Cuvantul Saptamanii

Mitropolitul Antonie Plamadeala*: Iertarea

„Te manii pe cel care iti face rau. Mai alespe cel care te vorbeste de rau. Te superi. Suferi. Suferi de o durere adanca a sufletului, mai mare decat orice durere a trupului. Te superi indeosebi cand o face pe nedreptate. Cand inventeaza. Mai ales cand te judeca asa, cu nedreptate, suferinta ta atinge culmi care cheama razbunarea. Si cand te judeca pe dreptate, te superi. Ai dori sa te ierte. Nimeni nu este bucuros de greselile pe care le-a facut. Le-ar dori uitate. Aceasta dorinta este aproape intotdeauna semn de parere de rau, de cainta. Si te doare profund, te arde, te mistuie, cand nu ti se primeste cainta. Poate ca de aceea Mantuitorul ne sfatuieste sa iertam si noi pe cei care ne fac rau, poate ca si lor le va parea rau. Sigur ca le va parea rau. Sa iertam si noi raul pe care ni-l fac, asa cum am dori sa ni se ierte si noua greselile noastre. Sa iertam, adica, mai ales pe cei care cu nedreptate ne fac rau, pe cei care ne ruineaza prestigiul cu evidenta rea-credinta, pe cei care ne calomniaza, pe cei care ne insulta. Pe cei care ne judeca pe dreptate, sa-i consideram unelte ale judecatii lui Dumnezeu, care, pedepsindu-ne acum, nu ne va mai pedepsi dincolo, la Marea Judecata.

Si sa ne rugam pentru cei care se fac unelte ale pedepsei lui Dumnezeu, din rautatea lor. Sa ne rugam sa nu vina si asupra lor judecata si plata. Mai ales de razbunare sa ne departam. Sa stie cei care ne fac rau cu dreptate sau cu nedreptate, ca nu ne vom razbuna. Sa nu se teama de noi. Si, daca se poate, sa nu zicem nici macar vorba biblica: „A Domnului este razbunarea”, caci, daca o zicem, se cheama ca tot n-am iertat...”.

*Fost mitropolit al Ardealului, intre 1982 - 2005.

Sursa:

Antonie Plamadeala, Cuvinte Duhovnicesti, Sibiu, 2000, pag. 42.

Postat de:

Parintele Constantin