marți, 29 septembrie 2009

Din zicerile Parintelui Arsenie Boca, interpretate de Parintele Teofil Paraian:

"Sã-ti feresti capul de frig si de prostie!"
E un cuvînt care meritã sã fie stiut si urmat, el putînd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei însisi, tuturor celor care vreau sã braveze si nu se gîndesc la urmãrile pe care le pot avea, spre rãul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gîndite si controlate. Sã luãm deci aminte la cuvîntul de mai sus si sã-l împlinim în cele douã laturi ale lui.
"În mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã"

Asa obisnuia sã spunã pãrintele Arsenie, care urmãrea pentru oameni o minte dreaptã si lucruri drepte si îndreptate de mintea cea bunã. Valoarea acestui cuvînt o intuiesc toti cei ce îl aud, si asta se întîmplã des, cãci noi îl aducem înaintea vizitatorilor si închinãtorilor nostri, mai ales atunci cînd au prilejul sã vadã o picturã a pãrintelui Arsenie reprezentînd Adormirea Maicii Domnului, picturã în fata cãreia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteazã Mãnãstirea Brîncoveanu de la Sîmbãta. Mintea se strîmbã în urma patimilor si se îndreaptã pe mãsura curãtirii de patimi. Cînd mintea se îndreaptã, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "In mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã". Asta le place la multi, am bãgat de seamã cã le place. Cînd le spun cã Pãrintele a zis cã "în mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã", oamenii rîd în general. De ce rîd? Pentru cã îsi dau seama cã asa e. Numai cã e greu sã stii cînd ti-e mintea strîmbã.
"Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã"
Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã, adicã de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasã sunt mai multi decît cei ce au convingeri religioase. E necesarã si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rãmîne la informatie înseamnã doar a fi la începutul drumului "la urechi". Pînã la inimã mai e o cale lungã, "cea mai lungã cale".
"Să ai întelegere fatã de neputinta omeneascã"

Am fost odatã la Pãrintele Arsenie Boca – Dumnezeu sã-l odihneascã! –, la Bucuresti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot – au trecut anii peste toti de-atunci… a fost asta în 1965 –, si Pãrintele vorbind cu el, desigur sã aud eu, i-a spus un cuvânt care mi-a rãmas mie pentru cealaltã vreme a vietii mele si cred cã si pentru vesnicie. N-am sã-l uit niciodatã! Zice: "Uite, mãi frate. O sã fii preot. Sã fii întelegãtor fatã de neputinta omeneascã!” Nici nu vã puteti închipui cât m-am gândit eu la cuvintele acestea, de atunci încoace; cât le-am urmãrit în viata mea si în viata oamenilor. Si mi-am dat seama cã neputinta omeneascã e o realitate. Sunt atâtia oameni rãi în lumea asta, si nici ei nu vor sã fie rãi… Si-s rãi, si noi trebuie sã întelegem rãutatea lor de pe pozitia noastrã, din situatia noastrã. Sã întelegem cã ei nu pot mai mult, cã ei ei însisi sunt nemultumiti de rãutatea lor – "Pe cel rãu rãutatea îl ucide”, îi scris în Psalmi: "pe cel rãu rãutatea îl ucide”, îl nimiceste, rãutatea îl nemultumeste. Pomenirea de rãu spun pãrintii cei duhovnicesti cã e o rãutate fãrã margini, e o rãutate ca o ruginã care mãnâncã fierul, asa mãnâncã sufletul; rãutatea-i cui înfipt în suflet. Pomenirea de rãu, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un pãrinte spune cã "rãul sã-l scrii pe apã”.


Alte cuvinte de invatatura la http://www.duhovnici.org/
Postat de:
Parintele Constantin

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Dragi copii si parinti,

Pe data de 4 octombrie, Consiliu Parohial al parohiei "Sf.Macarie Cel Mare" va organiza o excursie cu vaporasul pe raul ce traverseaza oraselul Mirfield.
Excursia este gratuita, dureaza aproximativ 40 de minute si are loc dupa terminarea Sfintei Liturghii.
Plecarea se va face de la biserica "Sf. Macarie cel Mare" spre Mirfield Marina, distanta de parcurs fiind doar de 2 mile, urmand ca plecarea cu vaporul sa fie in jurul orei 14:20.

Capacitatea unei ambarcatiuni este de maxim 12 persoane asa ca pentru toti cei interesati ,va rugam sa confirmati participarea printr-un e-mail adresat lui Dan Dumitru (membru al Consiliului Parohial): danfdumitru@yahoo.com sau la nr de telefon 07891893239.

In functie de numarul de persoane pot fi doua sau mai multe ambarcatiuni.
Sugeram haine mai grosute pentru toata lumea iar copiii trebuie sa fie insotiti de catre adulti.

Va asteptam cu drag la o dupa-amiaza placuta sarbatorita in stil romanesc!

Consiliu Parohial

marți, 22 septembrie 2009

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafael Noica, despre Sf. Siluan (praznuit joi, 24 septembrie):


"Plin de credinţa izvorâtă din har, Sfântul Siluan trăia realitatea tainelor Bisericii, dar reamintim că el găsea că, chiar omeneşte vorbind , adică în plan psihologic, este uşor să vezi foloasele ascultării faţă de părintele duhovnic; el spunea că atunci când duhovnicul, în slujirea sa, răspunde la o întrebare, acesta este liber în acel moment de patima care îl stăpâneşte pe cel ce întreabă, şi, în virtutea acestui fapt, poate vedea lucrurile mai limpede şi se află mai deschis influenţei harului lui Dumnezeu.
Răspunsul duhovnicului va purta, în majoritatea cazurilor, pecetea nedesăvârşirii; dar aceasta nu este pentru că duhovnicul este lipsit de harul cunoştinţei, ci pentru că desăvârşirea ar fi dincolo de puterea şi de capacităţile celui ce întreabă. În ciuda nedesăvârşirii povăţuirii duhovnicului, aceasta, primită cu credinţă şi dusă până la capăt, va duce negreşit la o creştere duhovnicească. Această cale însă se închide adeseori, pentru că cel care întreabă, nevăzând înaintea sa decât un om , se clatină în credinţă şi de aceea nu primeşte primul cuvânt al duhovnicului şi i se împotriveşte, opunându-i părerile şi îndoielile sale".

Sursa:

http://www.nistea.com/sofronie_sf_siluan.htm

Postat de:

Parintele Constantin

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Sufletul unui om


“…Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?...” Marcu 8,34-38.9,1

Un necredincios îi spunea odată unui preot că nu poate crede în existenţa sufletului. “La urma urmelor”, spunea el, “puteţi merge la un laborator medical şi veţi vedea că omul este de fapt doar apă, zahăr, fosfor, carbon, amidon…”
Preotul i-a spus că nu doreşte să continue discuţia, ceea ce l-a înfuriat pe necredincios. “Mă aşteptam la aşa ceva. De fiecare dată când nu puteţi da un răspuns logic, refuzaţi să continuaţi discuţia.”
Preotul i-a răspuns calm: “Sunt om cu raţiune, şi tocmai de aceea refuz să vorbesc cu o grămadă de apă, zahăr, fosfor, carbon, amidon…”
Ia sufletul unui om din trup, şi tot ce îţi rămâne sunt nişte materii chimice, valorând puţin sau nimic. Pune însă un suflet într-un trup şi omul va valora mai mult decât întreg universul.
(Pr A. Coniaris)
Duminica, 20 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

marți, 15 septembrie 2009

Cuvantul Saptamanii

Nicolae Steinhardt: Nicodim - nadejdea nebuna a intelectualilor sfarsitului de veac
“Lui Nicodim, Domnul îi vorbeste ca unui om inteligent si cult (Ioan 3). Îl califica „învatator al lui Israel”. Drept pentru care nu recurge la parabole ori la pilde clare ori la grairi sfatoase, ci îi dezvaluie pe nepusa masa tainele finale si principiile de capetenie ale noii legi. Ca pentru o fata bisericeasca si ca pentru un profesionist, ataca nemijlocit partea practica a problemei în cauza. Tonul e grav, de explicatii lesnicioase nici pomeneala...

Mântuitorul nu vrea sa-l crute pe fariseu, sa-l menajeze, sa-i îndruge vorbe degraba inteligibile, sa-l amageasca a crede ca-i împartaseste adevaruri simple, sa-l cucereasca în doi timpi si trei miscari. Semne nu-i va da. Si-i aplica regula: celui ce are mult, mult i se va cere. Domnul nu se sfieste a-l ului si, oricum, nu-si pierde vremea cu preambuluri si pregatiri. Da brânci unuia care nu stie a înota si-l azvârle în apa adânca. Parca mai mult ca oricând, Hristos se învaluie în negura si în mister, împrejurul Lui numai nori, apa întunecoasa si carbuni de foc, aidoma ca în psalmul 17 al craiului David. Atât sunt de nepatrunse si de zguduitoare cele pe care îi este dat lui Nicodim sa le asculte.
Si bietul om, învatat si doctor ce se afla, prea putin pricepe. Iar de reactionat, reactioneaza aidoma celui mai nestiutor ins si pune întrebari vrednice de tinerel naiv sau de chip fara de carte si malitie, ca unul dintre acei saraci cu duhul care sfintesc locul acolo unde haladuiesc însa nu au nici un soi de acces la viata spirituala. Caci voitei obscuritati a Domnului, metodei de soc de satori zenist pe care o foloseste interlocutorul sau, naucitul carturar îi opune obiectii de o elementaritate infantila si dând dovada de o totala obtuzitate...
O doctrina morala, oricât de severa ori de rafinata, nu ar fi stupefiat, nici produs îndepartarea. Dar nasterea de-a doua din apa si din Duh! Asa fiind, lui Nicodim depasit, iritat, suparat desigur pe sine, prins ca într-o ambuscada mintala nu-i ramânea decât refugiul în extrema simplicitate a puterii de judecata, în perplexitate, într-o semiotica strict literala, în agatarea de semnificant, în refuzul categoric de a trece la înfricosatorul (prin profunzime si implicatii) sens. Domnul întelegându-l nu se arata. El, surprins de raspunsul oaspetelui, nu se osteneste a-i da lamuriri, o tot tine pe linia unui satori necrutator, încredintându-se bunei voiri, bunei credinte, bunelor intentii ale interlocutorului care, negresit, va sfârsi prin a pricepe.
Ceea ce s-a si întâmplat. Nicodim va interveni pentru Hristos în fata arhiereului si fariseilor (Ioan 7, 51: ‘Nu cumva legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai întâi si nu stie ce a facut?’). Va fi, alaturi de Iosif din Arimateea, unul din acei care vor îngriji de cuviincioasa înmormântare a Domnului, aducând o suta de litre dintr-un amestec de smirna si aloe (Ioan 19, 39)".
Sursa:
Postat de:
Parintele Constantin

sâmbătă, 12 septembrie 2009


“…Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică…” Ioan 3,13-17



…găsim trei mari adevăruri în Ioan 3,16:
primul este marele FAPT – “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea”;
al doilea este marele ACT – “(încât) pe Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat”;
al treilea este marea PROMISIUNE – “(ca) oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”.
Avem aici esenţa întregii Evanghelii, a întregului mesaj al creştinismului. Crezând acest verset, ne punem în chiar inima credinţei creştine. Ne punem în prezenţa iubirii lui Dumnezeu.
Găsim iertarea, mântuirea, pacea lui Dumnezeu şi viaţa veşnică. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 13 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

