Cuvantul Saptamanii

Patimirea Sfintilor: Sf. Ierarh Nectarie din Eghina, Mitropolitul Pentapolei

Mult l-au pizmuit, denigrat şi umilit pe Sf.Nectarie ierarhii Bisericii, fie că era vorba de înalt slujitorii din Alexandria (Egipt), fie de cei de la Atena. Dar numai un crestin induhovnicit poate transforma in cistig personal nedreptatile pe care le rabdă zîmbindu-i lui Dumnezeu în lungile nopţi înstelate cu lacrimile rugaciunii.

Fireste, multe alte lucruri poţi învăţa din viaţa şi din textele Sf.Nectarie, dar pe mine aceste aspecte ale ispitelor venite din partea ierarhiei Bisericii m-au impresionat tare. Şi o să explic şi de ce.

Istoria Bisericii Creştine, în special în Apus, este plină de revolte, rebeli, reforme care au mers pînă la a întemeia adevăratele biserici creştine. Un cult mai adevărat decît altul, o sectă mai plină de esenţă evanghelică decît altele. Erezii peste erezii, nebunie şi plînset laolaltă. In timp ce aici, la noi, multi au parasit Ortodoxia, ratacind pe la diverse culte şi dînd vina pe un popa betiv sau pe un sat necredincios.

Ei bine, Sf.Nectarie a rămas în duhul ortodoxiei cu toate nedreptăţile care i-au venit din partea ierarhilor ortodocşi din Egipt sau de la Atena. Că era vorba de abuzuri de la Patriarhie sau Mitropolie, Sf.Nectarie a rămas alături de Evanghelie şi învăţătura patristică şi nu s-a dedat la a predica vreun duh reformator în Biserică.

Cu smerenie, duhul blîndeţii, rugăciune şi mii de versuri către Maica Domnului a răspuns Sf.Nectarie la toate încercările. Şi nu pot să uit scenele în care, deşi era director al seminarului teologic Rizarios de la Atena, Sf.Nectarie nu s-a sfiit să cureţe toaletele pentru că, din diverse motive, cei angajaţi cu aceste treburi nu erau la post…

Mă gîndesc că viaţa Sf.Nectarie din Egina este ca un răspuns plin de har la adresa tuturor celor care s-au despărţit de Biserica dreptmăritoare: preoţi sau mireni. Iar astăzi, mii şi mii de creştini care se roagă Sfîntului cu multa credinta au mare bucurie sufletească si nu putini sint cei care dobindesc vindecari miraculoase. Din fericire pentru noi, moaşte ale Sf.Nectarie se găsesc şi la Biserica Radu-Vodă din Bucuresti.

Sursa:

http://www.alexradescu.ro/2009/04/sfnectarie-din-egina-cind-ierarhia-bisericii-devine-o-ispita-in-calea-sfintilor.html

Extras din Sfântul Nectarie din Egina, Făcătorul de minuni, de monahul Teoclit Dionisiatul (ed. Sophia, Bucuresti, 2008).

Postat de:

Parintele Constantin

Re: 28 - 29 Noiembrie - IPS Mitropolit Iosif la Birmingham

Dragi membrii ai grupului ORTODOX UK,

Va copiez mai jos mesajul-invitatie trimis de parintele Mihai Novacovschi de la parohia romaneasca din Birmingham, invitandu-va si eu la randu-mi sa participati la aceasta sarbatoare din viata parohiei surori din West Midlands.

De aceea, duminica, 29 noiembrie NU VOM AVEA SLUJBA LA MIRFIELD.

V-as ruga sa-i informati si pe cei care nu au acces la grupul nostru de discutii despre evenimentul de la Birmingham.

Cu nadejdea revederii la Birmingham,

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Dragi romani,

Am bucuria de a reinnoi invitatia pentru zilele de 28 si 29 noiembrie, cand va asteptam cu drag in la sarbatorirea hramului Parohiei ‘Sf. Apostol Andrei’ din Birmingham. Este aproape sigur ca il vom avea ca oaspete pe IPS Iosif, Mitropolitul nostru, si pe multi dintre preotii romani din UK. Speram de asemenea sa ne fie partasi la bucuria acelor zile si unii din ceilalti preoti ortodocsi din Birmingham, reprezentanti ai Ambasadei Romaniei la Londra si mai ales cat mai multi credinciosi.

Sambata 28 noiembrie ne propunem sa organizam o Vecernie arhiereasca (ora 18.30), urmata de o seara duhovniceasca – intalnire a credinciosilor cu parintele Mitropolit Iosif.

Duminica 29 noiembrie vom avea Sf. Liturghie arhiereasca (ora 11.30), urmata de o agapa de sarbatoare.

Ne-ar bucura peste masura daca la aceste sarbatori ale comunitatii noastre ar fi prezenti cat mai multi dintre romanii din Marea Britanie – intalnirea cu IPS Iosif va va fi tuturor de mare folos spiritual, iar stradania speciala de a putea fi prezenti la aceasta sarbatoare nu va va ramane fara rasplata.

Va rog de asemenea trimiteti aceasta invitatie (si/sau instiintati-ma de detaliile de contact ale dansilor) tuturor credinciosilor ortodocsi, romani sau nu, din Birmingham sau din UK care ar putea fi doritori sa se bucure impreuna cu noi la aceste praznice – invitatia este deschisa tuturor.

Doamne ajuta si va asteptam!

Pr. Mihai

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafail Noica: Sa nu uitam pentru ce suntem in viata asta

"...Eu sunt in ultima faza a vietii acuma si imi e mai firesc sa vad importanta si desertaciunea vietii de pe pamant. Importanta alegerii fiindca este vesnica! Desertaciune - in masura in care ne lasam prinsi prea exclusiv in ale istoriei, in ale Martei: Marto, Marto, te grijesti si te tulburi pentru multe, dar una este de folos.

Asta nu inseamna, Marto, sa nu mai invarti la mamaliga ta! Asta inseamna: Marto, nu uita pentru ce invarti la mamaliga! Si asa, fiecaruia as vrea sa zic: Sa nu uitam pentru ce suntem in viata asta".

Sursa:

http://rafailnoica.wordpress.com/2008/12/08/cuvant-la-lansarea-cartii-cultura-duhului/

Postat de:

Parintele Constantin

Noi ierarhi

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Saptamana aceasta au fost alesi noi ierarhi pentru scaunele vacantate din cuprinsul Patriarhiei Romane. Printre numele celor alesi recunoastem si nume apropiate noua.

Astfel, PS Gurie, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei (episcop care m-a hirotesit duhovnic) a fost ales ca Episcop eparhiot al nou-infiintatei Episcopii a Devei si Hunedoarei.

Detalii aici:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/preasfintitul_gurie_georgiu_ales_ierarh_titular_al_nou_infiintatei_episcopii_a_devei_si_hunedoarei.html

Deasemenea, in cadrul aceleiasi sedinte a fost ales ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului parintele arhim. Emilian Nica, nume de care se leaga si comunitatea noastra de la Mirfield, prin asigurarea interimatului, pana la hirotonia mea.

Detalii aici:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/parintele_arhimandrit_lector_dr_emilian_nica_a_fost_ales_episcop_vicar_al_episcopiei_ramnicului.html

Deasemenea, au mai fost alesi inca doi ierarhi:

Parintele Ieronim Creţu, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, ales Episcop Vicar Patriarhal, cu titulatura Sinaitul, iar Parintele Varlaam Merticaru de la Arhiepiscopia Iasilor, ales Episcop Vicar Patriarhal, cu titulatura Ploieşteanul.

Detalii aici:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/preacuviosul_parinte_arhimandrit_ieronim_cretu_ales_episcop_vicar_patriarhal_cu_titulatura_sinaitul.html

http://www.basilica.ro/ro/stiri/parintele_arhimandrit_lector_dr_varlaam_merticariu_a_fost_ales_episcop_vicar_patriarhal_cu_titulatura_ploiesteanul.html

Plecand de la principiul augustinian ca arhiereul nu este stapanul credintei noastre, ci slujitorul bucurie noastre, sa-L rugam pe Dumnezeu ca tuturor celor alesi sa le ajute in noile slujiri la care au fost chemati!

Postat de:

Parintele Constantin

Azi, 31 octombrie, inmormantarea Parintelui Teofil Paraian

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Asa cum va informam in urma cu cateva zile, parintele Teofil de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, s-a mutat la Domnul.

Desi s-a nascut orb, Domnul l-a inzestrat cu intelepciunea de care pomeneste psalmistul cand zice ca Domnul intelepteste orbii. A fost un duhovnic al tuturor, dar, mai ales, al tinerilor. A cutreierat toate orasele si centrele universitare din tara, vorbind despre Hristos unui tineret din ce in ce mai confuz, din ce in ce mai dezorientat.

A raspuns cu bunatate patericala tuturor invitatiilor facute de filialele ASCOR (Asociatia Stutentilor Crestini Ortodocsi Romani) din tara, iar prin tematica abordata in conferintele sale a dovedit cu prisosinta profilul sau duhovnicesc.

Acum, cand dupa randuiala lui Dumnezeu, trupul parintelui Teofil se da taranii iar sufletul se inalta spre cer, sa-l rugam pe Dumnezeul iubirii pe care L-a slujit sa-l odihneasca cu dreptii.

Vesnica sa-i fie pomenirea!

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Parintele Ieroschimonah Stefan Nutescu: Despre rugaciune

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Un crestin adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti, rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune. Rugaciunea este si metoda practica de a infrunta si rezolva toate problemele si incercarile vietii, iar rugaciunea facuta cu credinta face si minuni.

Asadar, iubite frate, foloseste zilnic aceasta arma puternica, pe care Sfanta noastra Biserica Ortodoxa ti-o pune la dispozitie sa te lupti si sa te aperi in razboiul duhovnicesc ce-l duci pentru mantuirea sufletului tau.

Vrei sa biruiesti ispitele? Roaga-te. Vrei sa ti se implineasca cererile? Roaga-te. Vrei sa izbutesti in toate? Roaga-te. Vrei sa te dezlipesti de lume si sa te unesti cu Dumnezeu? Roaga-te. Vrei sa te mantuiesti? Roaga-te.

Roaga-te neincetat si Dumnezeu va fi pururea cu tine.

Sursa:
Ierom Stefan Nutescu (Schitul Lacu –Sf. Munte Athos), Carte de Rugaciuni, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002, pp. 7 – 8.

Postat de:
Parintele Constantin

27 Octombrie - Praznuirea Sf. Cuvios Dimitrie Cel Nou din Basarabi

Cuvant al parintelui arhimandrit Cleopa Ilie:

Cuviosul parintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucuresti, a carui praznuire o avem astazi, era de la sudul Dunarii, nascut intr-un sat neinsemnat cu numele de Basarabov. Fiind sarac la parintii sai si neavind cu ce se hrani, multa vreme in tineretile sale a pascut vitele acelui sat, ducind o viata singuratica de rugaciune si infrinare.

Mai tirziu, vazind ca toate cele omenesti sint desertaciuni, a parasit grija cea lumeasca si s-a retras intr-o pestera, nu prea departe, unde era o mica minastire. Acolo, Cuviosul a primit schima monahala, acolo a inceput a trai in cele mai aspre nevointe pustnicesti, acolo a ajuns in scurta vreme la o viata desavirsita, prin privegheri de toata noaptea, prin post aspru si metanii, prin rugaciuni neincetate si lacrimi, prin multa saracie si adinc de smerenie. Dar cine va putea sti si povesti toate nevointele cele de taina ale Cuviosului Dimitrie?

Simtindu-si dinainte sfirsitul, Cuviosul s-a ascuns, nestiut de nimeni, intre doua pietre mari, pe marginea unui riu ce se chema Lomul si acolo si-a dat sufletul in miinile lui Dumnezeu. Multa vreme trupul sau nu a putut fi aflat. Dar odata, venind apa riului mare, a rupt malurile sale si s-au risipit si cele doua pietre cu moastele Cuviosului in apa, unde au stat nestiute, ascunse in prundis, pina au fost aflate printr-o minune ca aceasta: era in partea locului un om care avea o copila bolnava de duh necurat. Deci, intr-o noapte s-a aratat Cuviosul Dimitrie in vis copilei si i-a zis: "De ma vor scoate parintii tai din apa - aratindu-i si locul - eu te voi tamadui pe tine!" Si indata copila a spus tatalui ei, care, adunind mai multi preoti, a plecat la locul aratat si a aflat comoara cea ascunsa si nepretuita, adica sfintele moaste intregi si neputrezite ale Sfintului Dimitrie. Deci, luindu-le, le-a dus in satul Basarabov si multe minuni de vindecare se faceau prin ele, celor ce veneau acolo cu credinta.

Auzind despre aceasta domnul Valahiei, a dorit sa le aduca cu mare cinste in Tara Romaneasca, ca sa le aiba spre ajutor si mingiiere. Deci, trimitind citiva boieri si preoti la Basarabov, acestia au incercat sa aduca moastele Cuviosului peste Dunare, dar nu au putut, caci sfintul nu a voit sa paraseasca satul sau. Auzind de aceasta, domnul a poruncit sa se faca, cu a sa cheltuiala, o frumoasa biserica in Basarabov deasupra moastelor Sfintului Dimitrie.

Intre anii 1769-1774, fiind razboi intre rusi si turci, un general, anume Petru Salticov, din partea armatelor rusesti, a trecut Dunarea si a ocupat o mare parte din partile Bulgariei, printre care si Basarabovul. Apoi auzind de moastele Cuviosului, a poruncit sa le trimita in tara sa. Dar un oarecare locuitor roman cu numele Hagi Dimitrie, fiind foarte credincios, s-a rugat de acel general sa le dea Tarii Romanesti, ca despagubire pentru multimea pagubelor de razboi. Si asa, sfintele moaste ale Cuviosului parintelui nostru Dimitrie, au ajuns in pamintul tarii noastre si au fost asezate in biserica Mitropoliei din Bucuresti, in anul 1773, fiind primite cu mare evlavie de mitropolitul Grigorie si de multimea credinciosilor. Apoi, indata a incetat razboiul si boala ciumei care era in tara.

Textul intreg la:

http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/72845-predica-la-sfantul-dimitrie-cel-nou

Postat de:

Parintele Constantin

26 octombrie - Sfantul Mc. Dimitrie Izvoratorul de Mir si ucenicul sau, Nestor

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, militarul care a stiut sa spuna NU

Din viata Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, pe care-l sarbatorim astazi, cateva episoade ne-au atras atentia in mod deosebit.
Astfel, stim ca Sfantul Dimitrie a avut parinti foarte bogati, cu functii foarte inalte intr-un oras important al Imperiului roman de atunci. Parintii sai erau crestini in ascuns, ferindu-se de prigoanele foarte mari organizate impotriva crestinilor. Dupa moartea parintilor sai, Dimitrie le mosteneste nu numai o foarte mare avere, ci si functiile inalte de conducere militara a bogatului oras (fiind antipatul Tesalonicului). Dar la investirea sa in functie, facuta de insusi imparatul vremii, vom vedea ce a mostenit, de fapt, sfantul nostru cu adevarat de la parintii sai…
Imparatul Maximian il investeste asadar si ii si porunceste:
“Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigîndu-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit“.
Ce face insa Dimitrie?
“Luînd de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetăţeni şi îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum şi a învăţa pe toţi credinţa. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducîndu-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinînd închinarea la idoli. Apoi, nu după multă vreme s-a făcut cunoscut împăratului Maximian că Dimitrie, antipatul, este creştin şi pe mulţi îi aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l împăratul, s-a mîniat foarte tare“. S-ar cuveni sa ne fie noua tuturor spre invatatura aceasta “obedienta” care contrazice existential dictonul cazon: “ordinul se executa nu se discuta“. Intr-adevar, Sf. Dimitrie nu a discutat, a executat…. Insa a executat intocmai contrariul! I s-a spus sa prigoneasca crestinii, el a prigonit idolii acelui veac. I se spune sa starpeasca credinta intru Hristos, el o preamareste si o raspandeste. Sa auzim aceasta noi, care avem in fata atatea exemple de executare oarba a unor ordine criminale. Sa ne aducem aminte ca monstri ca Hitler sau Stalin nu au ucis cu mainile lor milioane de oameni, ci au avut instrumente si perpetuatori ai nebuniei lor ucigase, au avut oameni care in zilele lor erau oameni de bine, de baza ai societatii, care nu faceau altceva decat… sa execute un ordin venit de sus. Sa ne aducem aminte si de soldatul Malhus, care, desi tamaduit minunat de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, nu a pregetat sa Il loveasca cu sete pe Acesta, executand orbeste ordinul superiorilor sai, nimeni altii decat fariseii.
Din aceasta intelegem ca Puterea nu este ceva care exista pur si simplu intr-un spatiu diferit si separat total de noi. Ea nu poate functiona decat daca are complicitatea noastra, sau sprijinul nostru direct sau implicit. Asa si cu puterea criminala. Ea nu se poate exercita decat daca gaseste “sol” fertil pentru semintele otravitoare ale sale. Decat daca gaseste complici si perpetuatori. Sunt atatia care s-au eschivat de responsabilitatea complicitatii la nedreptati sau crime, justificandu-se “cu nevinovatie”: “Nu am putut sa fac altceva, acesta a fost ordinul… Nu mi-am facut altceva decat datoria fata de superiori, fata de tara, pana la urma“. Parintele Nicolae Steinhardt spunea concesiv, ca, in astfel de cazuri, pentru oamenii lumesti si necredinciosi, daca nu se poate evita ordinul, atunci macar sa nu se depuna zel in executarea lui. Insa de cele mai multe ori ordinul se executa, si inca cu mare placere. Placerea demonica pe care ti-o da puterea exercitata asupra celuilalt. Dar pentru cel credincios ordinul nu poate prima inaintea constiintei, care ne va fi “paras” aspru la Judecata… Pentru crestin raspunsul este jertfa, nobletea, asumarea riscului si infruntarea suferintei ori a mortii. Crestinul trebuie sa stie sa spuna NU ademenirilor spre ucidere, spre tradare sau nedreptate ale oricarui stapanitor – mai mare sau mai mic – stiind ca, desi se poate “spala pe maini” prin indreptatiri omenesti, nicio apa nu-l poate spala (afara de cea a lacrimilor de pocainta, daca va mai primi timp pentru ele) de petele de sange pe care le lasa pe constiinta raul savarsit aproapelui sau.
Sfantul Dimitrie, asadar, a raspandit credinta in Hristos in Tesalonic, aratand ca nu functiile foarte inalte, nici averea sa mare, nici bogatia orasului sau cinstea imparatului celui mai puternic al lumii de atunci nu erau mostenirea primita de la parintii sai. Nu, mostenirea de pret pe care sfantul a primit-o au fost o credinta si cele doua icoane, cu Iisus si cu Maica Sa.

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/10/25/sfantul-mare-mucenic-dimitrie-cel-care-a-stiut-sa-spuna-nu/

La multi tuturor celor care poarta numele purtatorului de biruinta Dimitrie!

Postat de:

Parintele Constantin

Dac-as putea sa stiu care sunt eu

“…Şi l-a întrebat Isus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el… » Luca 8,26-39




Poate vă amintiţi că Shakespeare a pus în gura unuia dintre personajele sale următoarele cuvinte: “Tu ţie însuţi să îţi fi fidel, cum noaptea zilei îi urmează, şi nu vei fi fals faţă de nimeni.” Până aici totul este bine. Dar rămâne întrebarea: la care eu să rămân fidel?

Eului civic?

Eului parental?

Eului financiar?

Eului religios?

Eului social?

Pentru că numele meu este Legiune! Există eul despre care cred că sunt eu. Există eul pe care alţii îl văd în mine. Există eul pe care îl prezint lumii. Există adevăratul eu pe care îl ascund de toţi. Sufletele noastre sunt ca nişte case bântuite de sfinţi şi de diavoli. Sau după cum spunea Edward Sanford Martin:
În templul meu pământesc e-nghesuială,

E unul care este umil, unul care e mândru;

E unul cu sufletul distrus de atâtea păcate;

E unul care nu se căieşte şi rânjeşte;

E unul care îşi iubeşte semenii ca pe el;

E unul la care nu-i pasă decât de faimă şi de el;

De-atâtea griji care mă rod eu aş fi liber

Dac-aş putea să ştiu care sunt eu.
(Pr.A.Coniaris)



Duminica, 25 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 10:30.

Dupa Sfanta Liturghie, intre orele 14:00 si 15:30, va invitam sa participati la o agapa cu specific romanesc, organizata in sala Colegiului Invierii din Mirfield.

Invitatie: Sarbatoarea Sfintilor Dimitrie la Mirfield

Dragi membrii ai grupului ortodox uk,

Duminica, 25 octombrie 2009, Parohia Ortodoxa ‘’Sf. Macarie cel Mare’’ din Mirfield va invita sa participati la sarbatoarea Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, ocrotitorul cetatii Tesalonic din Grecia si a Sf. Cuvios Dimitrie din Basarabi, ocrotitorul Bucurestiului.
Aceasta sarbatoare se doreste a fi o re-editare a sarbatorilor din anii trecuti (organizate in 2007, de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, si respectiv in 2008, de praznicul Sfintilor Dimitrie Izvoratorul de Mir si a Cuviosului Dimitrie din Basarabi).
Slujba Utreniei si Sfanta Liturghie vor fi oficiate incepand cu orele 10:30 in Biserica Lower Church aflata la demisolul bisericii mari din incinta comunitatii anglicane House of the Resurrection din Mirfield. Dupa Sfanta Liturghie, intre orele 14:00 si 15:30, va invitam sa participati la o agapa cu specific romanesc, organizata in sala Colegiului Invierii din Mirfield.
Ne amitim de evenimentele din anii trecuti cand la agapa ce a urmat dupa Sfanta Liturghie, am organizat si o strangere de fonduri in vederea achizitionarii de icoane si obiecte bisericesti. Prin bunavointa si sprijinul celor care au dat curs invitatiei noastre, dorinta noastra de a avea icoane pictate a devenit realitate. Avem acum un iconostas simplu, detasabil, iar icoanele au devenit, dincolo de rostul lor in cultul divin ortodox, un important punct de atractie pentru occidentalii care viziteaza abatia anglicana unde suntem gazduiti!
Tot cu sprijinul si bunavointa dumneavoastra am reusit sa adaugam, pe la inceputul anului, si cateva obiecte de mobilier bisericesc, printre acestea doua tetrapoade, un analog si un suport de lumanari adus din Grecia.
Avand in vedere lucrarile de restaurare / modernizare pe care comunitatea – gazda House of the Resurrection le va intreprinde in urmatoarele 18 luni, actuala locatie (Lower Church) va fi schimbata cu noua sala de mese (New Refectory) din incinta aceluiasi asezamant anglican. Spatiul de depozitare a obiectelor bisericesti cu care ne-am obisnuit se va restrange, limitandu-se doar la locul unde vom tine Sfanta Masa (si ea mobila!). De aceea, am fost nevoiti sa ne procuram propriul nostru spatiu de depozitare pentru restul obiectelor. In acest sens, am achizitionat o caravana (rulota) pe care am parcat-o in fata noii sali de mese, unde vom depozita obiectele de uz liturgic folosite mai des, iconostasul mobil urmand a fi pastrat la credinciosi, pana la finalizarea santierului de la Mirfield.
Cei care doriti sa contribuiti la achizitionarea acestui spatiu temporar de depozitare (rulota), puteti sa o faceti fie prin prezenta la agapa de duminica, fie prin contactarea unui membru din Consiliul Parohial.
Deasemenea, daca cunoasteti persoane dornice sa participe, va rugam sa le invitati.
Detalii legate de locatia bisericii noastre in Mirfield le gasiti la link-ul: http://www.sfmacarie.org/ro.%20htm
cu precizarea ca intrarea se face pe poarta de la baza dealului (atentie la senzorii de proximitate care deschid automat poarta pentru masini). Sunt posibilitati de parcare (in cele doua parcari ale colegiului ~30 locuri sau pe strazile invecinate unde nu sunt restrictii).

In cazul in care doriti sa dati curs invitatiei noastre, va rugam sa confirmati la urmatoarele adrese de email:

http://us.mc370.mail.yahoo.com/mc/compose?to=aatudor2002@yahoo.co.uk http://us.mc370.mail.yahoo.com/mc/compose?to=danacici@yahoo.com

Detalii despre eveniment vor fi anuntate de asemenea pe site-ul parohiei la link -ul amintit mai sus. Cu nadejdea ca ne vom ruga si bucura impreuna in ziua celebrarii Sfintilor Dimitrie, va asteptam cu drag la Mirfield!

Doamne ajuta!
Consiliul Parohial

Cuvantul Saptamanii

Metropolitan Anthony Bloom of Sourozh:

Our life in Christ

When we come to God we expect a gift of grace, the power of life to be poured into us so that we should become truly new creatures; not only creatures of flesh and blood, not only created beings standing face to face with their Creator but also creatures, pervaded by the power and the presence, the true communion with God which is given to us in the Sacraments.
It is only to the extent to which we bring ourselves as an offering (let it be earthen vessels open to receive things Holy) that we can receive these Holy things. In the prayer that precedes the consecration of the Holy Gifts the priest says: «Renew us who pray to Thee, and make this bread the Body of Christ, and this cup — the Blood of Christ». It is only to the extent to which we give ourselves to God to be filled, to the extent which we empty ourselves of all things contrary to Him, in intention, at least in the struggle which should be ours, that we can receive the gift.
But this gift is not given to us alone; it is not given to us that we should hug it, possess it, delight in it: it is given to us in the way in which a lamp is lit, in which a fire is lighted, in which the truth is given. Thanks be to God — we are not a body of people, prisoners of our buildings and our small frail Christian society! We are indeed sent into the world to be God's own witnesses, through Communion to the Body and Blood of Christ to be His incarnate presence. When we receive Communion we expect all things from God, but He also expects all things from us.
Let us ponder on this. Let us receive with an open heart and an open mind, with all our being, what God gives us, not in order to possess it but in order to give it, to give it as generously as God gives Himself: life and death, our joy and our sorrow, our broken-heartedness and our hopes — all to be given in God's Name to anyone who needs it. Then we shall have fulfilled the Apostle's call: «Carry one another's burdens, and so you shall have fulfilled the law of Christ».

Sursa:

http://www.metropolit-anthony.orc.ru/eng/eng_233.htm

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

14 Octombrie:
Sfanta Preacuvioasa Maica Paracheva de la Iasi

si domnitorul Vasile Lupu al Moldovei


"...V-aţi putea întreba, iubiţi cititori, ce au să-mi mai spună mie, cetăţean al anului 2009, vieţile şi petrecerea unor oameni de acum mai bine de trei veacuri şi jumătate ? Ce-ar putea să mă înveţe pe mine, cetăţean al Uniunii Europene şi ortodox prins în valul ecumenist, secularizant şi globalist al vremii mele, un domnitor , un patriarh şi un popor mărunt ca al Moldovei de la 1641 ? Dar istoria are întotdeauna ceva să ne înveţe.
Să reflectăm mai întâi la purtarea domnitorului Vasile Lupu, personalitate istorică destul de cunoscută românilor de altădată, (care erau educaţi în cultul valorilor naţionale, oricât de strâmbe şi rele ar fi fost intenţiile celor ce ne educau), un domnitor care vrea să fie păstrat în memoria neamului său printr-o ctitorie religioasă, printr-un sfânt lăcaş închinat lui Dumnezeu. El ştie că important este să te afirmi în lume mai ales ca ortodox şi abia apoi ca reprezentant al puterii politice şi vârf al ierarhiei sociale.
Vasilie-Vodă se înfăţişează poporului său şi apoi lumii întregi ca drept credincios creştin, iubitor de Dumnezeu şi de aproapele, om care pune grija pentru mântuirea sufletească mai presus de orice bun pământesc. Şi nu numai cu vorba, ci şi cu faptele ! El închină Sfinţilor Trei Ierarhi, printre care şi Sfântului Vasile cel Mare, ocrotitorul său, o biserică, mărturie a credinţei, nădejdii şi dragostei creştine, a preţuirii valorilor duhovniceşti nepieritoare. Vasile Lupu-Voievod are grijă, după porunca evanghelică a Mântuitorului, mai întâi de suflet, care este mult mai de preţ decât trupul. Moştenirea lăsată de acest luminat domnitor neamului său, ca rod al evlaviei sale faţă de Biserică, trup al lui Hristos, corabie a mântuirii, ajutor şi călăuzire spre limanul de pace al vieţii veşnice, a dăinuit spre a da mărturie la Judecată despre lucrarea pământească a robului lui Dumnezeu Vasile.
Pravoslavnicul voievod ne învaţă, iată, să ne îngrijim de suflet. Dar pilda lui cea bună nu se rezumă la atât. Priviţi cum faptele sale nu se săvârşesc decât cu rugăciune smerită şi stăruitoare către Dumnezeu, Care ascultă cererile spre mântuire ale credincioşilor, după modelul său binecuvântat. Aşadar, să nu uităm că nimic bun nu se face fără ajutorul lui Dumnezeu şi fără rugăciune şi să ne întemeiem viaţa pe acest adevăr.
Să medităm o clipă şi asupra darului pe care Vasile Lupu găseşte de cuvinţă să-l aducă ctitoriei sale : sfintele moaşte ale unei bineplăcute a lui Dumnezeu. Pentru omul modern şi ateu sau batjocoritor de cele sfinte, sfinţenia nu este credibilă. El zâmbeşte ironic dacă aude pomenindu-se de sfinţi, de viaţa, nevoinţele şi minunile acestora. Dar pentru creştini, ocrotirea unui sfânt nu are preţ, este o binecuivântare dumnezeiască, iar tot ceea ce în numele său se cere cu credinţă, se va da de la Domnul.
Sfântul este cel mai statornic rugător pentru noi, pe pământ sau în ce, el nu conteneşte să ceară mila lui Dumnezeu pentru toţi. Cuvioasa Parascheva, de 369 de ani de când ne-a binecuvântat cu venirea sa printre noi, dă mărturie despre acest adevăr. Prin rugăciunile ei, poarta minunilor şi a harului revărsat din belşug s-a deschis tuturor celor ce i se roagă cu credinţă şi care mult o cinstesc şi o iubesc".

Sursa:

http://iuliana-koinonia.blogspot.com/2009/10/intru-tine-maica-cu-osardie-s-mantuiti.html

Postat de:

Parintele Constantin

Seamănă un gest, culege un obicei

“….Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască…” (Luca 8,5-15; Ioan 17,1-13)

Nu doar stejarii uriaşi cresc din mici seminţe; majoritatea ideilor şi gândurilor cresc din seminţe care au fost plantate în minţile şi inimile noastre. Cât de importante sunt gândurile semănate în minte! O vorbă spune:

Seamănă un gând, culege un gest.

Seamănă un gest, culege un obicei.

Seamănă un obicei, culege un caracter.

Seamănă un caracter, culege un destin.

În natură, seminţele sunt atât de puternice încât pot să împingă şi să iasă prin asfalt. Ce să spunem atunci despre seminţele de iubire, ură, compasiune, lăcomie, invidie, din inima omului? Să nu ne îndoim niciodată de puterea lor de a ne împinge o anume parte a existenţei .(Pr. A. Coniaris)

Duminica, 11 octombrie, sfanta Liturghie incepe la ora 11:30 .

Parohiile Pribege

"...Te intrebi cateodata ce poate fi mai anacronic, mai revolut si, la urma urmei, mai utopic decat sa propui ca model comunitar batrana si atat de perimata parohie? In ce fel, te intrebi in sinea ta, ne-ar mai putea scoate din impas sobornicitatea demodata a bisericutei de cartier? Cum sa ne punem sperantele, fara sa ne acoperim de ridicol, in plapandele adunari parohiale, rasfirate parcimonios pe suprafata tarii, pe care doar miracolul le-a ferit de falcile colectivismului si internationalismului ateu? Mai poate el, omul actual - atat de bogat cu duhul! -, sa mai crediteze spiritual fiinta modesta a unei biete parohii? Si totusi, omenia parohiei reprezinta rascrucea unde valorile civice / comunitare intretaie valorile mistice / comuniante. In spatiul acestei nevolnice adunari in care, de bine, de rau, lumea continua totusi sa se boteze, sa se cunune sau sa-si prohodeasca mortii, ei bine, abia aici se-ntampla ca virtutile morale sa-si dezvaluie adevaratele motivatii mistice...

Daca luam de bune cele de mai sus, e firesc ca oricine sa se intrebe de unde purcede forta coagulanta a acestei mici comunitati aflate la temelia vietii religioase crestine si, mai ales, cine ii asigura victoria atunci cand devine aliata unei actiuni sociale? Raspunsul nu poate fi decat unul si, ca atare, fatalmente lipsit de tact: adunarea parohiala este corpul mistic al lui Dumnezeu-omul si pana la mistuirea vremurilor Hristos ii este Cap si Intaistatator. Asa suna dumnezeiasca spusa si asa ne-a fost daruita acum 2000 de ani. Va intreb atunci: poate sa creada cineva, inca de pe acum, ca, intr-adevar, scris este ca somptuoasele institutii planetare, cele care, in clipa de fata, rezuma sufragiul lumii in care traim, vor fi spulberate si vor pieri inghitite in uitare, in timp ce smerita bisericuta parohiala, strivita in prezent, cu credinciosi cu tot, intre mohoratele calcane de beton ale blocurilor, va ramane nevatamata si nebiruita pana la Marea Descoperire Finala?..."

Sursa:

Sorin Dumitrescu, Rock & Popi - Carte de Veghe Crestina, pag. 249-250, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1998.

Postat de:

Parintele Constantin

Faceti-le si voi asemenea

“…Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;…”
Luca 6,31-36




Iubiţi credincioşi,
Nimeni nu ştie mai bine neputinţa firii omeneşti ca Dumnezeu. De aceea trebuie să înţelegem că El nu ne rînduieşte niciodată porunci mai presus de puterea noastră. Căci Dumnezeu ştie prea luminat adîncul neputinţei firii omeneşti, şi cele ce ne sînt prea de nevoie spre mîntuire. De aceea, pentru a ne învăţa taina iubirii de vrăjmaşi, El se coboară cu dragoste şi cu milă pînă la slaba noastră pricepere şi zice: Precum voiţi a vă face vouă oamenii, şi voi faceţi asemenea lor (Luca 6, 31).
O, îndurare, o, milă, o, bunătate şi înţelepciune a lui Dumnezeu, fără de margini!
Că zice: “Nu-ţi spun ţie lucruri mari şi grele; ci te îndemn şi te învăţ aproape de priceperea ta. Fă şi tu altuia cele ce doreşti să-ţi facă altul ţie.
Dacă doreşti să fii vorbit de rău, vorbeşte şi tu de rău pe altul.
Dacă doreşti să fii ocărît de altul, ocărăşte-l şi tu pe el.
Dacă doreşti să fii necinstit şi păgubit de altul, fă şi tu la fel aproapelui tău;
iar dacă doreşti să fii cinstit de altul, să fii vorbit şi ajutat la nevoie, apoi sileşte-te să faci şi tu asemenea aproapelui tău”. (Pr. Cleopa)

Duminica, 4 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.




Interviu cu părintele Constantin Popescu, parohul comunităţii românilor ortodocşi din nordul Angliei pentru Revista 'Apostolat in tara Fargarasului'

Din zicerile Parintelui Arsenie Boca, interpretate de Parintele Teofil Paraian:

"Sã-ti feresti capul de frig si de prostie!"
E un cuvînt care meritã sã fie stiut si urmat, el putînd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei însisi, tuturor celor care vreau sã braveze si nu se gîndesc la urmãrile pe care le pot avea, spre rãul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gîndite si controlate. Sã luãm deci aminte la cuvîntul de mai sus si sã-l împlinim în cele douã laturi ale lui.
"În mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã"

Asa obisnuia sã spunã pãrintele Arsenie, care urmãrea pentru oameni o minte dreaptã si lucruri drepte si îndreptate de mintea cea bunã. Valoarea acestui cuvînt o intuiesc toti cei ce îl aud, si asta se întîmplã des, cãci noi îl aducem înaintea vizitatorilor si închinãtorilor nostri, mai ales atunci cînd au prilejul sã vadã o picturã a pãrintelui Arsenie reprezentînd Adormirea Maicii Domnului, picturã în fata cãreia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteazã Mãnãstirea Brîncoveanu de la Sîmbãta. Mintea se strîmbã în urma patimilor si se îndreaptã pe mãsura curãtirii de patimi. Cînd mintea se îndreaptã, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "In mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã". Asta le place la multi, am bãgat de seamã cã le place. Cînd le spun cã Pãrintele a zis cã "în mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã", oamenii rîd în general. De ce rîd? Pentru cã îsi dau seama cã asa e. Numai cã e greu sã stii cînd ti-e mintea strîmbã.
"Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã"
Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã, adicã de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasã sunt mai multi decît cei ce au convingeri religioase. E necesarã si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rãmîne la informatie înseamnã doar a fi la începutul drumului "la urechi". Pînã la inimã mai e o cale lungã, "cea mai lungã cale".
"Să ai întelegere fatã de neputinta omeneascã"

Am fost odatã la Pãrintele Arsenie Boca – Dumnezeu sã-l odihneascã! –, la Bucuresti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot – au trecut anii peste toti de-atunci… a fost asta în 1965 –, si Pãrintele vorbind cu el, desigur sã aud eu, i-a spus un cuvânt care mi-a rãmas mie pentru cealaltã vreme a vietii mele si cred cã si pentru vesnicie. N-am sã-l uit niciodatã! Zice: "Uite, mãi frate. O sã fii preot. Sã fii întelegãtor fatã de neputinta omeneascã!” Nici nu vã puteti închipui cât m-am gândit eu la cuvintele acestea, de atunci încoace; cât le-am urmãrit în viata mea si în viata oamenilor. Si mi-am dat seama cã neputinta omeneascã e o realitate. Sunt atâtia oameni rãi în lumea asta, si nici ei nu vor sã fie rãi… Si-s rãi, si noi trebuie sã întelegem rãutatea lor de pe pozitia noastrã, din situatia noastrã. Sã întelegem cã ei nu pot mai mult, cã ei ei însisi sunt nemultumiti de rãutatea lor – "Pe cel rãu rãutatea îl ucide”, îi scris în Psalmi: "pe cel rãu rãutatea îl ucide”, îl nimiceste, rãutatea îl nemultumeste. Pomenirea de rãu spun pãrintii cei duhovnicesti cã e o rãutate fãrã margini, e o rãutate ca o ruginã care mãnâncã fierul, asa mãnâncã sufletul; rãutatea-i cui înfipt în suflet. Pomenirea de rãu, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un pãrinte spune cã "rãul sã-l scrii pe apã”.

Alte cuvinte de invatatura la http://www.duhovnici.org/

Postat de:

Parintele Constantin

Dragi copii si parinti,

Pe data de 4 octombrie, Consiliu Parohial al parohiei "Sf.Macarie Cel Mare" va organiza o excursie cu vaporasul pe raul ce traverseaza oraselul Mirfield.
Excursia este gratuita, dureaza aproximativ 40 de minute si are loc dupa terminarea Sfintei Liturghii.
Plecarea se va face de la biserica "Sf. Macarie cel Mare" spre Mirfield Marina, distanta de parcurs fiind doar de 2 mile, urmand ca plecarea cu vaporul sa fie in jurul orei 14:20.

Capacitatea unei ambarcatiuni este de maxim 12 persoane asa ca pentru toti cei interesati ,va rugam sa confirmati participarea printr-un e-mail adresat lui Dan Dumitru (membru al Consiliului Parohial): danfdumitru@yahoo.com sau la nr de telefon 07891893239.

In functie de numarul de persoane pot fi doua sau mai multe ambarcatiuni.
Sugeram haine mai grosute pentru toata lumea iar copiii trebuie sa fie insotiti de catre adulti.

Va asteptam cu drag la o dupa-amiaza placuta sarbatorita in stil romanesc!

Consiliu Parohial

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafael Noica, despre Sf. Siluan (praznuit joi, 24 septembrie):

"Plin de credinţa izvorâtă din har, Sfântul Siluan trăia realitatea tainelor Bisericii, dar reamintim că el găsea că, chiar omeneşte vorbind , adică în plan psihologic, este uşor să vezi foloasele ascultării faţă de părintele duhovnic; el spunea că atunci când duhovnicul, în slujirea sa, răspunde la o întrebare, acesta este liber în acel moment de patima care îl stăpâneşte pe cel ce întreabă, şi, în virtutea acestui fapt, poate vedea lucrurile mai limpede şi se află mai deschis influenţei harului lui Dumnezeu.
Răspunsul duhovnicului va purta, în majoritatea cazurilor, pecetea nedesăvârşirii; dar aceasta nu este pentru că duhovnicul este lipsit de harul cunoştinţei, ci pentru că desăvârşirea ar fi dincolo de puterea şi de capacităţile celui ce întreabă. În ciuda nedesăvârşirii povăţuirii duhovnicului, aceasta, primită cu credinţă şi dusă până la capăt, va duce negreşit la o creştere duhovnicească. Această cale însă se închide adeseori, pentru că cel care întreabă, nevăzând înaintea sa decât un om , se clatină în credinţă şi de aceea nu primeşte primul cuvânt al duhovnicului şi i se împotriveşte, opunându-i părerile şi îndoielile sale".

Sursa:

http://www.nistea.com/sofronie_sf_siluan.htm

Postat de:

Parintele Constantin

Sufletul unui om

“…Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?...” Marcu 8,34-38.9,1

Un necredincios îi spunea odată unui preot că nu poate crede în existenţa sufletului. “La urma urmelor”, spunea el, “puteţi merge la un laborator medical şi veţi vedea că omul este de fapt doar apă, zahăr, fosfor, carbon, amidon…”
Preotul i-a spus că nu doreşte să continue discuţia, ceea ce l-a înfuriat pe necredincios. “Mă aşteptam la aşa ceva. De fiecare dată când nu puteţi da un răspuns logic, refuzaţi să continuaţi discuţia.”
Preotul i-a răspuns calm: “Sunt om cu raţiune, şi tocmai de aceea refuz să vorbesc cu o grămadă de apă, zahăr, fosfor, carbon, amidon…”
Ia sufletul unui om din trup, şi tot ce îţi rămâne sunt nişte materii chimice, valorând puţin sau nimic. Pune însă un suflet într-un trup şi omul va valora mai mult decât întreg universul. (Pr A. Coniaris)

Duminica, 20 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

Cuvantul Saptamanii

Nicolae Steinhardt: Nicodim - nadejdea nebuna a intelectualilor sfarsitului de veac

“Lui Nicodim, Domnul îi vorbeste ca unui om inteligent si cult (Ioan 3). Îl califica „învatator al lui Israel”. Drept pentru care nu recurge la parabole ori la pilde clare ori la grairi sfatoase, ci îi dezvaluie pe nepusa masa tainele finale si principiile de capetenie ale noii legi. Ca pentru o fata bisericeasca si ca pentru un profesionist, ataca nemijlocit partea practica a problemei în cauza. Tonul e grav, de explicatii lesnicioase nici pomeneala...

Mântuitorul nu vrea sa-l crute pe fariseu, sa-l menajeze, sa-i îndruge vorbe degraba inteligibile, sa-l amageasca a crede ca-i împartaseste adevaruri simple, sa-l cucereasca în doi timpi si trei miscari. Semne nu-i va da. Si-i aplica regula: celui ce are mult, mult i se va cere. Domnul nu se sfieste a-l ului si, oricum, nu-si pierde vremea cu preambuluri si pregatiri. Da brânci unuia care nu stie a înota si-l azvârle în apa adânca. Parca mai mult ca oricând, Hristos se învaluie în negura si în mister, împrejurul Lui numai nori, apa întunecoasa si carbuni de foc, aidoma ca în psalmul 17 al craiului David. Atât sunt de nepatrunse si de zguduitoare cele pe care îi este dat lui Nicodim sa le asculte.
Si bietul om, învatat si doctor ce se afla, prea putin pricepe. Iar de reactionat, reactioneaza aidoma celui mai nestiutor ins si pune întrebari vrednice de tinerel naiv sau de chip fara de carte si malitie, ca unul dintre acei saraci cu duhul care sfintesc locul acolo unde haladuiesc însa nu au nici un soi de acces la viata spirituala. Caci voitei obscuritati a Domnului, metodei de soc de satori zenist pe care o foloseste interlocutorul sau, naucitul carturar îi opune obiectii de o elementaritate infantila si dând dovada de o totala obtuzitate...
O doctrina morala, oricât de severa ori de rafinata, nu ar fi stupefiat, nici produs îndepartarea. Dar nasterea de-a doua din apa si din Duh! Asa fiind, lui Nicodim depasit, iritat, suparat desigur pe sine, prins ca într-o ambuscada mintala nu-i ramânea decât refugiul în extrema simplicitate a puterii de judecata, în perplexitate, într-o semiotica strict literala, în agatarea de semnificant, în refuzul categoric de a trece la înfricosatorul (prin profunzime si implicatii) sens. Domnul întelegându-l nu se arata. El, surprins de raspunsul oaspetelui, nu se osteneste a-i da lamuriri, o tot tine pe linia unui satori necrutator, încredintându-se bunei voiri, bunei credinte, bunelor intentii ale interlocutorului care, negresit, va sfârsi prin a pricepe.
Ceea ce s-a si întâmplat. Nicodim va interveni pentru Hristos în fata arhiereului si fariseilor (Ioan 7, 51: ‘Nu cumva legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai întâi si nu stie ce a facut?’). Va fi, alaturi de Iosif din Arimateea, unul din acei care vor îngriji de cuviincioasa înmormântare a Domnului, aducând o suta de litre dintr-un amestec de smirna si aloe (Ioan 19, 39)".

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/09/06/nicodim-nadejdea-nebuna-a-intelectualilor-sfarsitului-de-veac/

Postat de:

Parintele Constantin

“…Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică…” Ioan 3,13-17

…găsim trei mari adevăruri în Ioan 3,16:
primul este marele FAPT – “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea”;
al doilea este marele ACT – “(încât) pe Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat”;
al treilea este marea PROMISIUNE – “(ca) oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”.
Avem aici esenţa întregii Evanghelii, a întregului mesaj al creştinismului. Crezând acest verset, ne punem în chiar inima credinţei creştine. Ne punem în prezenţa iubirii lui Dumnezeu.
Găsim iertarea, mântuirea, pacea lui Dumnezeu şi viaţa veşnică. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 13 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

Cuvantul Saptamanii

IPS Mitropolit Bartolomeu Anania:

Sf. Liturghie - Cartea deschisa a Imparatiei

Imparatia lui Dumnezeu este o realitate despre care noi, dupa doua milenii de teologie sistematica, stim mai putin decat talharul de pe cruce.

Cand vorbim despre telul final al vietii noastre, preferam sa spunem mantuire. Mantuirea insa, potrivit cu sensul cuvantului original grecesc, nu este decat salvarea dintr'o primejdie, eliberarea dintr'o inchisoare, siguranta de a nu te mai sti pandit de ceva rau.

Iisus Hristos este Mantuitorul nostru, Cel ce ne-a eliberat din robia pacatului si a mortii. Icoana Sa ca Salvator este aceea a pogorarii la iad, adancul din care ii trage afara pe Adam, pe Eva si pe toti cei care asteptau acolo eliberarea. Dupa acest moment, stim ce s'a intamplat cu Mantuitorul, dar nu stim nimic despre ceea ce s'a mai intamplat cu cei mantuiti.

Desigur, eliberarea din captivitate este un moment crucial in viata omului. Nu poate fi insa indiferent modul sau de viata de dupa aceea, daca va continua sa fie un raufacator, in cazul unui criminal, sau un handicapat psihic, in cazul unui prizonier de razboi. Stim ca Iisus i-a spus talharului pocait: Astazi vei fi cu mine in rai, dar despre rai, ce este el in sine, nu cunoastem decat ceea ce stia si Pavel, anume ca acolo sunt realitatile pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s'au suit.

...Liturghia este cartea deschisa a Imparatiei, singura in stare sa ne ofere o imagine clara si concreta a spatiului duhovnicesc in care se vor salaslui cei mantuiti.

Sursa:

Mitrop. Bartolomeu Anania, Cartea deschisa a Imparatiei - O insotire liturgica pentru preoti si mireni, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2007, pp 14.

Postat de:

Parintele Constantin

“…Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele…” (Matei 21,33-44)


O, minune preaslavita ! O, putere negraita ! O, infricosatoare taina a preotiei! Spirituala si sfanta, cinstita si fara de prihana, pe care Hristos, cand a venit, a daruit-o celor vrednici.
Cad si ma rog cu lacrimi si suspine, ca sa ma oglindesc in aceasta comoara a preotiei. Ca este o comoara pentru cei ce o pazesc cu vrednicie si cuviosie; este pavaza stralucitoare si neasemuita; este turn neclintit, zid de nedaramat; este temelie tare, care de pe pamant se inalta pana la bolta cereasca. Dar ce spun, fratilor ?

Preotia este atarnata de boltile cele mai inalte ale cerului; intra fara de impiedicare in insesi cerurile cerurilor si merge stralucit si lesnicios prin mijlocul ingerilor si al puterilor celor netrupesti. Dar pentru ce spun prin mijlocul puterilor celor de sus ? Sta de vorba cu insusi Stapanul ingerilor, cu Ziditorul si Datatorul de lumina. Si, numai ce voieste, ca indata si primeste, cu multa indraznire, cererile pe care I le face.
( Sfantul Efrem Sirul)

Duminica, 6 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Din Pateric: Cum sa placem lui Dumnezeu?

"A intrebat cineva pe avva Antonie, zicand: ce pazind eu, voi placea lui Dumnezeu?
Si razpunzand batranul, a zis lui: cele ce-ti poruncesc tie, pazeste-le!
Oriunde vei merge, pe Dumnezeu sa-L ai inaintea ta totdeauna.
Si orice vei face, sa ai marturia din Sfintele Scripturi.
Si ori in ce loc vei sedea, sa nu te misti degraba".

Acestea trei pazeste-le si te vei mantui.

Sursa:
Patericul Egiptean, Editia de Alba Iulia 1990, pp.8.

Postat de:

Parintele Constantin

Doamne, scapa-ma

« …Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă… » Matei 19,16-26





Un om a alunecat accidental şi a căzut de pe o stâncă. În cădere s-a prins de creanga unui copac şi a rămas suspendat acolo. A început să se roage cum nu a mai făcut-o vreodată: “Doamne, scapă-mă! Doamne, Doamne!” Deodată Domnul i-a răspuns: “Da?” Omul s-a rugat: “Scapă-mă, Doamne!”“Ai mers la biserică?” l-a întrebat Domnul.“Da, am mers ori de câte ori am putut, dar promit să nu mai lipsesc niciodată dacă mă scapi de aici.”“Ai ţinut cele zece porunci?”“Da, atâta cât am putut. Promit să le respect întru totul dacă mă vei scăpa.”“Ţi-ai spus rugăciunile în fiecare zi?”“Da, Doamne, dar scapă-mă de pe stânca aceasta şi voi fi cel mai rugător om din lume.”“Ai contribuit generos la lucrarea Bisericii Mele?”“Da, cred că da, dar voi dărui cu şi mai mare generozitate în viitor. Scapă-mă doar de pe această stâncă.”
“Ai încredere în Mine?”“Da, Doamne, am încredere totală în Tine.”“Atunci dă drumul crengii”.



Dă drumul tuturor sprijinelor făcute de mâna omul de care te ţii. Înlocuieşte-le cu a te ţine strâns de Dumnezeu. Dă drumul păcatului care te-a posedat. Se pare că devenim atât de obişnuiţi cu păcatele noastre încât ne simţim confortabil cu ele şi refuzăm să renunţăm la ele. Dă drumul urii. De câte ori nu auzim oameni spunând: “Fac orice pentru Tine, Doamne, dar nu îmi cere să îl iert pe cutare sau pe cutare”. (pr. A. Coniaris)

Sursa imaginii

-------------------------------------------------------------------------


'Realismul duhovnicesc - prin dez-amăgire la viaţa cea nouă' - Preasfinţitul Siluan Span

30 Aug.2009 - Sf. Liturghie la Liverpool amanata

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Am anuntat cu ceva timp in urma de Sf. Liturghie ce urma sa aiba loc la Liverpool, pe data de 30 august. Datorita unor schimbari de ultima ora in ceea ce priveste locatia, Sf. Liturghie nu va mai putea fi savarsita la data anuntata, ci urmeaza sa aiba loc la o data care se va comunica ulterior.

Maine, 30 august nu va fi slujba la Mirfield, intrucat voi fi la Nottingham. Cei care doriti sa participati, adresa bisericii este:

“Sf. Ciprian al Cartaginei”, Carlton, Marston Street, NG3 7AN, Nottingham.

Iertare pentru schimbarile acestea de ultima ora.

Doamne ajuta.

Parintele Constantin

Parintele Symeon de la Manastirea Essex a plecat la Domnul

Vineri, 21 august, Parintele Symeon de la Essex a plecat la Domnul

Parintele Symeon a trecut la Domnul joi noapte (20 august), după o suferinţă de câteva luni, si a fost inmormantat sambata (22 august) la 3 dupa amiaza.
Parintele Symeon Bruschweiller, de origine elvetian, s-a convertit de la protestantism la Ortodoxie la varsta de 30 de ani si era cel mai varstnic vietuitor al manastirii ortodoxe Sfantul Ioan Botezatorul din Maldon, Essex, ctitorita de Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov, caruia i-a fost ucenic foarte apropiat. A fost un om prin excelenta al rugaciunii inimii, un parinte duhovnicesc cu viata sfanta, foarte cald, deschis si iubitor, care a incercat sa ne transmita prin insasi fiinta sa, in mod viu, iubirea fara margini a lui Dumnezeu pentru noi si sa-l aduca pe “omul recent”, dinspre duhul lumesc si neo-paganatatea New Age catre Ortodoxie, impartasindu-i duhul si invataturile Sfantului Siluan Athonitul, invatandu-l in primul rand smerenia si viata launtrica, pentru dobandirea Duhului Sfant. Arhimandritul Symeon l-a însoţit pe părintele Rafail Noica la prima sa venire în România în 1993, revenind cu drag de fiecare dată în ţara noastră. Ultima oara a vizitat tara noastra in mai, anul trecut.
Parintele a cerut ucenicului care statea cu el sa ii citeasca rugaciunea despartirii sufletului de trup, apoi a spus “Hristos a Inviat!”, s-a intors pe o parte si dupa cateva ore a plecat la Domnul.

Sursa:

http://cidadededeus.wordpress.com/2009/08/22/a-murit-parintele-symeon-de-la-manastirea-sfantul-ioan-botezatorul-%e2%80%93-essex/

===========================================================

Asa trec la Domnul cei care-L slujesc cu credinciosie.

Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii pe parintele Symeon!

Vesnica sa-i fie pomenirea!

