Biserica Ortodoxă Română îl praznuieste în fiecare an la 11 aprilie pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Sfântul Calinic s-a născut la 7 octombrie 1787 la Bucureşti, din părinţi români. La botez, primeşte numele de Constantin. La vârsta de 20 de ani intră în Mânăstirea Cernica, unde este primit cu dragoste de stareţul Timotei.După un an de ascultare duhovnicească, este tuns călugăr, dându-i-se numele de Calinic, iar la o lună după aceasta este hirotonit ierodiacon. Cinci ani mai târziu va fi numit stareţ al Mânăstirii Cernica, pe care o va cârmui timp de 30 de ani.La 14-15 septembrie 1850 a fost ales în străvechiul scaun episcopal de la Râmnicul Vâlcea. A fost hirotonit arhiereu în Catedrala mitropolitană din Bucureşti, la 26 octombrie 1850, praznicul Sfântului Dumitru, iar înscăunarea i s-a făcut la 26 noiembrie, la Craiova, întrucât Reşedinţa episcopală din Râmnic era distrusă în urma unui incendiu. Indată după înscăunare, şi-a cercetat eparhia, a rânduit protopopi, a hirotonit noi preoţi. În 1851 a redeschis seminarul, întâi la Craiova, după care, în 1854, l-a mutat la Râmnic; a deschis „şcoli protopopeşti pentru pregătirea cântăreţilor bisericeşti”.După ce şi-a mutat reşedinţa la Râmnic (1854), a început de îndată ridicarea unei noi Catedrale episcopale, după planurile întocmite de el însuşi şi cu pictura lui Gheorghe Tăttărescu, a refăcut reşedinţa şi bolniţa din incinta Episcopiei. Între anii 1859-1864 a ridicat, din banii săi, o biserică nouă la schitul Frăsinei, în Munţii Vâlcii, existent din veacul al XVII-lea, rânduind reguli aspre de vieţuire, aşa cum văzuse la Athos şi pe care le respecta el însuşi de când intrase în mănăstire. Dupa 16 ani petrecuti la Râmnicu Vâlcea, Sfântul Calinic se retrage la Mânăstirea Cernica. S-a mutat la Domnul la 11 aprilie 1868. Pentru curăţia vieţii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinţilor. Festivităţile proclamării solemne a canonizării au avut loc la Mânăstirea Cernica în zilele de 21 şi 23 octombrie 1955. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie.Sfinte Ierarhe Calinic, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Sursa:
Site-ul Mitropoliei Olteniei
Plângerea smeritului Calinic Ieromonah, stareţul Cernicăi.
Ştiu începutul meu că are sfârşit,
Şi eu vieţuiesc ca un fără de sfârşit,
Având mintea înaltă cugetătoare,
Şi viaţa-mi merge spre scurtare,
Ziua, noaptea, cugetând cele deşarte
Şi eu m-am apropiat de moarte.
Cu cât văd că se apropie moartea de mine,
Cu atât mă silesc a o scoate din pomenire,
Că dacă nu este cu putinţă a scăpa de moarte cu lucrul,
Eu mă silesc a scăpa de ea cu gândul.
Oh şi vai, cum m-am împietrit!
În fieşte care zi petrecând fraţi la mormânt
Şi cu nimic nu m-am umilit,
Nici cu inima suspinând,
Să plec ochii la pământ,
Să mă uit în mormânt,
Să văd podoaba mea strălucind în oase înşirate,
Pline de putoare şi de viermi mâncate!
Ah, cum strigă mormântul către mine,
Zicând: aicea vei să te sălăşluieşti şi tu mâine.
Abate-te spre mine măcar astăzi,
Scoţăndu-ţi mintea din lume,
Ca nu fără de veste să dea moartea peste tine,
Că pe lume câţi o au iubit Goi i-au trimis în mormânt,
Râzând şi batjocorind pe cele ce aicea le-au agonisit,
Iar nu în Dumnezeu s-au îmbogăţit,
Ci veşnică muncă o au moştenit
În tartarul cel nesfârşit.
Vai, vai de a mea ticăloşire,
Cum nu-mi viu întru simţire,
Să plâng cu necontenire,
Veşnica mea osândire.
Vino, ticăloase suflete al meu,
Să cădem cu plângere la Dumnezeu,
Rugându-ne şi Prea Curatei Fecioare
A mele bune chezăşuitoare,
Ca să facă milostiv pe Fiul său, Iisus Hristos Dumnezeu,
Ca să mă izbăvească de focul cel nesfârşit,
Că cunoscând am greşit.
Sfinţilor toţi, rugaţi-vă pentru mine,
Că singur m-am lipsit de-al vostru bine,
Măcar de acum înainte să petrec cu pocăinţă.
Şi să mă săvârşesc în credinţă,
Ca să câştig vrednica odihnă.
Amin.
CALINIC, stareţul Cernicăi, 1822, August 1.
Sursa:
Postat de:
Parintele Constantin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu