Cuvantul Saptamanii

Cuv. Paisie Aghioritul: SIMPLIFICATI-VA VIATA!

“Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de viata cea simpla, fireasca si inainteaza spre lux, cu atat creste si nelinistea din ei. Si cu cat se indeparteaza mai mult de Dumnezeu, este firesc sa nu afle nicaieri odihna. De aceea umbla nelinistiti chiar si imprejurul lumii - precum cureaua masinii imprejurul rotii nebune[1] - pentru ca in toata planeta noastra nu incape multa lor liniste. Din traiul cel bun lumesc, din fericirea lumeasca iese stresul lumesc. Educatia exterioara cu stres duce in fiecare zi sute de oameni (chiar si copii mici) la psihanalize si la psihiatri si construieste mereu spitale de boli psihice si instruieste psihiatri, dintre care multi nici in Dumnezeu nu cred, nici existenta sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este cu putinta ca acesti oameni sa ajute suflete, cand ei insisi sunt plini de neliniste? Cum este cu putinta ca omul sa mangaie cu adevarat, daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea adevarata, cea de dupa moarte, cea vesnica? Cand omul prinde sensul cel mai adanc al vietii celei adevarate, i se indeparteaza toata nelinistea si-i vine mangaierea dumnezeiasca, si astfel se vindeca. Daca ar fi mers cineva la spitalul sau cabinetul de boli psihice si le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi facut bine toti cei ce ar fi crezut in Dumnezeu, pentru ca ar fi cunoscut sensul cel mai adanc al vietii.
Oamenii incearca sa se linisteasca cu calmante sau cu teorii yoga, si nu vor adevarata liniste, care vine atunci cand se smereste omul si care aduce mangaierea dumnezeiasca inlauntrul lor. Si turistii care vin din tari straine si umbla pe drumuri, prin soare, caldura, praf, prin atata zapuseala, gandeste-te cat sufera! Ce sila, ce apasare sufleteasca au, de ajung sa socoata destindere aceasta chinuiala exterioara! Cat sunt de izgoniti de ei insisi, de ajung sa socoata aceasta chinuiala drept odihna!"

Cuvantul intreg al parintelui la link-ul:

http://www.razbointrucuvant.ro/category/crestinul-in-lume/cum-munceste-crestinul/

Postat de:

Parintele Constantin

Hristos S-a Inaltat!

"...Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis..." (Ioan 17,1-13 )

Suntem noi oare, una? Cei ce suntem creştini, botezaţi cu botezul lui Iisus Hristos în numele Sf. Treimi, prin urmare avem aceeaşi credinţă, ba mai mult, ne împărtăşim din acelaşi potir cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, voim, simţim şi cugetăm la fel? Voim după voia Domnului sau un alt duh ne mână?...

Dacă e unire în casă, în suflet, în sat, oraş, ţară şi Biserică, atunci nici o putere nu poate zdruncina nici sufletul, nici casa, nici ţara şi, cu atât mai puţin, Biserica. Pentru că acolo unde este unire, este Hristos, şi unde este Hristos, este puterea. (pr. I.Cârciuleanu)

Duminica, 31 mai Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Reminder: 31 Mai 2009 - Invitatie la Mirfield

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Hristos S-a Inaltat!

Duminica, 31 mai 2009, dupa Sf. Liturghie, va invitam sa participati la o serie de prelegeri cu tematica religioasa, avand ca subiect principal teologia icoanei. Prelegerile vor fi tinute de Dr. Andreas Andreopoulos, profesor in cadrul Departamentul de Teologie si Studii Religioase al Univeristatii Tarii Galilor din Lampeter.
Nepot al unui preot grec al carui nume il si poarta, Andreas Andreopoulos a studiat la Patras, Grecia (BEd) si Toronto (BA, MEd). Studiile si le-a finalizat cu o teza de doctorat in Anglia, la Universitatea din Durham, sub indrumarea Pr. Prof. Dr. Andrew Louth. Este unul dintre cei mai prestigiosi teologi ortodocsi ai timpului, cele trei carti publicate deja definindu-i profilul: Semnul Crucii: Gestul, Misterul, Istoria lui - The Sign of the Cross: the Gesture, the Mystery, the History (Orleans, MA: Paraclete Press, 2006).
Arta ca Teologie: De la Postmodernism la Evul Mediu - Art as Theology: from the Postmodern to the Medieval (London: Equinox Publishing, 2007).
Metamorphosis: Transfigurarea in Teologia si Iconografia Bizantina - Metamorphosis: The Transfiguration in Byzantine Theology and Iconography (Crestwood, NY: SVS Press, 2005). Prelegerile vor fi insotite acolo unde va fi nevoie si de proiectii de icoane bizantine celebre, originare din spatiile rasaritene ale Europei, acolo unde icoana s-a nascut si dezvoltat de-a lungul timpului.

