miercuri, 9 ianuarie 2013

Cuvantul Saptamanii


 
Ultimul prooroc care L-a vestit pe Hristos
 
În ziua următoare Botezului Domnului, Biserica Ortodoxă a pomenit Soborul Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului.
 
Sfântul Ioan Botezătorul a lucrat în sânul poporului evreu, pregătind calea venirii Domnului Hristos prin întoarcerea inimii semenilor săi la poruncile iubirii şi la faptele milosteniei şi prin împrospătarea înţelesurilor duhovniceşti ale profeţiilor vechi-testamentare, spuse de proorocii inspiraţi de Dumnezeu.
 
Sfântul Ioan predica botezul spre pocăinţă, pentru iertarea păcatelor, chemând oamenii să-şi schimbe viaţa, şi motivaţia principală era aceasta: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor". Predica sa începe ca şi predica Mântuitorului, iar cu aceste cuvinte Ioan boteza mulţimile care veneau la el. Botezătorul trezise în inima semenilor săi conştiinţa că lumea are nevoie de pocăinţă, de schimbarea felului de a gândi, de a făptui şi de a fi, şi că această pocăinţă este etapă pregătitoare pentru Botez. Botezul lui Ioan era cu apă spre iertarea păcatelor, nu era botezul deplin pentru că aşa mărturiseşte el: "Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel care vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc".
 
Cea mai importantă lucrare a Sfântului Ioan Botezătorul a fost mărturisirea dumnezeirii Mântuitorului Iisus Hristos şi faptul că El este Mesia, profeţit, vestit şi prevăzut de prooroci. Sfântul Ioan Botezătorul confirmă că Mesia este Iisus din Nazaret. El este "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii". Prin acesta a proorocit jertfa Mântuitorului la sărbătoarea Sfintelor Paşti. Atunci evreii serbau Paştele iudaic, consumând un miel pascal, special pregătit, ca o comemorare a eliberării lor din robia Egiptului. Aici însă Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Se sacrifică la sărbătoarea Paştelui iudaic şi îi eliberează pe oameni din robia păcatului şi a morţii.
 

miercuri, 2 ianuarie 2013

Cuvantul Saptamanii

 

 
Sărbătoarea Botezului Domnului
 
 
 
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Duminica, 6 ianuarie, Botezul Domnului sau Boboteaza.
 
Praznicul Împărătesc al Botezului Domnului se mai numeşte şi 'Arătarea Domnului', 'Descoperirea Cuvântului Întrupat', 'Epifania' sau 'Teofania', deoarece rememorează momentul când Mântuitorul Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în apele Iordanului, ocazie cu care s-a arătat lumii Sfânta Treime; glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat şi stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh Se coboară în chip de porumbel. 'Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El' (Mt. 3, 16). Tot atunci, Hristos Domnul s-a descoperit tuturor ca Mesia cel mult aşteptat.
 
Mântuitorul a primit botezul la 30 de ani. La evrei, această vârstă era cea a maturităţii.

Cele mai vechi mărturii despre existenţa acestei sărbători le avem din secolul al III-lea. Referiri găsim la Clement Alexandrinul, Sfântului Grigorie Taumaturgul i se atribuie o predică la această sărbătoare, iar în cartea 'Constituţiile Apostolice' o găsim trecută printre primele sărbători creştine, alături de Naşterea şi de Învierea Domnului. Începând cu secolul al IV-lea, cuvântări dedicate acestei sărbători găsim atât la părinţii răsăriteni, cât şi la cei din Apus.
 
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că de marea sărbătoare a Botezului Domnului 'lumea se luminează din toate părţile. Se bucură mai întâi cerul, spunând oamenilor din înălţimea cerurilor glasul lui Dumnezeu; se sfinţeşte văzduhul cu pogorârea Duhului Sfânt; se sfinţeşte firea apelor… numai diavolul singur plânge, văzând sfânta scăldătoare gătindu-se spre încercarea puterii lui…
 
Sărbătoarea Botezului Domnului ne aduce mereu aminte de marea smerenie a Domnului, venit în repejunile Iordanului, plecându-şi capul sub mâna slugii pentru a primi botezul. Arătarea Preasfintei Treimi şi numirea Celui care se afla în apele Iordanului ca 'fiu iubit întru care bine am voit', adevereşte pe Iisus ca fiu al Celui Preaînalt (Luca 1, 32 şi 1, 35), Fiul Celui Preaiubit, născut din veci, născut sub vreme. Doar Hristos este Fiul lui Dumnezeu Tatăl, ceilalţi oameni sunt fii prin înfiere, prin Hristos, cu 'mandat special' de la El şi numai prin El.