Cuvantul Saptamanii

Cum să petrecem de Anul Nou?

”Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Care ai pus vremile şi anii întru a Ta stăpânire şi îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească şi întru tot bună, mulţumim Ţie pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră, în toată vremea trecută a vieţii noastre şi Te rugăm, întru tot îndurare, Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta.“

Redam acum, la inceput de Nou An, un cuvant deosebit al Sfantului Ioan Gura de Aur, atat de actual, despre cum se cuvine sa intampinam Noul An:

“Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.
Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?
Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“. Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului..."

Cuvantul intreg aici:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/12/31/cum-sa-petrecem-de-anul-nou-ne-invata-lamurit-sfantul-ioan-gura-de-aur/

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Hristos S-a nascut!

Mesia S-a nascut, Cel mai minunat, in acelasi timp Om si Dumnezeu – ca ochii omenesti osteniti sa se odihneasca pe El si sa nu se uite dupa un alt Mesia.
Imparat S-a nascut, Cel mai puternic, in acelasi timp cu toiagul puterii si cu candela milei – ca si cei mai mici sa se indrepteze si sa strige: "Noi suntem fii de imparat!"

Erou S-a nascut, Nebiruit, ca sa-i apere pe cei drepti, ca sa-i cucereasca pe pacatosi, ca sa sfarame duhurile rautatii, cele de sub ceruri.

Calauza S-a nascut, Cel mai limpede-vazator, ca pe cei rataciti sa-i aduca la drumul drept si sa-i calauzeasca.

Luminator S-a nascut, Cel mai luminat, ca sa destrame intunericul si sa ii lumineze pe cei intunecati.

Pastor S-a nascut, Cel mai grijuliu, ca sa mantuiasca turma de lupi si s-o adune in staulul Sau.

Hranitor S-a nascut, Cel mai bogat, ca sa-i hraneasca pe cei flamanzi, nu cu pamant, ci cu cer – cu trupul Sau ceresc si cu sangele Sau de foc.

Iubitor de oameni S-a nascut, Cel mai mare, ca sa-i stranga la pieptul Sau si sa-i invieze prin dragoste pe orfanii Sai cei nenumarati, ce indelung au mers din mormantul vietii in mormantul mortii.

Descoperitor S-a nascut, Cel mai mare, ca sa traga valul si sa descopere muritorilor nemuritoarea imparatie a cerurilor.

Toate acestea sunt intelesuri ale acestor cuvinte incantatoare, cu care crestinii se saluta de Nasterea Domnului si cu care si eu va salut pe voi, fratilor:
Hristos S-a nascut!

Sfantul Nicolae Velimirovici: Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, 2002, p.193-194.

===========================================
Mai jos puteti asculta un Colind Bizantin in interpretarea

Grupului de Psalti al Patriarhiei Romane

===========================================

Craciun cu bucurie!

Postat de:

Parintele Constantin

"...Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: “Iată, Fecioara va avea în pântece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieste: Cu noi este Dumnezeu”. (Matei 1,1-25)

Cât de tragic este faptul că adesea crestinii vorbesc despre Iisus la trecut - Hristos care a fost, sau la viitor - Hristos care va veni. Cât de rar ne gândim la El la timpul prezent - cu noi este Dumnezeu.

Si totusi câtă nevoie avem de această promisiune a sa, în aceste zile de confuzie, întuneric si zbucium. În Evanghelia lui Ioan ni se spune: “Cuvântul S-a făcut trup si S-a sălăsluit între noi”.

Este doar un alt mod de a spune: “Emanuel, cu noi este Dumnezeu”. Nu în ceruri îndepărtate, nu pe o planetă în nu stiu ce galaxie, ci aici, între noi, părtas la durerile noastre, ajutându-ne să ne ducem poverile, punând mâna cu delicatete pe infirmitătile noastre, curătindu-ne de păcate, arătându-ne modul de viată care are valoare eternă. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 21 Decembrie, Sfanta Liturghie incepe la 11:30.

Programul Liturgic de Crăciun

====================================
Miercuri, 24 Decembrie - Ajunul Crăciunului:
18:00 - 20:00 - Pavecerniţa Mare şi Litia
Între 16:00 - 18:00 si 20:00 - 22:00 Spovedanii.

====================================
Joi, 25 Decembrie - Crăciunul
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie

====================================
Vineri, 26 Decembrie - Soborul Maicii Domnului

10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

====================================
Sâmbată, 27 Decembrie
Sf. Intâi Mucenic şi Arhidiacon Stefan
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

====================================
Duminică, 28 Decembrie (Liturghie Duminicală)
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

====================================
Joi, 1 Ianuarie - Sf. Vasile Cel Mare—Anul Nou
10:30-13:30 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

====================================

Cuvantul Saptamanii

Parintele Arsenie in Cararea Imparatiei, despre gresalele iubirii si dreapta socoteala:

Acesti ucenici ai Domnului, din pricina iubirii lor aprinse, fiecare au facut cate-o greseala in ucenicia lor. Doi s-au indreptat, unul s-a surpat. Astfel, intr-o calatorie, cand oamenii dintr-o cetate oarecare, necunoscandu-i, n-au vrut sa-i primeasca, Iacov si Ioan au zis: sa ne rugam ca Ilie, sa se pogoare foc din cer peste ei sa-i arda (Luca 9, 54). Cinstea si pretul pe care-l avea Domnul in inima lor, precum si ravna si iutimea lor, inca nu le aveau in cumpana si cu dreapta socoteala si asa au ars o greseala. Mantuitorul i-a adus la blandete si la dreapta socoteala, invatandu-i: "Nu stiti ce duh graieste prin voi acestea" (Luca 9, 55).
Petru, dupa frumoasa marturisire de credinta: "Tu esti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu!" (Matei 16, 16), si dupa lauda Mantuitorului - care in asa fel i-a spus-o ca oarecum sa-l fereasca de primejdia laudei si a parerii de sine, - cand Iisus a inceput sa le spuna apostolilor despre patimile si rastignirea Sa, Petru, in iubirea lui n-a putut rabda o socoteala ca aceea. Atunci, ca unul ce n-avea si cunostinta tainelor lui Dumnezeu, care sa tina cumpana dreapta cu puterea iubirii aprinse si inteleasa omeneste, capata de la Domnul palmele acestea: "Inapoia mea Satano! Sminteala-mi esti!" (Matei 16, 32). Sigur ca nu Petru era Satana, ci un gand al Satanei intrase si se exprimase prin gura lui Petru, - caci era o spartura, o descumpanire intre puterile lui sufletesti: cunostinta, dragoste si iutime. Si se vede ca inca nu s-a tamaduit cu indreptarea aceea. Mai batran fiind si mai greu de leac, iubirea lui inca nu se stramutase, ca a lui Ioan: toata pentru Mantuitorul, ci mai tinea ceva si pentru sine.
Iuda, voia ca si Mantuitorul sa iubeasca ceea ce iubeste el, adica sa intemeieze o imparatie pamanteasca a Cerurilor si Iisus sa se faca Imparat, iar pe el, mare sfetnic si vistier al argintilor, ca tare era umilit sa fie trimis descult, fara traista si fara bat, si sa propovaduiasca o Imparatie, pe care n-o vedea cu ochii sai de lut, si pentru care n-avea decat o zdreanta de punga goala.
Asa fiind facut, parca era de un gand cu tot neamul sau. De aceea, desi Mantuitorul l-a iubit si l-a inzestrat cu daruri intocmai ca si pe ceilalti, totusi el a ramas evreul fara leac, iubind un "Dumnezeu al veacului de acum", iar pe Iisus, care nu corespundea iubirii sale pamantesti, L-a vandut cu treizeci de arginti, castig ce-a mai putut sa scoata, pentru slujba de trei ani ...

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/gresalele_iubirii_si_dreapta_socoteala_-c150-p22-new.html

Postat de:

Parintele Constantin

12.12.2008: Sfântul Ierarh Spiridon (Treimea din Cărămidă)

În orice cărămidă există Sfânta Treime, ca act creator. Orice construcţie are Treimea în Sine, Sinele fiind întreit. Adevărurile acestea au fost demonstrate de Sfântul Spiridon, cel plecat la ceruri cu exact 1661 de ani în urmă. A trăit pe vremea împărăţiei Sfântului Constantin cel Mare şi a fiului său Constanţiu. Păstor de oi, simplu la chip şi smerit la inimă, a fost căsătorit şi a avut o singură fiică, Irina, care a trăit în feciorie toată viaţa. Murindu-i soţia, a fost făcut episcop în cetatea Trimitundei din Cipru. Participă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea şi arată, cu puterea minunii, Taina Sfintei Treimi ascunsă într-o cărămidă. De-atunci, în iconografie, este reprezentat ţinând în mână o cărămidă din care focul se înalţă la ceruri, apa şi ţărâna curgând pe pământ. Amestec întreit şi ciudat – viaţa aceasta – forţează memoria. Avem o rană deschisă în Teologie care este permanent tratată prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh, unitate fiinţială ca timp prielnic. Ţărâna din suflet dă gândului gust şi aşezare, focul îi dă căldură iar apa îi dă sevă. Prin păcat ne-am înţărănit, pătimindu-ne firea cea luminoasă, prin apa Botezului am primit iertare de păcatul strămoşesc aşezat în memoria colectivă a umanităţii, iar prin focul credinţei ni s-a dat unica şansă a Învierii, chiar înainte de a muri. Iată Treimea! Este însăşi viaţa! Este: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea. Există în toate un fior al creativităţii. Suntem creativi în măsura în care iubim. Iubirea este Treimea. În iubire nu putem fi singuri.Sfântul Spiridon al Trimitundei, prăznuit la 12 decembrie, a iubit, de aceea este cu noi. Pe când era păstor de oi, într-o noapte, nişte hoţi i-au prădat turma. Dimineaţa, i-a găsit Spiridon lângă strungă. Orbiseră. I-a luat, i-a spălat, le-a suflat ţărâna de pe ochi şi când au văzut le-a dat la fiecare câte un berbec, îndemnându-i să nu mai facă rău.Spiridon a nădăjduit, Făcător de minuni numindu-se. A potolit foametea şi a întors păcatele păstoriţilor pe dos, aşa cum vântul întoarce frunzele din drum. Foamete cumplită se abătuse asupra Ciprului. Bogaţii cetăţii se bucurau, vânzând grâul mai scump. Unul dintre ei aducea grâu din alte părţi înmulţind preţul. A venit atunci un sărac la Sfântul Spiridon, plângându-i-se. Sfântul l-a mângâiat: Mergi acasă şi nu mai suspina, dimineaţă ograda îţi va fi plină de grâu iar negustorul acela va cere la tine. Noaptea, la rugăciunile Sfântului, cerul s-a întunecat, hambarele negustorului nedrept s-au spart şi ploile au dus grâul în curtea săracului. Sfântul Ioan Gură de Aur se întreba: Ce deosebire există între oamenii mari, strângători de averi şi constructori de palate şi copiii strângători de nisip şi clăditori de case? răspunzând... niciuna, când cei mari îşi vor da seama de josnicia faptelor lor, vor cunoaşte că toate cele făcute de ei nu sunt decât nişte copilării.Sfântul Spiridon a crezut. Credinţa curată poate deveni cea mai durabilă construcţie, dacă are la temelie Sfânta Treime.Sfântul Spiridon ne face să înţelegem că Treimea poate exista şi în realităţile cele mai neobişnuite, una dintre acestea fiind chiar o cărămidă.

Preot Sever Negrescu

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4563&Itemid=2

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

In urma cu patru ani, la praznicul Sf Spiridon, avea loc inaugurarea parohiei noastre....

Asadar, alaturi de Sf. Macarie, hramul parohiei noastre, suntem datori cu o rugaciune si la Sf. Spiridon, pastorul Trimitundei si mangaierea Kerkirei Corfului, unde se afla sfintele saele moaste!

Sfinte Ierarhe Spiridon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Sf. Ioan Hrisostom, Despre Tristete

Dumnezeu a asezat tristetea printre simtamintele firii noastre, nu ca sa ne lasam ei cu usuratate, fara rost, în clipa încercarii, nici ca sa ne abandonam pe noi însine - ci ca sa scoatem din acest simtamânt cel mai mare dintre foloase. Si cum vom putea, oare, scoate asemenea foloase? (…)

Timpul tristetii nu-i atunci când suntem nefericiti, ci acela în care savârsim raul. Dar noi, noi am rasturnat îndreptarul acesta, timpurile le-am schimbat. Când savârsim multime de greseli, nu simtim nici cel mai mic disconfort - iar de ni se întâmpla sa suferim, de te miri-unde, vreo împotrivire, iata-ne abatuti, loviti de mâhnire, gata de a sfârsi cu viata aceasta - si a ne scapa de ea.

Pentru aceasta tristetea pare a fi lucru suparator si greu de dus, ca si mânia si pofta trupeasca. Cei ce se leapada acestor simtaminte pe nedreptul si fara rost, le-au facut sa-si piarda din însemnatatea lor. Ca si cu leacurile pe care le dau doctorii. Când aceste leacuri nu sunt date pentru bolile carora se potrivesc si pentru care au fost pregatite, ci altora - departe de a despovara de suferinta lui, dimpotriva îi maresc raul.

Asa lucreaza tristetea. Cum ea e o terapie în stare -putem spune - de a curati raul din noi, daca cuprinde un suflet trândav, încarcat de grele pacate, ea îi aduce buna slujire, dar de se salasluieste într-un suflet care lupta si se zbate, care trudeste, care are griji si sufera, în loc de a-i ajuta, îi aduce mari stricaciuni, facându-l mai slab si usor de doborât.

Asa, scriind acelora care se tineau tari în credinta, Pavel le zicea: “Bucurati-va totdeauna în Domnul, va zic mereu, bucurati-va!”… Dar acelora care erau destramati, mândri, cârtitori, le zicea: “Sunteti plini de trufie…” Cel ce-i împovarat de pacate, sa foloseasca aceasta terapie, ca sa se elibereze si sa se usureze, dar acel care-i sanatos, de ce si-ar ruina fericita-i sanatate prin tristete?

Sursa:

http://www.ioanguradeaur.ro/50/51-sa-nu-ne-lasam-doborati-de-incercari/

Postat de:

Parintele Constantin

Seara duhovniceasca

Iubiti credinciosi,

In continuarea sedintelor catehetice, va invitam in ziua de Sambata, 13 Decembrie 2008, intre orele 17:30 - 18:30, la o seara duhovniceasca ce va avea ca tema "Spovedania in viata crestinului". Aceasta va fi precedata de Slujba Vecerniei, care va fi oficiata de Parintele Constantin cu incepere de la ora 16:00 in Biserica de jos din incinta Colegiului din Mirfield.

Dupa terminarea sedintei catehetice, Parintele Constantin va sta la dispozitia credinciosilor care vor dori sa se spovedeasca.

Duminica, 14 Decembrie, Utrenia si Sfanta Liturghie vor incepe ca de obicei la ora 10:30.

Va asteptam cu drag si va dorim un post cu folos.

Doamne ajuta!


Razvan Taranu

Cuvantul Saptamanii

Despre evitarea impotrivirii

"Evitarea rasplatirii raului cu rau constituie cea mai eficienta combatere a lui. Sfantul Fotie cel Mare spune: Daca toti ar intoarce si celalalt obraz celor care ii lovesc peste obrazul drept, unde ar mai fi cei care sa loveasca?
Prin evitarea impotrivirii este biruit raul fara a-l mai repeta. Astfel se reduce si cantitativ prezenta lui in lume. In caz contrar, rasplatirea raului cu rau devine mijlocul cresterii si permanentizarii lui. Evitarea impotrivirii raului asaza raul in trecut si deschide perspective pozitive viitorului".

Georgios Mantzaridis, Morala Crestina, pg. 198, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2006.
Postat de:
Parintele Constantin

Auzind Iisus i-a zis: Încă una îti lipseste: Vinde toate câte ai si le împarte săracilor si vei avea comoară în ceruri; si vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. (Luca 18,18-27)


Când Domnul nostru Iisus Hristos i-a întâlnit pe Andrei, Matei, Iacob, Ioan, Petru si pe alti apostoli, le-a adresat invitatia: “Urmează-mi!”
Se notează în Evanghelie faptul că acestia au răspuns lăsând toate si urmându-l pe Iisus. Aceeasi invitatie îi este adresată de Iisus tânărului bogat: “vino de urmează Mie”. Si el a fost invitat de Iisus să fie apostol ca Matei, Petru, Ioan. Dacă l-ar fi urmat pe Iisus, astăzi l-am fi avut în calendar, mentionat ca Apostol; nu l-a urmat, asa că nici măcar numele nu i-l stim. “Un lucru” l-a tinut departe de Dumnezeu - iubirea lui pentru bunuri.
Care este acel “un lucru” în viata noastră?
Este vreun păcat de care refuzăm să ne despărtim?
Este vreo parte din noi pe care refuzăm să o deschidem în fata lui Dumnezeu?
Avem cumva vreo iubire care este deasupra iubirii ce i-o purtăm lui Dumnezeu?
Există vreo persoană pe care refuzăm să o iertăm?
Orice ar fi, mesajul lui Hristos pentru noi este acesta: chiar si un singur păcat, atâta timp cât nu renuntăm la el si nu căutăm iertarea lui Dumnezeu, ne poate tine în afara Împărătiei cerurilor.
(Pr. A. Coniaris)

Duminica il sarbatorim pe Sfantul Apostol Andrei, ocrotitorul romanilor.
La multi ani celor ce ii poarta numele.

Duminica, 30 noiembrie 2008, Sfanta Liturghie incepe la Mirfield la ora 11:30.

Radu

Cuvantul Saptamanii

Sf. Nicolae Velimirovici: "Tie, Doamne!"

La sfarsitul fiecarei ectenii, preotul cheama poporul sa se dea in chip deplin Domnului Hristos, zicand: "Pe noi insine, si unii pe altii, si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" La care poporul raspunde: "Tie Doamne!"Acestea sunt niste cuvinte foarte importante si pot fi aplicate in multe imprejurari din viata omeneasca.

Cand ai sanatate si spor la treaba, inalta-ti inima si zi: "Tie, Doamne!"

Cand oamenii te cinstesc si te lauda, spune-ti in sinea ta: " Nu eu merit asta, asta nu mi se cuvine mie, ci - "Tie, Doamne!"

Cand iti trimiti copiii la munca ori la scoala ori in armata, binecuvinteaza-i din pragul casei tale si zi: "Ii dau in grija - Tie, Doamne!"

Cand te lovesc invidia omeneasca si necredinta prietenilor, nu cadea cu duhul si nu tine amaraciune in inima ta, ci zi: "Toate acestea le dau spre judecata si dreptate - Tie, Doamne!"

Cand mergi in urma sicriului ce poarta tot ce ai mai drag, paseste cu vitejie ca atunci cand duci un dar celui mai mare Prieten si zi: "Acest suflet drag ti-l aduc in dar - Tie, Doamne!"

Cand se vor aduna asupra ta chipurile intunecate ale ispitelor dracesti si suferintelor si bolilor, nu deznadajdui, ci spune: "Ajutor si mila cer - Tie, Doamne!"

Cand ingerul mortii va veni la patul tau, nu te speria - prieten este -, ci iarta-te cu aceasta lume si spune: "Sufletul meu pocait il dau in maini - Tie, Doamne!"

Sfantul Nicolae Velimirovici, Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, Ed. Sofia, 2002.

Postat de:

Parintele Constantin

25.11.2008: Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina

Născută într-o familie de nobili din Alexandria, capitala Egiptului, Ecaterina a trăit pe vremea lui Maximian, cel ce domnea împreună cu Diocleţian. Era înzestrată de Dumnezeu cu o rară frumuseţe şi o inteligenţă excepţională. La vârsta de 18 ani reuşea să stăpânească sistemele filosofice ale timpului, literatura şi medicina, atrăgând admiraţia învăţaţilor vremii. Dar deosebit de toate aceste învăţături, Sfânta era şi o luminată creştină, cunoscând Sfânta Scriptură şi străduindu-se să vieţuiască după poruncile Domnului Hristos, pe care Îl iubea ca o logodnică, socotindu-L Mirele sufletului său.Ecaterina aprofundează tainele învăţăturii creştine şi primeşte Taina Sfântului Botez. Mântuitorul Hristos îi apare împreună cu Maica Domnului: "Iată, astăzi, te primesc pe tine mireasa mea veşnică. Să pazeşti arvuna aceasta şi să nu mai primeşti altă arvună de la un mire pămantesc". În zilele prigoanei pornite impotriva creştinilor, pentru mărturisirea ei întru Hristos, Sfânta Ecaterina a fost supusă la bătăi grele şi la sângeroase chinuri, din care a ieşit nevătămată. Printre alte pedepse, Sfânta a fost silită de Maximian să se înfrunte cu o adunare de filosofi păgâni, ca să dovedească în faţa poporului deşertăciunea zeilor. Dar ea, ruşinându-i pe toţi, cu înţelepciune şi cu bună grăire, i-a înduplecat pe cei o sută cincizeci de învăţaţi să creadă în Hristos, încât, stăruind ei în mărturisirea credinţei au fost arşi în foc. În cele din urmă, scăpând ea printr-o minune din învârtirea cea ucigătoare a roatei, a fost osândită şi i s-a tăiat capul în ziua de 25 noiembrie şi aşa a luat cununa muceniciei.

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4505&Itemid=2

Tuturor celor care purtati numele Sfintei Ecaterina, Domnul sa va binecuvinteze cu pace si sanatatepentru rugaciunile ei!

Postat de:

Parintele Constantin

“…Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Si cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Asa se întâmplă cu cel ce-si adună comori siesi si nu se îmbogăteste în Dumnezeu…” (Luca 12,16-21)




Iată un om care nu ar fi asteptat vreo imaginară bucată de plăcintă din cer. Urma să se bucure acum. Urma să găsească acum fericire în a mânca, a bea, a-si face poftele. “Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune!”
În culmea succesului său, Dumnezeu îi apare fermierului bogat si îl numeste nebun. Am putea să nu fim de acord cu Dumnezeu că acest om a fost nebun. A fost un om de succes, dar a fost oare nebun?
În fond, nu aceasta este si filozofia noastră despre succes, să ne extindem afacerile, economiile, proprietătile si să privim spre ziua în care vom putea să spunem sufletelor noastre: “Odihneste-te, mănâncă, bea, veseleste-te.”
Însă Dumnezeu insistă că acest om a fost nebun. A fost nebun pentru că s-a preocupat de lucruri mărunte. Lucruri mărunte?
A-ti câstiga existenta este un lucru mărunt? Da, în comparatie cu a-ti trăi existenta. A găsi plăcere este un lucru mărunt? Da, în comparatie cu a găsi un scop. A te gândi la construirea unor hambare mai mari si la sporirea afacerii tale este un lucru mărunt? Da, în comparatie cu a te gândi la îmbunătătirea stării sufletului tău si a lumii din jurul tău.
În ciuda succesului său material, acest om a fost nebun. A trăit doar pentru sine. A uitat de aproapele său.
A uitat de Dumnezeu. A uitat adevăratul lui scop în viată.
A uitat că omul nu este ceea ce are.
În toate eforturile sale de a se îmbogăti, a devenit extrem de sărac din punct de vedere spiritual. Când ne gândim la acest bogat fermier, majoritatea dintre noi îl asociem cu oamenii cu multi bani care controlează bursa si au imense proprietăti imobiliare.
În mod foarte convenabil încercăm să uităm că aceeasi nebunie poate exista în noi toti. Cât de multi oameni obisnuiti nu trăiesc astăzi cu filozofia acestui bogat: hambare mai mari si mai bune, bunuri multe strânse pentru multi ani, odihnă, mâncare, băutură si distractie?
Nu toate acestea sunt rele în sine, dar le urmărim într-o asemenea măsură încât ajungem să ne pierdem sufletele. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 23 noiembrie, nu este savarsita Sfanta Liturghie la Mirfield.

Radu

21 Nov. - Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Simplitatea unei feciorii
Deseori, realităţile profunde dăinuie prin faptele simple. Pe lângă acestea, ne este dat să trecem prea uşor, reci, indiferenţi şi grăbiţi, precum soarele cu dinţi trece nepăsător printre primii fulgi de zăpadă.Orice intrare a noastră în Biserica Ortodoxă, exceptând-o pe întâia şi irepetabila intrare – datorată Sfântului Botez –, este o faptă simplă. Vreau să cred că simplitatea ţine de feciorie, ca stare absolută a împăcării, iar complexitatea, confuzia şi îmbâcseala ţin de păcat, ca stări absolute ce pot defini o viaţă plină de nelinişti.Feciorie şi îmbâcseală – iată cele două feţe ale acestei lumi. Când intrăm în Biserică, oricât de păcătoşi am fi, trebuie să avem acea stare de feciorie: nu mai judecăm pe nimeni, nu mai gândim răul, suntem curaţi de orice grijă lumească. Când ieşim din Biserică trebuie să continuăm acea stare de a fi buni.Preasfânta Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, a intrat în Biserică la vârsta de trei ani, dusă de părinţii ei, şi a ieşit în lume la 15 ani, nefiind în întreaga ei veşnicie, vreodată, rea.Prin intrarea în Biserică se produce un război: cel dinafară nu-l mai lasă pe cel dinăuntru să fie bun, dar, cel din Biserică trebuie să iese, odată şi odată, în lume, pentru a nu mai lăsa lumea să fie rea. Biserica nu împarte oamenii în răi şi buni, ea cercetează pre toţi şi pre toate pentru ca, prin Sfintele Taine, amorţeala, mizeria, amăgirea, minciuna, tot cenuşiul şi toată mâzga acestei lumi să fie îngropate; ocărâţii şi însinguraţii, lepădaţii şi uitaţii, înşelaţii şi amărâţii, vinovaţii şi marginalizaţii să se reîntoarcă la gândul cel bun al Fecioriei, care aduce, în braţele lui, mântuirea. În fiecare lacrimă de copil nu se oglindeşte, mai mult, durerea sau bucuria acelui copil decât disperarea sau fericirea mamei lui. Pentru orice copil crescut în Duhul lui Dumnezeu, mama lui rămâne o fecioară. Şi în această faptă simplă pulsează misterul, puterea şi mireasma Ortodoxiei.Creştinii adevăraţi îşi doresc tot timpul ca mama lor să fie nu doar aşa... ca Maica Domnului, ci chiar Maica Domnului. Ortodocşi fiind, este bine să îndrăznim, astfel, a ne considera fraţii mai mici ai Mântuitorului. Bunicul meu, din partea tatălui, avea o duritate a lui aparte, dar, îşi începea şi-şi încheia ziua numind sfânta bucăţică de pâine: să fie la Maica noastră Precista şi la Prunculeţul ei, Iisus! În această numire simţeam rugăciunea, bucuria, iertarea şi căldura lumii întregi strânse la un loc, nu într-o dogmă, ci într-o cuprindere a ceea ce nu putea fi cuprins.Cu adevărat, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, sfântă sărbătoare din 21 Brumar, de o profunzime pe care doar Cerul o poate desluşi prin taina zăpezilor, are ceva din... simplitatea unei feciorii.

Preot Sever Negrescu

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei
http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4489&Itemid=2

Postat de:

Parintele Constantin

Re: 20 Nov. - Sfantul Grigorie Decapolitul, ocrotitorul Manastirii Bistrita - Valcea

"Ales în ceata sfinţilor lui Dumnezeu, acesta s-a bucurat de o cinstire deosebită printre credincioşii Bisericii Ortodoxe Române. La aceasta a contribuit şi faptul că moaştele sale se află încă de la sfârşitul sec. al XV-lea în ţara noastră, la mănăstirea Bistriţa, în jud. Vâlcea.
Sfântul Grigorie s-a născut la Irinopolis, oraş în Decapolea Isauriei Asiei mici, către anii 780-790, dintr-o familie înstărită. Tatăl său, Serghie, era înclinat către plăcerile trupeşti, în schimb mama sa, Maria, fiind o femeie foarte evlavioasă. La vârsta de 8 ani Grigorie a fost dat la şcoală, dovedind dragoste faţă de învăţătura şi felul de viaţă al monahilor. revenind în sânul familiei, ducea o viaţă simplă, fără fast, deşi părinţii îl îndemnau la un alt fel de trai. El frecventa Biserica, citea Sfânta Scriptură şi adesea se retrăgea în locuri liniştite unde stăruia în rugăciune către Dumnezeu, pentru a-l face adevărat slujitor al Său.
Ajuns la vârsta căsătoriei, părinţii i-au ales o tânără cu care intenţionau să-l logodească pe Grigorie, dar acesta, împins de un imbold divin, hotărăşte să se lepede de lume, retrăgându-se în munţi. Întâlnind un episcop al Decapolei, Grigorie este sfătuit să meargă la o mănăstire din apropierea Decapolei. Aici însă, egumenul, împreună cu obştea erau simpatizanţi ai iconoclasmului, ceea ce va face ca Grigorie să sufere din această pricină. Astfel, el se va refugia la un unchi al său după mamă, Simeon, egumen la o altă mănăstire din jurul Decapolei, unde va rămâne timp de 14 ani, nevoindu-se întru cele duhovniceşti, prin practicarea virtuţilor.
Râvnind însă la o viaţă desăvârşită, va cere binecuvântare să se retragă singur într-o peşteră pustie. Aici se va lupta cu duhurile necurate, biruind prin puterea rugăciunii, şi cu ajutorul harului ceresc. Astfel, după ce s-a curăţit de patimile sale, Sfântul Grigorie a fost îndemnat de un glas de Sus, ca să părăsească peştera şi să meargă în lume, spre folosul său şi al altora. În acest fel, Sfântul va începe o serie de călătorii. Va merge prin Efes, Proconez, unde va binecuvânta casa unui sărac cu cele necesare trupului, apoi va merge la Histopolis, după care va ajunge la Tesalonic. Aici va sta câteva zile la o mânăstire, după care îşi va continua călătoria sa, ajungând la Roma, unde va sta trei luni, unde va vindeca un demonizat. Din smerenie, se va refugia la Siracuza Siciliei, unde se va închide într-un turn. Şi aici va vindeca doi îndrăciţi, o femeie şi un bărbat.
De aici Sfântul va pleca la Hidros, unde va pătimi din cauza iconoclaştilor, dar este eliberat de episcopul locului. Plecând de aici, va trece printr-o regiune ocupată de mauri, care vor să-i ia viaţa Sfântului, însă, printr-o minune dumnezeiască, mâna care dorea să-l lovească, paralizează, şi numai la intervenţia Sfântului se înzdrăveneşte. puţin mai departe va vindeca pe alt demonizat, după care se reîntoarce la Tesalonic, stabilindu-se la mânăstirea Sfântul Mina. Aici, în scurtă vreme, Sfântul va deveni cunoscut prin puterea sa de fi văzător cu duhul. După ce prezice moartea unui stâlpnic, însărcinează pe ieromonahul Teodul să înştiinţeze pe părintele spiritual al Sfântului că acesta va trece în curând la cele veşnice. După ce va mai săvârşi câteva minuni prin puterea Duhului Sfânt, s-a socotit că Sfântul este vrednic de a primi preoţia, acest lucru fiind dovedit şi de virtuţile cu care se împodobise: înfrânarea, sărăcia, răbdarea, blândeţea, apărarea dreptei-credinţe, pentru care Sfântul a avut o râvnă deosebită, mustrând şi condamnând cu toată vigoarea pe ereticii iconoclaşti.
Dar Dumnezeu îi dă Sfântului o boală grea, şi vestea despre aceasta ajunge până la Constantinopol, unde se afla închis în temniţă Simeon, unchiul Sfântului, care pătimea din cauza iconoclasmului. Vrând să-şi revadă nepotul, Sfântul Grigorie va porni spre Constantinopol, unde îl va găsi pe unchiul său în stare de libertate. La 12 zile după sosirea sa la Constantinopol, Sfântul Grigorie va trece în cămările cereşti, după cum prezisese, la data de 20 noiembrie 842.
Mormântul său va deveni repede un loc de pelerinaj, datorită minunilor ce se săvârşeau la el, astfel că sfintele sale moaşte au fost dezgropate şi puse într-o raclă, pentru a fi cinstite după cuviinţă. Tradiţia spune că şi uleiul din candela de la moaştele Sfântului avea putere tămăduitoare. De altfel, nevoitorul lui Hristos a fost socotit ca sfânt încă din timpul vieţii sale, şi recunoscut ca atare imediat după moartea sa. Moaştele Sfântului au stat la mânăstirea din Constantinopol mult timp după moartea sa, probabil până în anul 1453, când capitala va cădea sub turci. De aici, ele au fost luate de un demnitar, iar de la acesta, în 1498, banul Barbu Craiovescu le-a cumpărat cu mare preţ şi le-a aşezat în mânăstirea Bistriţa, ctitorie a sa, unde se află şi astăzi. Aici, însuşi ctitorul mânăstirii se va călugări, sub numele de Pahomie.
Racla de argint aurit în care se găsesc moaştele Sfântului este opera meşterilor din Braşov, şi poartă o inscripţie din anul 1656. Tot în cinstea Sfântului s-au făcut numeroase danii mânăstirii, iar bisericile schitului Păpuşa (jud. Vâlcea) şi a mânăstirii Popânzăleşti (jud. Dolj), poartă hramul Sfântului Grigorie. O altă dovadă de cinstire o constituie şi tipăriturile închinate de către români Sfântului: Slujba Sfântului Grigorie Decapolitul, compusă de Matei al Mirelor, Carte osebită a Sfântului Grigorie Decapolitul, Râmnic, 1753, cea mai completă ediţie, ce cuprinde slujba ce se face la hramul său, Paraclisul Sfântului Grigorie Decapolitul, copiat de schimonahul Paisie, zugravul mânăstirii Bistriţa.
Din toate cele relatate până aici reiese cu prisosinţă cinstirea deosebită de care s-a bucurat Sfântul Grigorie Decapolitul în rândul drepmăritorilor creştini de pretutindeni. Aceasta i-a inspirat pe imnografi să-i închine slujbe, paraclise şi rugăciuni, încă de la trecerea sa la cele veşnice şi până în zilele noastre. În mod deosebit, Sfântul Grigorie Decapolitul s-a învrednicit de veneraţia credincioşilor din ţara noastră, care îl cinstesc ca pe unul dintre sfinţii români".

Damaschin Coravu Severineanul, Sfântul Grigorie Decapolitul „de la Bistriţa”-Vâlcea, în vol. „Sfinţi români şi apărători ai credintei stramosesti", p. 248.
Articolul online la:

http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/noiembrie/sf_cuvios_grigorie_decapolitul.htm

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Despre intelesul cuvintelor lui Hristos: Nu am venit sa aduc pace, ci sabie

"Nu socotiti ca pace am venit sa aduc pe pamant; nu am venit sa aduc pace, ci sabie. Asa a grait Domnul. A se citi: "Nu am venit sa impac adevarul si minciuna, intelepciunea si prostia, binele si raul, dreptatea si silnicia, dobitocia si omenia, nevinovatia si desfranarea, pe Dumnezeu si pe mamona: ci am adus sabie ca sa tai si sa le despart, incat sa nu se amestece". Cu ce sa le tai si sa le desparti, Doamne? Cu sabia adevarului, ori sabia cuvantului lui Dumnezeu, care este totuna, fiindca adevarul este cuvantul lui Dumnezeu, si cuvantul lui Dumnezeu este adevarul. Apostolul Pavel sfatuieste: luati sabia duhovniceasca, care este cuvantul lui Dumnezeu. Ca aceasta intelegere este dreapta se vede si din ce spune Hristos in continuare: ca am venit sa despart pe om de tatal sau, si pe fiica de mama sa, si pe nora de soacra sa. Caci daca fiul merge dupa Hristos, iar tatal ramane in intunericul minciunii, sabia adevarului lui Hristos ii va desparti. Adevarul este mai vrednic de iubit decat tatal. Si daca fiica merge dupa Hristos, iar mama ramane indaratnica in tagaduirea lui Hristos, ce unire poate fi acolo? Oare nu este Hristos mai dulce decat mama? Dar sa nu intelegeti stramb - ca cel ce Il cunoaste si-L indrageste pe Hristos trebuie deodata sa se se desparta trupeste de rudele sale. Este destul a fi despartit cu sufletul si a nu primi in el nimic din gandurile si faptele necredintei".

Sf. Nicolae Velimirovici (1880-1956) - numit si "Hrisostom-ul" zilelor noastre in Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, 2002.

Postat de:

Parintele Constantin

“…Iar a doua zi, scotând doi dinari i-a dat gazdei si i-a zis: Ai grijă de el si, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îti voi da. Care din acesti trei ti se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el.
Si Iisus i-a zis: Mergi si fă si tu asemenea…”
Luca 10,25-37

Un om bogat ajunse în rai. Primul lucru pe care îl făcu fu un tur prin piată unde cu uimire văzu că mărfurile erau vândute cu preturi foarte scăzute. De îndată puse mâna pe portofel si începu să comande cele mai frumoase lucruri pe care îi cădeau ochii.

Când trebui să plătească, întinse îngerului care vindea la tejghea un teanc mare de bancnote. Îngerul zâmbi si spuse: - Îmi pare rău, dar acesti bani aici nu au nici o valoare. - Cum asa? întrebă cu mirare omul bogat.

- Aici sunt valabili doar banii care au fost dăruiti pe pământ, răspunse îngerul.

Duminica, 16 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Dialog cu Valeriu Gafencu, Sfantul inchisorilor:

"...De ce a lasat Dumnezeu lumea sa intre in criza in care se gaseste, dupa aproape 2000 de ani de crestinism?"

Valeriu Gafencu: "Criza nu este a lui Dumnezeu, nici a credintei, ci a libertatii constiintei oamenilor. Oamenii ultimelor secole au desacralizat lumea, au pustiit sufletele, au exacerbat senzualitatea, s-au lasat prada orgoliului materialsimului si ateismului. In acelasi timp si fortele satanice sunt mai ascutite si mai bine organizate in secolul XX decat in primul veac crestin. Modul in care pier sfintii ucisi de fiara in secolul XX este cu mult mai draconic, mai pervers, mai total, mai bine studiat, mai cumplit decat felul in care au fost ucisi martirii primelor veacuri ale catacombelor. Milioanele de crestini de azi nu sunt la nivelul spiritual al catacombelor, dar in acest secol, sfintenia si martiriul sunt mai mari ca oricand, prin intensitate si forme de manifestare. Dusmanii crestinismului, cei ce au provocat martiriul, vor acum sa-i acopere existenta si sa-L faca uitat pe Hristos in lume, dar se insala si se dovedesc neputinciosi.

Ei au reusit sa stapaneasca lumea, dar au facut sfinti si martiri. Au reusit sa inchida gura oamenilor, dar lumina sfintilor nu au reusit sa o acopere. Dumnezeu lucreaza in lume si prin oamenii necredinciosi. Asa pare a se descifra rostul crizei pe care o strabate secolul XX: curatirea necesara unei trepte mai inalte de spiritualitate si vietuire".

Sursa:

Sfantul Inchisorilor, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, pag 249 - 250.

Postat de :

Parintele Constantin

Duminica, 23 Noiembrie 2008

Iubiti credinciosi,


Va anuntam ca in data de 23 Noiembrie 2008 NU va fi Sf Liturghie la Mirfield. Aceasta se datoreaza prezentei Parintelui Constantin la Parohia romaneasca din Northampton, cu ocazia vizitei pe care IPS Iosif o va efectua la acea data.

Va rugam sa-i anuntati si pe ceilalti credinciosi care nu au acces la grupul nostru de discutii.

Doamne ajuta!

In numele Consiliului Parohial,
Razvan Taranu

08.11.2008: Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavriil

De la marea desfrunzire la încreştinarea zăpezilor
În întreaga istorie a portretisticii sunt câteva file albe, nereuşind cineva să creioneze, sau poate eu nu am cunoştinţă, trăsăturile, nuanţele, chipul unui înger. Sărbătoarea închinată soborului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil vine să facă acele file albe şi mai albe, demonstrând că lucrarea văzută a îngerilor în viaţa şi în lumea aceasta are un chip de împrumut, adică este nevăzută. Cel mai important împrumut pe care-l facem în viaţă este cel smuls cerului, prin fiecare gând curat, prin fiecare adiere a inimii, prin fiecare rugăciune simplă dar adâncă, prin fiecare îndemn frumos, prin fiecare faptă şi înfăptuire. Soborul (adunarea) îngerilor nu mai este obiect al cultului, ci subiect al închinării noastre. Noi, oamenii, creştem şi ne înmulţim necontenit şi binecuvântat, umplem pământul şi-l supunem (Facere 1, 28), dar nu mai reuşim decât uneori, în sfinte sărbători, să ne adunăm; îngerii nu se înmulţesc, dar iată ne dau pildă de adunare întru priveghere, copleşiţi de miez, întru odihnă şi în foc mistuitor. Când eram copil, întrebat fiind ce vreau să mă fac în viaţă, răspundeam fără echivoc: înger! Răspunsul meu tulbura, născând nedumerire: cum, înger, de ce?! Odată, părinţii chiar au fost îndemnaţi să mă determine către un alt gând de viitor: tâmplar, strungar, medic, ofiţer, profesor, ceva, orice mai aproape de categoria om al muncii! Eu mă încăpăţânam, voiam să îmi crească aripi, să zbor, s-ajung în viaţă primul înger şi gata. Nu înţelegeam ce este absurd în dorinţa mea. Acum, recunosc şi tac, nu mai am acel elan, acea bucurie, acea nevinovăţie. Întrebarea şi răspunsul care mi-au definit copilăria, devin acum ale soborului: când ne mai putem lăsa atinşi de aripa îngerilor, de aripa acelor fiinţe uimitoare şi nemuritoare? Încercăm un răspuns: oridecâteori mai admirăm cerul (îngerii fiind apărători ai acestuia), oridecâteori mai vizionăm o piesă de teatru, un film, sau, mai ascultăm un concert (îngerii fiind purtători de lumină), oridecâteori ne spovedim şi ne împărtăşim (îngerii fiind părtaşi ai tainelor), oridecâteori mai citim o carte bună (îngerii fiind adevăraţii tălmăcitori ai Voii lui Dumnezeu) şi oridecâteori ne mai rugăm (îngerii fiind slujitorii bunelorvestiri). În rest, citându-l pe Nichita, să nu uităm că vorba arde, verbul putrezeşte, iar cuvântul nu se mai întrupează ci se destrupează! Într-o lume ca aceasta, omul care-şi refuză îngerul ocrotitor cade într-o cumplită plictiseală, în acel căscat mare cât lumea, ce va naşte anticrişti (Dostoievski), uitând ceea ce este esenţial în viaţă, adică ceea ce este alb. De aceea, limba română are acest teribil sinonim, căscat, pentru un om uituc. Tocmai soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este sărbătoarea sfântă care ne face să nu uităm, în fiecare început de brumar, că putem trece atât de simplu de la marea desfrunzire la încreştinarea zăpezilor.

Preot Sever Negrescu

Sursa:

Site-ul Mitropoliei Olteniei: http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4413

=====================================================================================

La multi ani tuturor celor care se bucura azi si in toate zilele vietii lor de ocrotirea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil!

Postat de:

Parintele Constantin

“…Si a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine?...”
Evanghelia: Luca 8,41-56

“S-a atins de mine cineva.” Sunt cuvinte minunate, pentru noi si pentru femeia care a atins haina lui Iisus.
Ele ne spun că atunci când ne întindem cu credintă către Domnul, pentru a primi ajutorul său, Domnul stie. Asa după cum Iisus a simtit usoara atingere a ciucurelui de pe haina sa, în mijlocul unei multimi, asa si Dumnezeu stie de rugăciunea fiecăruia dintre noi. Uneori oamenii întreabă: “Cu miliarde de oameni în această lume, cum poate să stie Dumnezeu de mine si să vegheze asupra mea?” Iisus ne arată în această pericopă că stie si are grijă chiar si de cei mai mici dintre noi. Multimile ar putea să ne ignore, dar Iisus nu. Nici multimea, nici chiar universul cât este de mare, nu îl poate bloca de la a simti o atingere de credintă.

Pr. A. Coniaris

Tot maine, Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Nectarie al Eghinei, facatorul de minuni.

Duminica, 9 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

A Pastoral Word on Halloween by Archbishop Kyrill:

The Joyous Feast of Pumpkin

"It is that time of the year when the secular society in which we live is preparing for the festival of Halloween. Many do not know its spiritual roots and history, and why it contradicts the teachings of the Church. The feast of Halloween began in pre-Christian times among the Celtic peoples of Great Britain, Ireland and northern France. These pagan peoples believed that life was born from death. Therefore they celebrated the beginning of the "new year" in the fall (on the eye of October 31 and into the day of November 1) when, as they believed, the season of cold, darkness, decay and death began. A certain deity whom they called Samhain was believed by the Celts to be the Prince of Death and it was he whom they honored at their New Year's festival.
From an Orthodox Christian point of view, we can see many diabolical beliefs and practices associated with this feast which have endured to this time. On the eve of the New Year's festival, the Druids, who were the priests of the Celtic cult, instructed their people to extinguish all hearth fires and lights. On the evening of the festival, a huge bonfire built from oak branches (oak was regarded by the Celts as sacred) was ignited. Upon this fire sacrifices were burned as an offering in order to appease and cajole Samhain, the Prince of Death. It was also believed that Samhain, being pleased by the offerings, allowed the souls of the dead to return to their homes for a festal visit on this day. It is from this belief that the practice of wandering about in the dark dressed up in costumes imitating ghosts, witches, hobgoblins, fairies, etc. grew up. For the living entered into fellowship and communion with the dead by what was, and still is, a ritual act of imitation, through costume and the activity of wandering around in the dark of night, even as the souls of the dead were believed to wander.
... It is then evident that for an Orthodox Christian participation at any level is impossible and idolatrous, resulting in a genuine betrayal of God and Church. If we participate in the ritual activity of imitating the dead and wandering in the dark asking for treats or offering them to children, we then have willfully sought fellowship with the dead, whose Lord is not Samhain, but rather Satan. It is to Satan then that these treats are offered, not to children.
There are other practices associated with Halloween from which we must stay away, such as sorcery, fortune telling, divination, games of chance, witchcraft and the carving of an ugly face upon a pumpkin and then placing a lit candle within the infamous Jack O' Lantern. The pumpkin (in older days other vegetables were used) was carved by the Celts in imitation of the dead and used to convey the new light (from the sacred oak fire) to the home where the lantern was left burning through the night. This "holy lantern" is no other than an imitation of the truly holy votive light (lampada) offered before an icon of Christ and the saints. Even the use and display of the Jack O'Lantern involves participation in this "death" festival honoring Satan.
The Holy Fathers of the first millennium (a time when the Church was one and strictly Orthodox) counteracted this Celtic pagan feast by introducing the Feast of All Saints. It is from this that the term Halloween developed. The word Halloween has its roots in the Old English of All Hallow E'en, i.e., the Eve commemorating all those who were hallowed (sanctified), i.e. Halloween Unfortunately, either due to lack of knowledge or understanding, the Celtic pagan feast being celebrated on the same day as the Christian feast of All Saints (in western Christiandom) came to be known as Halloween.
The people who remained pagan and therefore anti-Christian reacted to the Church's attempt to supplant their festival by celebrating this evening with increased fervor. Many of these practices involved desecration and mockery of the Church's reverence for Holy Relics. Holy things, such as crosses and the Reserved Sacrament, were stolen and used in perverse and sacrilegious ways. The practice of begging became a system of persecution designed to harass Christians who were, by their beliefs, unable to participate by making offerings to those who served the Lord of Death.
One can see in contemporary Western society that the Western Church's attempt to supplant this pagan festival with a Christian feast failed. How then did something that is so obviously contradictory to the Holy Orthodox faith gain such acceptance among Christian people?
The answer is spiritual apathy and listlessness which are the spiritual roots of atheism and turning away from God. Today's society urges one that Halloween and other such festivities, notwithstanding their apparent pagan and idolatrous origin, are nonetheless harmless and of no consequence. Upon closer consideration these pagan festivals are the source for destroying any kind of spiritual foundation and lead to disbelief and outright atheism.
Halloween undermines the very basis of the Church which was founded on the blood of martyrs who had refused, by giving up their lives, to partake in any form of idolatry
Holy Mother Church must take a firm stand in counteracting any such (pagan) events. Christ taught us that God is the judge in all our actions and beliefs and that we are either FOR GOD or AGAINST GOD. There is no neutral or middle of the road approach.
Today we witness a revival of satanist cults; we hear of satanic services conducted on Halloween night. Children are kidnapped by satanists for their ritualistic sacrifices. Orthodox clergy are ritualistically killed as has happened more than once in California. Everywhere Satan reaches out to ensnare as many innocent people as possible. The newsstands are filled with material on spiritualism, supernatural phenomena, seances, prophesies and all sorts of demonically inspired works. These works all serve Satan, for they are not the fruit of the Holy Spirit, but the fruit of the spirit of this world".

From a parish bulletin at St. Nicholas Cathedral.

Sursa si articolul intreg la:

http://www.orthodoxinfo.com/praxis/halloween.aspx

Postat de:

Parintele Constantin

8 Noiembrie 2008: Invitatie Hram Audley

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,
Parintele Samuel Carter de la parohia de limba engleza "Saint Michael" din Audley, Stoke-On-Trent, Staffordshire, aflata sub jurisdictia Patriarhiei Antiohiei, ne invita sambata, 8 noiembrie, incepand cu orele 10:30, la hramul parohiei.

Programul liturgic si directiile le puteti gasi pe pagina web a parohiei:

http://www.stmichaels-audley.org.uk/

http://www.stmichaels-audley.org.uk/leaflet.pdf

Doamne ajuta!

Parintele Constantin

Duminica, 2 noiembrie, a 22 a dupa Rusalii, Sfinta Liturghie incepe la ora 11:30.