Va asteptam cu drag.

Doamne ajuta!

Constantin Popescu
Preot Paroh

Cuvantul Saptamanii

Importanţa şi actualitatea vieţii sfîntului în zilele noastre: Sfîntul Ioan Rusul (1690 - 1730) - sfîntul umilinţei

Sfîntul Ioan Rusul, sarbatorit azi, 27 mai, ilustrează un episod din confruntarea dintre lumea creştină şi islam. Chiar dacă a devenit prizonier şi rob al unui agă turc, sfîntul împlineşte pilduitor porunca de a-şi păstra credinţa şi legea ortodoxă, fără să apostazieze în faţa terorii şi prigoanei islamiste. Pe de altă parte, împlineşte legea iubirii creştine prin slujirea cu dragoste şi cu devotament faţă de stăpînul lui, dar şi prin răbdarea suferinţei şi a chinurilor pentru Hristos. Mucenicia lui l-a făcut vrednic de mari daruri tămăduitoare pentru cei care cred cu toată inima în harismele lui taumaturgice: el are darul vindecării bolilor de piele, de sînge şi de oase; darul vindecării bolilor şi tumorilor legate de cap; darul de a-i păzi pe călători - mulţi marinari greci îl au ca ocrotitor şi i-au închinat şi construit paraclise; darul mijlocirii între părinţii şi copii sau tinerii care se află în neînţelegeri şi certuri.

Sursa:

http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2008/05/sfntul-ioan-rusul-1690-1730-sfntul.html

articol semnat de Eufimia Toma, pelerina la moastele Sfantului.

Viata si minunile Sfantului Ioan Rusul le puteti gasi la link-ul:

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sfantul_ioan_rusul.htm

Pentru rugăciunile sfîntului Ioan Rusul din Evvia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi!

Postat de:

Parintele Constantin

Duminica, 24 May nu este Sfanta Liturghie

Hristos a Inviat!

"...Deci s-a dus si s-a spălat si a venit văzând. Iar vecinii si cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea? Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ti s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeste Iisus a făcut tină si a uns ochii mei; si mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului si te spală. Deci, ducându-mă si spălându-mă, am văzut. " Ioan 9,1-38




Dintre toate facultătile noastre fizice, cel mai mult pretuim capacitatea de a vedea. Mai degrabă ne-am pierde auzul, sau capacitatea de a vorbi, sau chiar bratele sau picioarele decât să ne pierdem vederea. Astăzi există multi oameni care văd cu ochii lor, dar inimile lor sunt oarbe. Asa cum a spus Domnul: "Ochi aveti si nu vedeti” (Marcu 8,18).

Un turist a aruncat o privire spre Marele Canion si apoi a întrebat: “Unde este terenul de golf?” Când i s-a spus că nu există nici un teren de golf, a întrebat: “Dar ce faceti voi pe aici?” În prezenţa unuia dintre cele mai sublime si mai impunătoare spectacole ale lumii, acest om nu a văzut nimic. Avea ochi, dar capacitatea lui de a vedea frumusetea si măretia nu se dezvoltase. Avea ochi, dar nu a văzut.

Dacă vedem, dacă vedem cu adevărat, fiecare zi devine o nouă revelatie a lui Dumnezeu. Emerson spunea odată: “Dacă stelele ar apărea într-o singură noapte la o mie de ani, cât de multi oameni ar crede si ar adora si ar păstra pentru multe generatii amintirea acelei nopti unice de mister magic.” Noi ne-am obisnuit însă cu ele, nu vedem niciodată stelele, sau dacă ne uităm la ele ni se par ca un poster afisat într-o sală de asteptare. Avem ochi si nu vedem. Asemenea orbului din Evanghelia de astăzi, si noi avem nevoie să fim vindecati de Iisus. Pentru că suntem orbi în atât de multe feluri. (Pr.A.Coniaris)

Duminica, 24 May nu este Sfanta Liturghie la Mirfield.

