Cuvantul Saptamanii

Sfantul Ioan Gura de Aur: Cuvânt la Înălţarea Domnului



„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)
Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit..."

Cuvantul intreg la:
http://www.ioanguradeaur.ro/524/cuvant-la-inaltarea-domnului/

Postat de:
Parintele Constantin

De ochii satului si a rudelor

"...Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui..."                                                   Ioan 9,1-38








Dintre toate facultăţile noastre fizice, cel mai mult preţuim capacitatea de a vedea. Mai degrabă ne-am pierde auzul, sau capacitatea de a vorbi, sau chiar braţele sau picioarele decât să ne pierdem vederea. Astăzi există mulţi oameni care văd cu ochii lor, dar inimile lor sunt oarbe. Aşa cum a spus Domnul: “Ochi aveţi şi nu vedeţi” (Marcu 8,18). Un turist a aruncat o privire spre Marele Canion şi apoi a întrebat: “Unde este terenul de golf?” Când i s-a spus că nu există nici un teren de golf, a întrebat: “Dar ce faceţi voi pe aici?” În prezenţa unuia dintre cele mai sublime şi mai impunătoare spectacole ale lumii, acest om nu a văzut nimic. Avea ochi, dar capacitatea lui de a vedea frumuseţea şi măreţia nu se dezvoltase. Avea ochi, dar nu a văzut.

Nu îl vedem pe Dumnezeu în lume deoarece nu îl avem suficient pe Dumnezeu în inimile noastre.
Am eşuat în a cultiva vederea lui Dumnezeu.
Ne-am antrenat ochii pentru a vedea lucruri, pentru a număra bani, pentru a măsura distanţe, dar am neglijat cea mai importantă capacitate care aparţine omului, capacitatea de a-l vedea pe Dumnezeu prin rugăciune şi cult.(Pr.A. Coniaris)

Credinta noastra sa nu fie numai asa, de ochii satului si ai rudelor, caci credinta putina aduce si roade putine. Ci credinta noastra sa fie vie, activa, fierbinte, statornica si lucratoare, adica sa se arate nu prin cuvinte, ci prin fapte bune. Crestinul bun se roaga mult si cu staruinta, pina il miluieste Dumnezeu.
Crestinul bun nu lipseste de la biserica, mai ales in sarbatori.
Crestinul bun iarta pe dusmani, miluieste pe saraci, cerceteaza pe bolnavi, este smerit si blind cu toti oamenii.
Crestinul bun nu se imbata, nu-si ucide copiii, nu da divort de sotia lui, nu se lasa biruit de cumplitul pacat al desfrinarii, nu fura, nu injura, nu spune minciuni, nu judeca pe altii. (Pr.Cleopa)

Duminica, 9 mai, Sfanta Liturghie incepe la ora 10:30.

sursa imaginii

Cuvantul Saptamanii

Despre Spovedanie si Duhovnicie

Nu putini sunt cei care cauta sa substituie spovedania si preotul duhovnic cu tratamentul psihologic, psihoterapeutic sau psihiatric.

Este insa corect asa?*

Ca persoana consacrata prin Sacramentul Hirotoniei, ori­care preot de mir (cel obisnuit, de parohie) este investit si in­dreptatit (imputernicit) sa-si exercite intreita misiune (profesi­une, vocatie): pimenica (pastorala, calauzitoare, de "leader-ship"), didactica (culturala, catehetica, omiletica, viziune "pro­fetica", de perspectiva) si sacramentala (harismatica, liturgica, sacrificiala).

In ceea ce priveste investirea ca duhovnic, in practica liturgica rasariteana se face o distinctie neta intre hiro­tonia (sfintirea) intru preot, ca sacrament (Sfanta Taina) si hirotesia (mandatarea) ca duhovnic, printr-o ierurgie (un serviciu religios scurt) aparte, care poate fi administrata sau nu deodata cu Sfanta Taina a Hirotoniei. Hirotesia intru duhovnic ii confera preotului dreptul de a spovedi si de a se ingriji de indrumarea duhovniceasca (din postura de duhovnic) a pastoritilor...

Un "ascultator de spovedanii" ocazional si, nu de putine ori, grabit si "nonprofesionist" - fara sa confundam sacralitatea preotului cu non/profesionalismul sau pastoral! - nu poate fi considerat ca duhovnic al credinciosului. Cel mult poate avea un rol pozitiv, in dezlegarea (pentru ca harul iertarii este opera­tiv, dincolo de incompetenta umana!) si, eventual, "descarcarea emotionala" a respectivului. Doar ca o spovedanie intampla­toare si "contra-cronometru", ca in "Gara de Nord, intre doua trenuri", nu va putea avea nici pe departe darul statornicirii unei relatii duhovnicesti profunde si de durata, care sa sprijine omul in dezvoltarea sa spirituala sau in clarificarea unor parti "umbroase" ale personalitatii sale.

Chiar daca centrul de gravitate ar putea cadea pe nonprofe­sionalismul pastoral al confesorului, totusi nici enoriasul nu e strain de culpa intr-un asemenea caz.

Problema alegerii unui duhovnic stabil este o chestiune absolut personala. Nimeni nu poate decide in locul tau "pe mana cui" te incredintezi spiritual. Asa cum nimeni nu-ti poate impune un anumit medic de familie sau un avocat "din oficiu", cu atat mai mult ramane o problema de optiune si responsabilitate proprie daca si cine-ti va sta in preajma de-a lungul formarii si itinerarului tau spiritual.

Odata ce persoana a acceptat (decis) sa intre sub "ascultarea" unui preot duhovnic, datoria parintelui duhovnicesc nu este de a distruge libertatea omului, ci de a-l ajuta sa vada el insusi adevarul. Nu sa suprime personalitatea omului, ci sa-i dea posibilitatea sa se descopere pe sine insusi, sa creasca pana la deplina maturitate si sa devina ceea ce este el in realitate.

*Nota noastra.

Intreg articolul il gasiti aici:

http://www.crestinortodox.ro/credinta/preot-mir-preot-confesor-preot-duhovnic-mentor-spiritual-avva-88841.html

Postat de:

Parintele Constantin

Ea a venit să ia apă

“...Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau...” Ioan 4,5-42


Ea a venit să ia apă. Când a înţeles că a găsit Izvorul cel Adevărat, şi-a lăsat în urmă vasul pentru apă, aşa cum ucenicii şi-au abandonat plasele de pescuit.

Abia convertită şi totuşi deja misionară, a fugit în sat să le spună oamenilor: “Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?” (Ioan 4,29).

Inima îi ardea în ea. Nu putea să rămână tăcută. S-a simţit obligată să îi conducă pe ceilalţi la Mesia.

Şi totuşi nu le-a spus oamenilor: “Trebuie să credeţi ceea ce spun eu”, ci: “Veniţi de vedeţi”. Ei au venit şi după ce l-au văzut pe Domnul, au spus:
“Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4,42). (pr. Anthony M. Coniaris)




Duminica, 2 mai Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

De ce se desleaga la peste in perioada Penticostarului? O scurta lamurire mai jos

Ceaslovul cel Mare este cartea de cult care lămureşte cel mai bine rânduiala „dezlegărilor la peşte“ din perioada Penticostarului: „Deci, sosind strălucita zi a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, se face dezlegare la toate cele de hrană, până în Duminica Tomei, adică monahii dezleagă la brânză, ouă şi peşte, iar mirenii şi la carne. Apoi, de luni după Duminica Tomei, până în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, lunea se mănâncă peşte, şi miercurea şi vinerea untdelemn, iar mirenii şi peşte. Iar în miercurea înjumătăţirii praznicului şi a odovaniei Paştilor, dezlegăm cu toţii la peşte. Iar din Duminica Pogorârii Sfântului Duh, până în Duminica tuturor Sfinţilor, dezlegăm în toate zilele la brânză, ouă şi peşte, iar mirenii şi la carne“.


Articolul complet in ziarul Lumina, 22 mai 2009.
http://www.ziarullumina.ro/articole;1212;1;23415;0;De-ce-se-dezleaga-la-peste-in-perioada-Penticostarului.html

Sa invingem singuratatea

“...Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla.” Ioan 5,1-15



“Doamne, nu am om…” i-a spus paraliticul lui Iisus. Dar avea un OM – Omul Dumnezeu, Iisus însuşi.
Şi noi îl putem avea pe Iisus ca Prieten şi Însoţitor în viaţă, ca să ne întărească, pentru că singuri am fi slabi;
să ne dea curaj, pentru că singuri am fi laşi;
să ne repete promisiunea prezenţei Sale, pentru că altfel ne-am pierde în singurătate.
“Nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.” Cu această credinţă vom mai avea totuşi probleme, dar vom avea şi o Prezenţă care să ne inspire încredere şi cu care să învingem singurătatea. (pr.A. Coniaris)

Duminica, 25 Aprilie, nu este Sfanta Liturghie la Mirfield.

Cuvantul Saptamanii

Sf. Macarie Cel Mare: Despre Parerea de Sine

"De se va bizui cineva numai pre a sa dreptate si pre izbavirea ce singur si-o lucreaza, in desert si in zadar se trudeste. Ca toate ale dreptatii sale ca o carpa lepadata se vor arata in ziua cea de pre urma, precum zice Isaia: „Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5)".

Sursa: Sf. Macarie cel Mare (†390), Omilii duhovnicesti XX, 3.



Postat de:
Parintele Constantin

Hristos A Inviat!

“...Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?..” Marcu 15,43-47;16,1-8



Iubiţi credincioşi,
Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sînt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credinţei, sufletul familiei.
Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decît bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfînt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre.
Femeile credincioase sînt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate.
Femeile credincioase sînt întîi la biserică, întîi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate.
Mamelor, sînteţi mironosiţele de azi ale Bisericii lui Hristos.
Aduceţi Domnului, nu miresme de mult preţ, ci credinţa voastră curată şi copii buni, bine educaţi şi credincioşi. Vorbiţi-le mai mult de Dumnezeu, de sfinţi, de Biserică şi de înaintaşi. Nu-i smintiţi cu nimic şi daţi-le să citească cărţi bune, cît mai mult. Dumneavoastră puteţi contribui cît mai mult la înnoirea duhovnicească a lumii, a Bisericii, a societăţii.
Adăugaţi untdelemn sfînt în sufletele copiilor dumneavoastră. Dintre ei, vor ieşi mîine suflete mari, oameni buni, preoţi credincioşi, dascăli luminaţi, creştini model.(Pr.Cleopa)
Hristos a înviat!

Duminica, 18 Aprilie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Sfantul Ioan Hrisostom: Cum ne apropiem de Sfintele Taine? Cum ne comportam in Biserica?

“…Si cand va veni vremea Sfintei Impartasanii, gandeste-te ce greseala ai indreptat, ce virtute ai izbutit, ce pacat ai sters prin spovedanie, in ce ai devenit mai bun? Daca constiinta te instiinteaza ca te-ai straduit indeajuns pentru vindecarea ranilor tale sufletesti, daca ai facut ceva mai mult decat postul, impartaseste-te cu frica de Dumnezeu. Altfel, stai deoparte de Preacuratele Taine. Si cand te vei curati de toate pacatele tale, atunci sa te apropii. Caci cel ce nu posteste este firesc sa fie iertat, aducand ca justificare boala sau slabiciunea trupeasca. Insa cel care nu si-a indreptat pacatele, e cu neputinta sa gaseasca justificare. Daca, de pilda, Dumnezeu iti va cere o socoteala pentru nepasarea sau necuviinta pe care o arati la slujbele bisericii, ce vei face? Iata, in ceasul cand iti vorbeste Dumnezeu, tu, in loc sa te rogi, ai inceput cu cel de langa tine o discutie in soapta, despre lucruri nefolositoare…

Pentru a pricepe gravitatea lui, gandeste-te ce se intampla in cazul analog al oamenilor. Sa presupunem ca discuti cu o persoana oficiala sau cu un prieten bun de-al tau. Si in vreme ce acela iti vorbeste, tu intorci capul cu nepasare si incepi sa discuti cu altcineva. Cel cu care vorbesti nu va fi jignit de aceasta necuviinta a ta? Nu se va mania? Nu-ti vac ere socoteala? Dumnezeu insa, desi este jignit in fiecare zi intr-un mod mult mai rau, si nu numai de doi-trei oameni, ci aproape de noi toti, ne ingaduie cu multa rabdare…”

Sursa:

Sfantul Ioan Hrisostom,  Problemele Vietii, Editura Cartea Ortodoxa (Egumenita), pp.168 - 169.

Postat de:

Parintele Constantin

Cercetarea stiintifica

“...Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”                                                                  Ioan 20,19-31











Hristos nu a avut de ce să se teamă atunci de cercetarea ştiinţifică, şi nu are de ce să se teamă astăzi. Mai degrabă, El îi ajută pe toţi aceia care cu bune intenţii şi sentimente caută să il cunoască şi să îl întâlnească.

Hristos nu încearcă să ne forţeze să credem în El. El nu forţează pe nimeni, ci îi invită pe toţi să îl urmeze, şi pe cei care îl urmează în mod liber, îi primeşte în mod liber.

Iisus respectă libertatea voinţei cu care a fost creat omul. Mulţi îl vor respinge, iniţiind cumplite persecuţii asupra tuturor acelora care îl acceptă necondiţionat. Ateii şi necredincioşii vor continua să planifice lecţii şi cursuri speciale pentru a contrazice învăţăturile Sale. Oamenii de ştiinţă vor trece cuvintele lui Iisus prin computerele lor făcute de mână omenească în încercarea zadarnică de a dovedi că acele cuvinte nu sunt autentice. Se va continua să se organizeze întâlniri şi convenţii pentru a se opune lui Hristos. Chiar pasiunile omului păcătos i se vor opune. Cu toate acestea, mai presus de glasurile persecutorilor, ale ateilor şi ale necredincioşilor putem auzi încă glasul lui Toma exclamând: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Pr. A.Coniaris)



Duminica, 11 Aprilie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30

Cuvantul Saptamanii

IPS Mitropolit Teofan: Despre Inviere

"Aceasta este semnificatia Învierii: constientizarea omului că Sfintele Pasti sunt mult mai mult decât aducerea aminte despre un eveniment trecut. Învierea lui Hristos nu este numai ceva petrecut în istorie; este ceva actual si esential ce se petrece cu noi, în situatia noastră concretă, Hristos este începătura învierii noastre din moartea tristetii, a singurătătii, a confuziei lăuntrice. Cel pătruns de taina Învierii în fibra cea mai adâncă a sufletului nu poate fi nici trist, nici singur, nici cuprins de deznădejde. Acum toate s-au umplut de lumină, rostim în noaptea de Pasti, si cerul, si pământul, si cele de dedesubt. În sufletul omului cuprins de lumina Învierii lui Hristos are loc omorârea mortii, sfărâmarea iadului si începătura unei alte vieti, vesnice. Este viata cea nouă, care cu aproape două mii de ani în urmă a răsărit din mormânt, ne-a fost dăruită nouă, tuturor celor ce credem în Hristos.

Viata lui Hristos Cel mort si înviat curge prin venele crestinului altoit pe trupul Bisericii. Chiar dacă trăieste în lume, fiind adesea cuprins de nelinistea care defineste lumea, crestinul nu se lasă doborât. El îl are pe Hristos în Care trăieste, se miscă si există. Când văd că Hristos a biruit moartea, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, nu mă mai tem, nu-mi mai este frică de război, nu mai privesc către neputinta mea, ci iau în minte nebiruita putere a Celui ce-mi va ajuta".

Sursa:

http://www.mmb.ro/ro/comunicate/scrisoarea_pastorala_la_sarbatoarea_invierii_domnului.html

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Parintele Teofil Paraian, intr-un interviu cu Sabin Voda din 1998, talcuind randuielile Saptamanii Patimilor Mantuitorului:

"Credinciosii în această săptămână sunt cu mai multă grijă în ceea ce priveste rânduiala Postului, sunt cu mai multă luare aminte la slujbele dumnezeiesti care se fac în mod deosebit în această săptămână, slujbe mai lungi, slujbe mai adânci parcă decât în altă vreme, slujbe mai angajante pentru credinciosii care iau parte la ele, în dorinta de a-si aduce iubirea si recunostinta lor fată de Mântuitorul care pentru noi si pentru a noastră mântuire s-a răstignit în vremea lui Pontiu Pilat si a pătimit si s-a îngropat, ca după aceea să urmeze Învierea cea de-a treia zi, propovăduită de Scripturi si prăznuită de noi la Sfintele Pasti. În primele zile ale Săptămânii Sfintelor Pătimiri ale Domnului Hristos este rânduit ca în Sfânta Biserică să se spună în chip de mărturisire si de rugăciune următorul text liturgic: "Cămara Ta Mântuitorule o văd împodobită si îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină si mă miluieste".

Intregul interviu pe site-ul Parintelui Nistea la adresa:
http://www.nistea.com/Intampin2.htm#Semnificatia%20zilelor%20din%20S%E3pt%E3m%E2na

Mai jos, doua inregistrari recente ale grupului Evloghia, cuprinzand cantari specifice Saptamanii Patimilor:



Iata, Mirele vine - Corul Evloghia pe video.crestinortodox.ro


Cand slavitii ucenici - Grupul Evloghia pe video.crestinortodox.ro

Postat de:
Parintele Constantin

Programul slujbelor religioase de la Mirfield

Frati si surori intru Domnul,

Mai jos puteti gasi programul slujbelor religioase de la Mirfield, pentru perioada ramasa din Post. De asemenea, veti gasi si programul din Saptamana Patimilor si cea Luminata.

Joi, 1 Aprilie
10:00 – 14:00  Liturghie Vesperala (a Sfantului Vasile Cel Mare)
18:00 si 21:00 Utrenia Vinerii celei Mari (Denia celor 12 Evanghelii)

Vineri, 2 Aprilie
10:00 – 14:00  Ceasurile Imparatesti si Vecernia
18:00 - 21:00  Utrenia Sambetei celei Mari (Denia Prohodului)

Sambata, 3 Aprilie
10:00 – 14:00  Ceasurile & Liturghie Vesperala (a Sfantului Vasile Cel Mare)
19:30 - 22:30  Slujba Invierii

Duminica, 4 Aprilile (Invierea Domnului)
10:00 – 12:00  Sfanta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur
12:00 - 15:00  Agapa (Masa de Paste)
15:00 - 16:00  Vecernia (a doua Inviere)

Luni, 5 Aprilie
10:00 –13:30  Utrenia & Sfanta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur
18:00 - 19:00  Vecernie

Marti, 6 Aprilie
10:00 –13:30  Utrenia & Sfanta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur

Domnul sa ne intareasca sa petrecem timpul ramas din Post cu nadejde si putere.

In Hristos,

Parintele Constantin

Slujbele de Pasti la Mirfield - va rugam cititi cu atentie!

Iubiti credinciosi,


Dupa cum ati aflat din mesajul Parintelui Constantin, comunitatea romaneasca „Sfantul Macarie Cel Mare” din nordul Angliei, va adreseaza invitatia de a participa, incepand de Joi 1 Aprilie, la slujbele bisericesti care vor fi oficiate in biserica de la demisol din incinta comunitatii anglicane „House of the Resurrection” din Mirfield. Programul liturgic din aceasta perioada a fost deja postat pe site-ul parohiei noastre si il puteti gasi la adresa: www.sfmacarie.org la rubrica ANUNTURI.

Postul pe care il vom duce la bun sfarsit dupa a noastra putere si cu mila Domnului Cel Rastignit si Inviat, se va incheia imediat dupa slujba Sfintei Liturghii de duminica, 4 Aprilie.

Dupa Sf. Liturghie, intre orele 12:00 si 15:00, vom organiza o agapa, prilej sa ciocnim oua rosii, sa ne bucuram de mancaruri traditionale romanesti - pasca, cozonac si tot ceea ce vom pregati fiecare dintre noi – in incercarea noastra de a ne bucura impreuna la cea mai mare sarbatoare de peste an. Ca de fiecare data, Consiliul Parohial va asigura sala in care se va desfasura agapa si bautura.

Va retinem atentia cu cateva amanunte de ordin organizatoric:

1. Vineri seara la Denia Prohodului si sambata seara, in noaptea Sfintei Invieri, vom asigura cartoane pentru lumanari, in incercarea de a impiedica scurgerea cerii de la lumanari pe covoare si parchet intr-un loc care nu ne apartine, dar pe care il inchiriem pentru slujbele de peste an. Cartoanele se vor gasi langa standul de lumanari .
Prezenta copiilor este o bucurie la asa o Sfanta si Dumnezeiasca sarbatoare ; adresam in acelasi timp o mare rugaminte parintilor sa acorde o atentie deosebita celor mici mai ales in momentele de iesire / intrare in sfanta biserica sau cand credinciosii sunt chemati sa ia lumina. Din dorinta de a evita orice accident sau incident neplacut, recomandam copiilor cu varsta pana la 8 ani sa nu aprinda sau sa foloseasca lumanari individual.

2. Cei care doresc sa contribuie cu preparate culinare la agapa de duminica, sunt bineveniti sa le aduca in sala recent inaugurata a Colegiului Invierii de la Mirfield, dupa Sf. Liturghie. Detaliile despre locatia salii vor fi comunicate la sfarsitul slujbei. Accesul in sala Colegiului nu ne va fi permis mai inainte de ora stabilita (12:00), asa ca va rugam sa aranjati preparatele direct pe platouri / farfurii, mai ales ca cel mai probabil nu vom avea access la facilitatile bucatariei Colegiului.

3. Avand in vedere faptul ca incinta, biserica si celelalte facilitati nu ne apartin, va rugam sa cititi cu atentie si sa respectati mesajele plasate in diferite locatii (de exemplu afise plasate pe diferite usi la care accesul nu este permis).

4. Sala in care se va asigura agapa este inchiriata intre 12:00 si 15:00. Va rugam sa ne ajutati in efortul de a elibera sala inainte de aceasta ora, curata si aranjata asa cum am gasit-o.