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Pomenirea Sf. Mucenici Adrian si Natalia - pilda si rusinarea familiilor crestine de astazi

Astazi sunt praznuiti Sfintii Mucenici casatoriti Adrian si Natalia, o intrupare desavarsita a sensului adevarat al familiei crestine, pe care astazi nu-l mai stie nimeni, in care astazi aproape nimeni (nici dintre cei asa-numiti “credinciosi practicanti”) nu mai crede. Nimeni nu mai crede ca sensul unirii in Hristos cu persoana iubita nu este sa fii fericit in lumea aceasta, nu este sa scapi de singuratate cu orice pret, nu este sa ai un “alibi” perfect pentru orice compromis cu lumea si lumescul “pentru … siguranta si bunastarea materiala a familiei”, nu este sa te rasfeti si sa te scalzi in desfatari fara mustrari de constiinta (ca… deh, sunt permise si la urma-urmei, nu suntem calugari, deci suntem dispensati de a trai prea duhovniceste), nu este sa-ti faci idol si scop in sine din iubirea fireasca si din persoana iubita si nu este nici macar sa ai neaparat copii, daca Dumnezeu nu ingaduie sau nu binevoieste aceasta! Sensul adevarat al unirii in Taina Nuntii este Incununarea vietii prin impreuna-marturisirea lui Hristos. Sensul ultim al insotirii crestine este redat de cantarea aceea dureros de frumoasa din Slujba Tainei Cununiei: “Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit, rugati-va Domnului sa se mantuiasca sufletele noastre!“. Nu sunt invocati atunci, in Taina Cununiei, alti sfinti decat Mucenicii, iar “dansul” duhovnicesc al mirilor, cu nasii si cu preotii se face in acest timp in jurul Sfintei Evanghelii si al Sfintei Cruci, aratand care trebuie sa fie Centrul vietii familiei crestine.

Nu a contat pentru Sfintii Adrian si Natalia ca erau de abia un an si o luna casatoriti! Nu a contat ca erau tineri si cu o viata inainte! Nu a contat ca nu “se implinisera” ca familie prin dobandirea vreunui prunc! Nu a contat ca se iubeau foarte mult unul pe altul! Ce a contat pentru ei in ceasul prigoanei? Un singur “lucru”: HRISTOS! Pentru El au jertfit, adica si-au incununat si si-au implinit cu adevarat si in mod desavarsit dragostea lor! L-au iubit pe Hristos mai presus de orice! Si nu erau supra-oameni, nu erau “predestinati” sa fie sfinti! Erau oameni obisnuiti, la fel ca si noi, cu nimic mai presus de firea omeneasca. Nu alesesera pustnicia sau calugaria. Au ales viata in lume, dar fara sa aleaga viata lumeasca! Dar ce aveau atunci care sa le dea atata putere sa sacrifice TOTUL? Cum au putut?

Textul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/08/26/sfintii-mucenici-adrian-si-natalia-pilda-si-rusinarea-familiilor-crestine-de-astazi/#more-845

Postat de:

Parintele Constantin

De ce refuzam sa iertam

“…Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre… » Matei 18,23-35





De ce refuzăm să iertăm

Principalul motiv pentru care majoritatea dintre noi nu iertăm este că nu dorim să facem aceasta. Refuzul de a ierta ne face să ne simţim superiori din punct de vedere moral faţă de celelalte persoane. Şi totuşi înverşunarea şi ostilitatea din interior se răspândesc repede ca şi cancerul. Ne face să acuzăm rapid şi să fim uşor iritabili. În noi se dezvoltă complexul de martir. Începem să ne plângem singuri de milă. Iar în scurt timp începem să ne simţim bine în starea aceasta mizeră. Puţini oameni sunt mai mizerabili decât aceia care refuză să ierte.

Iisus ne spune că un alt motiv pentru care refuzăm să iertăm este acela că nu ne considerăm vinovaţi în faţa lui Dumnezeu. Omul care a acceptat iertarea lui Dumnezeu ca singura sa speranţă pentru cer nu poate să refuze să îl ierte pe celălalt.

Câte procese nu ar mai fi dacă am ierta? Câte ulcere şi atacuri de cord ar putea fi prevenite dacă am ierta? Câte căsătorii s-ar salva dacă am ierta? Câte prăpăstii între părinţi şi copii ar dispărea dacă am şti să fim atenţi cu ceilalţi, tandri, iertându-ne unii pe alţii aşa după cum Dumnezeu ne-a iertat prin Hristos? Pr.A.Coniaris

Duminica, 23 august Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Ce facem (sau ce nu mai facem) la Sf. Liturghie?

Preotul "Sa ne iubim unul pe altul, ca intr-un gand sa marturisim!"

Credinciosii: "Pe Tatal, pe Fiul, si pe Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita!"

Acesta este dialogul dintre preot si credinciosi, inainte de rostirea Simbolului de Credinta.

In vechime, in forma primara a Sf. Liturghii, cuvantul preotului era mai direct, in ceea ce priveste modul de exprimare al acestei iubiri, fiind redat prin cuvintele: "Imbratisati-va unii pe altii cu imbratisare sfanta".

Gestul acesta al sarutarii s-a pastrat doar la Sf Altar, atunci cand slujesc doi sau mai multi preoti.

Insa in epoca primara, in acelasi fel isi dadeau sarutarea iubirii, separat barbatii si separat femeile. Gestul isi are radacina in epoca martirilor, pe stadioanele unde crestinii erau fie aruncati la fiare, fie tarati in lupte cu gladiatori, spre deliciului imparatului pagan si a poporului nesatul de paine si circ.

Atunci cand iubirea crestinilor a inceput sa se stinga si sa se raceasca, obiceiul sarutarii sfinte s-a pierdut usor si s-a limitat doar la preoti in Sf. Altar.

Sarutul iubirii nu este doar un simplu simbol liturgic, ci este un gest sacramental, o experienta liturgica. Nu este numai imaginea iubirii care uneste pe credinciosi, ci chiar expresia comuniunii reale dintre ei.

Este experienta bunei intelegeri si a legaturii dintre credinciosi precum si a unirii lor cu Hristos.

****

Cum sa aducem inapoi aceasta buna-purtare in timpul Sf. Liturghii? Macar prin intinderea mainii spre cel/cei din jurul meu, rostind cuvintele: "Hristos in mijlocul nostru". Cel caruia i-a fost intinsa mana raspunde: "Este si va fi".

Sursa:

Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Ed. Bizantina Bucuresti, 2005, p 283.

Postat de:

Parintele Constantin

Inaugurarea Parohiei Ortodoxe la Liverpool

Iubiti credinciosi,


In ziua de 30 August 2009 va avea loc inaugurarea unei noi Parohii Ortodoxe Romane, avand locatia in Liverpool. Cei interesati de acest eveniment ii rugam sa acceseze urmatorul link:

http://romanianparish.org/comunitatea-romaneasca-din-liverpool-si-imprejurimi/

Va informam de asemenea ca in acea zi, 30 August 2009, NU vom avea Sf Liturghie la Mirfield, intrucat Parintele Constantin va fi prezent la Liverpool. Va rugam sa ii contactati si pe cei care nu au acces la grupul nostru de discutii.

Doamne ajuta!


In numele Consiliului Parohial,
Razvan Taranu

Adormirea Maicii Domnului, lucrare si slujire

"Întru naştere, fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare;
Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi prin rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre." (Tropar)

Iubiti credinciosi,

acesta este programul complet al slujbelor in zilele de 15 si 16 August 2009:

Sambata, 15 August (Adormirea Maicii Domnului):
10:00 - Utrenia
11:30 - Sfanta Liturghie
17:00 - Vecernia

Duminica, 16 August (Sarbatoarea Sfintilor Martiri Brancoveni):
10:00 - Utrenia
11:30 - Sfanta Liturghie

Dumnezeu sa va calauzeasca pasii spre Mirfield in aceste zile sfinte!



Prohodul Maicii Domnului-fragmente

Cuvantul Saptamanii

Parintele Sofronie: Mantuirea noastra sta in unirea noastra

"...Care este greutatea vieţii noastre bisericeşti? - Adesea cei ce ocupă poziţii de răspundere insistă asupra înţelegerii lor parţiale ca fiind de o desăvârşire finală, şi resping tot restul. Dar iată, Apostolul Pavel scrie că, deşi sunt diferite slujiri între oameni, dar toate trebuie să fie după Dumnezeu şi să ducă la unire şi la dragoste. Orice ivire a dezbinării năruie viaţa noastră si nu ne aduce mântuire. Dacă cerem lui Dumnezeu ceva in rugăciune, şi altcineva, iar nu noi, o „reali­zează,” noi respingem orice gând că „De ce nu eu?”. Dumnezeu a auzit rugăciunea mea şi a săvârşit acea lucrare pentru care mă rugasem, chiar dacă altcineva a realizat-o. Şi dacă acea lucrare duce la slavă, atunci nu îi voiu zavistui slava: Primească el slava pentru cele săvârşite, iar mie important îmi este săvârşirea ţelului nostru de obşte. Iar ţelul nostru este unirea duhului într-un vecinic cuvânt al iubirii în Dumnezeul cel vecinic, atunci când vreme nu va mai fi, precum se jură Ingerul în Apocalipsă: Şi îngerul (…) s’a jurat (…) că vreme nu va mai fi. Iar atunci nu va mai fi nici o clătinare, ci viaţa întreagă - şi a lui Dumnezeu, şi a tuturor oamenilor - este viaţa mea, chiar dacă eu nu am făcut nimic".

Textul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/11/cuviosul-sofronie-mantuirea-noastra-sta-in-unirea-noastra/#more-7297

Postat de:

Parintele Constantin

Învăţaţi-i mult, vorbind puţin

« …Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?... »
Matei 14,22-34



Învăţaţi-i mult, vorbind puţin

Iisus Hristos a fost un excelent educator, iar el vorbea în parabole. Fiecare parabolă pe care a rostit-o era o pildă bogată, care dezvolta inteligenţa, distrugea ideile preconcepute şi stimula gândirea. Acesta era un secret care făcea ca El să fie mereu înconjurat de tineri.Tinerii apreciază persoanele inteligente, iar pentru a fi părinţi inteligenţi nu e nevoie să fiţi intelectuali sau savanţi. Este suficient să creaţi poveşti şi să inseraţi în ele lecţii de viaţă. Mulţi părinţi sunt închistaţi în modul lor de a gândi. Ei consideră că nu sunt creativi şi că nu au perspicacitate, ceea ce nu este adevărat. Ca cercetător al inteligenţei umane vă pot spune că fiecare om are un potenţial intelectual enorm, dar pe care îl reprimă. Există astfel un narator de poveşti chiar şi în omul cel mai închis!

Aşa că luaţi aminte:Nu ţipaţi, nu atacaţi, nu răspundeţi cu agresivitate!Spuneţi-le poveşti celor dragi; puteţi astfel să îi învăţaţi mult, vorbind puţin. Părinţii inteligenţi îşi stimulează copiii să-şi învingă temerile şi să aibă atitudini blânde.Aveţi curajul de a vă schimba!
sursa

Duminica, 9 august, Sfanta Liturghie incepe la oara 11:30

Cuvantul Saptamanii

5 August - Praznuirea Sfantului Ioan Iacob Hozevitul

Un cuvant despre cum sa ne purtam cu cei slabi si cu cei vicleni

"...Biruinţa noastră nu se dobândeşte cu sfadă şi cu pleftureală, ci cu blândeţe şi cu dreaptă socoteală. Din sfadă nu iese decât tulburare şi duşmănie. Războiul nostru este nevăzut şi armele noastre trebuie să fie arme duhovniceşti, şi anume: sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi Pavăza Credinţei, cu care putem stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse, cum ne învaţă Sf. Apostol Pavel. Pe cei slabi să-i întărim, iar pe cei vicleni să-i ocolim. Pe cei năimiţi şi pe cei urgisiţi să-i lăsăm în pace, căci sunt acum mărişori şi pot pricepe semnele vremii. Dacă nu se învaţă din păţaniile altora, atunci lăsaţi-i să guste singuri din „covrigii” stăpânirii roşii. Aceşti covrigi sunt vopsiţi cu sângele mucenicesc al fraţilor noştri credincioşi din ţară. Ei pătimesc acum ca robii la munca silnică, iar din sudoarea şi din sângele lor se plămădesc bacşişuri pentru propagandă. Tot ce iese azi din ţară (de după perdeaua roşie) este ca să farmece ochii şi să astupe urechile celor bicisnici şi neştiutori. Nu mai faceţi vorbă cu ei şi nici nu căutaţi să-i pârâţi ori să-i denunţaţi, ci mai vârtos s’ar cădea să-i plângem pe unii ca aceştia, căci nu ştiu sărmanii la care „domnii au slujit şi câtă pagubă vor dobândi”.
Înainte de a încheia rândurile acestea, vă amintesc de cuvântul Scripturii care zice: „Vrăjmaşii omului sunt casnicii lui” şi iată anume pentru ce: când fraţii noştri de o credinţă şi de un sânge se fac coadă de topor, adică unelte ale vrăjmaşului credinţei, atunci vătămarea noastră este negrăit de mare, zice Sf. Apostol Pavel; nu vă plecaţi grumazul sub jug străin. Să stăm bine, să stăm cu frică întru Sfânta credinţă şi să arătăm „Mila Păcii” către toţi, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin”.

Cuvantul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/04/sfantul-ioan-iacob-hozevitul-pe-cei-slabi-sa-i-intarim-iar-pe-cei-vicleni-sa-i-ocolim/#more-7505

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

IPS Andrei, arhiepiscopul Alba-Iuliei:

Nefirescul anti-crestinismului postmodern
Cei ce avem o anumita varsta ne amintim cu nostalgie de anii copi­lariei. Si, mai ales, daca am avut sansa sa ne nastem intr-o zona cu traditii crestine puternice, nostalgia este cu atat mai mare. Din momentul in care am realizat ce se intampla in jurul meu, ob­servam ca totul avea un ritm liturgic. Reperele erau Pastile si Craciunul, cu posturile ce le precedau. Iar Pastile si Craciunul ni-l puneau in fata pe Hristos Domnul. Nu i-ar fi trecut cuiva prin minte ca in postul pre­gatitor al acestor sarbatori sa organizeze petreceri cu dans. Jocul popu­lar, care-si avea spiritualitatea lui, se deschidea in a doua zi a sarbatorii, ca sa nu adumbreasca farmecul mistic al acesteia. Ba, chiar mai tarziu, cand balurile se constituiau intr-un inaintemergator al discotecii de as­tazi, respectau aceeasi randuiala.
Privit cu ochiul curat al copilului, spatiul inconjurator era o gradina minunata, o gradina a raiului in care ne-a asezat Dumnezeu. "Cata roa­da, cata randuiala si frumusete, cata mireasma, cata lumina si podoaba, cata umbra la namiezi, revarsa aceasta gradina peste fiii nostri, peste su­fletul nostru din neam in neam."
In mijlocul spatiului miraculos era biserica. Si cred ca toti copiii cu su­flet sanatos gandeau ca si copilul Lucian Blaga: "Vedeam satul asezat inadins in jurul bisericii si al cimitirului, adica in jurul lui Dumnezeu si al mortilor. Aceasta imprejurare, care mai tarziu de tot mi s-a parut foarte semnificativa, tinea oarecum isonul intregii vieti, ce se desfasura in preaj­ma mea. Imprejurarea era ca un tot, mai adanc, ce imprumuta totului o nuanta de necesar mister. Localizam pe Dumnezeu in spatiul ritual de dupa iconostas, de unde il presimteam iradiind in lume... Nu aveam mai mult de sapte ani. Eram vreo cinci baieti, toti cam de aceeasi varsta; stam cerc, calui, in mijlocul ulitei pe inserate. Nu mai stiu in ce legatu­ra s-a intamplat ca unul sa arunce intrebarea: Cum o fi cand esti mort? Unul dintre noi a raspuns, ca iluminat: Mort trebuie sa fie ca si viu. E asa ca nici nu stii ca esti mort. Noi bunaoara stam aici in cerc si vorbim, dar poate ca suntem morti, numai ca nu ne dam seama."
Intreaga existenta avea un sens. Sensul il da invatatura Domnului Hristos. Dumnezeu era prezent peste tot si in mod special in Biserica. Acolo, in mod real, Hristos este prezent tainic in Sfanta Euharistie. Am zis ca totul avea un ritm liturgic. "Rusalii, Boboteaza si Postul catre Pasti / Si Maica Domnului in plina vara" va spune inspirat Ioan Alexandru. Chipul Domnului Hristos era deslusit nu numai in icoana imparateasca de pe iconostas, ci si pe bobul de grau.
Acest mod de a gandi si de a trai il fixez in plina perioada comunista. Nu trebuie insa uitat faptul ca parintii nostri veneau cu o serioasa forma­re crestina din perioada interbelica. In fata propagandei ateiste, oficiale, se facea o impotrivire tacuta, dar reala.
Cand s-a prabusit comunismul, pentru un timp, mi-am imaginat ca euforia de moment se va concretiza intr-o fervoare crestina serioasa si durabila. Dar lucrurile n-au stat asa. Fluxul celor ce au inundat biserica a avut destul de repede un reflux. Unii au ramas dar, destul de multi, s-au reintors la o viata crestina anemica si lipsita de profunzime.
Din ce cauza s-a petrecut acest fenomen? Pe de o parte catehizarea facuta in perioada comunista a fost insuficienta. Resursele spirituale pri­mite de la parinti s-au epuizat. Tinerii casatoriti dupa Revolutie, parintii actualilor adolescenti, aveau o prea slaba pregatire crestina.
Pe de alta parte, vantul secularizarii care a facut multe spatii crestine deserte in societatea de consum, a inceput sa sufle si in Romania. Sufla peste toti si-i influenteaza mai ales pe cei cultivati. De aceea cred ca este foarte sugestiva, in acest sens, o intrebare retorica pe care o punea Octavian Goga: "Si acum, iarta-ma si nu te supara pe mine, daca, fara a-ti cere un raspuns, stau si ma intreb, care este credinta dumneatale, mult laudat in­telectual al natiei mele ? / Cand ai pornit de acolo din casuta de la tara si te-au dus la scoala.. mai ziceai "Tatal nostru" seara si visai cu iele si pricolici. Duceai in suflet mostenirea din batrani: o candela, care licarea in taina si-ti lumina drumul. Dar ti s-a risipit mostenirea asta. S-a spulberat zi de zi si s-a faramitat in calea ta. / Si fara sa vreau, imi vine in min­te o problema atat de mare si atat de nebagata in seama a vremii noastre framantata de patimi mici: educatia religioasa a carturarimii noastre. / Nu gasiti, ca ar trebui facut ceva pentru a ne salva tineretul, dandu-i dascali luminati, cari in scolile secundare sa-l invete credinta lui Dumnezeu, si preoti cu guri de aur, cari sa cuvinteze acolo in centrele studentimii noastre universitare? Fiindca, asa cum suntem astazi, noi nu stim ce vrem si nu stim unde mergem."

Articolul intreg la:

http://www.crestinortodox.ro/diverse/96429-nefirescul-anti-crestinismului-postmodern

Postat de:

Parintele Constantin