21 Mai 2009 - Sfintii Imparati Constantin si Elena

Astăzi Biserica Ortodoxa prăznuieşte pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, maica sa, pe care îi numeşte „asemeni cu apostolii”.
Pentru Biserică, Împăratul Constantin înseamnă primul conducător care nu numai că încetează prigonirile împotriva creştinilor (care erau duse cu paroxism nu mulţi ani înainte de domnia lui) dar şi încurajează practic creşterea Bisericii, dând acesteia înapoi toate proprietăţile luate de prigonitori, construind multe biserici, acordând regimuri fiscale îngăduitoare şi multe fonduri. Pe scurt, s-ar putea spune că este o etapă istorică de mare impunere a Bisericii.
Cinstirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este datorată deschiderii sincere a împăratului faţă de semnul Crucii, arătat lui înaintea unei mari şi cruciale bătălii: Εν Τουτω Νικα ( „Întru acest semn vei birui”). Împăratul nu a ezitat să îşi însemne oştile sale cu semnul crucii, deşi pentru majoritatea soldaţilor acesta era un semn de „piază rea”, pentru ca semnifica crucea, instrument de osândă încă folosit.
Dragostea împăratului pentru Crucea lui Hristos l-a făcut să încurajeze şi să urmrărească îndeaproape înflorirea Bisericii. Asemeni, evlavioasa sa maică, Sf. Elena, a mers la Ierusalim, unde a găsit cu adevărat Sfânta Cruce a lui Hristos, pe care Acesta a fost Răstignit.
Cu toate acestea, deşi la o privire superficială ne putem încânta de victoria istorică a Bisericii, lucrurile nu au stat întocmai aşa. Aşa-zisa victorie a Bisericii pe plan istoric, adică recunoaşterea oficială a cultului, încurajarea înfloririi, favorizarea creştinilor, a fost însoţită de cea mai otrăvitoare muşcătură a Vrajmaşului din Trupul Bisericii – răspândirea ca un cancer a arianismului.
Marile tulburări iscate de Arie, care contesta dumnezeirea lui Hristos, l-au făcut pe Împăratul Constantin să convoace primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Împăratul a avut înţelepciunea necesară să nu se amestece în disputele teologice, deşi era interesat de existenţa unei drepte slăviri a lui Hristos în Biserică. Sf. Constantin a convocat Sinodul, lăsând sarcina lămuriri dogmatice pe seama celor cu adevărat „vizaţi” – Sfinţii Părinţi. Aceasta acţiune a Sf. Contantin este echivalentul pe plan duhovnicesc a izbânzii bătăliilor sale purtate cu semnul Crucii – căci prin Sinodul de la Niceea a fost respins arianismul.
Însă nici această izbândă nu a fost suficientă. Răul, văzând că este respins în hidoşenia sa, s-a mascat în bine. Acest lucru s-a realizat prin faptul că Sf. Constantin a încălzit la sân, din neştiinţă, după cum depun mărturie proloagele şi vieţile Sfinţilor, pe episcopul Eusebiu de Nicomidia, un arian înrăit, înrudit oarecum cu familia regală, şi, conform unor descrieri istorice, „mare politician” şi intrigant. Intrigile furibunde, violente, duse de Eusebiu, precum şi ascunderea, în faţa Împăratului, a adevăratelor sale scopuri, precum şi ale lui Arie, au făcut ca în scurt timp arianismul să fie majoritar între elitele imperiului şi ale Bisericii din răsărit. Prezentând în faţa împăratului învăţătura lui Arie ca şi cum ar fi conformă Sinodului Niceean, şi acuzând aşa-zisele „prigoniri” pe care le „suferea” Arie ca rezultate ale „dihoniei” episcopilor, Eusebiu a reuşit ceea ce nu a reuşit nici Maxenţiu, nici Arie însuşi – să deschidă locaş satanei în familia imperială şi în Biserică.
Ani grei au urmat pentru Biserică. După moartea Împăratului Constantin, arienii au profitat de avantajul lor şi atunci şi-au dat pe faţă erezia şi dorinţa lor de a ucide pe cei drept-credincioşi. A urmat domnia lui Constantiu, fiu al împăratului Constantin, arian în toată regula, precum şi prigonitor al creştinilor autentici.
Să luăm aminte la înverşunarea cu care Vrăjmaşul vrea să piardă pe cei aleşi ai lui Hristos până la ultima clipă. Să luăm aminte la aparentele victorii ale Bisericii, ca nu cumva ele să se transforme în amare şi otrăvitoare înfrângeri. Să nu ne încântăm de avantajele istorice, căci lecţia pe care ne-o dă Sfântul Împărat Constantin şi maica sa Elena este aceasta: (numai!) întru acest semn, Sfânta Cruce, vom izbândi! Nu bogăţia Bisericii, nici lipsa prigoanelor, nici răspândirea creştinismului până la stadiul de religie majoritară, nici măcar prezenţa unui împărat creştin nu constituie biruinţa Bisericii. Biruinţa Bisericii este închinarea la Adevăratul Dumnezeu prin Cruce.
La începutul textului am citat formula cu care sunt cinstiţi în Biserică Sfinţii Împăraţi - asemeni cu apostolii. De ce “asemeni cu apostolii”? Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt asemeni cu apostolii pentru că au dat mărturia Crucii, ca şi aceştia. Pentru că au arătat puterea lui Dumnezeu, lucrătoare pentru cei care nu se bizuie pe armatele lor, pe carele lor sau pe înţelepciunea lor. Semnul biruinţei, semnul patimilor mântuitoare, arătat pe cer Împăratului şi descoperit din pământ maicii sale. Această mărturie a Crucii sfinţeşte, pentru că Dumnezeu lucrează. Nu eroismul de manual de istorie, nici ridicarea zidurilor, nici aparenta dominaţie a creştinismului în Imperiu sunt cele care contează pentru noi. Ci această mărturie adevărată a Sfintei Cruci, de viaţă făcătoare.

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/05/21/biruintele-crucii-si-piedicile-vrajmasului-despre-viata-sf-imparati-constantin-si-elena/

Tuturor celor care purtam numele maritilor imparati Constantin si Elena, Domnul sa ne mantuiasca, pentru rugaciunile lor!

La multi ani!

Hristos a Inviat!

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Parintele Iustin Petre, staretul Manastirii Sf Ioan Casian din Dobrogea:

Despre locul educatiei religioase si pericolul marginalizarii sau ignorarii ei

In Romania postdecembrista se vorbeste de tot felul de reforme, care mai de care, dar nimeni nu vorbeste de reforma morala. Asta este convingerea mea intima: ca fara o reforma morala autentica nu va fi posibila insanatosirea reala a societatii. Restul este un fel de-a ne afla in treaba. Ne jucam, de fapt, de-a educatia, facand gimnastica democratica. Sistemul educational actual este bazat mai mult pe informare si aproape deloc pe formare. Uitam prea usor ca o societate sanatoasa se zideste cu caractere si nu cu specialisti. Ar trebui sa redescoperim cat de importante sunt pentru educatie valorile fundamentale ale umanitatii: respectul, buna-cuviinta, politetea, iubirea aproapelui, altruismul, generozitatea, devotamentul, omenia etc. Sa invatam mai intai cum sa fim oameni si apoi cum sa ne descurcam in viata. Iar daca Dumnezeu lipseste din toata povestea asta, totul este posibil, pentru ca totul este permis. Daca Dumnezeu nu exista, cel puternic il inghite pe cel slab. Supravietuieste cine poate in aceasta lege a faradelegii. "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti", spus de Mantuitorul Hristos, este cel mai superb principiu democratic enuntat vreodata, care, din pacate, nu este cuprins in nici una dintre constitutiile statelor Uniunii Europene. Ce inseamna educatia religioasa pentru noile generatii? In mitologia greaca, Ulise, cand a plecat sa caute lana de aur, urma sa treaca prin marea sirenelor. Acestea cantau atat de frumos, atat de irezistibil, incat toti marinarii care treceau pe acolo se aruncau in mare si mureau inecati. Ulise, stiind ca nu va rezista nici el, s-a legat de catarg si numai asa a putut scapa cu viata. Educatia religioasa o vad ca pe un catarg. Hristos a fost cel mai stralucit orator pe care l-a avut vreodata omenirea. Vorbea simplu, pe intelesul tuturor, dar cu o adancime inepuizabila. Nimeni, nici cei care Il apreciau, nici cei care Ii stateau impotriva, nici macar copiii, nu puteau ramane indiferenti cand Il auzeau vorbind.

