Cuvantul Saptamanii

Ce facem (sau ce nu mai facem) la Sf. Liturghie?

Preotul "Sa ne iubim unul pe altul, ca intr-un gand sa marturisim!"

Credinciosii: "Pe Tatal, pe Fiul, si pe Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita!"

Acesta este dialogul dintre preot si credinciosi, inainte de rostirea Simbolului de Credinta.

In vechime, in forma primara a Sf. Liturghii, cuvantul preotului era mai direct, in ceea ce priveste modul de exprimare al acestei iubiri, fiind redat prin cuvintele: "Imbratisati-va unii pe altii cu imbratisare sfanta".

Gestul acesta al sarutarii s-a pastrat doar la Sf Altar, atunci cand slujesc doi sau mai multi preoti.

Insa in epoca primara, in acelasi fel isi dadeau sarutarea iubirii, separat barbatii si separat femeile. Gestul isi are radacina in epoca martirilor, pe stadioanele unde crestinii erau fie aruncati la fiare, fie tarati in lupte cu gladiatori, spre deliciului imparatului pagan si a poporului nesatul de paine si circ.

Atunci cand iubirea crestinilor a inceput sa se stinga si sa se raceasca, obiceiul sarutarii sfinte s-a pierdut usor si s-a limitat doar la preoti in Sf. Altar.

Sarutul iubirii nu este doar un simplu simbol liturgic, ci este un gest sacramental, o experienta liturgica. Nu este numai imaginea iubirii care uneste pe credinciosi, ci chiar expresia comuniunii reale dintre ei.

Este experienta bunei intelegeri si a legaturii dintre credinciosi precum si a unirii lor cu Hristos.

****

Cum sa aducem inapoi aceasta buna-purtare in timpul Sf. Liturghii? Macar prin intinderea mainii spre cel/cei din jurul meu, rostind cuvintele: "Hristos in mijlocul nostru". Cel caruia i-a fost intinsa mana raspunde: "Este si va fi".

Sursa:

Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Ed. Bizantina Bucuresti, 2005, p 283.

Postat de:

Parintele Constantin