Cuvantul Saptamanii.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel.

Sfantul Apostol Petru, iudeu de neam, avea numele de Simon pe care Mantuitorul Iisus Hristos l-a fericit pentru marturisirea numelui Lui, cu numele simbolic de 'Chifa' care inseamna piatra si pe a carui marturisire adevarata a fost zidita Biserica lui Hristos. Dupa Pogorarea Duhului Sfant, Sfantul Petru a fost cel dintai care a vestit poporului evreu pe Iisus Hristos. Sfantul Petru a mai propovaduit Evanghelia lui Hristos in Antiohia, Pont, Bitinia, Galatia, Capadocia, si la Roma. In anul 44, regele Irod Agripa, facand pe plac iudeilor, l-a ucis pe Apostolul Iacob si l-a inchis intr-o temnita bine pazita pe Sfantul Petru dorind sa-l omoare si pe el. Printr-o minune insa, un inger trimis de Dumnezeu l-a scos din temnita, Sfantul Petru plecand astfel din Iudeea la Roma, unde a suferit moarte martirica. Sfantul Petru a cerut sa fie rastignit cu capul in jos pentru a arata deosebirea dintre chinurile sale si cele ale MantuitoruluiIisus. Pelocul unde a fost rastignit s-a ridicat Bazilica 'Sfantul Petru'. De la Sfantul Apostol Petru ne-au ramas 2 Epistole in Noul Testament.

Sfantul Apostol Pavel se numea inainte Saul, fiind evreu din semintia lui Veniamin, zelos aparator al Legii Vechi si aprig prigonitor al Bisericii lui Hristos. Dupa convertirea de pe drumul Damascului, Sfantul Apostol Pavel, 'vasul ales' al Domnului, a propovaduit cuvantul Mantuitorului in timpul celor trei calatorii misionare ale sale atat printre cei de un neam cu el, dar mai ales printre cei de alt neam: in Grecia, Atena, Corint, Asia, Macedonia si pana la Roma. In anul 58 iudeii l-au prins in Ierusalim si l-au intemnitat timp de 2 ani in Cezareea Palestinei. Apoi a fost dus la Roma pentru a fi judecat de catre imparat deoarece era cetatean roman. In anul 63 a fost eliberat dupa care Sfantul Pavel isi continua apostolatul prin Spania, Italia, Efes, Macedonia, Corint, Creta pana ce a fost prins din nou de catre autoritatile romane care l-au adus din nou la Roma, de unde scrie testamentul sau spiritual, Epistola a doua catre Timotei, in anul 66.

La 29 Iunie 67 Sfantul Pavel a fost martirizat prin decapitare, deoarece a fost cetatean roman, pe colina Vaticanului, dimpreuna cu Apostolul Petru care a fost rastignit. Potrivit traditiei, 'Apostolul Neamurilor', a fost martirizat pe Via Ostia, unde capul sau a sarit de trei ori pe pamant, la fiecare atingere rasarind cate un izvor, de aici si denumirea 'Tre Fontane'. Mai tarziu s-a ridicat Biserica'San Paolo fuori le Mura'(Sfantul Pavel din afara zidurilor). De la Sfantul Pavel ne-au ramas numai putin de 14 Epistole, prezente in Noul Testament.

SURSA: BASILICA- Agentia de stiri a Patriarhiei Romane.

Cuvantul Saptamanii.

Taina Intrarii.

La inceput, prima parte a Liturghiei dupa adunarea credinciosilor era intrarea proistosului. Din diferite motive, intrarea initiala a fost acoperita cu alt 'inceput', incat acum ceea ce numim 'intrarea mica' (Vohodul Mic) nu se mai intelege ca prima intrare, ca inceputul Liturghiei. Amintim de practica initiala pentru a arata ca sensul Euharistiei consta in intrarea Bisericii, adunarea insasi, in Imparatia lui Dumnezeu.

Acum, inaintea intrarii exista o parte introductiva si anume ectenia cea mare, trei antifoane si trei rugaciuni. Ectenia mare, un sir de rugaciuni de cerere cu care incep fara exceptie toate slujbele Bisericii, probabil de origine antiohiana, pana in secolele XII-XIII inclusiv, nu se pronunta ca acum la inceputul Liturghiei, ci dupa Vohod (intrarea in Biserica). Insotind astfel cantarea Trisaghionului, de unde si de denumirea in unele manuscrise de 'ectenia Trisaghionului'. Aceasta ectenie, care acum se afla inaintea antifoanelor, a fost trecuta dupa ce acestea erau deja atasate la Liturghie, ca inceput al ei.

In anumite zile, procesiunea bisericeasca incepea de la sfanta Sofia (asemenea procesiunilor noastre sfinte din ziua de azi) si se indrepta spre locasul inchinat sfantului sau evenimentului a carui amintire urma sa se praznuiasca, iar Biserica intreaga si nu 'parohia' urma sa praznuiasca aceasta amintire.

In continuare, ca o dezvoltare logica a slujirii divine in care actioneaza legea sui-generis de a preface 'particularitatile' in 'regula generala', aceasta slujba a inceput sa fie integrata in slujba Euharistiei, ca expresie liturgica a 'adunarii in Biserica'. Dar si aici, ea era considerata ca parte separata, introductiva. De exemplu, Patriarhul intra in locas numai dupa cantarea antifoanelor. Acest fapt poate fi vazut pana in zilele noastre in Liturghia arhiereasca, in care arhiereul nu participa faptic pana la Vohodul Mic (intrarea cea mica), inceputul Liturghiei fiind savarsit de catre preoti.

Ceea ce se numeste acum Vohodul Mic, nu era altceva decat intrarea poporului si a clerului in locas dupa sfarsitul procesiunii.

SURSA: Alexandre Schmemann, Euharistia, Taina Imparatiei, publicat de Editura Anastasia, 1993, p. 55-58.

Procesiune cu moastele Sfantului Irodion de la Lainici pe video.crestinortodox.ro

Duminica, 19 iunie 2011

"Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. "

Matei 10, 32-35; 37-38; 19, 27-30

 
Puterea Sfântului Duh face şi astăzi sfinţi prin revărsarea continuă a darurilor Sale în sufletele credincioşilor care cercetează Biserica. Darurile Sfântului Duh nu se împuţinează şi nu încetează niciodată, fiindcă niciodată nu va înceta setea sufletului creştin după sfinţenie şi după Dumnezeu, Sfinţenia înseamnă astăzi, ca şi altădată, lupta stăruitoare împotriva nedreptăţii, a minciunii, a întinării vieţii personale şi a vieţii de familie, a urii, a robiei, a trufiei, a lăcomiei, a bolii, a ignoranţei, a lenei, a intrigii, a neînţelegerii, a războiului, într-un cuvânt, lupta contra tuturor relelor care macină viaţa oamenilor. Şi cum viaţa oamenilor, astăzi, nu numai că nu se menţine, dar şi sporeşte cantitativ, deşi are încă destule umbre, este firesc să tragem concluzia că Dumnezeu voieşte acest lucru pentru sfinţii Săi, care se nevoiesc între noi pentru munca noastră şi pentru a noastră mântuire.


Se poate pune întrebarea: “Unde şi care sunt acei sfinţi, căci noi nu-i vedem ?”

Dacă şi-ar face o autoprezentare sau ne-ar lăsa atraşi de publicitate, sfinţii n-ar mai fi sfinţi, fiindcă însuşirile principale ale unui sfânt sunt: smerenia sau discreţia, desăvârşirea, munca mistuitoare şi rugăciunea unită cu jertfa pentru alţii.

Un adevărat sfânt este în continuă mistuire a puterilor sufleteşti şi trupeşti, este o făclie mereu arzândă şi mereu temându-se că n-are timp să isprăvească totul.

Fiind întruparea dragostei şi a jertfei pentru toţi, sfântul „rabdă îndelung, este plin de bunătate, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă”, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă” (I Corinteni 13, 4-7). Unde şi când întâlnim un asemenea om, să ştiţi că avem în faţa noastră un sfânt.(Pr. Ioan G. Coman)

Duminica, 19 iunie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii.

Adunarea in Biserica- conditie a Liturghiei.

Orice studiu serios asupra slujirii euharistice nu poate sa nu ne convinga de faptul ca aceasta slujire se construieste, de la inceput si pana la sfarsit, pe principiul co-raportarii, adica al interdependentei dintre protos si popor. Am putea defini si mai clar legatura aceasta ca finnd con-slujire. Intr-adevar, in teologia scolara si in evlavia liturgica determinata de ea, aceasta idee a co-raportarii nu joaca nici un rol si este chiar negata. Cuvantul 'con-slujire' se aplica numai la clerul care participa la slujba; iar in ceea ce priveste mirenii, participarea lor se considera a fi in intregime pasiva.

Despre aceasta marturisesc, de exemplu, cartile de rugaciune ce se tiparesc anume pentru mireni. Autorii acestor carti considerau ca pe un lucru de la sine inteles ca rugaciunile euharistice care lipsesc apartin numai clerului; dar si mai regretabil este ca cenzorii duhovnicesti aproba de zeci de ani aceste rugaciuni, dovedind ca sunt de aceeasi parere. Chiar in manualele liturgice stiintifice si de buna credinta (e.g. 'Euharistia' de Arhim. Kiprian Kern), cand se enumera conditiile necesare pentru slujirea Liturghiei, se aminteste de obicei totul, incepand cu hirotonia legala a preotului, inclusiv pana la calitatea vinului, totul in afara de 'adunarea in Biserica' considerata a nu fi o 'conditie' a Liturghiei.

SURSA: Alexandre Schmemann, Euharistia, Taina Imparatiei, publicat de Editura Anastasia, 1993, p. 20.

Lavra Sfantului Serghie de Radonej pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

Pogorarea Sfantului Duh.

Se pot distinge doua comunicari ale Sfantului Duh Bisericii: una s-a facut prin suflarea lui Hristos, care se arata Apostolilor in seara Invierii (Ioan 20, 19-23), cealalta in venirea personala a Sfantului Duh in ziua Cincizecimii (Fapt. 2, 1-5). Cea dintai comnunicare a Sfantului Duh s-a facut intregii Biserici, in calitate de trup sau, mai degraba, Duhul a fost dat soborului Apostolilor, carora Hristos le-a daruit in acelasi timp puterea preoteasca de a lega si dezlega. Aceasta este o prezenta a Sfantului Duh nu personala, ci mai degraba functionala in raport cu Hristos care ii da legatura unitatii Bisericii, dupa interpretarea Sf. Grigorie de Nyssa. Aceasta este ultima desavarsire pe care Hristos o da Bisericii inainte de a se inalta la Tatal.

 

 

Cu totul alta este comunicarea Sfîntului Duh în venirea Sa personală, în care El apare ca o persoană a Treimii, neatarnată de Fiul în ceea ce priveşte originea Sa ipostatică, deşi trimisă în lume „în numele Fiului“. El a apărut sub formă de „limbi de foc“ despărţite unele de altele, care se aşază pe fiecare dintre cei de faţă, pe fiecare mădular al trupului lui Hristos. Aceasta nu mai este o comunicare a Duhului către Biserică în calitate de trup. Această comunicare este departe de a fi o funcţie a unităţii. Sfîntul Duh Se împărtăşeşte persoanelor, însemnînd pe fiecare membru al Bisericii cu o pecete a raportului personal şi unic cu Treimea, devenind prezent în fiecare persoană. Cum? Aceasta rămîne o taină, taina pogorîrii, taina kenozei Sfîntului Duh care vine în lume. Dacă în kenoza Fiului, Persoana ne-a apărut în timp ce dumnezeirea rămînea ascunsă sub „chipul de rob“, Sfîntul Duh, în venirea Sa, arată firea comună a Treimii, dar lasă persoana Sa ascunsă sub dumnezeire. El rămîne nedescoperit, ascuns, ca să spunem aşa, de către dar, pentru ca acest dar pe care El îl împărtăşeşte să fie pe deplin al nostru, însuşit de către persoanele noastre.

 

 

 

SURSA: Vladimir Lossky, The Mystical Theology of the Eastern Church, St. Vladimir's Seminary Press, Crestwood, New York, 1976, p. 167-168.

 

Multumim lui Flaviu Todea pentru reportaj.

12 Iunie 2011: Adunarea Generala - Agenda zilei

Hristos S-a Inaltat!

Dragii crestini,

 

Mai jos gasiti detaliile legate de Adunarea Generala a parohiei, planificata pentru data de 12 iunie 2011.

Agenda zilei:

1. Bilantul activitatii Consiliului Parohial pe perioada iunie 2010 - iunie 2011 acoperind urmatoarele activitati:
   1.1. Pastoral-Misionar;
   1.2  Catehetic;
   1.3  Administrativ;
   1.4  Financiar (in conjunctie cu Fundatia).
2. Fundatia "St. Makarios the Great Ecclesiastical Trust"
3. Prezentarea structurii / atributiilor noului Consiliu precum si a Comitetului Parohial;

4. Alegerea noului Consiliu si Comitet Parohial.

Durata:

2h (14:30 - 16:30)

Locul intalnirii:

Saint Michael Church Hall, Farnley / Leeds, LS125ET.

Ii asteptam cu drag pe toti membrii parohiei noastre la aceasta Adunare Generala, cu nadejdea ca impreuna sa gasim formule de lucru pentru o si mai buna slujire a comunitatii noastre.

Doamne ajuta.

Cuvantul Saptamanii.

Inaltarea Domnului. (Lc 24, 36-53; Fapt. Ap. 1, 10-11)

Desi Heruvimii alungasera omenirea din Rai, la porunca lui Dumnezeu, totusi compatimeau soarta ei. De aceea se arata ingerii pretutindeni, unde se vorbeste despre reinaltarea omenirii, atat la Nasterea lui Hristos (Lc. 2, 13-15), cat si la Invierea Sa (Mt. 28, 2-5), si astazi la Inaltarea Sa la cer:" Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe. Care au si zis: Barbati galileeni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus, Care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer."(Faptele Apostolilor 1, 10-11).

De ce oare s-au infatisat ingerii in fata Apostolilor si le-au spus ca El s-a inaltat la cer? Nu vazusera oare ucenicii insisi ceea ce s-a  petrecut? Nu spune oare Evanghelistul Luca ca El s-a inaltat inaintea ochilor lor? (Fapte 1, 9). Pentru doua pricini: prima, pentru ca intristarea cuprinsese inima Apostolilor:" nimeni dintre voi nu ma intreaba: unde mergi? Caci aceestea am grait voua, si intristarea a umplut inima voastra".( In. 14, 6-7). Ingerii trebuiau sa aline suferinta ucenicilor prin fagaduinta revenirii Lui. (Fapt 1, 11)

Pentru a doua pricina ingerul inca a adaugat:"El s-a inaltat".( Fapt 1, 11). Ingerii s-au infatisat spre a incredinta pe ucenici despre Inaltarea lui Hristos, ca ei sa nu creada, ca El a fost luat la cer ca Ilie.( IV Regi 2, 11). Ilie a fost luat ca un rob al lui Dumnezeu, iar Iisus ca un Domn; Ilie cu o caruta de foc, Iisus a fost luat de un nor, caci si Tatal, precum zice Isaia:"sade pe nor" (Is. 19, 1). Ilie la inaltarea sa a slobozit cojocul sau asupra ucenicului sau Elisei cu care acesta facea minuni (IV Regi 13-15), Iisus revarsa peste ucenici puterea si harul  Duhului Sfant (Fapt 1, 8).

SURSA: Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici, Editura BUNAVESTIRE, Bacau, 1997, p. 32-33.

John Breck - Despre canonul Sfintei Scripturi pe video.crestinortodox.ro