Duminica, 2 noiembrie, a 22 a dupa Rusalii, Sfinta Liturghie incepe la ora 11:30.

“…Era un om bogat care se îmbrãca în porfirã si în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strãlucit. Iar un sãrac, anume Lazãr, zãcea înaintea portii lui, plin de bube…Evanghelia: ” (Evanghelia: Luca 16,19-31)

Cum nu vrem sã fim…
Nu vrem sã fim în multe feluri. Nu vrem sã fim sãraci, bolnavi sau mai putin înzestrati. Aproape nimeni nu-si doreste sã nu fie la modã la fel cum nu-i surâde ideea de a se da jos dintr-o masinã ordinarã. Si lista ar putea continua. Dacã închidem un ochi, am putea considera cã modul acesta de a privi lucrurile e normal. Si asta cu atât mai mult cu cât firea omeneascã e ziditã pe a spune „nu” durerii si „da” plãcerii.
Numai cã adesea nu dispunem de acea calitate a discernãmântului, care este desãvârsirea libertãtii (asa cum libertinajul este o libertate acoperitã de „ruginã”, discernãmântul este o libertate curãtitã de depuneri). Astfel câstigã tot mai mult teren decizia neclarã si incorectã. Nu mai alegem între ceea ce este bine si ceea ce este rãu, ci între ceea ce ni se pare cã este bine si ceea ce ni se pare cã este rãu. Si uite asa omul cumpãrã tigãri si alcool chiar dacã stie cã dãuneazã grav sãnãtãtii, bea tot felul de sucuri despre care stie cã ar macera o fleicã de carne în 24 de ore, munceste duminica, înjurã, cumpãrã otrãvuri împotriva nasterii de prunci chiar dacã stie cã toate acestea sunt pãcate.

E un fel de goanã de-liberatã dupã plãcere. Libertatea bolnavã este un soi de combinatie ciudatã între neîncredere si risc. Un fel de “ce-o fost o fost si ce-o fi om vedea”. E ca atunci când circuli noaptea cu masina si din sens opus îti vin masini cu faza lungã si speri cã timp de câteva fractiuni de secundã cât esti orbit sã nu fie nimeni si nimic pe marginea drumului. Un fel de “fie ce-o fi”.

De aceea nu tot ce nu ne dorim este rãu si nu tot ce ne dorim este bun. Si un început pentru a discerne clar între bine si rãu ar putea fi înlocuirea lui “fie ce-o fi” cu “facã-se voia Ta”. Atunci o altã luminã este proiectatã asupra valorilor vietii. “Întru lumina Ta vom vedea lumina”. Dar pânã sã ajungem aici poate cã n-ar fi fãrã folos sã ne asumãm neîncrederea si riscul în sens invers fatã de ce am fãcut pânã acum. Adicã sã zicem “fie ce-o fi” si încercând sã postim, sã rãbdãm insulte, sã mergem la Slujbe… sã fim sfinti.

Pr. Ciprian Bîlbã-sursa

Duminica, 2 noiembrie, a 22 a dupa Rusalii, Sfinta Liturghie incepe la ora 11:30.