Glasul Domnului - Duminica Sfintei Cruci

Iubiti credinciosi,
Glasul Domnului, textul din aceasta saptamana in format PDF poate fi descarcat de aici.
Post cu folos!

Fragment din predica la Duminica Sfintei Cruci
Parintele Petroniu Tanase (1914-2011)

"Privita omeneste deci, Crucea este osteneala, rabdare, suferinta, lupta impotriva raului; si fiindca acestea nu pot fi ocolite in viata, nici crucea nu poate fi ocolita, tot omul trebuie sa-si poarte crucea sa. Plata pacatului este moartea: crucea ispasirii si a suferintei este fireasca in acest veac. Prin suferinta Sa, Mantuitorul insa a deschis o noua perspectiva asupra Crucii: suferinta, dar nu spre moarte, ci spre viata, popas spre bucuria Invierii. Putina suferinta a Crucii ne scapa de vesnicia mortii. De aceea Hristos astepta cu dor Crucea, iar mucenicii cautau si se bucurau de chinuri, stiind ca "patimirile de acum nu sunt vrednice de marirea care ni se va descoperi" (Rom. 8, 18).

Privita dumnezeieste,, Crucea este semnul Fiului Omului, sceptrul Lui, semn de putere si de intarire, semn de biruinta asupra mortii si diavolului, "arma nebiruita", "viata si invierea". "Mare este puterea Crucii Tale, Doamne" se minuneaza Biserica. Si, intr-adevar, tot harul si puterea lui Dumnezeu ni se impartasesc sub semnul Crucii. De la nastere, pana la moarte si pana la invierea cea de obste, toata viata crestinului este umbrita de Sfanta Cruce, care este cheia ce deschide camara de bunatati a harului. Ca semn al Sau, Mantuitorul a dat Crucii toata puterea Sa si a daruit-o ca pe darul cel mai de pret prietenilor Sai. Dandu-ne Sf. Euharistie, Domnul ne spune: "Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea"; dandu-ne Crucea, ne spune: "Aceasta s-o aveti intru amintirea Mea, in amintirea dragostei Mele pentru voi, pentru care Mi-am dat viata"; caci Crucea este semnul dragostei nemarginite a lui Dumnezeu pentru om. De aceea, Mantuitorul a voit sa moara pe Cruce, cu bratele intinse, sa ne imbratiseze, sa ne arate de-a pururi iubirea Sa cea mare pentru noi, pe care ne asteapta sa ne intoarcem la El."

Glasul Domnului - Duminica Sf Grigorie Palama

Iubiti credinciosi,
Glasul Domnului, textul din aceasta saptamana in format PDF poate fi descarcat de aici.
Post cu folos!

Despre Biserica si Icoane

Daca o biserica, vazuta din launtru, e purtatoare de icoane, vazuta din afara ni se arata ea insasi ca o icoana, ca un chip al casei lui Dumnezeu. Asa cum icoana in casa este o marturie a prezentei lui Dumnezeu in familie, tot astfel biserica unei parohii este semnul vazut al prezentei lui Dumnezeu intr-o familie crestina mai mare, fie la sat, fie la oras. In fapt, biserica nu e numai o trebuinta, ci si marturia obsteasca a enoriasilor, pentru a carei fiintare ei nu precupetesc nicio jertfa. Iata de ce prima grija a enoriasilor este sa-si construiasca o biserica, daca nu o au, sau s-o repare, s-o picteze, s-o innoiasca pe aceea pe care o au.

Fragment dintr-o predica a Inalt Preasfintitului Parinte Mitropolit Bartolomeu Anania (1921-2011)

Glasul Domnului

Iubiti credinciosi,

PS Parinte Episcop Ignatie Muresanul, Arhiereu Vicar, ne ofera, incepand cu aceasta saptamana, Glasul Domnului, o colectie de texte teologice pe care speram sa le gasiti folositoare sufletului si calauzitoare mintii.
Textul, in format PDF, poate fi descarcat de aici.

Post cu folos!

Canonul Sfantului Andrei Criteanul

Canonul Sfantului Andrei Criteanul se citeste pe frag­mente in prima saptamana a Postului Sfintelor Pasti, in zilele de luni, marti, miercuri si joi, in cadrul Slujbei Pavecernitei; iar in intregime se citeste la Denia de joi din saptamana a 5-a a Postului.

Acest bogat si frumos canon este, in acelasi timp, medi­tatie biblica si rugaciune de pocainta. Canonul Sfantului Andrei Criteanul este un dialog al omului pacatos cu propria sa constiinta, luminata de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocaieste plange ca nu a urmat pilda luminoasa a dreptilor virtuosi, ci robia patimilor aratate in multi pacatosi, dintre care unii nu s-au pocait, iar altii s-au mantuit tocmai fiindca s-au pocait.

Cu inima plina de smerenia vamesului, cu strigatul de iertare al fiului risipitor si cu gandul la infricosatoarea jude­cata, despre care vorbesc Evangheliile primelor trei duminici ale Triodului, autorul Canonului cel Mare ne arata, deodata, durerea si puterea pocaintei, leac si lumina a invierii sufletu­lui din moartea pacatului.

Rugaciunea vamesului "Dumnezeule, miluieste-ma pe mine pacatosul!" devine, in Canonul Sfantului Andrei Criteanul, ritmul si respiratia pocaintei in staruitorul stih: "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!"

Pocainta-rugaciune a fiului risipitor: "Parinte, gresit-am la cer si inaintea ta, nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau, primeste-ma ca pe una din slugile tale" ia accentul unui regret nesfarsit pentru pacat, ca pierdere si moarte a sufletului care valoreaza mai mult decat toata lumea materiala: "Ia aminte, Cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celui ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul." (Cantarea a II-a, 2)

Marii pacatosi care s-au pocait si s-au ridicat din pacat si patimi, devin nu numai dascali ai pocaintei pentru intreaga Biserica, ci si rugatori pentru cei ce se lupta cu pacatul sau se curata de el prin pocainta.

+ Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane