestea: Doamne, Dumnezeul meu, Îţi mulţumesc că mi-ai dat mie păcătosului să trec cu bine examenul acesta sau această stare de boală, în care mi-am văzut adâncul neputinţei mele şi am văzut că numai Tu m-ai ajutat să trec prin ele.


Însă Lui nu îi place să vii în faţa Sa cu sentimentul, cu starea de spirit că i-ai spune lucruri pe care nu le ştie.


Sau să vii în faţa Sa cu sentimentul că faptele tale te îndreptăţesc să condamni pe un altul, păcătos sau Sfânt.


Starea noastră de dreptate, de sfinţenie, nu ne dă dreptul să deznădăjduim pe fratele nostru, să-l calomniem sau să îl ironizăm.


Sporirea duhovnicească nu este un motiv de a ne crede speciali în faţa altora, ci este o datorie de conştiinţă care ne face să ne simţim mereu datori la a face bine, decât să îndatorăm pe alţii la a ne ridica statui.


Cu cât sunt mai adânc în viaţa mea cu Dumnezeu cu atât trebuie să mă comport mai delicat cu confraţii mei, pentru că adâncirea mea în sfinţenie mă face să văd şi mai complex, şi mai adânc, starea mea de neputinţă, păcătoşenia mea.                                     sursa





Duminica, 24 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

19 Ianuarie, Sf. Macarie Cel Mare: Despre iubirea omului...

Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale: mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui fratii: ce este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat? Si le-a zis lor batranul: cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim necuratia lui.

(Din Patericul Egiptean)

Postat de:

Parintele Constantin

Reminder: Invitatie Hram 2010 - Mirfield

Dragi Credinciosi,

În luna ianuarie a fiecărui an, comunitatea noastra din nordul Angliei îsi sărbătoreste hramul, prilej de bucurie si de împreună-rugăciune pentru noi toti. Anul acesta îl vom avea iarăsi alături de noi pe Înaltpreasfintitul Părinte Iosif, Mitropolitul Român pentru Europa Occidentală si Meridională , care va sluji, împreuna cu un sobor de preoti si diaconi:

• Vecernia cea Mare, în ziua de sâmbată, 16 ianuarie 2010 (orele 19:00);
• Utrenia si Sfânta Liturghie arhierească, în ziua de duminică, 17 ianuarie 2010 (orele 10:00).

După slujba din ziua de duminica, membrii parohiei noastre vor organiza o agapă unde vor fi servite mâncăruri traditionale românesti. Cei care doriti sa va spovediti, puteti veni la biserica sambata, 16 ianuarie, intre orele 16:00 - 18:30.

Cu nădejdea că veti putea participa la această sărbătoare, va asteptam cu drag la Mirfield!

Pr. Constantin

Cuvantul Saptamanii

Mitropolitul Kallistos Ware: Despre formarea teologica cea dupa Dumnezeu

Contrar a ceea ce comportamentul multor crestini ne-ar putea face sã credem, o gândire neclarã, greoaie si înceatã nu slujeste cu nimic Împãrãtiei lui Dumnezeu. Diavolul este cel care apreciazã confuzia si imprecizia; dimpotrivã, luciditatea, transparenta si limpezimea sunt marca Duhului Sfânt. Totusi, în teologie precizia si rigoarea intelectualã nu sunt niciodatã suficiente în ele însele. Ni se mai cere si o comuniune cu Dumnezeu, o iubire personalã de Dumnezeu. Act de rugãciune si de cult, adevãrata teologie este întotdeauna doxologicã. A face teologie, în sensul în care Pãrintii întelegeau aceastã expresie, nu înseamnã altceva decât a mãri pe Dumnezeu prin laude si rugãciune, devenind noi însine un imn viu de laudã lui Dumnezeu.

sursa: site-ul Parintelui Nistea, http://www.nistea.com/Kallistos_Ware_formarea_teol.htm


Postat de:
Parintele Constantin

Nu l-au înţeles. L-au respins

“...Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”.          Matei 4,12-17






Planeta vizitată


J. B. Phillips a scris o minunată povestire intitulată “Planeta vizitată”, în al doilea capitol al cărţii sale “Creştinismul Noului Testament”. Este povestea unui înger cu experienţă care îi arată unuia mai tânăr vastele galaxii ale cerului. În timpul acestui tur al universului, îngerul mai mare explică faptul că mica planetă, pe care celălalt o privea ca pe o “minge murdară de tenis”, era “planeta vizitată”. Cu mare pricepere, îngerul mai mare întoarce timpul înapoi şi spune:
“Acum priveşte, se va întâmpla ceva pe acea mică minge murdară”. Şi deodată a strălucit o lumină puternică. Îngerul mai mic a spus: “Acesta este vizita?” “Da, aceasta este vizita. S-a întâmplat atunci când Fiul Gloriei, marele nostru Prinţ, a mers pe pământ pentru a deveni om”. Imediat lumina s-a micşorat şi în scurt timp totul s-a întunecat. “Ce s-a întâmplat?”, a întrebat mirat micul înger. Cel mai mare i-a răspuns:
“Nu l-au înţeles. L-au respins. Şi astfel l-au omorât. Dar priveşte acum cu atenţie”. Dintr-odată a strălucit din nou o lumină, atât de puternică încât micul înger a fost aproape orbit, şi a spus: “Ce a fost aceasta?”
“Învierea. Vezi, El a înviat din morţi, şi s-a înălţat la cer. Astfel acum este aici în glorie.”
Îngerul mai mare a tăcut o clipă, şi apoi a continuat: “Priveşte acum cu atenţie, micule înger, şi vei vedea ceva interesant”.
O altă lumină a strălucit. “Aceasta a fost coborârea Spiritului Sfânt la Rusalii”, a spus el.
După strălucirea acelei lumini, alte lumini mai mici au început să apară peste tot pe acea mică minge. Îngerul mai mare a spus: “Aceea este Evanghelia dusă de martori în diferite părţi ale lumii. Acolo unde oamenii îl primesc pe Prinţul nostru ca Mântuitorul lor se aprind lumini”.
Îngerul mai mic a întrebat atunci: “Se vor uni toate luminile? Când vor deveni toate o mare lumină?” Îngerul cel mare i-a răspuns:
“Nu ne este dat nouă să ştim aceasta. Numai Tatăl ştie. Însă într-o zi, când Prinţul se va reîntoarce pe acea planetă, va deveni toată lumină, pentru totdeauna”. (Pr.A. Coniaris)


Duminica, 10 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Sf. Nicolae Velimirovici: Cuvant la Botezul Domnului

“Hristos a intrat in apa nu ca sa Se curateasca pe Sine, ci ca sa inece simbolic pe omul cel vechi. Prin supunerea Sa, El a reintregit in chip simbolic Potopul care a inecat lumea de pe vremea lui Noe si, de asemenea, inecarea lui Faraon si a armatei sale egiptene, in Marea Rosie. In Potopul care a cuprins intreaga lume, omenirea pacatoasa a fost inecata. In Marea Rosie, Faraon, vrajmasul Dumnezeului Celui viu, a fost inecat. Hristos a luat asupra Lui pacatele lumii. El a primit de bunavoie sa Se inece in locul omenirii pacatoase; El de bunavoie a luat asupra Lui soarta lui Faraon cel inecat, vrajmasul Dumnezeului Celui viu. El a ingaduit apei sa-I inghita trupul ca si cum ar fi fost ingropat in mormant. El a lasat apa sa curga o clipa peste El si apoi S-a ridicat si a iesit din apa. Prin aceasta, El a repetat acea lectie inspaimantatoare pe care a dat-o Dumnezeu oamenilor prin inecarea pacatosilor in vremea lui Noe si aceea a lui Faraon in Marea Rosie. Prin aceasta El, in chip vazut, dar tainuit, a spus ceea ce zice El mai tarziu in cuvinte catre fariseul Nicodim: “De nu se va naste cineva din nou, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Dar numai acela se poate naste din nou in aceasta viata care a murit pentru omul cel vechi; sau, cu alte cuvinte, cel in care omul cel vechi, pacatos, a murit"...

Textul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/01/05/botezul-domnului-si-botezul-nostru/

Postat de:

Parintele Constantin