Cartea lui Dumnezeu si cartea vietii noastre
”A scrie o carte, chiar bunã, a rãmas si rãmâne o neputintã; pentru cã Iisus e singurul om care nu si-a dezmintit niciodatã obârsia divinã. Iar a scrie o „Viatã” a lui Dumnezeu, nici a îndrãzni nu se poate. Singura „carte” pe care o scriem – si o scriem si fãrã sã vrem – e cartea vietii noastre, cu care mergem înaintea Lui. Si mergem nu odatã, la sfârsitul vietii, ci în fiecare zi si în tot ceasul, pentru cã El e atotprezent si în categoriile vietii noastre. El ne face corectura, întrucât noi Îi scriem viata Lui în viata noastrã, dar nu destul de bine; de aceea, peste planurile si dorintele noastre, care merg ca o linie înainte, El coboarã câte o linie de-a curmezisul, însemnând o cruce a vietii, iar noi îi zicem rãscruce. Cãci „În El trãim, ne miscãm si suntem” (Fapte 17,28). Stergerea greselilor ne obligã la întârzierea în viatã; – nu putem intra fiecum în Împãrãtia luminii – ne-ar arde. De aceea trebuie sã ne rãbdãm si pe noi însine, nu numai pe altii, asa cum suntem, dar strigându-L dintru adâncuri de constiintã, pânã când Lumina – Iubirea – Desãvârsirea, ne va face „cu vremea” asemenea ei. Uneori strigãtul acesta al continuitãtii de constiintã, în atotprezenta lui Dumnezeu, nu capãtã nici un rãspuns toatã viata. Desi e o rãbdare mântuitoare, o mucenicie, dar ne izbãveste viata de orice fel de iluzie. Dar izbãvirea vietii de iluzie e ridicarea ei, a vietii, la fiintã, – singura Fiintã, Fiinta Întrupatã în Iisus. Acesta este începutul si sfârsitul cãrtii vietii noastre, pe care ne-am legat s-o scriem împreunã.”
Sursa:
Arsenie Boca, "Omul imbracat in haina de in" si "Ingerul cu cadelnita de aur!"
Postat de:
Parintele Constantin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu