11.04.2009: Pomenirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

Biserica Ortodoxă Română îl praznuieste în fiecare an la 11 aprilie pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Sfântul Calinic s-a născut la 7 octombrie 1787 la Bucureşti, din părinţi români. La botez, primeşte numele de Constantin. La vârsta de 20 de ani intră în Mânăstirea Cernica, unde este primit cu dragoste de stareţul Timotei.După un an de ascultare duhovnicească, este tuns călugăr, dându-i-se numele de Calinic, iar la o lună după aceasta este hirotonit ierodiacon. Cinci ani mai târziu va fi numit stareţ al Mânăstirii Cernica, pe care o va cârmui timp de 30 de ani.La 14-15 septembrie 1850 a fost ales în străvechiul scaun episcopal de la Râmnicul Vâlcea. A fost hirotonit arhiereu în Catedrala mitropolitană din Bucureşti, la 26 octombrie 1850, praznicul Sfântului Dumitru, iar înscăunarea i s-a făcut la 26 noiembrie, la Craiova, întrucât Reşedinţa episcopală din Râmnic era distrusă în urma unui incendiu. Indată după înscăunare, şi-a cercetat eparhia, a rânduit protopopi, a hirotonit noi preoţi. În 1851 a redeschis seminarul, întâi la Craiova, după care, în 1854, l-a mutat la Râmnic; a deschis „şcoli protopopeşti pentru pregătirea cântăreţilor bisericeşti”.După ce şi-a mutat reşedinţa la Râmnic (1854), a început de îndată ridicarea unei noi Catedrale episcopale, după planurile întocmite de el însuşi şi cu pictura lui Gheorghe Tăttărescu, a refăcut reşedinţa şi bolniţa din incinta Episcopiei. Între anii 1859-1864 a ridicat, din banii săi, o biserică nouă la schitul Frăsinei, în Munţii Vâlcii, existent din veacul al XVII-lea, rânduind reguli aspre de vieţuire, aşa cum văzuse la Athos şi pe care le respecta el însuşi de când intrase în mănăstire. Dupa 16 ani petrecuti la Râmnicu Vâlcea, Sfântul Calinic se retrage la Mânăstirea Cernica. S-a mutat la Domnul la 11 aprilie 1868. Pentru curăţia vieţii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinţilor. Festivităţile proclamării solemne a canonizării au avut loc la Mânăstirea Cernica în zilele de 21 şi 23 octombrie 1955. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie.

Sfinte Ierarhe Calinic, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sursa:

Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=5169&Itemid=2

Plângerea smeritului Calinic Ieromonah, stareţul Cernicăi.

Ştiu începutul meu că are sfârşit,

Şi eu vieţuiesc ca un fără de sfârşit,

Având mintea înaltă cugetătoare,

Şi viaţa-mi merge spre scurtare,

Ziua, noaptea, cugetând cele deşarte

Şi eu m-am apropiat de moarte.

Cu cât văd că se apropie moartea de mine,

Cu atât mă silesc a o scoate din pomenire,

Că dacă nu este cu putinţă a scăpa de moarte cu lucrul,

Eu mă silesc a scăpa de ea cu gândul.

Oh şi vai, cum m-am împietrit!

În fieşte care zi petrecând fraţi la mormânt

Şi cu nimic nu m-am umilit,

Nici cu inima suspinând,

Să plec ochii la pământ,

Să mă uit în mormânt,

Să văd podoaba mea strălucind în oase înşirate,

Pline de putoare şi de viermi mâncate!

Ah, cum strigă mormântul către mine,

Zicând: aicea vei să te sălăşluieşti şi tu mâine.

Abate-te spre mine măcar astăzi,

Scoţăndu-ţi mintea din lume,

Ca nu fără de veste să dea moartea peste tine,

Că pe lume câţi o au iubit Goi i-au trimis în mormânt,

Râzând şi batjocorind pe cele ce aicea le-au agonisit,

Iar nu în Dumnezeu s-au îmbogăţit,

Ci veşnică muncă o au moştenit

În tartarul cel nesfârşit.

Vai, vai de a mea ticăloşire,

Cum nu-mi viu întru simţire,

Să plâng cu necontenire,

Veşnica mea osândire.

Vino, ticăloase suflete al meu,

Să cădem cu plângere la Dumnezeu,

Rugându-ne şi Prea Curatei Fecioare

A mele bune chezăşuitoare,

Ca să facă milostiv pe Fiul său, Iisus Hristos Dumnezeu,

Ca să mă izbăvească de focul cel nesfârşit,

Că cunoscând am greşit.

Sfinţilor toţi, rugaţi-vă pentru mine,

Că singur m-am lipsit de-al vostru bine,

Măcar de acum înainte să petrec cu pocăinţă.

Şi să mă săvârşesc în credinţă,

Ca să câştig vrednica odihnă.

Amin.

CALINIC, stareţul Cernicăi, 1822, August 1.

Sursa:

http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica-2.html

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafail Noica, despre adevarata indreptare:

Liturghia ortodoxa incepe la Proscomidie cu cuvintele Troparului din Sfanta Joi: “Rascumparatu-ne-ai din blestemul legii cu scump Sangele Tau“. Aceste cuvinte nu sunt o blasfemie; este un paradox de nespus, pe care il expune Sfantul Pavel in mai multe din Epistolele lui, ca Legea, care era sfanta, fiindca era data de Dumnezeu ca o calauza, la un moment dat devine un blestem, fiindca tinand preceptele Legii poti sa devii mai bun, dar viata nu gasesti: viata vesnica nu se gaseste nicaieri, in nicio lege. Pana cand, ajungand in prima parte a pocaintei noastre macar sa pastram o lege, macar sa nu rasplatesc omorand un om pentru un ochi, cum spune vechea lege: “Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte“; macar atata dreptate. Iar dupa aceea, intelegand ca “Ce castig eu daca el mi-a scos un ochi si daca eu ii scot ochiul lui, ce castig din suferinta lui?” Si poate aflu o stare morala mai inalta si ma apropii de Hristos zicand: “Lasa, Domnul sa-l ierte, macar lui sa-i fie bine”. Si opresc raul la mine si nu-l intorc inapoi asupra fratelui, care poate se mahneste si-mi intoarce iarasi inapoi. Este cunoscut ca, de exemplu, in anumite regiuni ale Italiei cuvantul vendetta, “razbunare”, trece din generatie in generatie si nu se mai sfarseste. Pana cand? Pana cand va veni cineva care va spune: “Stop, destul, la mine! Destul au suferit toti, si eu. Ce sa dau inapoi suferinta pentru suferinta?”

Si inca nu este destul, dar este un inceput. Un inceput poate ca inceputul talharului de pe cruce, care un adevar putea sa cunoasca: ca el era pacatos si vrednic de pedeapsa mortii, dar Cel din stanga lui, adica Hristos, era nevinovat. A marturisit aceasta nevinovatie, a savarsit acest act de dreptate, si Dumnezeu Care implineste neputinta omului i-a daruit mai departe sa cunoasca treapta urmatoare, harul prin care sa strige - sau sa sopteasca - un cuvant de mare credinta: “Pomeneste-ma, Doamne, intru Imparatia Ta“. De unde avea sa stie ca “asta care avea sa moara” are o imparatie, daca nu i-a dezvaluit - cum i-a spus Mantuitorul lui Petru cand Petru a marturisit: “Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu“; iar Mantuitorul i-a raspuns: “Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca nu trupul si sangele a putut sa dezvaluie tie aceasta taina, ci Tatal Meu Care este in ceruri“, - adica harul dumnezeiesc. Asa gandesc, ca tot harul dumnezeiesc, pentru putina dreptate, as zice morala, a talharului de pe cruce, a dezvaluit talharului cu mai multa deslusire si mai multa intregime cine era Cel care se afla langa el pe Cruce, si a putut sa-si rosteasca cuvantul de credinta...

Textul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/01/09/parintele-rafail-care-este-sensul-adevarat-al-pocaintei/

Postat de:

Parintele Constantin

Duminica, 5 mai Sfanta Liturghie la ora 11:30

“…Si care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că si Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească si să-Si dea sufletul răscumpărare pentru multi...”
Marcu 10,32-45; Luca 7,36-50



Ce spune Hristos
Dacă măretia noastră nu stă în pozitie, putere, bunuri, atunci unde o găsim? Cine vrea să fie primul între voi, să fie tuturor slugă.
Printr-o singură frază, Iisus dă peste cap valorile lumii. Lumea i-a pus în vârful listei pe regi, pe comandantii militari, pe bogati, pe cei ce se bucură de onoare si recunoastere. În josul listei sunt marea masă a umanitătii, urmată de slugi. Iisus inversează întreaga scală a valorilor si spune: Cel mai mare dintre voi este cel care vă slujeste. (Pr. Coniaris)

Duminica, 5 mai Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

In aceasta Duminica, ne sta exemplu de sfintenie SfantaMaria Egipteanca.Ea este speranta ca oricand, oricat de pacatosi am fi, putem imbraca haina pocaintei si porni inapoi la Hristos.