Textul integral se afla in revista Formula As si la http://www.formula-as.ro/2009/868/spiritualitate-39/parintele-iustin-petre-11105

Postatde:

Parintele Constantin

17 Mai 2009: Invitatie la Nottingham

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Hristos a inviat!

Duminica, 17 mai 2009, parohia ortodoxa romana ”Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Nottingham, infiintata in urma cu un an si pastorita de parintele Dan Ghindea, va invita sa participati la Sfanta Liturghie arhiereasca, savarsita de IPS Parinte Mitropolit Iosif, chiriarhul nostru, impreuna cu un sobor de preoti de la celelalte parohii romanesti din Anglia. Cu acest prilej, va adresez tuturor invitatia de a ne alatura romanilor din zona Nottingham la bucuria acestui eveniment din viata parohiei lor.

Adresa bisericii romanesti din Nottingham:

Memorial Hall, Bramcote, Church Street, NG9 3HD, Nottingham

Slujba de dimineata (Utrenia) va incepe la orele 10:00, iar Sfanta Liturghie la orele 11:00.

Domnul sa ne ajute!

Parintele Constantin Popescu

PS. In ziua de 17 mai nu va fi slujba la biserica noastra din Mirfield.

Cuvantul Saptamanii

Parintele Serafim Rose, din jurnalul sau despre ce inseamna a fi crestin:

Noi, cei ce ne zicem crestini, nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti. Caci a fi crestin inseamna a te rastigni, in aceste vremuri si in oricare alte vremuri, de cand Hristos a venit intaia data. Viata Sa este model - si avertisment - pentru noi toti.
Trebuie sa fim rastigniti individual, mistic, caci rastignirea deplina este singura cale catre inviere. Daca vom invia cu Hristos, trebuie mai intai sa ne smerim impreuna cu El - chiar pana la umilinta cea din urma, cea de a fi inghititi si scuipati afara de lumea cea neintelegatoare.
Si trebuie sa fim rastigniti la vedere, in ochii lumii, caci Imparatia lui Hristos nu este din aceasta lume, si lumea nu o poate primi, nici macar un singur reprezentant al ei, nici pentru o singura clipa. Lumea il poate accepta doar pe Antihrist, acum sau in orice alta vreme.
Nu-i de mirare, atunci, ca este dificil sa fii crestin - nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu buna-stiinta un mod de viata care, cu cat este trait mai autentic, cu atat mai mult duce spre auto-distrugere.
Si din aceasta cauza ne razvratim mereu, incercam sa ne usuram viata, incercam sa fim crestini pe jumatate, incercam sa dobandim ce-i mai bun din ambele lumi. Trebuie pana la urma sa alegem - fericirea noastra zace intr-una din cele doua lumi, nu in ambele.
Dumnezeu ne da tarie sa urmam calea rastignirii; nu exista alta cale de a fi crestin‘.

Text disponibil la http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/22/sf-mucenic-gheorghe-prilej-de-intrebari-esentiale-ce-ni-se-cere-noua-azi/#more-351
=============
Postat de Parintele Constantin

Duminica, 10 mai nu este Sfanta Liturghie

Hristos a Inviat !


“...Iisus, văzându-l pe acesta zăcând si stiind că este asa încă de multă vreme, i-a zis: Voiesti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea...” ( Evanghelia: Ioan 5,1-15)


Construiti poduri.


Primul lucru la care trebuie să fim atenti este dacă singurătatea e sau nu din vina noastră.
Blaise Pascal spunea: “Omul care trăieste doar pentru el nu urăste nimic mai mult decât să fie cu el însusi”.
Despre un om pe nume Edward se spunea odată: “Edward este o mică insulă înconjurată în întregime de Edward!”
Dacă ne-am închis faţă de ceilalti, cerând milă de la ei în loc să îi slujim, dorind să fim iubiti si uitând că singurul mod de a fi iubit este să iubesti, atunci trebuie să facem ceva!
Trebuie să începem să construim poduri spre celelalte insule, spre celelalte persoane singure, să nu mai asteptăm ca ele să ne vorbească, ci noi să le vorbim primii, întrebându-i despre ei, arătându-le grijă sinceră.

(pr. A. Coniaris)

Duminica, 10 mai nu este Sfanta Liturghie la Mirfield.

Cuvantul Saptamanii

Parintele Dumitru Staniloae: De ce ne purtam altfel decat Hristos?