Detalii legate de locatia bisericii noastre in Mirfield le gasiti la link-ul: www.sfmacarie.org, cu precizarea ca intrarea se face pe poarta de la baza dealului, (atentie la senzorii de proximitate care deschid automat poarta pentru masini). Sunt posibilitati de parcare (in interior, iar daca nu mai sunt locuri in cele 2 parcari, atunci pe strazi unde se poate parca fara probleme). Biserica se afla la demisolul bisericii mari.

Cu speranta ca ne vom ruga si bucura impreuna in ziua cea mai sfanta de peste an, va asteptam cu drag la Mirfield!


Comitetul de organizare,


Parohia “Sf Macarie cel Mare”, Mirfield

Cuvantul Saptamanii

Ierom Savatie: Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul Tau!

Cuvantul liber al celei care avea sa devina Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii este DA-ul, AMIN-ul omului prin care acesta L-a lasat pe Dumnezeu sa-i lucreze mantuirea. In cuvantul cu rezonanta vesnica al Preacuratei sta principiul fundamental al legaturii sanatoase si mantuitoare a omului cu Facatorul lui. Nevointa de intrare a mintii si a inimii noastre in duhul ascultarii de Cuvantul lui Dumnezeu si ravna pentru a nu iesi din gandul Sau si din voia Sa reprezinta nimic altceva decat ROSTUL implinit al existentei noastre ca “musafiri” ai acestui pamant si acestei vieti foarte scurte. Asa cum spunea foarte direct parintele Rafail Noica, mantuirea noastra se “joaca” in pendularea noastra de aici – prin alegerile si deciziile noastre – intre Rai si Iad, unde Raiul este reprezentat de trairea noastra in duhul rugaciunii: “Faca-Se voia Ta!”, iar Iadul nefiind altceva decat momentul in care Dumnezeu ne zice noua: “Faca-se voia ta.

...Sa nu te temi atunci cand nu ti se indeplinesc rugaciunile, dar sa te temi atunci cand ti s-a indeplinit o rugaciune. Pentru ca va trebui sa duci la bun sfarsit ceea ce ai fagaduit sa faci. (…) Iata, ai primit? Teme-te de acum inainte! Ce faci acuma? Dumnezeu ti-a aratat incredere si ti-o dat. Na, poftim: fa! E ca si cum ai facut – nu vreau sa fac o comparatie nepotrivita – un imprumut la banca fara sa te gandesti de unde o sa-l dai inapoi, fara sa ai niciun venit, dar sa cheltuiesti… Nu pentru ca Dumnezeu ar cere ceva, dar asa, ca atitudine. Sa ne temem atunci cand am primit! Vom fi responsabili de darul asta. Cui mult i se da, mult i se cere...

Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/27/fie-mie-dupa-cuvantul-tau-doamne/

Postat de:
Parintele Constantin

Începem de acasă

“…Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi…” Marcu 10,32-45; Luca 7,36-50








Începem de acasă

Nu trebuie să ne părăsim casele şi să mergem departe de tot pentru a fi slujitori ai lui Hristos asemenea Cardinalului Leger sau dr. Tom Dooley sau dr. Schweitzer. Putem să fim slujitori ai lui Hristos începând de acasă. Putem fi servitorul partenerului nostru de căsnicie. Câte căsătorii nu au fost ruinate de dorinţa

de a porunci în loc de a asculta,

de a fi iubit în loc de a iubi,

de a fi servit în loc de a sluji,

de a fi înţeles în loc de a înţelege.

Când de diferite ar fi căsătoriile dacă ne-am ghida după cuvintele lui Hristos: “Care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă”.

Ce schimbare dramatică ar aduce adoptarea statutului de slujitor în relaţiile noastre cu copiii!

Câţi tineri nu au ajuns rebeli pentru că în copilărie au trăit sub dictatura unui părinte? A unui părinte care nu ştia decât să latre comenzi, să se comporte ca un avocat, să ceară ascultare în virtutea faptului că este tată sau mamă.

Dar oare părinţii sunt “cei mari” datorită poziţiei lor în familie, sau aceasta ar trebui să depindă

de disponibilitatea lor de a-şi sluji copiii,

de a le da un exemplu demn de respect,

de a-şi petrece timpul cu ei,

de a se juca cu ei,

de a se ruga cu ei,

de a vorbi cu ei,

de a-i asculta,

de a discuta,

de a-i înţelege?

“Care va vrea să fie întâi între voi (inclusiv tu, soţule/soţie, sau tu, părinte), să fie tuturor slugă.” (Pr.A.Coniaris)

Duminica a cincea din Sfântul şi Marele Post al Paştilor este numită şi Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, pentru că această sfântă cuvioasă, deşi este pomenită în ziua de l aprilie, este prăznuită şi în Duminica aceasta, ea fiind o icoană sau o pildă a pocăinţei şi a ridicării duhovniceşti a omului prin smerenie şi prin post.

Ca şi Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca ne pregăteşte să înaintăm duhovniceşte spre Sâmbăta lui Lazăr, Duminica Floriilor şi Săptămâna Sfintelor Patimi ale Domnului, pentru a intra apoi în lumina şi bucuria Sfintelor Paşti.                                          PF Daniel Ciobotea

Duminica, 21 martie, programul se desfasoara asa :

09:30 - 10:00 Spovedanii

10:30 – 13:30 Utrenia & Sfanta Liturghie a Sf. Vasile Cel Mare

14:00 - 17:00 Spovedanii

Schedule of Services

Dear Brothers and Sisters in Christ,

For the remaining part of the Lent, as well as for the Passion's Week and Bright Week, our service schedule is as shown below:

Sunday, 21th March
09:30 - 10:00 Confessions
10:30 – 13:30 Matin & Divine Liturgy of Saint Basil The Great
14:00 - 17:00 Confessions

Saturday, 27th March (Lazarus Saturday)
19:30 – 20:45 Vesper & Artoklasia
20:45 - 22:00 Confessions

Sunday, 28th March (Palm Sunday)
09:30 - 10:00 Confessions
10:30 – 13:30 Matin & Divine Liturgy of Saint Basil The Great
14:00 - 17:00 Confessions

Thursday, 1st April
10:00 – 14:00 Vesperal Liturgy of Saint Basil the Great
18:00 si 21:00 The Mating of Great Friday & the Service of the 12 Gospels

Friday, 2nd April
10:00 – 14:00 Royal Hours and Vesper
18:00 - 21:00 The Mating of Great Saturday & Lord’s Burial Service

Saturday, 3rd April
10:00 – 14:00 Hours & Vesperal Liturgy of Saint Basil the Great
19:30 - 22:30 Resurrection Service

Sunday, 4th April (Lord’s Resurrection)
10:00 – 12:00 Divine Liturgy of Saint John Chrysostom
12:00 – 15:00 Agapa (Easter Common Meal)
15:00 - 16:00 Vesper

Monday, 5th April
10:00 –13:30 Matin & Divine Liturgy of Saint John Chrysostom
18:00 - 19:00 Vesper

Tuesday, 6th April
10:00 –13:30 Matin & Divine Liturgy of Saint John Chrysostom

My God grant us the strength to complete the remainder of the Lent.

In Christ,

Fr Constantin

Cuvantul Saptamanii

Cuvant din Pateric, despre pocainta:

Un frate îl întrebă pe avva Pimen:
– Am făcut păcat mare şi vreau să mă pocăiesc trei ani.
– E mult.
– Dar până-ntr-un an?
– E mult.
Cei de faţă ziseră:
– Până în patruzeci de zile?
– E mult. Apoi adăugă: eu aşa spun, dacă din toată inima se pocăieşte omul, şi nu păcătuieşte mai departe, şi în trei zile îl primeşte Dumnezeu.

Sursa: Patericul Egiptean, slova P - Despre Ava Pimen.

Postat de:
Parintele Constantin

Scara

“…Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe…”

Sfântul Ioan Scărarul, dascăl al rugăciunii şi al pocăinţei

Duminica a IV-a din Sfântul şi Marele Post al Paştilor este unită cu pomenirea Sfântului Ioan Scărarul. Acesta a trecut la Domnul în anul 649, trăind în ultima parte a secolului al VI-lea şi prima parte a secolului al VII-lea.

Sfântul Ioan Scărarul a fost un dascăl al rugăciunii, al ostenelilor, al nevoinţei şi al pocăinţei. În cartea sa numită Scara virtuţilor sau Scara Paradisului ne arată cum trebuie să ne eliberăm de patimi şi să dobândim virtuţile, iar smerenia şi iubirea sunt virtuţile cele mai mari pe care el le descrie în cartea sa. Sfântul Ioan Scărarul, ca dascăl al virtuţilor dobândite prin credinţă puternică, prin post şi rugăciune, este un dascăl al întregii creştinătăţi. Cartea lui, Scara, a fost citită ca un manual de viaţă duhovnicească secole de-a rândul, în mediul monahal. Şi astăzi, în unele mănăstiri, este citită mai cu seamă în perioada postului. În cuvinte simple, dar cu un conţinut foarte adânc, Sfântul Ioan Scărarul ne arată lupta duhovnicească din suflet, din minte şi din inimă a celui care se străduieşte să urce spre Dumnezeu prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti, prin curăţirea de patimi. Sfântul Ioan Scărarul este numit în cântările acestei duminici el însuşi “scară a virtuţilor”, “lauda monahilor”, “luminător şi călăuzitor pe drumul mântuirii”.

Pocăinţa, smerenia, lacrimile, toate nevoinţele de care se face pomenire în Scara Sfântului Ioan au ca scop curăţirea noastră de patimi şi creşterea noastră în virtuţi. Aceste virtuţi sunt adunate în suflet ca flori de lumină pentru a le oferi Mântuitorului Iisus Hristos în lumina Sfintelor Paşti. Sfântul Ioan Scărarul, dascăl al rugăciunii, al postirii, al pocăinţei, este nu numai lăudat în cântările Utreniei acestei duminici, ci este şi chemat să se roage pentru noi. El e nu numai un model, o icoană duhovnicească, ci şi un rugător pentru noi. De aceea, noi îl rugăm pe Sfântul Ioan Scărarul să ne ajute să simţim puterea lui Hristos Care l-a vindecat pe copilul demonizat îndrăcit şi să vindece sufletele şi trupurile noastre de toată patima, de toată ispita, de toată nevoia şi să ne dăruiască bucuria vindecării pe care a simţit-o tatăl copilului vindecat şi copilul însuşi, spre salva lui Dumnezeu şi mântuirea noastră. Amin. ( PF Daniel Ciobotea)

Duminica, 14 martie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Mitropolitul Antonie Plamadeala*: Iertarea

„Te manii pe cel care iti face rau. Mai alespe cel care te vorbeste de rau. Te superi. Suferi. Suferi de o durere adanca a sufletului, mai mare decat orice durere a trupului. Te superi indeosebi cand o face pe nedreptate. Cand inventeaza. Mai ales cand te judeca asa, cu nedreptate, suferinta ta atinge culmi care cheama razbunarea. Si cand te judeca pe dreptate, te superi. Ai dori sa te ierte. Nimeni nu este bucuros de greselile pe care le-a facut. Le-ar dori uitate. Aceasta dorinta este aproape intotdeauna semn de parere de rau, de cainta. Si te doare profund, te arde, te mistuie, cand nu ti se primeste cainta. Poate ca de aceea Mantuitorul ne sfatuieste sa iertam si noi pe cei care ne fac rau, poate ca si lor le va parea rau. Sigur ca le va parea rau. Sa iertam si noi raul pe care ni-l fac, asa cum am dori sa ni se ierte si noua greselile noastre. Sa iertam, adica, mai ales pe cei care cu nedreptate ne fac rau, pe cei care ne ruineaza prestigiul cu evidenta rea-credinta, pe cei care ne calomniaza, pe cei care ne insulta. Pe cei care ne judeca pe dreptate, sa-i consideram unelte ale judecatii lui Dumnezeu, care, pedepsindu-ne acum, nu ne va mai pedepsi dincolo, la Marea Judecata.

Si sa ne rugam pentru cei care se fac unelte ale pedepsei lui Dumnezeu, din rautatea lor. Sa ne rugam sa nu vina si asupra lor judecata si plata. Mai ales de razbunare sa ne departam. Sa stie cei care ne fac rau cu dreptate sau cu nedreptate, ca nu ne vom razbuna. Sa nu se teama de noi. Si, daca se poate, sa nu zicem nici macar vorba biblica: „A Domnului este razbunarea”, caci, daca o zicem, se cheama ca tot n-am iertat...”.

*Fost mitropolit al Ardealului, intre 1982 - 2005.

Sursa:

Antonie Plamadeala, Cuvinte Duhovnicesti, Sibiu, 2000, pag. 42.

Postat de:

Parintele Constantin

Oamenii “plus”

« …Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa… » Marcu 8,34-38;9,1




Oamenii “plus”

Există două feluri de oameni – oamenii plus şi oamenii minus. Aceia al căror simbol este semnul minus nu adaugă niciodată fericire cuiva. Mai degrabă o iau. Când pleacă din compania ta, te simţi mai sărac în credinţă, mai sărac în iubire, mai sărac în speranţă. Mulţumim lui Dumnezeu însă că mai există un grup – poporul lui Dumnezeu -, oamenii Crucii, cei care trăiesc credinţa în Fiul lui Dumnezeu: oamenii plus. Biblia îi numeşte “sarea pământului”, “lumina lumii” şi “mireasma lui Hristos”. Ei adaugă vieţii: curaj, credinţă, iubire, speranţă, pace, bucurie.


Astăzi, în sărbătoarea adorării Sfintei Cruci, privind la marele semn plus al lui Dumnezeu, frumos împodobit cu flori, să ne amintim că:
1. Omul nu trebuie să fie singur în problemele şi necazurile lui. El poate avea marele plus al prezenţei lui Dumnezeu, al iubirii şi grijii Sale.
2. Omul păcătos plus Dumnezeu egal iertare.
3. Omul confuz plus Hristos egal nou scop, nou sens, o persoană total nouă.
4. Omul copleşit de vină plus Hristos egal “pacea lui Dumnezeu care depăşeşte întreaga raţiune”.
5. Omul pe moarte plus credinţa în Hristos egal viaţa eternă cu Dumnezeu în ceruri.
6. Omul slab plus Hristos egal putere. “Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte” (Filipeni 4,13).
7. Omul disperat plus Hristos egal speranţă, o speranţă ce spune: “Nu trebuie să rămâi în starea în care eşti. Tu, aşa cum eşti, plus puterea răscumpărătoare a lui Dumnezeu, egal persoana care doreşti să fii, persoana despre care Dumnezeu poate să spună într-o zi: Acesta este preaiubitul Meu fiu sau preaiubita Mea fiică, în care am binevoit.”                           (Pr. A.Coniaris)



Duminica, 7 martie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

Parintele Rafail Noica despre post, iertare si vocatie

Postul. Ce este postul? Postul, ca orice infranare de la cele ale lumii acesteia, de la cele ale vietii biologice, este parte dintr-o nevointa omeneasca prin care micsoram putin partasia noastra cu materia, cu biologia. E o taina in om, unde, imputinandu-se puterea acestei biologii grosolane, se poate da mai mult liber-frau duhului sa-si exprime ale sale.