Cuvantul Saptamanii

Sf. Luca al Crimeei - Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima voastră:

[…] Minunată viaţă (a Sf. Maria Egipteanca - n. n.), care nu seamănă deloc cu vieţile oamenilor obişnuiţi! În ea uimesc mai ales două lucruri, în primul rând, harul lui Dumnezeu, neasemuita Lui milostivire şi prevedere a faptului că jalnica desfrânată va deveni o sfântă dintre cele mai mari. Al doilea - repeziciunea, neaşteptata adâncime şi hotărâre a întoarcerii cuvioasei Maria de la viaţa sa păcătoasă dinainte la nevoinţa ei neasemuită din pustie. Cuvioasa Maria a împlinit lucrul despre care vorbeşte prorocul: Intoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere şi cu rugăciune, şi sfâşiaţi inimile voastre, iar nu hainele voastre, şi vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru, că Milostiv şi îndurat este, Îndelung-Răbdător şi Mult-milostiv, şi Îi pare rău de răutăţi (Ioil 2, 12-13). Şi Sfânta Maria şi-a sfâşiat inima şi s-a întors din toată inima, deodată, la Dumnezeu.

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/04/12/duminica-sfintei-maria-egipteanca/

======================================================================================

Slujbe speciale rânduite de biserică în săptămâna a 5-a din Postul Sfintelor Paşti

În săptămâna a cincea din Postul Sfintelor Pasti, în toate bisericile ortodoxe, miercuri si vineri, se vor oficia slujbe speciale. Miercuri, 1 aprilie, se va săvârşi Denia Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Dacă în prima săptămână a Postului Mare, acest Canon s-a citit în patru stări, în această zi de miercuri se citeşte în întregime. Totalizând peste 250 de stihuri, Canonul Sfântului Andrei Criteanul este unul din cele mai frumoase imnuri liturgice şi cel mai amplu dintre toate canoanele Bisericii Ortodoxe, fiind numit şi Canonul cel Mare. Tot în această săptămână, mai precis vineri, 3 aprilie, la orele după amiezii, se săvârşeşte Denia Acatistului Bunei Vestiri. Această slujbă a fost introdusă în amintirea unui eveniment petrecut în anul 626, în Constantinopol, când cetatea a fost atacată de perşi şi de avari, iar patriarhul Serghie al Constantinopolului, luând icoana Născătoarei de Dumnezeu, a înconjurat împreună cu poporul cetatea, pe zidurile ei, şi Născătoarea de Dumnezeu a intervenit ajutând dreptcredincioşii să-i învingă pe atacatori.Săptămâna a cincea din Postul Sfintelor Pasti mai este numită şi "Săptămâna Pocăinţei", deoarece Biserica Ortodoxă o cinsteşte în duminica a 5-a din Post pe Cuvioasa Maria Egipteanca, cea care reprezintă o adevărată pildă de pocăinţă pentru noi creştinii. De altfel, atât slujba Canonului celui mare, cât şi Denia Acatistului ne aduc în atenţie însemnătatea pocainţei pentru iertarea păcatelor noastre.

Sursa:

Site-ul Mitropoliei Olteniei:

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=5106&Itemid=2

========================================================================================

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul saptamanii

Buna Vestire adusa de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria

Condacul 1, glasul al 8-lea din Acatistul Buneivestiri
Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi,aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapinire nebiruita, slobozeate-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Astazi Fecioara Maria a zamislit in pintece de la Duhul Sfint pe Iisus Hristos, Mintuitorul lumii. Astazi Arhanghelul Gavriil aduce Fecioarei si intregii omeniri cea mai mare bunavestire de la intemeierea lumii, adica venirea pe pamint a Fiului lui Dumnezeu, ca sa ne rascumpere din robia pacatului, sa ne scape de moarte si sa ne faca din nou fii ai lui Dumnezeu dupa har. Pentru aceasta este atit de mare si necuprinsa cu mintea sarbatoarea de astazi. Ea se praznuieste primavara, in luna Martie, care este luna creatiei, pentru ca prin venirea lui Hristos in lume omenirea se reinnoieste, se naste din nou prin credinta, prin botez si fapte bune. Sa laudam deci pe Preacurata Fecioara Maria ca s− a invrednicit sa zamisleasca in trup pe Mesia cel mult asteptat. Sa laudam si pe Gavriil arhanghelul ca a adus pe pamint cea mai sfinta si mintuitoare veste buna. Apoi sa ne silim a urma exemplul Maicii Domnului si a imita virtutile ei care au facut−o vrednica sa fie Maica si Nascatoare de Dumnezeu. Adica fecioria, rugaciunea, smerenia si ascultarea ei.

Din Predica Pr. Cleopa la sarbatoarea Buneivestiri
text integral la http://newsgroups.derkeiler.com/pdf/Archive/Soc/soc.culture.romanian/2007-03/msg01285.pdf

Duminica, 22 martie, Sfanta Liturghie la ora 11 :30

“…Căci ce-i foloseste omului să câstige lumea întreagă, dacă-si pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?...” Marcu 8,34-38;9,1




Există două feluri de oameni - oamenii plus si oamenii minus. Aceia al căror simbol este semnul minus nu adaugă niciodată fericire cuiva. Mai degrabă o iau. Când pleacă din compania ta, te simti mai sărac în credintă, mai sărac în iubire, mai sărac în sperantă.

Multumim lui Dumnezeu însă că mai există un grup - poporul lui Dumnezeu -, oamenii Crucii, cei care trăiesc credinta în Fiul lui Dumnezeu: oamenii plus. Biblia îi numeste “sarea pământului”, “lumina lumii” şi “mireasma lui Hristos”.

Ei adaugă vietii: curaj, credintă, iubire, sperantă, pace, bucurie. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 22 martie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

Cuvantul Saptamanii

Sfantul Nicolae Velimirovici*: Ne-am lepădat de Hristos, de aceea ne-a lepădat Hristos

“In Sfânta Scriptură se află înscrise şi aceste cuvinte ale Domnului, pline de mustrări pentru poporul Israiliitean: Două şi rele a făcut norodul meu: m-au părăsit pre mine, izvorul apei vieţii şi şi-au săpat luişi fântâni surpate, carile nu vor putea ţinea apă. (Ier.2:13)
Sfânta Scriptură este fără de greşeală. Ea este rânduiala Cosmosului, lăsată de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se lămureşte rostul fiecărui om şi fiecărui neam. Tot cuvântul dumnezeiesc din această sfântă Carte a Cărţilor este şi descoperire a adevărului, şi dreptar în viaţă. Toată civilizaţia modernă nu a izbutit să clintească nici măcar un cuvânt al Sfintei Scripturi. Toată ştiinţa Europeană nu e în stare să înlocuiască nici măcar o poruncă a Domnului..."

*Sfantul Nicolae Velimirovici este praznuit astazi, de al carui nume se leaga inceputurile Ortodoxiei la Mirfield, incepand cu perioada din timpul si de dupa primul razboi mondial.

Textul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/

Postat de:

Parintele Constantin

Duminica,15 Martie, Sfanta Liturghie la ora 11:30

"Zic tie: Scoala-te,ia-ti patul tau si mergi la casa ta."
Marcu 2,1-12; Ioan 10,9-16


Patru oameni purtau pe o rudenie de-a lor sau pe un prieten, care era bolnav de paralizie - ducandu-l pe patul sau, el fiind foarte slab si lipsit de ajutor. Ei au incercat fara sa izbuteasca, sa strabata prin multimea deasa de oameni, pentru a ajunge langa Domnul si, neizbutind,s-au urcat pe acoperisul casei, l-au desfacut si, cu osteneala multa,au lasat in jos patul in care zacea slabanogul si l-au asezat lapicioarele Vindecatorului facator de minuni.

Aceasta era masura credintei lor in Hristos.
(Sf. N. Velimirovici)




Duminica,15 Martie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30

Cuvantul Saptamanii

Sf Ioan Damaschin:

Despre aspectul instructiv-educativ al icoanei

Suportul teologic al icoanei se defineste abia cand cultul ei fusese atacat de iconoclasti, dar uzul icoanelor era vechi in Biserica, impus mai ales pentru folosul sau didactic. Invocand texte mai vechi, mai ales din Parintii capadocieni, care au evidentiat acest aspect al importantei icoanelor in cult, Sf. Ioan Damaschin precizeaza ca "icoanele sunt carti pentru cei nestiutori de carte si cronici care vorbesc neincetat, ai cinstirii sfintilor, instruind fara cuvinte pe cei care le vad si sfintind vederea. Nu am prea multe carti - continua eruditul autor al "Sfintelor Paralele, - si nici nu am timp liber spre a citi , intru insa in biserica, spitalul obstesc al sufletelor, inabusit de ganduri ca de niste spini, podoaba picturii ma atrage sa nu uit, imi desfateaza vederea ca o livada si, pe nesimtite, marirea lui Dumnezeu patrunde in suflet. Am privit rabdarea mucenicului, rasplata cununilor si ma aprind ca prin foc cu dorinta de a-l imita. Cazand la pamant ma inchin lui Dumnezeu prin mijlocirea mucenicului si ma mantui". Este schitat aici intr-un mod magistral efectul psihologic-educativ al icoanelor. Icoanele isi indeplinesc rolul instructiv prin faptul ca ne pun mereu in fata faptele trecute, minunile sau virtutile "spre slava, cinstea si cunoasterea celor care au invins si s-au distins in virtute", dar aceasta instruire se face cu un scop educativ : "Ca sa evitam cele rele si sa ravnim virtutile".

Pr Prof Viorel Ionita, Sfantul Ioan Damaschinul, aparator al cultului sfintelor icoane; text intreg la http://www.crestinortodox.ro/articol/69559-sfantul-ioan-damaschin-aparator-al-cultului-sfintelor-icoane

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Fr. Alexander Schmemann:
Despre Post si despre Canonul Sf Andrei Criteanul

“Este important faptul ca ne intoarcem acum la ideea si experienta Postului ca o calatorie duhovniceasca al carei scop este sa ne treaca dintr-o stare spirituala in alta. Asa cum spus-o deja, marea majoritate a crestinilor de astazi neglijeaza acest scop al Postului si il privesc doar ca pe o perioada in timpul careia “trebuie” sa-si implineasca obligatia religioasa - Impartasania “o data pe an” - si sa se supuna unor restrictii alimentare ce urmeaza a fi inlocuite curand cu dezlegarea de dupa Pasti. Iar cand nu numai laicatul, dar si multi preoti, in acelasi timp, au acceptat aceasta idee simplista si formalista despre Post, adevaratul duh al Postului aproape ca a disparut din viata. Reconsiderarea liturgica si duhovniceasca a Postului este una din cele mai urgente cerinte, care nu poate fi realizata decat daca se intemeiaza pe o intelegere reala a ritmului si structurii liturgice a Postului.
La inceputul Postului, ca un “debut” al acestuia, ca un “acordaj” inainte de “armonia” deplina, gasim Marele Canon de pocainta al Sfantului Andrei Criteanul. Impartit in patru parti, este citit la Vecernia cea Mare, in serile primelor patru zile ale Postului. Canonul poate fi cel mai bine descris ca o plangere de pocainta care ne vorbeste despre proportiile si adancimea pacatului, tulburand sufletul cu jale, cainta si nadejde. Cu o maiestrie unica, Sfantul Andrei impleteste marile teme biblice - Adam si Eva, Raiul si caderea in pacat, Noe si Potopul, David, Pamantul fagaduintei si, in cele din urma, Hristos si Biserica - cu marturisirea pacatului si cu pocainta. Evenimentele istoriei sfinte sunt dezvaluite ca evenimente ale vietii mele, faptele lui Dumnezeu din trecut ca fapte indreptate spre mine si mantuirea mea, tragedia pacatului si a tradarii ca drama mea personala. Viata mea imi este prezentata ca o parte a luptei marete si atotcuprinzatoare dintre Dumnezeu si puterile intunericului care s-au razvratit impotriva Lui."

Articolul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/11/canonul-cel-mare-al-sf-andrei-criteanul-si-intrarea-in-duhul-postului-mare/

Postat de:

Parintele Constantin

1 Martie Sfanta Liturghie la Mirfield

“…Tu însă, când postesti, unge capul tău si fata ta o spală, Ca să nu te arăti oamenilor că postesti, ci Tatălui tău care este în ascuns, si Tatăl tău, Care vede în ascuns, îti va răsplăti tie…”
(Matei 6,14-21)

Dintre toate intrebarile mari, care sint adresate firii umane, cea mai de pret este aceasta, pe care Dumnezeu ne-o adreseaza cu dragoste, ca unora despre care stie pe unde haladuiesc: Adame, Adame pe unde mai esti?

Postul te ajuta sa auzi intrebarea si, mai ales, sa-i cauti raspunsul corect.

Aici sint Doamne, porunceste, robul Tau asculta!
(Pr. C. Necula)

Duminica, 1 martie Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

sursa imaginii

Cuvantul saptamanii - Infricosatoarea Judecata

Toată viaţa noastră pământească este numai o umbră palidă a vieţii - a vieţii adevărate, a vieţii întregi - în Împărăţia lui Dumnezeu, tot aşa cum întreaga suferinţă de pe pământ este numai o umbră ştearsă a chinuirii îngrozitoare a păcătoşilor din iad. (În Apophtegmata Patrum [colecţia în ordine alfabetică a zicerilor Părinţilor Pustiei], am citit: Ei au întrebat pe un oarecare bătrân mare: "Părinte, cum răbdaţi asemenea munci cu atâta răbdare?" Bătrânul a răspuns: "Toată munca mea din viaţa aceasta nu este nici măcar cât o singură zi de chinuire.") Viaţa pe pământ - oricât de minunată ar putea fi - este amestecată cu suferinţă, pentru că aici nu există nici o împlinire a vieţii; întrucât suferinţa de pe pământ - oricât de mare ar putea fi - este amestecată cu viaţă. Dar, la Înfricoşătoarea Judecată, viaţa va fi separată de chinuire. Şi una şi cealaltă vor fi veşnice. Înţelegerea noastră omenească nu poate să priceapă ce înseamnă această veşnicie. Cel care va avea bucuria de a vedea o clipă faţa lui Dumnezeu, i se va părea ca şi cum ar fi durat mii de ani; şi cel care va fi chinuit o clipă de către diavolul în iad, i se va părea că sunt mii de ani. Pentru că timpul nu va mai fi aşa cum îl cunoaştem noi - zi după noapte şi noapte după zi - ci atunci va fi o zi deosebită pe care Domnul singur o ştie (Zaharia 14:7; cf. Apocalipsa 22.5). Nu va mai fi nici un alt soare decât numai Dumnezeu, şi acest soare nu va răsări şi nu va apune, ca veşnicia să se numere în zile, aşa cum se socoteşte timpul acum. Binecuvântaţii vor socoti veşnicia în termenii bucuriei lor şi păcătoşii chinuiţi vor socoti timpul în termenii chinuirilor lor.

din predica Sf Nicolae Velimirovici la duminica Infricosatei Judecati
(textul integral la http://www.razboiulnevazut.org/articol/89/Predica-la-Duminica-%C3%8Enfricosatei-Judecati)

postat de Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Fara Mine nu puteti face nimic

Omul daca vrea sa nu se chinuiasca, trebuie sa creada in acel "Fara Mine nu puteti face nimic" pe care l-a spus Hristos. Adica sa se deznadajduiasca de sine in intelesul cel bun si sa creada in puterea lui Dumnezeu. Atunci cand cineva se deznadajduieste de sine insusi in intelesul cel bun, atunci il afla pe Dumnezeu. "Toata nadejdea mea spre Tine o pun". Chiar si oamenii cei mai duhovnicesti nu isi au asigurata in aceasta lume pe deplin viata lor, de aceea se si tin pe ei insisi mereu in asigurarea lui Dumnezeu, nadajduiesc in Dumnezeu si se deznadajduiesc numai de "eul" lor, deoarece "eul" ii aduce omului toata nefericirea duhovniceasca.

Increderea in sine este dusmanul nostru cel mai mare si mai rau, pentru ca ne arunca in aer fara mila si ne lasa nefericiti pe drumuri. Cand omul are increderea in sine, se leaga si nu poate face nimic, sau se lupta singur. Atunci este firesc sa fie biruit de vrajmas sau sa nu reuseasca si astfel sa i se zdrobeasca "eul" sau. Bunul Dumnezeu de multe ori iconomiseste foarte intelept ca sa vedem si interventia Sa dumnezeiasca si nereusita ce am suferit-o prin increderea noastra in sine. Atunci cand cineva urmareste si cerceteaza fiecare eveniment ce se petrece in viata sa dobandeste experienta, ia aminte si astfel sporeste.

Sf Paisie Aghioritul; textul complet la http://www.razboiulnevazut.org/articol/80/

Postat de Parintele Constantin

Duminica 15 Februarie Nu este Sfanta Liturghie la Mrfield

Dragi crediciosi,

Va anuntam ca Duminica, 15 Februarie, NU va fi oficiata Sf Liturghie la Mirfield, intrucat Parintele Constantin este in Romania.

 

De asemeni NU va fi Sfanta Ligurghie nici Duminica 22 Februarie.

 

Daca stiti persoane care nu au acces la Internet va rugam sa le transmiteti acest anunt.

 

Doamne Ajuta,

--
Consiliul Parohial
Parohia Ortodoxa "Sf Macarie cel Mare"
House of the Resurrection
Stocksbank Road
Mirfield
West Yorkshire
WF14 0BN
http://www.sfmacarie.org/

“…Si i-a zis fiul: Tată, am gresit la cer si înaintea ta si nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Si a zis tatăl către slugile sale: Aduceti degrabă haina lui cea dintâi si-l îmbrăcati si dati inel în mâna lui si încăltăminte în picioarele lui; si aduceti vitelul cel îngrăsat si-l înjunghiati si, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era ş
si a înviat, pierdut era si s-a aflat...” ( Luca 15,11-32)

Multi părinti cred că pentru a mentine respectul copiilor lor nu trebuie să recunoască niciodată o greseală. De aceea ei par să le spună în mod constant copiilor lor:
“Suntem perfecti. Noi nu gresim ca voi.”
Acesta este unul dintre factorii care fac să crească prăpastia dintre generatii. Copiii au nevoie să învete că părintii nu sunt perfecti. Si ei gresesc. Nu le va strica părintilor să îsi împărtăsească unele slăbiciuni cu copiii lor. Cu sigurantă acest lucru îi va face să apară mai umani. Îi va ajuta pe copiii lor să învete cum să facă fată propriilor lor slăbiciuni. Îi va ajuta să fie mult mai cinstiti cu părinţii dacă simt că acestia sunt total cinstiti cu ei.

Nimeni nu doreste să îsi împărtăsească problemele în fara unuia care nu a gresit niciodată. Cât de diferită ar fi relatia părinte-copil dacă adultii ar învăta să spună: “Îmi pare rău. Si eu am gresit”.
Un copil din clasa a saptea a spus: “Unele mame si unii tati nu recunosc niciodată că gresesc. Ce îmi place la ai mei este că îsi cer iertare uneori. Ajută mult, pentru că asculti mai usor de astfel de oameni”.
Există prieteni si rude care nu si-au vorbit unii altora timp de ani de zile. Cât de diferite ar putea să fie lucrurile dacă doar unul dintre ei ar lua initiativa de a practica putină umilintă crestină si ar spune: “Îmi pare rău de toată această situatie. Stiu că am gresit”. (Pr.A. Coniaris)

Duminica, 15 februarie nu va fi Sfanta Liturghie la Mirfield.

sursa imaginii

Cuvantul Saptamanii

Paul Evdokimov: Despre rugaciune

"Rugati-va neincetat" insista Sfantul Apostol Pavel, caci rugaciunea este deodata si izvorul si forma cea mai intima a vietii noastre. "Intra in camara ta si inchide usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in acest loc tainic", vrea sa spuna ca trebuie sa ne adunam in noi insine si sa facem aici un sanctuar; "locul tainic" este inima omului. Viata de rugaciune, densitatea ei, adancimea ei, ritmul ei masoara sanatatea noastra spirituala si ne descopera noua insine.Pentru omul modern, greutatea vine de acolo ca inteligenta s-a separat de inima, cunoasterea de judecata de valoare. Or, vechea traditie sugereaza: "dimineata coboara mintea in inima si ramai toata ziua in tovarasia lui Dumnezeu". Fa adica iarasi coerente elementele faramitate ale fiintei tale, regaseste-ti integritatea spiritului. O veche rugaciune cere: "leaga-mi sufletul prin dragostea ta". Din asamblarea starilor sufletesti sa izvorasca un singur suflu. O grava deformare se face rugaciunii prin repetarea mecanica a formulelor, a textelor invatate. Or, adevarata rugaciune se transforma intr-o atitudine constanta, intr-o stare de spirit care structureaza si modeleaza liturgic intreaga noastra fiinta. Aici se afirma acest profund adevar, ca a avea este inca un simbol, realitatea este in a fi. Dupa Sfintii Parinti nu ajunge sa ai rugaciunea, regulile, obiceiul, ci trebuie sa devii, sa fii rugaciune intrupata. Caci in chiar structura lui omul se vede ca o fiinta liturgica, ca omul lui Sanctus, ca cel care prin toata viata si fiinta lui se prosterneaza si adora, ca cel care poate sa spuna: "voi canta Dumnezeului meu atata vreme cat voi fi". A face din viata ta o liturghie, o rugaciune, o doxologie inseamna a face un sacrament al comuniunii perpetue: "Dumnezeu coboara in sufletul rugator si duhul migreaza in Dumnezeu".


Sursa:
http://www.crestinortodox.ro/Rugaciunea-160-17045.html

Posta de:
Parintele Constantin

“…Iar vamesul, departe stând, nu voia nici ochii să-si ridice către cer, ci-si bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului...” ( Luca 18,10-14)


“Dumnezeule, fii milostiv…”
Să privim acum la vames.
Stând singur, nu îndrăznea să îsi ridice ochii spre cer; îi era prea rusine. În loc de aceasta, privea spre pământ, si, bătându-si pieptul într-un gest de penitentă, se ruga.
Se poate să fi fost un tată iubitor si un bun prieten, dar nu s-a gândit să mentioneze deloc aceasta.
Se vedea pe sine prin ochii lui Dumnezeu doar asa cum îl vede Dumnezeu pe el.
Se ruga: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului”. Se privea pe sine nu ca pe un simplu păcătos, ci ca pe păcătosul prin excelentă. Asa cum fariseul s-a declarat pe sine singurul sfânt din lume, vamesul s-a declarat ca fiind cel mai mare dintre păcătosi.
În final, acest om, care si-a recunoscut propriul păcat, a ajuns mai aproape de Dumnezeu decât fariseul care nu putea vedea nimic decât propria lui puritate.
“Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului”. El nu avea în ce să se încreadă decât în mila lui Dumnezeu.
Nu a căutat în altă parte ajutor decât la mila lui Dumnezeu. Stia că oameni precum fariseul nu sunt milostivi cu el, dar credea că Dumnezeu este milostiv.
Singura sa rugăminte a fost: “Dumnezeule, fii milostiv!” Fără această rugăciune crestinismul ar fi o filozofie, o istorie, un cod, dar nu o religie care mântuieste. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 8 februarie, Sfinata Liturghie incepe la ora 11:30.

Sursa imaginii

Îmi vine să tac! (Sfântul Isidor Pelusiotul)

Isidor este un nume frumos, atât de frumos încât numai un sfânt îl putea purta prima şi prima dată. Sfântul Isidor Pelusiotul, plecat din această lume la adânci bătrâneţe, în jumătatea celui de-al V-lea veac, sesizează, ca nimeni altul, delicateţea raportului dintre viaţă şi cuvânt prin următoarea cugetare:

„Viaţa fără de cuvânt

mai mult foloseşte

decât cuvântul

fără viaţă;

căci viaţa şi tăcând

foloseşte;

iar cuvântul şi strigând

supără.

Dacă şi cuvântul şi viaţa

se vor întâlni

fac o icoană

a toată filosofia”

Câtă poezie aici, cât adevăr, ce suavitate, ce înălţime, ce minune apropiată! Cuvintele acestea par a fi sfinte dintotdeauna, deşi, de fiecare dată parcă ar fi descoperite întâia oară; cuvintele acestea ar merita să fie citite la intrarea în orice facultate de filozofie din lume; cuvintele acestea sunt spuse de un sfânt; cuvintele acestea sunt viaţă. Trăim astăzi într-o pădure de cuvinte uscată de o viaţă nevrednică, pădure devenită o lume ucisă de cuvinte. Oamenii simpli au perceput cu uşurinţă înălţimea adevărurilor exprimate de Sfântul Isidor. Bătrânii, atunci când sunt asaltaţi de vorbe fără sens, de cuvinte care nu redevin Cuvânt, pierzându-se în vânt, - au maxim două răspunsuri: 1. mai dă şi din mâini, nu doar din gură, - (aici putem traduce: trăieşte deplin, nu sectar) şi 2. lasă-mă că m-ai strălăuzit, - aici, strălăuzirea însemnând rugina pătrunsă între viaţă şi cuvânt, lipsa de concordanţă, discernământ, hotărâre, limpezime. Şi, când mă gândesc cât de aproape erau bătrânii noştri de Sfântul Isidor, îmi vine să tac!

Preot Sever Negrescu

Sursa:

Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4822&Itemid=2

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafael Noica: Sa ne pregatim...

“Indraznesc sa spun acum ca nevoie este ca, mai ales noi, “fetele bisericesti”, sa “deosebim vremea” (Lc. 12, 54-57) in care ne aflam istoric, spre a lucra impreuna cu Domnul in via Lui - si sa tragem in aceeasi directie cu El. Vremea este a cernerii. Va trebui sa pierdem pe multi din randurile preotilor si din numarul credinciosilor: aceasta in Apus s-a si facut, mai ales dupa razboi, indeosebi din anii ‘50 incoace; iar cei ce au ramas - dintre acestia sunt cei care acum recunosc, si iubesc - si primesc, acolo, Ortodoxia. Paradoxal, pe noi Comunismul ne-a pazit, intr-o masura, in felul lui; dar acum a venit vremea (Ioan 17, 1). Vom fi nevoiti sa vedem propasiri si izbanzi din partea catolicismului si a celorlalte secte; sa ne vedem facuti de ras si de rusine de catre mass-media, si pe noi insine, si pe iubita noastra Biserica, si tot ce avem mai scump si mai sfant in lume; sa rabdam ocari si prigoane din afara, iar dinlauntru smintiri, si poticniri, si vanzari (Apoc. 13, 7). Comunismul a lovit cu sabia; “New Age”-ul - mai ales cu minciunile acestui veac trecator: caci a inceput “ceasul lor, si stapania intunerecului“ (Lc. 22, 53). Si daca “s-a dat lor stapanire” (Apoc. 13, 7), cine va putea sta impotriva voii lui Dumnezeu? Dar, lui Dumnezeu voim noi a sta impotriva? Cum, atunci, vom fi lui Biserica, si Mireasa Hristosului Lui? Caci judecand dupa Scripturi, precum si dupa privelistea care ne inconjoara, nevoie este de acest necaz, pentru ca Biserica - adica noi - sa se curete de toate preacurviile ei, sa se spele de toata necuratia ei (Iez. cap. 16), sa se “lamureasca”, intru cele din urma, ca aurul in cuptorul ispitirii, sa se lepede de tot ce este strain sfinteniei ei, sa se smereasca pana in sfarsit, sa se gateasca Mireasa in asteptarea Mirelui (Apoc. 22, 16-17).

Articolul intreg la:

http://apologeticum.wordpress.com/2009/02/02/sa-ne-pregatim-pentru-ceea-ce-nu-vom-putea-stavili/

Postat de:

Parintele Constantin

“…El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor si s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie după cum voiesti. Si s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela…” (Matei 15,21-28)


Femeia cananeeancă avea si credintă tare, dar si rugăciune stăruitoare, căci mereu striga în urma lui Hristos: “Doamne, ajută-mi si vindecă pe fiica mea!”
Nu se descuraja, desi Domnul o trecea cu vederea;
nu slăbea în credintă,
nici nu cîrtea că este asemănată cu cîinii,
nici nu înceta a se ruga si a striga în urma Lui: “Doamne, ajută-mi! Doamne, miluieste pe fiica mea, că rău este chinuită de diavolul!”
Asa si noi să ne rugăm lui Dumnezeu: “Doamne, miluieste sufletul meu, că este chinuit de diavolul mîndriei, de duhul desfrînării, de patima mîniei, a lăcomiei si a trîndăviei!
Doamne, scapă-ne de robia patimilor, de slăbirea credintei, de îndoiala gîndurilor, de duhul necurătiei, de neînfrînarea limbii si de toate cursele vrăjmasului diavol!”

Să aveti grijă de copii ca de lumina ochilor! Învătati-i, educati-i, mîngîiati-i, duceti-i la biserică, hrăniti-i cu Trupul lui Hristos si cu cuvintele Sfintei Evanghelii, căci vom da greu răspuns pentru ei.
Să cerem de la Iisus Hristos credinta femeii cananeence si izgonirea patimilor din inimile noastre. Să învătăm a ne ruga cu rugăciunea ei, rostind mereu aceste scurte cuvinte:
“Doamne ajută-ne să ne mîntuim si să Te slăvim în vecii vecilor!” Amin. ( pr. Ilie Cleopa)

Duminica, 1 februarie, Sfinta Liturghie incepe la ora 11:30.

Duminica, 15 si 22 Februarie 2009

Iubiti credinciosi,

Va anuntam ca in zilele de Duminica, 15 si 22 Februarie 2009, NU va fi oficiata Sf Liturghie la Mirfield, intrucat Parintele Constantin va fi plecat in Romania.

Doamne ajuta!

Razvan Taranu

Cuvantul Saptamanii

Parintele Arsenie Boca:

Cartea lui Dumnezeu si cartea vietii noastre

”A scrie o carte, chiar bunã, a rãmas si rãmâne o neputintã; pentru cã Iisus e singurul om care nu si-a dezmintit niciodatã obârsia divinã. Iar a scrie o „Viatã” a lui Dumnezeu, nici a îndrãzni nu se poate. Singura „carte” pe care o scriem – si o scriem si fãrã sã vrem – e cartea vietii noastre, cu care mergem înaintea Lui. Si mergem nu odatã, la sfârsitul vietii, ci în fiecare zi si în tot ceasul, pentru cã El e atotprezent si în categoriile vietii noastre. El ne face corectura, întrucât noi Îi scriem viata Lui în viata noastrã, dar nu destul de bine; de aceea, peste planurile si dorintele noastre, care merg ca o linie înainte, El coboarã câte o linie de-a curmezisul, însemnând o cruce a vietii, iar noi îi zicem rãscruce. Cãci „În El trãim, ne miscãm si suntem” (Fapte 17,28). Stergerea greselilor ne obligã la întârzierea în viatã; – nu putem intra fiecum în Împãrãtia luminii – ne-ar arde. De aceea trebuie sã ne rãbdãm si pe noi însine, nu numai pe altii, asa cum suntem, dar strigându-L dintru adâncuri de constiintã, pânã când Lumina – Iubirea – Desãvârsirea, ne va face „cu vremea” asemenea ei. Uneori strigãtul acesta al continuitãtii de constiintã, în atotprezenta lui Dumnezeu, nu capãtã nici un rãspuns toatã viata. Desi e o rãbdare mântuitoare, o mucenicie, dar ne izbãveste viata de orice fel de iluzie. Dar izbãvirea vietii de iluzie e ridicarea ei, a vietii, la fiintã, – singura Fiintã, Fiinta Întrupatã în Iisus. Acesta este începutul si sfârsitul cãrtii vietii noastre, pe care ne-am legat s-o scriem împreunã.”

Sursa:

Arsenie Boca, "Omul imbracat in haina de in" si "Ingerul cu cadelnita de aur!"

Postat de:

Parintele Constantin

“…Si când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Si a coborât degrabă si L-a primit, bucurându-se…” (Luca 19,1-10)

Iisus nu doar l-a văzut pe Zaheu; l-a strigat pe nume!
Acestui mare Rege, care tine întreg universul în palma Sa, îi pasă suficient de mult si are timp să vorbească unui individ.
Ce altceva înseamnă aceasta decât că Învătătorul ne cunoaste pe fiecare dintre noi în mod personal si cu numele nostru.
El cunoaşte nelinistea si marea dorintă de Dumnezeu din inima lui Zaheu.
El cunoaste nevoile fiecărui suflet si îi pasă.
El se apropie de Zaheu asa cum s-a apropiat de femeia din Samaria si, vorbindu-i, i-a făcut cunoscute unele dintre cele mai frumoase învătături ale Evangheliei.
Oriunde există nevoie si dorintă de Dumnezeu, Iisus se va apropia. Pentru că El este mai presus de toate un Dumnezeu care caută. (Pr. A. Coniarias)

Duminica, 25 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Pr Arsenie Muscalu: Scopul nostru este dobandirea Harului Sfantului Duh.

"Imi vine in minte acum o intamplare cu Sfantul Nichifor si Saprichie preotul. Au fost prieteni foarte buni la inceput, apropiati, dar intre ei la un moment dat a strecurat vrasmasul diavol samanta invidiei. Saprichie s-a suparat pe Nichifor si nu vroia sa-l ierte. Fiind ei suparati unul pe celalalt, s-a intamplat ca Saprichie sa fie prins si sa marturiseasca pentru Hristos. L-au supus la chinuri, l-au batut in toate felurile, nu s-a lepadat de Hristos. Au hotarat sa-l omoare, sa-i taie capul. Nichifor a aflat ce s-a petrecut si si-a zis el, in mintea lui: "Uite, sa nu plece la Dumnezeu neimpacat cu mine", pentru ca e cuvant dumnezeiesc "Daca nu veti ierta fiecare din inima fratelui sau greselile lui, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile voastre." Si a zis el: "Nu cumva sa-l pagubesc, sa plece la Dumnezeu neimpacat cu mine si sa piarda cununa muceniciei. Hai s-o dobandeasca!" si a iesit in intampinarea lui ca sa-i ceara iertare, ca Saprichie sa mearga la moarte impacat deplin, sa mearga inaintea lui Dumnezeu sis a primeasca cununa muceniciei. I-a iesit si i-a zis: "Robule al lui Dumnezeu, iarta-ma!" iar asupra lui a venit un duh de impietrire, invidia. Si nu, s-a uitat de sus la el si - ce-o fi zis? - "Eu, marele marturisitor, nu te iert!". A venit a doua oara: "Iarta-ma, robule al lui Dumnezeu! Iarta-ma!". Nimic. A ramas in impietrirea lui. L-au dus, i-au plecat capul pe butuc si calaul a ridicat securea. Si atunci, parca s-ar fi trezit - zic s-ar fi trezit, de fapt a murit - si a zis: "Stati! De ce vreti sa imi taiati capul?". "Pentru ca nu vrei sa aduci jerfa idolilor." Zice: "Nu, nu, aduc. Aduc jerfa idolilor. Aduceti aici ce trebuie si voi aduce jertfa idolilor." Si a facut asa si s-a lepadat de Hristos. Harul Sfantului Duh l-a parasit pentru neiertare, pentru impietrirea lui l-a parasit Harul Sfantului Duh atunci. A avut putere sa duca lupta marturisirii. Harul l-a asteptat. L-a intarit sa duca lupta marturisirii pana atunci, pana aproape de sfarsit. Dar pentru ca el nu l-a iertat pe aproapele lui, Harul l-a parasit atunci, cand mai avea un pas pana sa primeasca cununa. Si n-a mai avut taria sa duca lupta mai departe. N-a avut taria sa mai primeasca moartea daca Harul l-a parasit. Si Nichifor a spus atunci: "Eu sunt crestin! Si eu sunt crestin! Luati-ma pe mine in locul lui!" Si l-au luat, si i-au taiat capul si a primit el cununa in locul lui Saprichie".

