Cuvantul Saptamanii

Cum să petrecem de Anul Nou?

”Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Care ai pus vremile şi anii întru a Ta stăpânire şi îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească şi întru tot bună, mulţumim Ţie pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră, în toată vremea trecută a vieţii noastre şi Te rugăm, întru tot îndurare, Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta.“

Redam acum, la inceput de Nou An, un cuvant deosebit al Sfantului Ioan Gura de Aur, atat de actual, despre cum se cuvine sa intampinam Noul An:

“Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.
Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?
Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“. Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului..."

Cuvantul intreg aici:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/12/31/cum-sa-petrecem-de-anul-nou-ne-invata-lamurit-sfantul-ioan-gura-de-aur/

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Hristos S-a nascut!

Mesia S-a nascut, Cel mai minunat, in acelasi timp Om si Dumnezeu – ca ochii omenesti osteniti sa se odihneasca pe El si sa nu se uite dupa un alt Mesia.
Imparat S-a nascut, Cel mai puternic, in acelasi timp cu toiagul puterii si cu candela milei – ca si cei mai mici sa se indrepteze si sa strige: "Noi suntem fii de imparat!"

Erou S-a nascut, Nebiruit, ca sa-i apere pe cei drepti, ca sa-i cucereasca pe pacatosi, ca sa sfarame duhurile rautatii, cele de sub ceruri.

Calauza S-a nascut, Cel mai limpede-vazator, ca pe cei rataciti sa-i aduca la drumul drept si sa-i calauzeasca.

Luminator S-a nascut, Cel mai luminat, ca sa destrame intunericul si sa ii lumineze pe cei intunecati.

Pastor S-a nascut, Cel mai grijuliu, ca sa mantuiasca turma de lupi si s-o adune in staulul Sau.

Hranitor S-a nascut, Cel mai bogat, ca sa-i hraneasca pe cei flamanzi, nu cu pamant, ci cu cer – cu trupul Sau ceresc si cu sangele Sau de foc.

Iubitor de oameni S-a nascut, Cel mai mare, ca sa-i stranga la pieptul Sau si sa-i invieze prin dragoste pe orfanii Sai cei nenumarati, ce indelung au mers din mormantul vietii in mormantul mortii.

Descoperitor S-a nascut, Cel mai mare, ca sa traga valul si sa descopere muritorilor nemuritoarea imparatie a cerurilor.

Toate acestea sunt intelesuri ale acestor cuvinte incantatoare, cu care crestinii se saluta de Nasterea Domnului si cu care si eu va salut pe voi, fratilor:
Hristos S-a nascut!

Sfantul Nicolae Velimirovici: Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, 2002, p.193-194.

===========================================
Mai jos puteti asculta un Colind Bizantin in interpretarea

Grupului de Psalti al Patriarhiei Romane

===========================================

Craciun cu bucurie!

Postat de:

Parintele Constantin

"...Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: “Iată, Fecioara va avea în pântece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieste: Cu noi este Dumnezeu”. (Matei 1,1-25)

Cât de tragic este faptul că adesea crestinii vorbesc despre Iisus la trecut - Hristos care a fost, sau la viitor - Hristos care va veni. Cât de rar ne gândim la El la timpul prezent - cu noi este Dumnezeu.

Si totusi câtă nevoie avem de această promisiune a sa, în aceste zile de confuzie, întuneric si zbucium. În Evanghelia lui Ioan ni se spune: “Cuvântul S-a făcut trup si S-a sălăsluit între noi”.

Este doar un alt mod de a spune: “Emanuel, cu noi este Dumnezeu”. Nu în ceruri îndepărtate, nu pe o planetă în nu stiu ce galaxie, ci aici, între noi, părtas la durerile noastre, ajutându-ne să ne ducem poverile, punând mâna cu delicatete pe infirmitătile noastre, curătindu-ne de păcate, arătându-ne modul de viată care are valoare eternă. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 21 Decembrie, Sfanta Liturghie incepe la 11:30.

Programul Liturgic de Crăciun

====================================
Miercuri, 24 Decembrie - Ajunul Crăciunului:
18:00 - 20:00 - Pavecerniţa Mare şi Litia
Între 16:00 - 18:00 si 20:00 - 22:00 Spovedanii.

====================================
Joi, 25 Decembrie - Crăciunul
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie

====================================
Vineri, 26 Decembrie - Soborul Maicii Domnului

10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

====================================
Sâmbată, 27 Decembrie
Sf. Intâi Mucenic şi Arhidiacon Stefan
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

====================================
Duminică, 28 Decembrie (Liturghie Duminicală)
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

====================================
Joi, 1 Ianuarie - Sf. Vasile Cel Mare—Anul Nou
10:30-13:30 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

====================================

Cuvantul Saptamanii

Parintele Arsenie in Cararea Imparatiei, despre gresalele iubirii si dreapta socoteala:

Acesti ucenici ai Domnului, din pricina iubirii lor aprinse, fiecare au facut cate-o greseala in ucenicia lor. Doi s-au indreptat, unul s-a surpat. Astfel, intr-o calatorie, cand oamenii dintr-o cetate oarecare, necunoscandu-i, n-au vrut sa-i primeasca, Iacov si Ioan au zis: sa ne rugam ca Ilie, sa se pogoare foc din cer peste ei sa-i arda (Luca 9, 54). Cinstea si pretul pe care-l avea Domnul in inima lor, precum si ravna si iutimea lor, inca nu le aveau in cumpana si cu dreapta socoteala si asa au ars o greseala. Mantuitorul i-a adus la blandete si la dreapta socoteala, invatandu-i: "Nu stiti ce duh graieste prin voi acestea" (Luca 9, 55).
Petru, dupa frumoasa marturisire de credinta: "Tu esti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu!" (Matei 16, 16), si dupa lauda Mantuitorului - care in asa fel i-a spus-o ca oarecum sa-l fereasca de primejdia laudei si a parerii de sine, - cand Iisus a inceput sa le spuna apostolilor despre patimile si rastignirea Sa, Petru, in iubirea lui n-a putut rabda o socoteala ca aceea. Atunci, ca unul ce n-avea si cunostinta tainelor lui Dumnezeu, care sa tina cumpana dreapta cu puterea iubirii aprinse si inteleasa omeneste, capata de la Domnul palmele acestea: "Inapoia mea Satano! Sminteala-mi esti!" (Matei 16, 32). Sigur ca nu Petru era Satana, ci un gand al Satanei intrase si se exprimase prin gura lui Petru, - caci era o spartura, o descumpanire intre puterile lui sufletesti: cunostinta, dragoste si iutime. Si se vede ca inca nu s-a tamaduit cu indreptarea aceea. Mai batran fiind si mai greu de leac, iubirea lui inca nu se stramutase, ca a lui Ioan: toata pentru Mantuitorul, ci mai tinea ceva si pentru sine.
Iuda, voia ca si Mantuitorul sa iubeasca ceea ce iubeste el, adica sa intemeieze o imparatie pamanteasca a Cerurilor si Iisus sa se faca Imparat, iar pe el, mare sfetnic si vistier al argintilor, ca tare era umilit sa fie trimis descult, fara traista si fara bat, si sa propovaduiasca o Imparatie, pe care n-o vedea cu ochii sai de lut, si pentru care n-avea decat o zdreanta de punga goala.
Asa fiind facut, parca era de un gand cu tot neamul sau. De aceea, desi Mantuitorul l-a iubit si l-a inzestrat cu daruri intocmai ca si pe ceilalti, totusi el a ramas evreul fara leac, iubind un "Dumnezeu al veacului de acum", iar pe Iisus, care nu corespundea iubirii sale pamantesti, L-a vandut cu treizeci de arginti, castig ce-a mai putut sa scoata, pentru slujba de trei ani ...

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/gresalele_iubirii_si_dreapta_socoteala_-c150-p22-new.html

Postat de:

Parintele Constantin

12.12.2008: Sfântul Ierarh Spiridon (Treimea din Cărămidă)

În orice cărămidă există Sfânta Treime, ca act creator. Orice construcţie are Treimea în Sine, Sinele fiind întreit. Adevărurile acestea au fost demonstrate de Sfântul Spiridon, cel plecat la ceruri cu exact 1661 de ani în urmă. A trăit pe vremea împărăţiei Sfântului Constantin cel Mare şi a fiului său Constanţiu. Păstor de oi, simplu la chip şi smerit la inimă, a fost căsătorit şi a avut o singură fiică, Irina, care a trăit în feciorie toată viaţa. Murindu-i soţia, a fost făcut episcop în cetatea Trimitundei din Cipru. Participă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea şi arată, cu puterea minunii, Taina Sfintei Treimi ascunsă într-o cărămidă. De-atunci, în iconografie, este reprezentat ţinând în mână o cărămidă din care focul se înalţă la ceruri, apa şi ţărâna curgând pe pământ. Amestec întreit şi ciudat – viaţa aceasta – forţează memoria. Avem o rană deschisă în Teologie care este permanent tratată prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh, unitate fiinţială ca timp prielnic. Ţărâna din suflet dă gândului gust şi aşezare, focul îi dă căldură iar apa îi dă sevă. Prin păcat ne-am înţărănit, pătimindu-ne firea cea luminoasă, prin apa Botezului am primit iertare de păcatul strămoşesc aşezat în memoria colectivă a umanităţii, iar prin focul credinţei ni s-a dat unica şansă a Învierii, chiar înainte de a muri. Iată Treimea! Este însăşi viaţa! Este: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea. Există în toate un fior al creativităţii. Suntem creativi în măsura în care iubim. Iubirea este Treimea. În iubire nu putem fi singuri.Sfântul Spiridon al Trimitundei, prăznuit la 12 decembrie, a iubit, de aceea este cu noi. Pe când era păstor de oi, într-o noapte, nişte hoţi i-au prădat turma. Dimineaţa, i-a găsit Spiridon lângă strungă. Orbiseră. I-a luat, i-a spălat, le-a suflat ţărâna de pe ochi şi când au văzut le-a dat la fiecare câte un berbec, îndemnându-i să nu mai facă rău.Spiridon a nădăjduit, Făcător de minuni numindu-se. A potolit foametea şi a întors păcatele păstoriţilor pe dos, aşa cum vântul întoarce frunzele din drum. Foamete cumplită se abătuse asupra Ciprului. Bogaţii cetăţii se bucurau, vânzând grâul mai scump. Unul dintre ei aducea grâu din alte părţi înmulţind preţul. A venit atunci un sărac la Sfântul Spiridon, plângându-i-se. Sfântul l-a mângâiat: Mergi acasă şi nu mai suspina, dimineaţă ograda îţi va fi plină de grâu iar negustorul acela va cere la tine. Noaptea, la rugăciunile Sfântului, cerul s-a întunecat, hambarele negustorului nedrept s-au spart şi ploile au dus grâul în curtea săracului. Sfântul Ioan Gură de Aur se întreba: Ce deosebire există între oamenii mari, strângători de averi şi constructori de palate şi copiii strângători de nisip şi clăditori de case? răspunzând... niciuna, când cei mari îşi vor da seama de josnicia faptelor lor, vor cunoaşte că toate cele făcute de ei nu sunt decât nişte copilării.Sfântul Spiridon a crezut. Credinţa curată poate deveni cea mai durabilă construcţie, dacă are la temelie Sfânta Treime.Sfântul Spiridon ne face să înţelegem că Treimea poate exista şi în realităţile cele mai neobişnuite, una dintre acestea fiind chiar o cărămidă.

Preot Sever Negrescu

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4563&Itemid=2

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

In urma cu patru ani, la praznicul Sf Spiridon, avea loc inaugurarea parohiei noastre....

Asadar, alaturi de Sf. Macarie, hramul parohiei noastre, suntem datori cu o rugaciune si la Sf. Spiridon, pastorul Trimitundei si mangaierea Kerkirei Corfului, unde se afla sfintele saele moaste!

Sfinte Ierarhe Spiridon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Sf. Ioan Hrisostom, Despre Tristete

Dumnezeu a asezat tristetea printre simtamintele firii noastre, nu ca sa ne lasam ei cu usuratate, fara rost, în clipa încercarii, nici ca sa ne abandonam pe noi însine - ci ca sa scoatem din acest simtamânt cel mai mare dintre foloase. Si cum vom putea, oare, scoate asemenea foloase? (…)

Timpul tristetii nu-i atunci când suntem nefericiti, ci acela în care savârsim raul. Dar noi, noi am rasturnat îndreptarul acesta, timpurile le-am schimbat. Când savârsim multime de greseli, nu simtim nici cel mai mic disconfort - iar de ni se întâmpla sa suferim, de te miri-unde, vreo împotrivire, iata-ne abatuti, loviti de mâhnire, gata de a sfârsi cu viata aceasta - si a ne scapa de ea.

Pentru aceasta tristetea pare a fi lucru suparator si greu de dus, ca si mânia si pofta trupeasca. Cei ce se leapada acestor simtaminte pe nedreptul si fara rost, le-au facut sa-si piarda din însemnatatea lor. Ca si cu leacurile pe care le dau doctorii. Când aceste leacuri nu sunt date pentru bolile carora se potrivesc si pentru care au fost pregatite, ci altora - departe de a despovara de suferinta lui, dimpotriva îi maresc raul.

Asa lucreaza tristetea. Cum ea e o terapie în stare -putem spune - de a curati raul din noi, daca cuprinde un suflet trândav, încarcat de grele pacate, ea îi aduce buna slujire, dar de se salasluieste într-un suflet care lupta si se zbate, care trudeste, care are griji si sufera, în loc de a-i ajuta, îi aduce mari stricaciuni, facându-l mai slab si usor de doborât.

Asa, scriind acelora care se tineau tari în credinta, Pavel le zicea: “Bucurati-va totdeauna în Domnul, va zic mereu, bucurati-va!”… Dar acelora care erau destramati, mândri, cârtitori, le zicea: “Sunteti plini de trufie…” Cel ce-i împovarat de pacate, sa foloseasca aceasta terapie, ca sa se elibereze si sa se usureze, dar acel care-i sanatos, de ce si-ar ruina fericita-i sanatate prin tristete?

Sursa:

http://www.ioanguradeaur.ro/50/51-sa-nu-ne-lasam-doborati-de-incercari/

Postat de:

Parintele Constantin

Seara duhovniceasca

Iubiti credinciosi,

In continuarea sedintelor catehetice, va invitam in ziua de Sambata, 13 Decembrie 2008, intre orele 17:30 - 18:30, la o seara duhovniceasca ce va avea ca tema "Spovedania in viata crestinului". Aceasta va fi precedata de Slujba Vecerniei, care va fi oficiata de Parintele Constantin cu incepere de la ora 16:00 in Biserica de jos din incinta Colegiului din Mirfield.

Dupa terminarea sedintei catehetice, Parintele Constantin va sta la dispozitia credinciosilor care vor dori sa se spovedeasca.

Duminica, 14 Decembrie, Utrenia si Sfanta Liturghie vor incepe ca de obicei la ora 10:30.

Va asteptam cu drag si va dorim un post cu folos.

Doamne ajuta!


Razvan Taranu

Cuvantul Saptamanii

Despre evitarea impotrivirii

"Evitarea rasplatirii raului cu rau constituie cea mai eficienta combatere a lui. Sfantul Fotie cel Mare spune: Daca toti ar intoarce si celalalt obraz celor care ii lovesc peste obrazul drept, unde ar mai fi cei care sa loveasca?
Prin evitarea impotrivirii este biruit raul fara a-l mai repeta. Astfel se reduce si cantitativ prezenta lui in lume. In caz contrar, rasplatirea raului cu rau devine mijlocul cresterii si permanentizarii lui. Evitarea impotrivirii raului asaza raul in trecut si deschide perspective pozitive viitorului".

Georgios Mantzaridis, Morala Crestina, pg. 198, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2006.
Postat de:
Parintele Constantin