Aceasta constientizare poate sa mearga foarte departe, pana la acele nevointe precum le canta Troparele pentru sfinti cuviosi, “nevointe mai presus de fire”. Dar, deocamdata, nevointe pe masura puterii noastre firesti, desi postul nu este post in sensul adevarat al cuvantului – cum a postit Moisi, cum a postit Ilie, cum a postit Mantuitorul, patruzeci de zile nemancand nimic. Si au postit si Parintii nostri din scoala filocalica, ca sa-i zicem asa, de cand cu Antonie cel Mare, ba poate si inainte. Au postit si patruzeci de zile si, zic in Patericul Egiptean, si saizeci de zile (si au socotit ca totusi patruzeci de zile este masura omului cum a aratat-o Hristos, Dumnezeu cel intrupat). Dar ce numim noi post este un prim pas, accesibil tuturor.


Textul intreg la:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/12/16/parintele-rafail-noica-despre-subtirimea-si-vulnerabilitatea-iubirii-lui-dumnezeu-pentru-noi-de-ce-postim-de-ce-sa-iertam-care-ne-e-vocatia/

Ortodoxia=Smerenie+Dragoste

Ortodoxia=Smerenie+Dragoste,

Parintele Mihail, Sf Manastire Antim, Bucuresti

Ne trebuie, e drept, multă înțelepciune, multă răbdare și gingășie ca să-L mărturisim pe Hristos, fără agresivitate, fără aroganță, fără îndârjire. Să fim creștini adevărați, smeriți și iubitori. Dar pe cât de râvnitori suntem când ne rugăm pentru noi, la fel de râvnitori se cade să fim când ne rugăm pentru ceilalți. Pentru că Însuși Dumnezeu-Tatăl nostru iubitor ”voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). Să ne rugăm și noi împreună cu Sfântul Siluan Athonitul:

Așa cum ai dat Apostolilor Tăi pe Duhul Sfânt

și ei Te-au cunoscut pe Tine,

așa, Doamne Iisuse Hristoase, dă tuturor oamenilor

să Te cunoască pe Tine

prin Duhul Tău cel Sfânt. Amin.

Textul intreg la http://patermihail.wordpress.com/category/parin%C8%9Bi-ai-bisericii/parintele-mihail/

Să dai ce ai mai bun din tine

“…Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului…”

Platon spunea o poveste despre un tânăr păstor care găsise un inel ce îl făcea invizibil. Acesta i-a oferit ocazia să facă ce dorea el, fără să fie văzut. Înainte să găsească inelul, tânărul era unul drept şi bun. Dar când a scăpat de sub privirile celor din jur, a devenit lipsit de scrupule şi lacom. Este cu siguranţă un lucru bun să trăim cu ochii semenilor aţintiţi asupra noastră. De fapt, când oamenii îşi părăsesc casa şi merg în locuri străine, unde nimeni nu îi cunoaşte, au tendinţa să facă lucruri pe care nu le fac de obicei.

În romanul “Roba” al lui Lloyd C. Douglas, Marcellus îl întreabă pe Justus, “Unde crezi că a mers Iisus?” Justus a răspuns: “Nu ştiu, prietene, decât că El trăieşte, şi mă aştept mereu să îl văd. Uneori îi simt prezenţa de parcă ar fi lângă mine. Aceasta te păstrează onest. Nu simţi imboldul de a înşela pe cineva, de a minţi pe cineva, de a răni pe cineva, atunci când ştii că Iisus se află lângă tine.” Marcellus i-a spus atunci: “Cred că trebuie să fie foarte neconfortabil să te simţi mereu urmărit de o prezenţă invizibilă.”

“Nu şi dacă prezenţa aceasta te apără pe tine de tine, Marcellus.

Este o mare bucurie să ai pe cineva lângă tine, care să te facă să dai ce ai mai bun din tine.”(Pr. Coniaris)

Duminica, 21 februarie, a Ortodoxiei, VA FI SLUJBA LA Mirfield.

Cuvantul Saptamanii

Pr. Alexander Schmemann:

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul

Dintre toate cântările şi rugăciunile din timpul Postului, o singură scurtă rugăciune poate fi considerată rugăciunea specifică a acestuia. Tradiţia o atribuie unui mare învăţător al vieţii duhovniceşti - Sfântul Efrem Sirul, praznuit pe 28 ianuarie:

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Această rugăciune este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de Luni până Vineri (nu şi Sâmbetele şi Duminicile), căci, după cum vom vedea mai târziu, slujbele acestor zile nu urmează celor săvârşite de obicei în timpul Postului Mare.

La prima citire o metanie urmează fiecărei cereri. Apoi facem cu toţii douăsprezece închinăciuni, spunând: „Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul!” întreaga rugăciune este repetată cu o singură metanie la sfârşit. De ce ocupă un loc aşa de important această scurtă şi simplă rugăciune în slujbele de Post? Pentru că recapitulează într-un mod unic toate elementele pozitive şi negative ale pocăinţei şi constituie, să spunem aşa, o „verificare” pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului. Acestea au ca scop mai întâi eliberarea noastră de câteva boli duhovniceşti fundamentale, ce ne modelează viaţa şi fac practic imposibilă chiar încercarea de a ne întoarce noi înşine către Dumnezeu.

Textul intreg la:

http://www.nistea.com/postul-mare/rugaciuniea-sfantului-efrem-sirul.htm

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Pr. Alexander Schmemann:
Semnificatia duminicii izgonirii lui Adam din rai

“… In cele din urma vine ultima zi, numita de obicei Duminica Iertarii, dar al carei nume liturgic trebuie de asemenea mentionat: <<Izgonirea lui Adam din Rai>>. Aceasta denumire totalizeaza, intr-adevar, intreaga pregatire pentru Post. Acum stim, ca omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoasterea lui Dumnezeu si pentru comuniunea harica cu El. Pacatul omului l-a lipsit pe om de acea viata binecuvantata, iar existenta lui pe pamant s-a transformat intr-un exil. Hristos, Mantuitorul lumii, deschide usa raiului celui ce-L urmeaza, iar Biserica, prin dezvaluirea frumusetii Imparatiei lui Dumnezeu in viata noastra, un pelerinaj catre patria noastra cereasca.

Postul este eliberarea de sub robia noastra fata de pacat, din temnita <<acestei lumi>>. Iar pericopa evanghelica a acestei ultime Duminici (Matei VI, 14-21) stabileste conditiile acestei eliberari. Prima este postirea – refuzul de a accepta dorintele si indemnurile firii noastre decazute ca fiind normale, efortul de a ne descatusa din stapanirea carnii asupra duhului. Pentru a fi eficace, totusi, postul nostru nu trebuie sa fie fariseic, nu trebuie sa ne “falim” cu aceasta. Nu trebuie “sa ne aratam oamenilor ca postim, ci Tatalui nostru Care este in ascuns“. Cea de-a doua conditie este iertarea – “ca de veti ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc“. Biruinta pacatului, principalul semn al stapanirii sale asupra lumii este dispersarea, izolarea, ura. Asadar, prima incercare de a sparge aceasta fortareata a pacatului este iertarea: reintoarcerea la unitate, la solidaritate, la iubire. A ierta inseamna a pune intre mine si “vrajmasul” meu iertarea lui Dumnezeu Insusi. A ierta este depasirea “punctului mort” in relatiile umane si raportarea lor la Hristos. Iertarea este “crapatura” Imparatiei ceresti deschisa catre aceasta lume pacatoasa si decazuta”.

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/09/izgoniti-si-totusi-reprimiti-in-rai-cand-ma-necajesc-degrab-ma-auzi/

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Postul Mare: Cum ne invita Biserica sa-l tinem?

Biserica Ortodoxă propune credincioşilor ei să întâmpine Paştile – sărbătoare a sărbătorilor şi moment de maximă bucurie – printr-o destul de lungă perioadă de reculegere şi post.
Se întâmplă multe lucruri foarte specifice, unice şi minunate, în aceste câteva săptămâni ale Postului Mare:

1. Muzica din biserică se cântă pe tonuri mai triste şi mai tânguitoare;

2. Cântările şi imnele amintesc cu deosebire căderea noastră (dar şi putinţa de a ne ridica, cu ajutorul lui Dumnezeu) şi slăbiciunea firii noastre (dar, iarăşi, şi putinţa de a depăşi acestea cu harul lui Dumnezeu);

3. Slujbele sunt mai lungi şi mai dese şi cuprind rugăciuni şi ritualuri unice, cum ar fi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite;

4. Veşmintele preoţilor şi odoarele în care este înveşmântată biserica sunt de culoare închisă (neagră sau violet/purpuriu închis, de obicei);

5. Postul de bucate şi abstinenţă în viaţa sexuală, precum şi reducerea privitului la televizor (de exemplu), sunt o invitaţie de a investi, mai mult decât de obicei, energia noastră fizică în cele spirituale, prin transformarea şi transfigurarea ei (din dragostea fizică faţă de partener în dragostea spirituală către tot aproapele), prin milostenie (din banii ce ar trebui să ne rămână în plus de pe urma postului), prin lecturi din Biblie şi alte cărţi duhovniceşti (din timpul rămas prin faptul că ne uităm mai puţin le televizor, bunăoară) etc.

Toate acestea creează deci o întreagă atmosferă în viaţa noastră – tot aşa după cum dacă avem invitaţi acasă creăm atmosfera dorită punând o anumită muzică, aprinzând lumânări etc. –, atmosferă care să ne conducă la o stare sufletească pe care Biserica o consideră de mare folos: tristeţea radioasă (sau "strălucitoare", sau "luminoasă").
Sintagma aceasta – tristeţe radioasă (strălucitoare/luminoasă) – simplă şi frumoasă şi profundă în acelaşi timp: ea spune că, pe de o parte, suntem trişti, pentru că vedem toată slăbiciunea noastră, deasa noastră aplecare către rău, păcătoşenia noastră; pe de altă parte, însă, ştim că Dumnezeul nostru este Iubire şi că este un Dumnezeu înţelegător, milostiv şi iubitor de oameni, care vrea mântuirea, iar nu pierzarea noastră, şi care pentru asta S-a făcut om şi a pătimit pentru noi, şi încă pătimeşte, pentru fiecare dintre noi, până la sfârşitul timpurilor. Şi asta ne dă nădejde, asta transfigurează tristeţea noastră, o penetrează de lumina Domnului, cu Care împreună-călătorim pe calea spre înviere.

Sursa:

http://ro.orthodoxwiki.org/Postul_mare

Postat de:

Parintele Constantin

Ne asteapta si ne cheama

Si, sculându-se, a venit la tatal sau. Si înca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergând, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.



Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si înaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.                       Ev. Luca 15, 11-32






Să ne întoarcem la Tatăl ceresc care ne-a zidit.


Dumnezeu ne aşteaptă în pragul bisericilor.


Să venim cît avem vreme, că ne aşteaptă şi ne cheamă.


Şi căzînd înaintea Lui, să zicem cu căinţă şi lacrimi:


"Iată, am greşit la cer şi înaintea Ta.


Am rătăcit pe căile păcatului.


Ne-am depărtat de Tine şi de biserica Ta.


Am căzut în cumplite fărădelegi.


Acum ne căim, ne pare rău, ne temem de veşnica osîndă care ne aşteaptă, că nu mai suntem vrednici să ne numim fiii tăi.


Ci primeşte-ne înapoi ca pe cei mai de pe urmă robi ai Tăi!" Amin.                                                           (Pr.Cleopa)






Duminica, 31 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Olivier Clement*: A marturisi intr-o societate secularizata

Într-o societate modernã, secularizatã, Biserica, sau mai degrabã, în Occident, Bisericile au a-si gãsi un loc. Nu este un loc dominant. Dar asta nu vrea sã zicã totusi cã ar fi un loc marginal, un ghetto de fricã si de orgoliu, într-o parte a culturii si a vietii comune. Biserica, Bisericile au datoria de a se situa, fãrã teamã si fãrã orgoliu, într-un anume vis-a-vis în raport cu aceastã societate - cu certitudinea cã aceasta are nevoie de credinciosi spre a exista, cãci "Biserica este inima lumii, chiar dacã lumea nu-si cunoaste inima", pentru a-l cita pe mitropolitul George Khodr **. Este exact situatia pe care o revendicau apologetii secolelor al II-lea si al III-lea în raport cu Statul roman. Acest parteneriat profetic va fi când polemic - cu riscul martiriului -, când inspirator, constituind el însusi un aspect de explorat a divino-umanitãtii.

*Teolog ortodox francez (1921-2009) profesor la Institutul St Serghie, Paris.

** Mitropolitul George Khodr s-a nascut la6 iulie 1923 la Tripoli, arhiepiscop de Byblos, Botris si Muntele Libanului, a inspirat renasterea Bisericii Ortodoxe in Liban si Siria.

Textul intreg la:

http://www.nistea.com/secular.html

Sporirea duhovniceasca

“…Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri sau ca şi acest vameş.“ Luca 18, 10-14











Greşeala noastră ca farisei, ca oameni dubli, nu e că vrem să mulţumim lui Dumnezeu şi enumerând faptele noastre bune, Dumnezeu ar fi scârbit de faptul că noi facem lucruri bune. Nu!
Lui îi place să îi spui faptele tale bune, alături de păcatele tale, dar să recunoşti că aceste fapte bune le-ai făcut cu harul Său.
Cum să nu îi placă lui Dumnezeu rugăciunea de mulţumire?!
Cum să nu Îi placă lui Dumnezeu mulţumiri ca acestea: Doamne, Dumnezeul meu, Îţi mulţumesc că mi-ai dat mie păcătosului să trec cu bine examenul acesta sau această stare de boală, în care mi-am văzut adâncul neputinţei mele şi am văzut că numai Tu m-ai ajutat să trec prin ele.


Însă Lui nu îi place să vii în faţa Sa cu sentimentul, cu starea de spirit că i-ai spune lucruri pe care nu le ştie.


Sau să vii în faţa Sa cu sentimentul că faptele tale te îndreptăţesc să condamni pe un altul, păcătos sau Sfânt.


Starea noastră de dreptate, de sfinţenie, nu ne dă dreptul să deznădăjduim pe fratele nostru, să-l calomniem sau să îl ironizăm.