marți, 8 septembrie 2009

Cuvantul Saptamanii

IPS Mitropolit Bartolomeu Anania:
Sf. Liturghie - Cartea deschisa a Imparatiei

Imparatia lui Dumnezeu este o realitate despre care noi, dupa doua milenii de teologie sistematica, stim mai putin decat talharul de pe cruce.
Cand vorbim despre telul final al vietii noastre, preferam sa spunem mantuire. Mantuirea insa, potrivit cu sensul cuvantului original grecesc, nu este decat salvarea dintr'o primejdie, eliberarea dintr'o inchisoare, siguranta de a nu te mai sti pandit de ceva rau.
Iisus Hristos este Mantuitorul nostru, Cel ce ne-a eliberat din robia pacatului si a mortii. Icoana Sa ca Salvator este aceea a pogorarii la iad, adancul din care ii trage afara pe Adam, pe Eva si pe toti cei care asteptau acolo eliberarea. Dupa acest moment, stim ce s'a intamplat cu Mantuitorul, dar nu stim nimic despre ceea ce s'a mai intamplat cu cei mantuiti.
Desigur, eliberarea din captivitate este un moment crucial in viata omului. Nu poate fi insa indiferent modul sau de viata de dupa aceea, daca va continua sa fie un raufacator, in cazul unui criminal, sau un handicapat psihic, in cazul unui prizonier de razboi. Stim ca Iisus i-a spus talharului pocait: Astazi vei fi cu mine in rai, dar despre rai, ce este el in sine, nu cunoastem decat ceea ce stia si Pavel, anume ca acolo sunt realitatile pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s'au suit.

...Liturghia este cartea deschisa a Imparatiei, singura in stare sa ne ofere o imagine clara si concreta a spatiului duhovnicesc in care se vor salaslui cei mantuiti.

Sursa:
Mitrop. Bartolomeu Anania, Cartea deschisa a Imparatiei - O insotire liturgica pentru preoti si mireni, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2007, pp 14.
Postat de:
Parintele Constantin

sâmbătă, 5 septembrie 2009


“…Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele…” (Matei 21,33-44)


O, minune preaslavita ! O, putere negraita ! O, infricosatoare taina a preotiei! Spirituala si sfanta, cinstita si fara de prihana, pe care Hristos, cand a venit, a daruit-o celor vrednici.
Cad si ma rog cu lacrimi si suspine, ca sa ma oglindesc in aceasta comoara a preotiei. Ca este o comoara pentru cei ce o pazesc cu vrednicie si cuviosie; este pavaza stralucitoare si neasemuita; este turn neclintit, zid de nedaramat; este temelie tare, care de pe pamant se inalta pana la bolta cereasca. Dar ce spun, fratilor ?

Preotia este atarnata de boltile cele mai inalte ale cerului; intra fara de impiedicare in insesi cerurile cerurilor si merge stralucit si lesnicios prin mijlocul ingerilor si al puterilor celor netrupesti. Dar pentru ce spun prin mijlocul puterilor celor de sus ? Sta de vorba cu insusi Stapanul ingerilor, cu Ziditorul si Datatorul de lumina. Si, numai ce voieste, ca indata si primeste, cu multa indraznire, cererile pe care I le face.
( Sfantul Efrem Sirul)


Duminica, 6 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

miercuri, 2 septembrie 2009

Cuvantul Saptamanii

Din Pateric: Cum sa placem lui Dumnezeu?

"A intrebat cineva pe avva Antonie, zicand: ce pazind eu, voi placea lui Dumnezeu?
Si razpunzand batranul, a zis lui: cele ce-ti poruncesc tie, pazeste-le!
Oriunde vei merge, pe Dumnezeu sa-L ai inaintea ta totdeauna.
Si orice vei face, sa ai marturia din Sfintele Scripturi.
Si ori in ce loc vei sedea, sa nu te misti degraba".

Acestea trei pazeste-le si te vei mantui.

Sursa:
Patericul Egiptean, Editia de Alba Iulia 1990, pp.8.

Postat de:

Parintele Constantin