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/01/14/unde-mai-este-unitatea-duhului-intre-noi/

Postat de:

Parintele Constantin

Duminica, 18 ianuarie 2009

Iubiti credinciosi,


Va anuntam ca Duminica, 18 ianuarie 2009, NU va fi oficiata Sf Liturghie la Mirfield, intrucat Parintele Constantin va fi prezent la Glasgow, la inaugurarea unei noi parohii romanesti.

Va asteptam insa la Mirfield in zilele de Vineri, 16 ianuarie, ora 18:00, si Sambata, 17 ianuarie, ora 10:00, pentru a fi impreuna la Sarbatoarea Hramului Parohiei "Sf Macarie cel Mare". Ne vom reintalni cu aceasta ocazie cu IPS Iosif, Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale si cu PS Macarie, Episcopul pentru Europa de Nord si fondatorul parohiei noastre.


Cu dragoste in Hristos Domnul,
Razvan Taranu

Cuvantul Saptamanii

Sfantul Macarie Cel Mare: Fiecare trebuie sa-si cerceteze inclinatiile launtrice

"Fiecare din oameni, dupa ce si-a studiat inima si s-a aplecat cu cea mai iscoditoare atentie asupra propriilor sale ganduri, apoi trebuie sa cugete foarte precis unde este sufletul, incotro inclina mintea, cu cine se uneste ea: cu Duhul lui Dumnezeu sau cu duhul lumii? Catre ce tinde ea si spre ce-si indreapta dragostea? Oare spre poruncile vietii si spre vointa lui Dumnezeu ca sa-L iubeasca numai pe El cu toata inima si cu tot sufletul, dupa cuvantul Scripturilor, fara sa mai priveasca nimic in afara, fara sa odihneasca in nimic altceva decat numai in Dumnezeu si numai in mangaierea (Sfantului) Duh, adevarata odihna? Nu cumva este mai degraba prins si preocupat de lucrurile pamantesti, adica de cele materiale, de calcarea poruncilor prin cugetarile numai la lumea aceasta si nu cumva pe acestea le iubeste cu iu­birea lui? Fiecare, deci, dupa ce s-a cercetat pe sine insusi si si-a dat seama de starea in care se afla, trebuie sa se pocaiasca, sa planga si sa strige catre Domnul ziua si noaptea, cum Acesta a poruncit. (Sa faca o astfel de pocainta) pana ce-si va gasi sufletul mintea si gandurile strajuite de pacea lui Hristos, dar in asa fel incat el insusi sa fie lipsit de rautate (de pacate)".

Sursa:http://www.orthoblog.ro/2007/07/23/p437

**************************************************

Multe din rugaciunile pe care noi crestinii le facem acasa sau la Biserica apartin Sfantului Macarie cel Mare. Asa se face ca primele cinci rugaciuni din canonul rugaciunilor de dimineata "Din somn sculandu-ma, cantare de miez de noapte aduc Tie Mantuitorule..." si prima din rugaciunile de seara "Dumnezeule cel vesnic si Imparate a toata faptura, Cel ce m-ai invrednicit a ajunge pana in acest ceas..." apartin acestui Sfant Cuvios Parinte, care este ocrotitorul spiritual al comunitatii noastre de la Mirfield. Asadar, zilnic cerem ajutorul lui Dumnezeu sau ii multumim lui Dumnezeu folosindu-ne si impropriindu-ne cuvintele rugaciunilor Sfantului Macarie, alcatuitorul lor.

Mai cu seama sa-i cerem ajutorul acum, cand ne apropiem de ziua sa de praznuire!

Sfinte Prea Cuvioase Parinte Macarie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Posta de:
Parintele Constantin

“…De atunci a început Iisus să propovăduiască si să spună: Pocăiti-vă, căci s-a apropiat împărătia cerurilor…” Matei 4,12-17


Dacă te-ar lăsa cineva să alegi: sau morti să înviezi în numele Lui Iisus, sau să mori pentru numele Lui, tu ce ai alege? Negresit aceasta din urmă, căci este o faptă mântuitoare, iar cealaltă este doar o minune.

Si dacă cineva te-ar lăsa să alegi între puterea de a preface fânul în aur si puterea de a socoti toate bogătiile ca pe fân, nu ai alege, oare, pe aceasta din urmă? Negresit, numai aceasta ar câstiga pe oameni. Dacă ei te-ar vedea făcând aur din fân, ar creste numai lăcomia lor de avere, si toti ar vrea să învete acel mestesug, ca Simon Magul (Fapte 8, 19); iar dacă te-ar vedea dispretuind bogătiile, repede s-ar slobozi si ei de boala lăcomiei lor.

Vezi că vietuirea valorează mult si este un propovăduitor vorbăret? Când zic vietuirea, nu înteleg că cineva trebuie să trăiască în sac si în cenusă, ci înteleg nesocotirea comorilor pământesti, iubirea aproapelui, milostenia, hrănirea celor flămânzi, biruirea mâniei, lepădarea de slava desartă, alungarea pizmei.

Hristos zice lămurit: „Învătati-vă de la Mine, că sunt blând si smerit cu inima” (Matei 11, 29). (Sf. Ioan Gura de Aur)


Duminica, 11 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Botezul Domnului
La împlinirea vârstei de 30 de ani - vârsta majoratului la evrei - înainte de a-Şi începe propovăduirea, Mântuitorul Iisus Hristos, "plinind toate ale Legii", a venit la Marele Prooroc Ioan Botezătorul, ca să se boteze cu botezul pocăinţei. Ioan, însă, ÎI oprea zicand către Dansul: "Eu sunt cel care are trebuinţă să fie botezat de Tine, şi Tu vii la mine?" Iar Domnul a zis către dânsul: "Lasă acum, că astfel se cuvine ca noi să-mplinim toată dreptatea" (Matei 3, 14-15). Are loc acum prima TEOFANIE (arătarea Sfintei Treimi) de la venirea în lume, ca om, a Fiului lui Dumnezeu: Tatăl grăieşte din cer: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit"; Fiul primeşte botezul pocăinţei, de la Ioan în Iordan; Duhul Sfânt, sub chipul unui porumbel se pogoară peste creştetul Fiului lui Dumnezeu (vezi Matei 3, 16-17).Ioan este cel care arată oamenilor şi diferenţa dintre botezul pocăinţei (cu apa din Iordan) şi botezul creştin, care va fi "cu Duh Sfânt si cu foc" ( Matei 3, 11) şi de care vor avea parte toţi cei ce-l vor mărturisi pe Hristos.Botezul Domnului (Boboteaza) este praznic împărătesc şi, în această zi, în toate bisericile si mânăstirile din cuprinsul Patriarhiei Române, se face "sfinţirea cea mare a apei"(Aghiasma Mare) de binefacerile căreia se bucură toţi credinciosii ortodocşi.

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei
http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4663&Itemid=2

Mai jos puteti asculta troparul Botezului Domnului, in interpretarea Grupului Psaltic Stavropoleos din Bucuresti.

Si pentru ca maine il sarbatorim pe Botezatorul Domnului, dorim tuturor celor care poarta numele Sfantului Ioan, toate cele catre mantuire, implinirea tuturor bunelor dorinte si sa traiti intru multi si binecuvantati ani!

Postat de:
Parintele Constantin

Invitaţie la Hram: 16-17 Ianuarie 2009

În luna ianuarie a fiecărui an, parohia „Sf. Macarie Cel Mare” din Mirfield îşi sărbătoreşte hramul, prilej de bucurie şi de împreună-rugăciune pentru noi toţi.
Din dorinţa de a împărtăşi această bucurie cu cât mai mulţi dintre dumneavoastră, vă adresez invitaţia de a participa la hramul parohiei noastre, în zilele de 16 şi 17 ianuarie 2009.

Bucuria ne este cu atât mai mare cu cât în acest an vom avea alături pe Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Român pentru Europa Occidentală şi Meridională şi pe Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Român pentru Europa de Nord, fondatorul parohiei noastre, care vor sluji:

- Vecernia cea Mare, în ziua de vineri, 16 ianuarie 2009 (orele 18:00),
- Utrenia şi Sfânta Liturghie arhierească, în ziua de sâmbătă, 17 ianuarie 2009 (orele 10:00).

Răspunsurile la strană vor fi date de Grupul Psaltic „Nectarie Protopsaltul” din Bucureşti, condus de Valentin Gheorghe, protopsaltul bisericii româneşti din Londra, care, in drum spre Glasgow, vor face un popas şi la noi la Mirfield.
După slujba din ziua de sâmbătă, membrii parohiei noastre vor organiza o agapă unde vor fi servite mâncăruri tradiţionale româneşti.
Cu nădejdea că veţi putea participa la această sărbătoare, vă adresez rugămintea de a confirma participarea dumneavoastră la adresa de email:

costipop@yahoo.com nu mai târziu de 15 ianuarie 2009.

În aşteptarea întâlnirii cu fiecare dintre dumneavoastră, vă asigurăm de preţuirea şi rugăciunile noastre.

Doamne ajută-ne!

Pr. Paroh Constantin Popescu

“…Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare de piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica. Si propovaduia, zicand: Vine in urma mea Cel Ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant. Amin...”
Ev. Marcu I, 1-8




Ioan nu le-a spus oamenilor să trăiască în desert, să mănânce lăcuste si miere, sau să se îmbrace în haine din piele de cămilă.
El a dorit să le ceară doar ceea ce de fapt Dumnezeu cere oamenilor: să se pocăiască si să ducă o viată dreaptă. Fariseilor care credeau că au un pasaport spre ceruri deoarece se trăgeau din Avraam, el le spune: “Să nu credeti că puteti zice în voi însivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate si din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor si tot pomul care nu face roadă bună se taie si se aruncă în foc” (Matei 3,9-10).
Ce contează cu adevărat nu sunt rădăcinile, ci roadele. Omul trebuie să îsi constientizeze păcatul înainte de a-l putea accepta pe Mântuitorul. Dacă credem că mesajul lui Ioan era prea aspru sau că judeca prea dur lumea, să ne amintim doar că în trei ani Israelul avea să îsi crucifice Regele. (Pr. A. Coniaris)


Duminica, 4 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Cum să petrecem de Anul Nou?

”Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Care ai pus vremile şi anii întru a Ta stăpânire şi îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească şi întru tot bună, mulţumim Ţie pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră, în toată vremea trecută a vieţii noastre şi Te rugăm, întru tot îndurare, Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta.“

Redam acum, la inceput de Nou An, un cuvant deosebit al Sfantului Ioan Gura de Aur, atat de actual, despre cum se cuvine sa intampinam Noul An:

“Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.
Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?
Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“. Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului..."

Cuvantul intreg aici:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/12/31/cum-sa-petrecem-de-anul-nou-ne-invata-lamurit-sfantul-ioan-gura-de-aur/

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Hristos S-a nascut!

Mesia S-a nascut, Cel mai minunat, in acelasi timp Om si Dumnezeu – ca ochii omenesti osteniti sa se odihneasca pe El si sa nu se uite dupa un alt Mesia.
Imparat S-a nascut, Cel mai puternic, in acelasi timp cu toiagul puterii si cu candela milei – ca si cei mai mici sa se indrepteze si sa strige: "Noi suntem fii de imparat!"

Erou S-a nascut, Nebiruit, ca sa-i apere pe cei drepti, ca sa-i cucereasca pe pacatosi, ca sa sfarame duhurile rautatii, cele de sub ceruri.

Calauza S-a nascut, Cel mai limpede-vazator, ca pe cei rataciti sa-i aduca la drumul drept si sa-i calauzeasca.

Luminator S-a nascut, Cel mai luminat, ca sa destrame intunericul si sa ii lumineze pe cei intunecati.

Pastor S-a nascut, Cel mai grijuliu, ca sa mantuiasca turma de lupi si s-o adune in staulul Sau.

Hranitor S-a nascut, Cel mai bogat, ca sa-i hraneasca pe cei flamanzi, nu cu pamant, ci cu cer – cu trupul Sau ceresc si cu sangele Sau de foc.

Iubitor de oameni S-a nascut, Cel mai mare, ca sa-i stranga la pieptul Sau si sa-i invieze prin dragoste pe orfanii Sai cei nenumarati, ce indelung au mers din mormantul vietii in mormantul mortii.

Descoperitor S-a nascut, Cel mai mare, ca sa traga valul si sa descopere muritorilor nemuritoarea imparatie a cerurilor.

Toate acestea sunt intelesuri ale acestor cuvinte incantatoare, cu care crestinii se saluta de Nasterea Domnului si cu care si eu va salut pe voi, fratilor:
Hristos S-a nascut!

Sfantul Nicolae Velimirovici: Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, 2002, p.193-194.

===========================================
Mai jos puteti asculta un Colind Bizantin in interpretarea

Grupului de Psalti al Patriarhiei Romane

===========================================

Craciun cu bucurie!

Postat de:

Parintele Constantin

"...Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: “Iată, Fecioara va avea în pântece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieste: Cu noi este Dumnezeu”. (Matei 1,1-25)

Cât de tragic este faptul că adesea crestinii vorbesc despre Iisus la trecut - Hristos care a fost, sau la viitor - Hristos care va veni. Cât de rar ne gândim la El la timpul prezent - cu noi este Dumnezeu.

Si totusi câtă nevoie avem de această promisiune a sa, în aceste zile de confuzie, întuneric si zbucium. În Evanghelia lui Ioan ni se spune: “Cuvântul S-a făcut trup si S-a sălăsluit între noi”.

Este doar un alt mod de a spune: “Emanuel, cu noi este Dumnezeu”. Nu în ceruri îndepărtate, nu pe o planetă în nu stiu ce galaxie, ci aici, între noi, părtas la durerile noastre, ajutându-ne să ne ducem poverile, punând mâna cu delicatete pe infirmitătile noastre, curătindu-ne de păcate, arătându-ne modul de viată care are valoare eternă. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 21 Decembrie, Sfanta Liturghie incepe la 11:30.

Programul Liturgic de Crăciun

====================================
Miercuri, 24 Decembrie - Ajunul Crăciunului:
18:00 - 20:00 - Pavecerniţa Mare şi Litia
Între 16:00 - 18:00 si 20:00 - 22:00 Spovedanii.

====================================
Joi, 25 Decembrie - Crăciunul
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie

====================================
Vineri, 26 Decembrie - Soborul Maicii Domnului

10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

====================================
Sâmbată, 27 Decembrie
Sf. Intâi Mucenic şi Arhidiacon Stefan
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

====================================
Duminică, 28 Decembrie (Liturghie Duminicală)
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

====================================
Joi, 1 Ianuarie - Sf. Vasile Cel Mare—Anul Nou
10:30-13:30 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

====================================

Cuvantul Saptamanii

Parintele Arsenie in Cararea Imparatiei, despre gresalele iubirii si dreapta socoteala:

Acesti ucenici ai Domnului, din pricina iubirii lor aprinse, fiecare au facut cate-o greseala in ucenicia lor. Doi s-au indreptat, unul s-a surpat. Astfel, intr-o calatorie, cand oamenii dintr-o cetate oarecare, necunoscandu-i, n-au vrut sa-i primeasca, Iacov si Ioan au zis: sa ne rugam ca Ilie, sa se pogoare foc din cer peste ei sa-i arda (Luca 9, 54). Cinstea si pretul pe care-l avea Domnul in inima lor, precum si ravna si iutimea lor, inca nu le aveau in cumpana si cu dreapta socoteala si asa au ars o greseala. Mantuitorul i-a adus la blandete si la dreapta socoteala, invatandu-i: "Nu stiti ce duh graieste prin voi acestea" (Luca 9, 55).
Petru, dupa frumoasa marturisire de credinta: "Tu esti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu!" (Matei 16, 16), si dupa lauda Mantuitorului - care in asa fel i-a spus-o ca oarecum sa-l fereasca de primejdia laudei si a parerii de sine, - cand Iisus a inceput sa le spuna apostolilor despre patimile si rastignirea Sa, Petru, in iubirea lui n-a putut rabda o socoteala ca aceea. Atunci, ca unul ce n-avea si cunostinta tainelor lui Dumnezeu, care sa tina cumpana dreapta cu puterea iubirii aprinse si inteleasa omeneste, capata de la Domnul palmele acestea: "Inapoia mea Satano! Sminteala-mi esti!" (Matei 16, 32). Sigur ca nu Petru era Satana, ci un gand al Satanei intrase si se exprimase prin gura lui Petru, - caci era o spartura, o descumpanire intre puterile lui sufletesti: cunostinta, dragoste si iutime. Si se vede ca inca nu s-a tamaduit cu indreptarea aceea. Mai batran fiind si mai greu de leac, iubirea lui inca nu se stramutase, ca a lui Ioan: toata pentru Mantuitorul, ci mai tinea ceva si pentru sine.
Iuda, voia ca si Mantuitorul sa iubeasca ceea ce iubeste el, adica sa intemeieze o imparatie pamanteasca a Cerurilor si Iisus sa se faca Imparat, iar pe el, mare sfetnic si vistier al argintilor, ca tare era umilit sa fie trimis descult, fara traista si fara bat, si sa propovaduiasca o Imparatie, pe care n-o vedea cu ochii sai de lut, si pentru care n-avea decat o zdreanta de punga goala.
Asa fiind facut, parca era de un gand cu tot neamul sau. De aceea, desi Mantuitorul l-a iubit si l-a inzestrat cu daruri intocmai ca si pe ceilalti, totusi el a ramas evreul fara leac, iubind un "Dumnezeu al veacului de acum", iar pe Iisus, care nu corespundea iubirii sale pamantesti, L-a vandut cu treizeci de arginti, castig ce-a mai putut sa scoata, pentru slujba de trei ani ...

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/gresalele_iubirii_si_dreapta_socoteala_-c150-p22-new.html

Postat de:

Parintele Constantin

12.12.2008: Sfântul Ierarh Spiridon (Treimea din Cărămidă)

În orice cărămidă există Sfânta Treime, ca act creator. Orice construcţie are Treimea în Sine, Sinele fiind întreit. Adevărurile acestea au fost demonstrate de Sfântul Spiridon, cel plecat la ceruri cu exact 1661 de ani în urmă. A trăit pe vremea împărăţiei Sfântului Constantin cel Mare şi a fiului său Constanţiu. Păstor de oi, simplu la chip şi smerit la inimă, a fost căsătorit şi a avut o singură fiică, Irina, care a trăit în feciorie toată viaţa. Murindu-i soţia, a fost făcut episcop în cetatea Trimitundei din Cipru. Participă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea şi arată, cu puterea minunii, Taina Sfintei Treimi ascunsă într-o cărămidă. De-atunci, în iconografie, este reprezentat ţinând în mână o cărămidă din care focul se înalţă la ceruri, apa şi ţărâna curgând pe pământ. Amestec întreit şi ciudat – viaţa aceasta – forţează memoria. Avem o rană deschisă în Teologie care este permanent tratată prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh, unitate fiinţială ca timp prielnic. Ţărâna din suflet dă gândului gust şi aşezare, focul îi dă căldură iar apa îi dă sevă. Prin păcat ne-am înţărănit, pătimindu-ne firea cea luminoasă, prin apa Botezului am primit iertare de păcatul strămoşesc aşezat în memoria colectivă a umanităţii, iar prin focul credinţei ni s-a dat unica şansă a Învierii, chiar înainte de a muri. Iată Treimea! Este însăşi viaţa! Este: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea. Există în toate un fior al creativităţii. Suntem creativi în măsura în care iubim. Iubirea este Treimea. În iubire nu putem fi singuri.Sfântul Spiridon al Trimitundei, prăznuit la 12 decembrie, a iubit, de aceea este cu noi. Pe când era păstor de oi, într-o noapte, nişte hoţi i-au prădat turma. Dimineaţa, i-a găsit Spiridon lângă strungă. Orbiseră. I-a luat, i-a spălat, le-a suflat ţărâna de pe ochi şi când au văzut le-a dat la fiecare câte un berbec, îndemnându-i să nu mai facă rău.Spiridon a nădăjduit, Făcător de minuni numindu-se. A potolit foametea şi a întors păcatele păstoriţilor pe dos, aşa cum vântul întoarce frunzele din drum. Foamete cumplită se abătuse asupra Ciprului. Bogaţii cetăţii se bucurau, vânzând grâul mai scump. Unul dintre ei aducea grâu din alte părţi înmulţind preţul. A venit atunci un sărac la Sfântul Spiridon, plângându-i-se. Sfântul l-a mângâiat: Mergi acasă şi nu mai suspina, dimineaţă ograda îţi va fi plină de grâu iar negustorul acela va cere la tine. Noaptea, la rugăciunile Sfântului, cerul s-a întunecat, hambarele negustorului nedrept s-au spart şi ploile au dus grâul în curtea săracului. Sfântul Ioan Gură de Aur se întreba: Ce deosebire există între oamenii mari, strângători de averi şi constructori de palate şi copiii strângători de nisip şi clăditori de case? răspunzând... niciuna, când cei mari îşi vor da seama de josnicia faptelor lor, vor cunoaşte că toate cele făcute de ei nu sunt decât nişte copilării.Sfântul Spiridon a crezut. Credinţa curată poate deveni cea mai durabilă construcţie, dacă are la temelie Sfânta Treime.Sfântul Spiridon ne face să înţelegem că Treimea poate exista şi în realităţile cele mai neobişnuite, una dintre acestea fiind chiar o cărămidă.

Preot Sever Negrescu

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4563&Itemid=2

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

In urma cu patru ani, la praznicul Sf Spiridon, avea loc inaugurarea parohiei noastre....

Asadar, alaturi de Sf. Macarie, hramul parohiei noastre, suntem datori cu o rugaciune si la Sf. Spiridon, pastorul Trimitundei si mangaierea Kerkirei Corfului, unde se afla sfintele saele moaste!

Sfinte Ierarhe Spiridon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Sf. Ioan Hrisostom, Despre Tristete

Dumnezeu a asezat tristetea printre simtamintele firii noastre, nu ca sa ne lasam ei cu usuratate, fara rost, în clipa încercarii, nici ca sa ne abandonam pe noi însine - ci ca sa scoatem din acest simtamânt cel mai mare dintre foloase. Si cum vom putea, oare, scoate asemenea foloase? (…)

Timpul tristetii nu-i atunci când suntem nefericiti, ci acela în care savârsim raul. Dar noi, noi am rasturnat îndreptarul acesta, timpurile le-am schimbat. Când savârsim multime de greseli, nu simtim nici cel mai mic disconfort - iar de ni se întâmpla sa suferim, de te miri-unde, vreo împotrivire, iata-ne abatuti, loviti de mâhnire, gata de a sfârsi cu viata aceasta - si a ne scapa de ea.

Pentru aceasta tristetea pare a fi lucru suparator si greu de dus, ca si mânia si pofta trupeasca. Cei ce se leapada acestor simtaminte pe nedreptul si fara rost, le-au facut sa-si piarda din însemnatatea lor. Ca si cu leacurile pe care le dau doctorii. Când aceste leacuri nu sunt date pentru bolile carora se potrivesc si pentru care au fost pregatite, ci altora - departe de a despovara de suferinta lui, dimpotriva îi maresc raul.

Asa lucreaza tristetea. Cum ea e o terapie în stare -putem spune - de a curati raul din noi, daca cuprinde un suflet trândav, încarcat de grele pacate, ea îi aduce buna slujire, dar de se salasluieste într-un suflet care lupta si se zbate, care trudeste, care are griji si sufera, în loc de a-i ajuta, îi aduce mari stricaciuni, facându-l mai slab si usor de doborât.

Asa, scriind acelora care se tineau tari în credinta, Pavel le zicea: “Bucurati-va totdeauna în Domnul, va zic mereu, bucurati-va!”… Dar acelora care erau destramati, mândri, cârtitori, le zicea: “Sunteti plini de trufie…” Cel ce-i împovarat de pacate, sa foloseasca aceasta terapie, ca sa se elibereze si sa se usureze, dar acel care-i sanatos, de ce si-ar ruina fericita-i sanatate prin tristete?

Sursa:

http://www.ioanguradeaur.ro/50/51-sa-nu-ne-lasam-doborati-de-incercari/

Postat de:

Parintele Constantin

Seara duhovniceasca

Iubiti credinciosi,

In continuarea sedintelor catehetice, va invitam in ziua de Sambata, 13 Decembrie 2008, intre orele 17:30 - 18:30, la o seara duhovniceasca ce va avea ca tema "Spovedania in viata crestinului". Aceasta va fi precedata de Slujba Vecerniei, care va fi oficiata de Parintele Constantin cu incepere de la ora 16:00 in Biserica de jos din incinta Colegiului din Mirfield.

Dupa terminarea sedintei catehetice, Parintele Constantin va sta la dispozitia credinciosilor care vor dori sa se spovedeasca.

Duminica, 14 Decembrie, Utrenia si Sfanta Liturghie vor incepe ca de obicei la ora 10:30.

Va asteptam cu drag si va dorim un post cu folos.

Doamne ajuta!


Razvan Taranu

Cuvantul Saptamanii

Despre evitarea impotrivirii

"Evitarea rasplatirii raului cu rau constituie cea mai eficienta combatere a lui. Sfantul Fotie cel Mare spune: Daca toti ar intoarce si celalalt obraz celor care ii lovesc peste obrazul drept, unde ar mai fi cei care sa loveasca?
Prin evitarea impotrivirii este biruit raul fara a-l mai repeta. Astfel se reduce si cantitativ prezenta lui in lume. In caz contrar, rasplatirea raului cu rau devine mijlocul cresterii si permanentizarii lui. Evitarea impotrivirii raului asaza raul in trecut si deschide perspective pozitive viitorului".

Georgios Mantzaridis, Morala Crestina, pg. 198, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2006.
Postat de:
Parintele Constantin