Sporirea duhovnicească nu este un motiv de a ne crede speciali în faţa altora, ci este o datorie de conştiinţă care ne face să ne simţim mereu datori la a face bine, decât să îndatorăm pe alţii la a ne ridica statui.


Cu cât sunt mai adânc în viaţa mea cu Dumnezeu cu atât trebuie să mă comport mai delicat cu confraţii mei, pentru că adâncirea mea în sfinţenie mă face să văd şi mai complex, şi mai adânc, starea mea de neputinţă, păcătoşenia mea.                                     sursa





Duminica, 24 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

19 Ianuarie, Sf. Macarie Cel Mare: Despre iubirea omului...

Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale: mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui fratii: ce este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat? Si le-a zis lor batranul: cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim necuratia lui.

(Din Patericul Egiptean)

Postat de:

Parintele Constantin

Reminder: Invitatie Hram 2010 - Mirfield

Dragi Credinciosi,

În luna ianuarie a fiecărui an, comunitatea noastra din nordul Angliei îsi sărbătoreste hramul, prilej de bucurie si de împreună-rugăciune pentru noi toti. Anul acesta îl vom avea iarăsi alături de noi pe Înaltpreasfintitul Părinte Iosif, Mitropolitul Român pentru Europa Occidentală si Meridională , care va sluji, împreuna cu un sobor de preoti si diaconi:

• Vecernia cea Mare, în ziua de sâmbată, 16 ianuarie 2010 (orele 19:00);
• Utrenia si Sfânta Liturghie arhierească, în ziua de duminică, 17 ianuarie 2010 (orele 10:00).

După slujba din ziua de duminica, membrii parohiei noastre vor organiza o agapă unde vor fi servite mâncăruri traditionale românesti. Cei care doriti sa va spovediti, puteti veni la biserica sambata, 16 ianuarie, intre orele 16:00 - 18:30.

Cu nădejdea că veti putea participa la această sărbătoare, va asteptam cu drag la Mirfield!

Pr. Constantin

Cuvantul Saptamanii

Mitropolitul Kallistos Ware: Despre formarea teologica cea dupa Dumnezeu

Contrar a ceea ce comportamentul multor crestini ne-ar putea face sã credem, o gândire neclarã, greoaie si înceatã nu slujeste cu nimic Împãrãtiei lui Dumnezeu. Diavolul este cel care apreciazã confuzia si imprecizia; dimpotrivã, luciditatea, transparenta si limpezimea sunt marca Duhului Sfânt. Totusi, în teologie precizia si rigoarea intelectualã nu sunt niciodatã suficiente în ele însele. Ni se mai cere si o comuniune cu Dumnezeu, o iubire personalã de Dumnezeu. Act de rugãciune si de cult, adevãrata teologie este întotdeauna doxologicã. A face teologie, în sensul în care Pãrintii întelegeau aceastã expresie, nu înseamnã altceva decât a mãri pe Dumnezeu prin laude si rugãciune, devenind noi însine un imn viu de laudã lui Dumnezeu.

sursa: site-ul Parintelui Nistea, http://www.nistea.com/Kallistos_Ware_formarea_teol.htm


Postat de:
Parintele Constantin

Nu l-au înţeles. L-au respins

“...Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”.          Matei 4,12-17






Planeta vizitată


J. B. Phillips a scris o minunată povestire intitulată “Planeta vizitată”, în al doilea capitol al cărţii sale “Creştinismul Noului Testament”. Este povestea unui înger cu experienţă care îi arată unuia mai tânăr vastele galaxii ale cerului. În timpul acestui tur al universului, îngerul mai mare explică faptul că mica planetă, pe care celălalt o privea ca pe o “minge murdară de tenis”, era “planeta vizitată”. Cu mare pricepere, îngerul mai mare întoarce timpul înapoi şi spune:
“Acum priveşte, se va întâmpla ceva pe acea mică minge murdară”. Şi deodată a strălucit o lumină puternică. Îngerul mai mic a spus: “Acesta este vizita?” “Da, aceasta este vizita. S-a întâmplat atunci când Fiul Gloriei, marele nostru Prinţ, a mers pe pământ pentru a deveni om”. Imediat lumina s-a micşorat şi în scurt timp totul s-a întunecat. “Ce s-a întâmplat?”, a întrebat mirat micul înger. Cel mai mare i-a răspuns:
“Nu l-au înţeles. L-au respins. Şi astfel l-au omorât. Dar priveşte acum cu atenţie”. Dintr-odată a strălucit din nou o lumină, atât de puternică încât micul înger a fost aproape orbit, şi a spus: “Ce a fost aceasta?”
“Învierea. Vezi, El a înviat din morţi, şi s-a înălţat la cer. Astfel acum este aici în glorie.”
Îngerul mai mare a tăcut o clipă, şi apoi a continuat: “Priveşte acum cu atenţie, micule înger, şi vei vedea ceva interesant”.
O altă lumină a strălucit. “Aceasta a fost coborârea Spiritului Sfânt la Rusalii”, a spus el.
După strălucirea acelei lumini, alte lumini mai mici au început să apară peste tot pe acea mică minge. Îngerul mai mare a spus: “Aceea este Evanghelia dusă de martori în diferite părţi ale lumii. Acolo unde oamenii îl primesc pe Prinţul nostru ca Mântuitorul lor se aprind lumini”.
Îngerul mai mic a întrebat atunci: “Se vor uni toate luminile? Când vor deveni toate o mare lumină?” Îngerul cel mare i-a răspuns:
“Nu ne este dat nouă să ştim aceasta. Numai Tatăl ştie. Însă într-o zi, când Prinţul se va reîntoarce pe acea planetă, va deveni toată lumină, pentru totdeauna”. (Pr.A. Coniaris)


Duminica, 10 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Sf. Nicolae Velimirovici: Cuvant la Botezul Domnului

“Hristos a intrat in apa nu ca sa Se curateasca pe Sine, ci ca sa inece simbolic pe omul cel vechi. Prin supunerea Sa, El a reintregit in chip simbolic Potopul care a inecat lumea de pe vremea lui Noe si, de asemenea, inecarea lui Faraon si a armatei sale egiptene, in Marea Rosie. In Potopul care a cuprins intreaga lume, omenirea pacatoasa a fost inecata. In Marea Rosie, Faraon, vrajmasul Dumnezeului Celui viu, a fost inecat. Hristos a luat asupra Lui pacatele lumii. El a primit de bunavoie sa Se inece in locul omenirii pacatoase; El de bunavoie a luat asupra Lui soarta lui Faraon cel inecat, vrajmasul Dumnezeului Celui viu. El a ingaduit apei sa-I inghita trupul ca si cum ar fi fost ingropat in mormant. El a lasat apa sa curga o clipa peste El si apoi S-a ridicat si a iesit din apa. Prin aceasta, El a repetat acea lectie inspaimantatoare pe care a dat-o Dumnezeu oamenilor prin inecarea pacatosilor in vremea lui Noe si aceea a lui Faraon in Marea Rosie. Prin aceasta El, in chip vazut, dar tainuit, a spus ceea ce zice El mai tarziu in cuvinte catre fariseul Nicodim: “De nu se va naste cineva din nou, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Dar numai acela se poate naste din nou in aceasta viata care a murit pentru omul cel vechi; sau, cu alte cuvinte, cel in care omul cel vechi, pacatos, a murit"...

Textul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/01/05/botezul-domnului-si-botezul-nostru/

Postat de:

Parintele Constantin