“…Era un om bogat care se îmbrãca în porfirã si în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strãlucit. Iar un sãrac, anume Lazãr, zãcea înaintea portii lui, plin de bube…Evanghelia: ” (Evanghelia: Luca 16,19-31)

Cum nu vrem sã fim…
Nu vrem sã fim în multe feluri. Nu vrem sã fim sãraci, bolnavi sau mai putin înzestrati. Aproape nimeni nu-si doreste sã nu fie la modã la fel cum nu-i surâde ideea de a se da jos dintr-o masinã ordinarã. Si lista ar putea continua. Dacã închidem un ochi, am putea considera cã modul acesta de a privi lucrurile e normal. Si asta cu atât mai mult cu cât firea omeneascã e ziditã pe a spune „nu” durerii si „da” plãcerii.
Numai cã adesea nu dispunem de acea calitate a discernãmântului, care este desãvârsirea libertãtii (asa cum libertinajul este o libertate acoperitã de „ruginã”, discernãmântul este o libertate curãtitã de depuneri). Astfel câstigã tot mai mult teren decizia neclarã si incorectã. Nu mai alegem între ceea ce este bine si ceea ce este rãu, ci între ceea ce ni se pare cã este bine si ceea ce ni se pare cã este rãu. Si uite asa omul cumpãrã tigãri si alcool chiar dacã stie cã dãuneazã grav sãnãtãtii, bea tot felul de sucuri despre care stie cã ar macera o fleicã de carne în 24 de ore, munceste duminica, înjurã, cumpãrã otrãvuri împotriva nasterii de prunci chiar dacã stie cã toate acestea sunt pãcate.

E un fel de goanã de-liberatã dupã plãcere. Libertatea bolnavã este un soi de combinatie ciudatã între neîncredere si risc. Un fel de “ce-o fost o fost si ce-o fi om vedea”. E ca atunci când circuli noaptea cu masina si din sens opus îti vin masini cu faza lungã si speri cã timp de câteva fractiuni de secundã cât esti orbit sã nu fie nimeni si nimic pe marginea drumului. Un fel de “fie ce-o fi”.

De aceea nu tot ce nu ne dorim este rãu si nu tot ce ne dorim este bun. Si un început pentru a discerne clar între bine si rãu ar putea fi înlocuirea lui “fie ce-o fi” cu “facã-se voia Ta”. Atunci o altã luminã este proiectatã asupra valorilor vietii. “Întru lumina Ta vom vedea lumina”. Dar pânã sã ajungem aici poate cã n-ar fi fãrã folos sã ne asumãm neîncrederea si riscul în sens invers fatã de ce am fãcut pânã acum. Adicã sã zicem “fie ce-o fi” si încercând sã postim, sã rãbdãm insulte, sã mergem la Slujbe… sã fim sfinti.

Pr. Ciprian Bîlbã-sursa

Duminica, 2 noiembrie, a 22 a dupa Rusalii, Sfinta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Parintele Arsenie, despre rautatea oamenilor si raspunsul lui Dumnezeu:

"...O altã tainã a lui Dumnezeu e si aceasta: Nu pedepseste toastã rãutatea tuturor, aici si numaidecât, precum nici nu slãveste bunãtatea tuturor, aici si numaidecât. Apoi, dacã repede ar fi pedepsit tot rãul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o mãsurã omeneascã sau cel mult îngereascã, si ne-ar da sã întelegem cã se teme de rãu sã-si piarã stãpânirea, - cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul cã îngãduie rãilor sã-si facã de cap, si-i lasã pe oameni neînfricati de pedeapsa nãprasnicã, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic linistitã asupra rãului, - atotputernicie, sub ocrotirea cãreia, prin virtutea credintei, stãm linistiti si noi, primind palmele si scuipãrile rãului, ca pe niste mãrturii ale neputintei aceluia în fata atotputernciei lui Dumnezeu, care ne întãreste cu linistea Sa. Cu aceea cã nu pedepseste rãutatea numai decât îi întinde ispitã puternicã, sã se desãvârseascã si ea, spre pedeapsã sigurã în ziua judecãtii. Iar dacã, totusi, uneori pedepseste nãpraznic vreo fãrãdelege, o face sã mai punã frâu rãutãtii între oameni, si mai ales sã nu scadã în credintã începãtorii, si sã nu piardã dintre oameni cunostinta rãsplãtiri dupã fapte".

Cararea Imparatiei, pag. 112, 113.

Sursa: http://www.nistea.com/boca-cararea_en.htm

Postat de:

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Duminica a 23-a dupa Rusalii, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

“…Si au ajuns cu corabia în tinutul Gerghesenilor, care este în fata Galileii. Si iesind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon si care de multă vreme nu mai punea haină pe el si în casă nu mai locuia, ci prin morminte.”
Evanghelia: Luca 8,26-39

Doi oameni stăteau de vorbă. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credintă.
Era mereu preocupat să nu-i lipsească nimic lui si familiei sale. După aceea prietenul său l-a întrebat:
- Spune-mi, dacă ai avea doi copii, dar l-ai hrăni doar pe unul, pe celălalt chinuindu-l foamea, ar fi drept?
- Bineînţeles că nu, a răspuns bogătasul.
- Dar dacă l-ai îmbrăca tot pe acela, în timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi?
- Ar fi, desigur, o nedreptate.
- Si atunci, dacă tu singur spui că asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta?
- Cum? - se indignă omul. Pe copiii mei îi tratez la fel, le arăt aceeasi
dragoste. De ce spui asa ceva?
- Nu m-am referit la copiii tăi, ci la alţi doi frati buni, de care tu ar fi trebuit să ai grijă de-a lungul întregii vieti: sufletul si trupul tău. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul,

neglijându-l cu totul pe celălalt.
Aveti haine frumoase si sunteti bine hrăniti, tu si ai tăi, dar sufletul de ce are nevoie, nu vă întrebati? El nu poate purta decât haina credintei, de care tu nu te-ai îngrijit si nu se poate hrăni decât cu dumnezeiasca învătătură, cu dragoste si milă. Deci, nu uita de celălalt frate, fiindcă trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespărtit. Unul nu poate trăi fără celălalt, îngrijeste-i pe amândoi si atunci vei fi, cu adevărat, drept si fericit. Fereste-te să fii asemenea păcătosului care trăieşte doar cu trupul în timp ce sufletul îi este mort.
"Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu si nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu."

(Sfântul Tihon )

Duminica, a 23 a dupa Rusalii, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafail Noica -Taina vieţii duhovniceşti

"...Ce este pocăinţa? Iarăşi un lucru care nu se înţelege drept astăzi. Pocăinţa nu este numai o părere de rău şi o miorlăială pentru nişte răutăţi pe care le-am făcut, pocăinţa este, cum am zis, dinamica către viaţa veşnică. Părintele nostru duhovnicesc - şi dacă vă uitaţi, în armonie cu toată Filocalia - spune că este începutul autenticei contemplări. Ce se întâmplă în pocăinţă? Uitaţi câţi oameni dimprejurul nostru, dar şi noi ieri alaltăieri suntem inconştienţi de păcate – trăim păcatul şi nu ştim că este păcat. De câte ori n-am auzit: "O! părinte, nu ştiam că ăsta-i un păcat!" sau eu cândva aceasta n-am ştiut că-i păcat decât văzând într-o rugăciune sau în întrebările acelea din Molitfelnic. Deci conştientizarea păcatului. Dar în această conştientizare nu este numai lucrul acesta faptic. De câte ori ai încercat să convingi pe cineva că ăsta nu-i un lucru bun, un păcat şi nu te-a crezut? Şi ce se întâmplă când începe să te creadă? Ce se întâmplă când eu conştientizez că un lucru a fost păcat? Încep să văd întunericul în care sunt. Şi ce-mi arată acest întuneric? Decât că e prezentă o lumină pe undeva în viaţa mea. Deci conştientizarea păcatului, în două cuvinte este – v-o spun din partea filocalicilor şi-a părintelui meu duhovnic – este lumina necreată, este Dumnezeu Însuşi Care-mi luminează conştiinţa. Acum risc deznădejdea, dar acum nu-i momentul să deznădăjduiesc că sunt mai rău decât ieri, ba sunt mai bine, sunt tot păcătosul de ieri, dar încep să fiu conştient. Văzând acuma răul şi întunericul păcatului meu pot să deznădăjduiesc, dar eu sunt mai preţios în ochii lui Dumnezeu decât atunci când eram acelaşi păcătos dar habar n-aveam. De ce? Fiindcă Dumnezeu găseşte în mine pe cineva cu care poate să înceapă a vorbi şi zicea părintele Sofronie: Viaţa pocăinţei nu este altceva decât întoarcerea omului de către întunericul pe care astăzi lumina lui Dumnezeu mi-l descoperă, către acea lumină. Contemplarea luminii necreate, a lui Dumnezeu Însuşi, nu este aşa un fenomen cum ni-l închipuim noi. Este un lucru care este într-un firesc al dezvoltării omului, al devenirii omului întru fiinţă, un firesc, când omul a devenit o minte de Dumnezeu văzătoare fiindcă printr-o ascultare a graiului tainic al lui Dumenzeu îmi dezvăluie întunericul, încep să văd ceva în viaţa mea – dă-ne Doamne şi auzine ca rugăciune! – încep să văd însăşi lumina. Părintele nostru Sofronie zicea: de-abia atunci o să-ţi dai seama că asta este acea lumină care în zilele deznădejdilor mele mă lumina ca să-mi văd întunericul, ca să încep călătoria mea dintru întuneric întru lumină.
Asta este ce numesc viaţă duhovnicească".

Sursa:

http://www.nistea.com/rafail_raspunsuri.htm

Postat de:

Parintele Constantin

Reminder: Invitatie 26 Octombrie - Sarbatoarea Sfintilor Dimitrie la Mirfield

Dragi membrii ai grupului ortodox uk,
Duminica, 26 octombrie, Parohia Ortodoxa ‘’Sf Macarie cel Mare’’ din Mirfield va invita sa participati la sarbatoarea Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, ocrotitorul cetatii Tesalonic din Grecia.
Aceasta sarbatoare se doreste a fi o re-editare a evenimentului de anul trecut (organizat de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi), insa de aceasta data sub obladuirea spirituala a Sfintilor Dimitrie, intrucat ziua urmatoare, luni, 27 octombrie, este inchinata tot unui Sfant Dimitrie – Cuviosul Dimitrie din Basarabi.Se cuvine sa facem si o remarca: de cei doi Sfinti ai Bisericii Ortodoxe se leaga si numele a doua orase de acasa - Cetatea Banilor, Craiova, pusa sub ocrotirea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, si Capitala tarii noastre, Bucuresti, pusa sub ocrotirea Sfantului Cuvios Dimitrie din Basarabi.Slujba Utreniei si Sfanta Liturghie vor fi oficiate incepand cu orele 10:30 in Biserica Lower Church aflata la demisolul bisericii mari din incinta comunitatii anglicane House of the Resurrection din Mirfield.Dupa Sfanta Liturghie, intre orele 14:00 si 15:30 va invitam sa participati la o agapa cu specific romanesc, organizata in sala Colegiului Invierii din Mirfield.Ne amitim de evenimentul din anul trecut cand la agapa ce a urmat dupa Sfanta Liturghie, am organizat si o strangere de fonduri in vederea achizitionarii de icoane. Prin bunavointa si sprijinul celor care au dat curs invitatiei noastre, dorinta noastra de a avea icoane pictate a devenit realitate. Avem acum un iconostas mobil complet functional, iar icoanele au devenit, dincolo de rostul lor in cultul divin ortodox, un important punct de atractie pentru occidentalii care viziteaza abatia anglicana unde suntem gazduiti!Intrucat mai sunt obiecte de mobilier bisericesc inca neachizitionate, cum ar fi tetrapoadele, analogul, sfesnicele de la icoanele imparatesti, suportul de lumanari, etc., apelam si de aceasta data la bunavointa fratiilor voastre de a ne sprijini, dupa putere, in eforturile noastre de a inzestra locul unde Domnul ne-a randuit sa ne rugam in aceasta parte de lume, cu toate podoabele care se cuvin Miresei lui Hristos, Biserica.Pentru copii, Consiliul Parohial va organiza jocuri distractive cu premii.Deasemenea, daca cunoasteti persoane dornice sa participe, va rugam sa le invitati.Detalii legate de locatia bisericii noastre in Mirfield le gasiti la link-ul:http://www.sfmacarie.org/ro.htmcu precizarea ca intrarea se face pe poarta de la baza dealului (atentie la senzorii de proximitate care deschid automat poarta pentru masini). Sunt posibilitati de parcare (in cele doua parcari ale colegiului ~30 locuri sau pe strazile invecinate unde nu sunt restrictii).

In cazul in care doriti sa dati curs invitatiei noastre, va rugam sa confirmati la urmatoarele adrese de email:

aatudor2002@yahoo.co.uk

danacici@yahoo.com

sau la telefoanele: Anca – 07761255288, Dana - 07920845080
Cu nadejdea ca ne vom ruga si bucura impreuna in ziua celebrarii Sfantilor Dimitrie, va asteptam cu drag la Mirfield!

Doamne Ajuta!

Parintele Constantin Popescu

In curand romanii din Scotia vor avea o biserica ortodoxa

Marea dorinta a romanilor din Scotia de a avea o biserica romaneasca este pe cale sa se implineasca. Potrivit declaratiei acordate in exclusivitate pentru ROMAN IN UK de catre IPS Iosif, mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale şi Meridionale, in viitorul apropiat se va infiinta o parohie ortodoxa in Scotia, urmand ca preotul Marcel Oprisan (foto) sa fie numit preot paroh. Cel mai probabil, noua biserica ortodoxa romana din Scotia va fi la Glasgow, dupa cum ne-a declarat IPS Iosif. De altfel, preotul Marcel Oprisan de la Biserica ortodoxa romana din Londra va oficia slujbe in limba romana in Scotia pentru romanii din Aberdeen, Edinburg si Glasgow, in perioada 25 octombrie - 27 octombrie.

Slujbele vor avea loc dupa cum urmeaza:

- Sambata 25 octombrie, orele 09:30-12:30 - Aberdeen, 696 King Street, AB24 1SJ

- Duminica 26 octombrie, orele 09:30-12:30 - Edinburgh, 25 Nicolson Square, EH8 9BX

- Luni 27 octombrie, orele 09:30-12:30 - Glasgow, catedrala St. Stephen's, 260 Bath Street, G2 4JP.

Sursa:

http://romaninuk.net/index.php?option=com_content&task=view&id=1193&Itemid=35

Postat de:

Parintele Constantin

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

17.10.2008: Sfinţii nu ştiau să socotească

Sf. Andrei Criteanul - 17 octombrie. Dac-ar fi să judecăm în cifre, puţine-ar fi de reţinut, şi mai puţine de zis, aproape nimic n-ar mai fi de făcut, totul ar rămâne de neînţeles.

Logica acestei lumi riscă să devină număr, cifră, – iată păcatul care defineşte un viitor amăgitor.

La 17 octombrie îl prăznuim pe Sfântul Andrei Criteanul, născut se pare în jurul anului 660 şi mort, iarăşi se pare, pe la 767 (după unii, după alţii ar fi trăit între anii 760-840), deci, s-ar împlini acum 1241 de ani de când a urcat la cer pe scara Canonului cel Mare, pe care singur şi sigur a compus-o. Iată, câte cifre şi câtă ceaţă născută de acestea în jurul unei asemenea realităţi. O viaţă plină de calcule nu este neapărat, nu înseamnă obligatoriu, o viaţă calculată. Gândul, şlefuit în poezie şi în rugăciune, este cel care dă limpezime oricărei vieţi. Cine-a reuşit să-şi numere vreodată gândurile?! Poate doar Sfântul Andrei Criteanul a-ncercat prin Canonul cel Mare, canon care se citeşte (mai binezis se cântă) în Postul Sfintelor Paşti. Aici, poezia se cere recitată devenind respiraţie şi cântată, devenind rugăciune. Canonul este un Îndreptar, trecând dincolo de frumuseţea literară a acestui Îndreptar, am putea exemplifica unele adevăruri fundamentale prin gândurile de aici. Iată câteva, luate la întâmplare, deşi în matematică nimic nu este întâmplător:

"Dumnezeu mi s-a făcut ajutor şi acoperitor, deşi m-am dezbrăcat de Dumnezeu prin mâncarea cea nechibzuită făcându-mă lut viu şi ucigaş al sufletului; din lanţul cel greu al păcatului m-am eliberat având har luminător;

Hainele rupte mi le-a ţesut şarpele cu sfătuirea şi de atunci păcatul mi-a cusut alte haine de piele, împiestriţate cu patimi, stricându-mi frumuseţea minţii;

Acum, umblu ca în zi, cu bunăcuviinţă, întru lumina Postului ca un vis, ca o floare, ca un fiu al zilei, înălţându-mi cu fapta şi cu gândirea mintea, Dumnezeu îmi albeşte viaţa;

Înţelege suflete al meu, primeşte rouă din cer şi te pleacă de bea apa care curge din Lege prin stoarcerea Scripturii;

Cugetul cel pătimaş mi s-a făcut în trup Evă gânditoare, că pe cele dulci arătându-mi-le, el pururea gustă din amărăciune; Lovit de cugetele rele, eu sunt cel căzut între tâlhari, rănit de ele şi plin de bube;

Ia aminte, cerule, şi voi grăi: pământule...;

Ascultă, Doamne, suspinele sufletului meu, primeşte picăturile ochilor mei;

O, suflete, fugi de arderea Sodomei;

Auzit-am auzul Tău şi m-am temut;

Falnic sunt şi semeţ zădărnicit în inimă deşartă, timpul vieţii mele este scurt, plin de dureri şi răutate;

In adânc de necuviinţe coborând, cu gând curat m-am ridicat; Cu lut mi-am amestecat gândul, spală-mă, Stăpâne, în baia lacrimilor mele;

Dumnezeu fiind, de dragul meu ai luat chipul meu;

Suflete, treci peste firea cea curgătoare a vremii, precum o corabie;

Nu ne părăsi, Dumnezeule al părinţilor!;

Mărturisirea mea să fie cântare scrisă-ntr-o icoană;

Zilele mele s-au stins ca visul celui ce se trezeşte;

Chipul Tău l-am îngropat, porunca Ta am stricat-o şi toată podoaba mi s-a întunecat; Suflete, teme-te de înşelăciune, trezeşte-te şi-n tot ceasul roagă-te lui Dumnezeu;

Legea a slăbit, Evanghelia nu mai lucrează, nimic din Scriptură nu-şi mai are loc în conştiinţa noastră;
Profeţiile au slăbit, ca şi tot cuvântul omului drept, dar şi rănile tale, o suflete, s-au înmulţit, nefiind doctor care să te vindece;

Mintea s-a rănit, trupul s-a moleşit, duhul suferă, cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorât, sfârşitul e la uşă".

Ne oprim aici. A numărat cineva aceste gânduri? Nu cred. Nu poţi să gândeşti, să te rogi, să scrii o poezie şi-n acelaşi timp să numeri. De aceea, cred eu că Andrei Criteanul este o certitudine a faptului că... Sfinţii nu ştiau să socotească.

Preot Sever Negrescu

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4291

Postat de:

Parintele Constantin

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

15.10.2008: Pelerinii, cel mai frumos dar pe care Sfânta Parascheva l-a făcut Iaşului

Iaşul a fost ieri centrul spiritualităţii româneşti. Sute de mii de credincioşi din toată ţara au participat la Sfânta Liturghie arhierească prilejuită de sărbătorirea hramului Catedralei mitropolitane din Iaşi şi pentru a se închina la moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată pe scena special amenajată în faţa Catedralei mitropolitane de 13 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Trăirea în credinţă a miilor de pelerini care şi-au îndreptat paşii către Iaşi în aceste zile a încununat astfel manifestările prilejuite de împlinirea a 600 de ani de la atestarea documentară a oraşului celor şapte coline. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată pe scena special amenajată în faţa Catedralei mitropolitane de 13 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Din soborul de arhierei au făcut parte: IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al plaiurilor, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, IPS Adrian, Arhiepiscop emerit al românilor ortodocşi din Europa Occidentală şi Meridională, PS Timotei, Episcopul Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, PS Sebastian, Episcopul Slatinei, PS Episcop Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, PS Andrei Făgărăşanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului şi PS Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor. Alături de cei 13 episcopi a slujit un impresionant sobor de preoţi, format din stareţi din mănăstirile Arhiepiscopiei Iaşilor, precum şi profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Au participat numeroase oficialităţi locale şi centrale, zeci de preoţi şi maici. Întrucât puhoiul de lume a umplut la refuz curtea Catedralei, organizatorii au montat două ecrane imense (unul în curte, lângă Palatul mitropolitan şi altul pe Strada Ştefan cel Mare şi Sfânt), de unde credincioşii care n-au putut vedea pe scenă slujba, au urmărit-o aici în direct. „Unitatea poporului nostru român în sfinţenie“ Cuvântul de învăţătură în cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, care a subliniat importanţa duhovnicească pe care a căpătat-o în decursul anilor hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, care adună, pe parcursul a câtorva zile, într-un pelerinaj impresionant, credincioşi din toată ţara şi nu numai. „Sărbătoarea de astăzi este un eveniment care izvorăşte din credinţa, nădejdea şi dragostea poporului român faţă de sfinţii săi. Ea a devenit un fenomen la scară naţională, europeană şi internaţională. Acest lucru mărturiseşte experienţa religioasă a poporului. Astfel, credinciosul nostru ortodox se pregăteşte cu mult timp înainte de această sărbătoare şi cu grijă deosebită porneşte la drum, în pelerinajul acesta, ca să ajungă aici, la Sfânta Parascheva. Înfruntă nenumărate ispite, greutăţi, dar, cu gândul că se va întâlni cu Sfânta, le depăşeşte pe toate acestea. Astfel, sărbătoarea noastră este cu adevărat un fenomen religios care poate să înlocuiască încă multe alte exemple din ţara noastră şi din Europa. Celor care ne-ar întreba dacă în România există ceva bun, le-am răspunde astăzi: «Vino şi vezi!»“.În continuare, Înalt Preasfinţia Sa a vorbit pe scurt despre viaţa Sfintei Parascheva, model de sfinţenie, smerenie şi dăruire totală pentru Hristos. Pornind de la exemplul Sfintei Parascheva care s-a retras din această lume într-o mănăstire, unde zi şi noapte şi-a alcătuit frumuseţea desăvârşită a chipului său, prin meditaţia neîncetată la poruncile lui Dumnezeu, IPS Irineu a menţionat că s-ar putea spune astfel că omul se aseamănă cu ceea ce el meditează profund. „Aşadar, îndreptându-se spre Dumnezeu, rugându-se zi şi noapte, Dumnezeu a prins chip în ea şi într-adevăr ea s-a arătat aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel: «Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine». Făcându-se una cu Hristos, a avut mintea lui Hristos, înţelepciunea lui Hristos, cugetarea lui Hristos şi orice faptă a ei, orice vorbă a Sfintei Parascheva izvora din înţelepciunea divină“. Mitropolitul Olteniei a vorbit apoi despre viaţa Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, învăţând că, cinstind sfinţii şi pe Dumnezeu, „noi arătăm unitatea poporului nostru român în sfinţenie, în dragoste, în experienţă duhovnicească, într-o experienţă vrednică de admirat de toate popoarele şi considerată ca fenomen religios al poporului român“. „Pentru familie se cuvine a sacrifica absolut totul în viaţă“. La finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt Preasfinţitul Teofan a vorbit credincioşilor despre însemnătatea istoriei cunoscute a cetăţii Sfintei Parascheva, precum şi despre faptul că anul acesta se împlinesc 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sf. Ier. Nifon, patriarhul Constantinopolului, ale cărui moaşte au fost aduse anul acesta la Iaşi. „Sf. Nifon, ne spune, în primul rând, că cel mai important lucru în această lume este familia care constituie speranţa, pe de o parte, sau dezastrul naţiunii noastre, pe de altă parte; speranţa prin naşterea de prunci şi dezastrul prin nenaşterea de prunci. Pentru apărarea familei, Sf. Nifon a fost alungat pentru a treia oară din scaunul de arhiereu. A preferat să plece în surghiun decât să-şi calce glasul conştiinţei, decât să nu urmeze calea Evangheliei, mărturisind că pentru familie se cuvine a sacrifica absolut totul în viaţă; căci dacă ai familie, ai şi ţară, ai şi biserică, ai şi trecut, ai şi viitor“, a subliniat Mitropolitul Teofan. În continuare, IPS Irineu a prezentat mesajul PF Părinte Patriarh Daniel, transmis la această mare sărbătoare. IPS Părinte Mitropolit Teofan a mulţumit pentru gândurile transmise de Patriarhul României, precum şi tuturor celor care s-au aflat în aceste zile la Iaşi - ierarhi, preoţi, personalităţi, pelerini - pentru a încununa sărbătoarea celei care ne ocroteşte. De asemenea, gândurile de gratitudine ale Mitropolitului s-au îndreptat şi către toţi ostenitorii care au pus umărul la organizarea manifestărilor de la Iaşi, dar şi către Jandarmeria Iaşi, care a mobilizat 500 de jandarmi, pentru a supraveghea ordinea şi buna desfăşurare a acestui eveniment. La final, IPS Părinte Mitropolit Teofan a citit rugăciunea de dezlegare, după care Grupul „Ascetica Toacă“ din oraşul Victoria, judeţul Braşov, a prezentat un concert de toacă.

Sursa: Ziarul "Lumina"

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4277

Postat de:

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Cuvantul Saptamanii

Sfantul Nicolae Velimirovici: Scrisoare unui insingurat, despre ne-pacea sufleteasca:

"...Oare nu auzi la orice slujba, neasemuita binecuvantare a lui Dumnezeu: Pace tuturor? Cine pe lumea asta, afara de Biserica, mai rosteste cuvintele acestea minunate: Pace tuturor? Si inca atat de cald, si cu un inteles atat de deplin si atotcuprinzator. Pacea politica si civila, pacea dinafara si dinauntru, pacea dintre oameni si popoare, pacea cu Dumnezeu si cu constiinta, pacea cu laudatorii si cu prigonitorii, cu viata si cu moartea, cu pamantul si cu cerurile: intr-un cuvant, pacea care covarseste toata mintea (Filip. 4.7), aceasta pace o propovaduieste Biserica tuturor fiilor omenesti in toate tarile si ostroavele pamantesti.

...Inchina-te Domnului Iisus Hristos, Domnul pacii, atinge-te de insangeratele Lui picioare, si pacea iti va fi inapoiata, fiindca El este pacea noastra. De aceea, cand Biserica spune: Pace tuturor , este ca si cum ar spune: Hristos tuturor! Hristos cu toti! Hristos in toti! Amin.

Hristos, pacea ta, sa fie cu tine si in tine!"

Sfantul Nicolae Velimirovici Raspunsuri la intrebarile lumii de azi (Scrisori misionare), volumul 2, pag.168, Editura Sofia, Bucuresti, 2003

Postat de:

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

14.10.2008: De la Taisia la Parascheva (urcând pe drumul care taie toamna)

Rău va fi când răii noştri nu vor mai rămâne-ai noştri; devenind ai altora, lupta lor va fi cumplită. Cât timp sunt ai noştri, ei mai au o şansă, aceea de a se face sfinţi, iar noi mai avem încă o şansă, aceea de a deveni mai buni. Exclusivismul este o boală care macină la temelia Istoriei, dar străină creştinismului. Prăznuirea sfintei Parascheva în ziua de 14 octombrie nu exclude prăznuirea sfintei Taisia din ziua de 8 octombrie. Taisia a fost o prostituată, Paraschiva a fost o mireasă curată a lui Hristos; Taisia deschide o săptămână liturgică, Paraschiva închide orice poartă păcatului, ferindu-şi sufletul şi trupul de necurăţie; Taisia ajunge sfântă, Parascheva este sfântă. Trupul nu a fost niciodată exclus din ecuaţia mântuirii. Fiică a unei femei cu rău nărav, spurcată şi fără de ruşine, Taisia va fi dusă de propria-i mamă la o casă a desfrânatelor. Crescută de părinţi în teama de Dumnezeu şi în deprinderea faptelor creştineşti, Parascheva se va retrage la o mânăstire de fecioare. Auzind că pre mulţi i-a dus la pierzanie cu frumuseţea ei, părintele stareţ Pafnutie s-a îmbrăcat în haine de mirean şi, mergând să o smulgă pe Taisia din focul iadului, i-a plătit un galben, în chip că ar vrea să rămână o noapte cu ea. La 14 octombrie 1641, după ce trecuseră 1300 de ani de la moartea Sfintei Taisia, voievodul Moldovei, Vasile Lupu, va plăti la Poarta Otomană peste 300 de pungi de galbeni pentru ca moaştele Sfintei Parascheva să-i ocrotească în veci pe românii din frumosul târg al Ieşilor. De reţinut dialogul dintre stareţul Pafnutie şi Taisia: "Nu ai o cameră tăinuită, unde să nu ne ştie nimeni?" – a întrebat părintele. Taisia a răspuns: "Este. Dacă ne ruşinăm de oameni, putem să ne ascundem aici, nimeni nu va şti de noi. Dar dacă ne temem de Dumnezeu, nu este loc unde să ne ascundem de Faţa Lui, sub pământ de vom intra şi acolo ne vede!" Această mărturisire a păcătoasei Taisia, avea să smulgă părintelui Pafnutie o întrebare al cărui răspuns va da umanităţii mulţi sfinţi: "Au, doar şi tu ştii de Dumnezeu?"
Chiar aşa, ne-am întrebat vreodată dacă păcătoşii îl ştiu pe Dumnezeu? Nu doar când facem binele trebuie să ne amintim de Dumnezeu, ci mai ales atunci când săvârşim răul. Taisia a dat foc păcatului, arzând în mijlocul cetăţii toată averea strânsă prin vânzarea trupului. Parascheva şi-a împărţit săracilor partea de moştenire primită de la părinţi. Şi una şi cealaltă au ajuns sfinte. Atât galbenul dăruit, cu bun gând, de stareţul Pafnutie, cât şi cele 300 de pungi de galbeni plătiţi de binecredinciosul voievod Vasile Lupu, ne îndeamnă pe noi, cei de acum, la smerită cugetare: în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, un păcătos (un rău) care ajunge sfânt este cel puţin egal cu un drept (un bun) care devine sfânt. Amin!

Preot Sever Negrescu

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4272

Postat de:

Parintele Constantin

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++