În orice cărămidă există Sfânta Treime, ca act creator. Orice construcţie are Treimea în Sine, Sinele fiind întreit. Adevărurile acestea au fost demonstrate de Sfântul Spiridon, cel plecat la ceruri cu exact 1661 de ani în urmă. A trăit pe vremea împărăţiei Sfântului Constantin cel Mare şi a fiului său Constanţiu. Păstor de oi, simplu la chip şi smerit la inimă, a fost căsătorit şi a avut o singură fiică, Irina, care a trăit în feciorie toată viaţa. Murindu-i soţia, a fost făcut episcop în cetatea Trimitundei din Cipru. Participă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea şi arată, cu puterea minunii, Taina Sfintei Treimi ascunsă într-o cărămidă. De-atunci, în iconografie, este reprezentat ţinând în mână o cărămidă din care focul se înalţă la ceruri, apa şi ţărâna curgând pe pământ. Amestec întreit şi ciudat – viaţa aceasta – forţează memoria. Avem o rană deschisă în Teologie care este permanent tratată prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh, unitate fiinţială ca timp prielnic. Ţărâna din suflet dă gândului gust şi aşezare, focul îi dă căldură iar apa îi dă sevă. Prin păcat ne-am înţărănit, pătimindu-ne firea cea luminoasă, prin apa Botezului am primit iertare de păcatul strămoşesc aşezat în memoria colectivă a umanităţii, iar prin focul credinţei ni s-a dat unica şansă a Învierii, chiar înainte de a muri. Iată Treimea! Este însăşi viaţa! Este: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea. Există în toate un fior al creativităţii. Suntem creativi în măsura în care iubim. Iubirea este Treimea. În iubire nu putem fi singuri.Sfântul Spiridon al Trimitundei, prăznuit la 12 decembrie, a iubit, de aceea este cu noi. Pe când era păstor de oi, într-o noapte, nişte hoţi i-au prădat turma. Dimineaţa, i-a găsit Spiridon lângă strungă. Orbiseră. I-a luat, i-a spălat, le-a suflat ţărâna de pe ochi şi când au văzut le-a dat la fiecare câte un berbec, îndemnându-i să nu mai facă rău.Spiridon a nădăjduit, Făcător de minuni numindu-se. A potolit foametea şi a întors păcatele păstoriţilor pe dos, aşa cum vântul întoarce frunzele din drum. Foamete cumplită se abătuse asupra Ciprului. Bogaţii cetăţii se bucurau, vânzând grâul mai scump. Unul dintre ei aducea grâu din alte părţi înmulţind preţul. A venit atunci un sărac la Sfântul Spiridon, plângându-i-se. Sfântul l-a mângâiat: Mergi acasă şi nu mai suspina, dimineaţă ograda îţi va fi plină de grâu iar negustorul acela va cere la tine. Noaptea, la rugăciunile Sfântului, cerul s-a întunecat, hambarele negustorului nedrept s-au spart şi ploile au dus grâul în curtea săracului. Sfântul Ioan Gură de Aur se întreba: Ce deosebire există între oamenii mari, strângători de averi şi constructori de palate şi copiii strângători de nisip şi clăditori de case? răspunzând... niciuna, când cei mari îşi vor da seama de josnicia faptelor lor, vor cunoaşte că toate cele făcute de ei nu sunt decât nişte copilării.Sfântul Spiridon a crezut. Credinţa curată poate deveni cea mai durabilă construcţie, dacă are la temelie Sfânta Treime.Sfântul Spiridon ne face să înţelegem că Treimea poate exista şi în realităţile cele mai neobişnuite, una dintre acestea fiind chiar o cărămidă.Preot Sever Negrescu
Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
In urma cu patru ani, la praznicul Sf Spiridon, avea loc inaugurarea parohiei noastre....
Asadar, alaturi de Sf. Macarie, hramul parohiei noastre, suntem datori cu o rugaciune si la Sf. Spiridon, pastorul Trimitundei si mangaierea Kerkirei Corfului, unde se afla sfintele saele moaste!
Sfinte Ierarhe Spiridon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Postat de:
Parintele Constantin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu