Cuvantul Saptamanii

Praznicul Inaltarii la cer a Domnului

Numit in popor si (de la v. slav: Supasu = Mantuitorul), cade totdeauna in Joia saptamanii a sasea dupa Pasti, adica la 40 de zile dupa inviere, cand Domnul S-a inaltat la cer (vezi Marcu XVI, 19 ; Luca XXIV, 50 si Fapte I, 2-12). Este una dintre cele mai vechi sarbatori crestine, despre care amintesc Constitutiile Apostolice. Cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare o gasim la Eusebiu al Cezareei, in opera lui Despre sarbatoarea Pastilor, compusa spre 332, dar aci se arata ca inaltarea era sarbatorita pe atunci in Orient nu in ziua a 40-a dupa Pasti, ci in a 50-a (odata cu Rusaliile), cum atesta si alte marturii din sec. IV, ca Egeria. , praznuita la inceput odata cu , punea astfel pecetea finala perioadei pascale a ; era un fel de otpust al marii solemnitati liturgice a Rascumpararii. In sec. IV, Sf. Ioan Gura de Aur ne-a lasat o frumoasa predica la aceasta sarbatoare, pe care el o numeste "cinstita si mare".

O deosebita solemnitate a capatat aceasta sarbatoare mai ales de cand Sfanta imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a ridicat pe muntele Eleonului sau al Maslinilor (de unde Mantuitorul S-a inaltat la cer) o vestita biserica (Eleona), in care inaltarea se praznuia cu mare fast si pompa, incepand de la miezul noptii, mai ales prin multimea luminilor aprinse ; azi biserica e in ruina, dar in ziua inaltarii se aduna inca acolo o multime de crestini, iar clerul diferitelor confesiuni savarseste Sfanta Liturghie pe altare portative. In unele parti, in aceeasi zi, crestinii se saluta cu formula "Hristos S-a inaltat". Slujba zilei se caracterizeaza prin aceea ca are legatura si cu invierea si cu Pogorarea Sfantului Duh

SURSA: http://www.crestinortodox.ro/liturgica/sarbatorile/inaltarea-domnului-70792.html



Troparul Inaltarii Domnului pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii

      

 

 

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena cinstiţi în Biserica Ortodoxă

În Biserica Ortodoxă sunt sărbătoriţi la data de 21 mai, Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena. Ei sunt cinstiţi în mod deosebit, fiind trecuţi în rândul sfinţilor cu denumirea de 'isapostolos' - 'întocmai cu Apostolii'.

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 - 22 mai 337), cunoscut sub titulatura de Sfântul Constantin cel Mare, a fost împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306 şi care a condus Imperiul Roman până la moartea sa, survenită în anul 337. Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu afirmă că înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia 'in hoc signo vinces' ('prin acest semn vei învinge'). Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale simbolul Său, ca semn protector în lupte. Steagul cu monograma creştină s-a numit 'labarum'. Victoria miraculoasă a armatei sale s-a datorat ajutorului acordat de către Dumnezeu. Dovada acestei credinţe a lui Constantin în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care mărturiseşte că a câştigat lupta 'instinctu divinitatis' ('prin inspiraţie divină'). Lui Eusebiu, i-a mărturisit sub jurământ că semnele care i s-au arătat l-au făcut să treacă de partea creştinilor, el fiind mai înainte, ca şi tatăl său, adept al cultului lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit - cult cu origini orientale).

Sfânta Împărăteasă Elena

Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta împărăteasă a fost o creştină foarte evlavioasă sprijinind ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult, dintre care menţionăm: Biserica Învierii Domnului zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani (precum şi alte 18 lăcaşuri de cult). De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim, unde a aflat, cu osteneală şi rugăciune, crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin de episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a trecut la cele veşnice la Roma, în anul 327.  

SURSA: http://www.basilica.ro/ro/stiri/isfintii_imparati_constantin_si_elenai_cinstiti_astazi_in_biserica_ortodoxa__8377.html

Cuvantul Saptamanii

Biserica Ortodoxă cinsteşte mâine pe Sfântul Apostol Simon Zilotul

În fiecare an, în a zecea zi a lunii mai, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Apostol Simon Zilotul.

Născut în Galileea, Simon sau Natanael după cum mai este cunoscut, a fost chemat la apostolat de către Mântuitorul Iisus Hristos, fiind unul din cei 12 Apostoli. I s-a spus „Zilotul” pentru a-l deosebi de celalalt apostol, Simon Petru, dar şi pentru a arăta râvna sa în credinţă. În mod general, iudeii numeau „ziloţi” pe cei care se manifestau prin urmarea cu multă stricteţe a Legii lui Moise şi a tradiţiilor din bătrâni.

După Pogorârea Duhului Sfânt, Simon a predicat în Egipt şi Mauritania, ajungând apoi în Persia. Aici, în oraşul Snanir a suferit şi moartea martirică, prin crucificare.

Fragmente din moaştele acestui sfânt se păstrează şi în Bucureşti, cinstitele odoare fiind cumpărate din Creta, în anul 1958, de către vrednicul de pomenire episcop al Oradiei, Valerian Zaharia. După trecerea ierarhului la cele veşnice, în martie 1996, moştele Sfântului Apostol Simon Zilotul au intrat în patrimoniul Bisericii „Podeanu” din Capitală. 

SURSA: http://www.basilica.ro/ro/stiri/biserica_ortodoxa_cinsteste_maine_pe_sfantul_apostol_simon_zilotul_8851.html