"Nerăspunzând la lovituri cu pedepse, Hristos nu arată o slăbiciune, ci, dimpotrivă, nu Se arată slab ca noi, nici supus patimilor noastre, cum sunt mânia, supărarea… Tocmai prin aceasta arată că nu e biruit de slăbiciunea noastră în aşa măsură, încât să fie dus cu sila la încercarea de a Se elibera de ea. Toate le suferă nu fără voie, ci cu voia. Şi, prin aceasta, e mai tare ca ele, deşi suferinţele acceptate sunt extreme.
Nu iertăm, ci ne răzbunăm, fiindcă ne vedem primejduită existenţa de cel ce ne face rău şi vrem să-i primejduim şi noi existenţa lui din teama să nu ne-o primejduiască el mai departe. Aceasta, deoarece nu credem că unirea cu Dumnezeu, izvorul puterii, ne va menţine şi spori în existenţă. Bunătatea vine din simţirea adâncimii şi bogăţiei existenţei. Putem ajuta şi pe alţii să crească în această existenţă, urmând exemplul lui Hristos".

(Din: Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfantului Ioan, EDIMBOR, 2000)

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/01/intre-marturisire-si-razbunare/

Postat de:

Parintele Constantin

31 Mai 2009: Invitatie la Mirfield

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Hristos a Inviat!

Duminica, 31 mai 2009, dupa Sf. Liturghie, va invitam sa participati la o serie de prelegeri cu tematica religioasa, avand ca subiect principal teologia icoanei.
Prelegerile vor fi tinute de Dr. Andreas Andreopoulos, profesor in cadrul Departamentul de Teologie si Studii Religioase al Univeristatii Tarii Galilor din Lampeter.

Nepot al unui preot grec al carui nume il si poarta, Andreas Andreopoulos a studiat la Patras, Grecia (BEd) si Toronto (BA, MEd). Studiile si le-a finalizat cu o teza de doctorat in Anglia, la Universitatea din Durham, sub indrumarea Pr. Prof. Dr. Andrew Louth.
Este unul dintre cei mai prestigiosi teologi ortodocsi ai timpului, cele trei carti publicate deja definindu-i profilul:
Semnul Crucii: Gestul, Misterul, Istoria lui - The Sign of the Cross: the Gesture, the Mystery, the History (Orleans, MA: Paraclete Press, 2006).

Arta ca Teologie: De la Postmodernism la Evul Mediu - Art as Theology: from the Postmodern to the Medieval (London: Equinox Publishing, 2007).

Metamorphosis: Transfigurarea in Teologia si Iconografia Bizantina - Metamorphosis: The Transfiguration in Byzantine Theology and Iconography (Crestwood, NY: SVS Press, 2005).

Prelegerile vor fi insotite acolo unde va fi nevoie si de proiectii de icoane bizantine celebre, originare din spatiile rasaritene ale Europei, acolo unde icoana s-a nascut si dezvoltat de-a lungul timpului.

Va asteptam cu drag.

Doamne ajuta!

Constantin Popescu

Preot Paroh

Duminica Mironositelor

« …Si după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Si dis-de-dimineată, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt…” (Marcu 15,43-47;16,1-8)


Femei neobosite! N-au dat somn ochilor lor, nici genelor lor dormitare, până ce n-au aflat pe Cel Preaiubit! Iar bărbatii parcă se împiedică în picioare: merg la mormânt, îl văd pustiu si rămân în nedumerire: ce putea să însemne faptul că nu-L vedeau pe Domnul?
Nu, aici e vorba de dragoste chibzuită, care se teme de greseală din pricina înaltului pret al dragostei si al tintei sale. Atunci când au văzut si au pipăit si ei, fiecare dintr-însii a mărturisit nu cu limba, asemenea lui Toma, ci cu inima: „Domnul meu si Dumnezeul meu”, si de-acum nimeni n-a mai putut să-i despartă de Domnul. Mironositele si Apostolii închipuie cele două laturi ale vietii noastre: simtirea si chibzuintă.

Fără simtire, viata nu e viată; fără chibzuintă, viata e oarbă - iroseste mult si dă putină roadă sănătoasă. Simtirea trebuie să meargă înainte si să dea imbold, iar chibzuintă să hotărască timpul, locul, mijlocul de împlinire si, îndeobste, întreaga rânduială a ceea ce inima socoate să facă. înlăuntru, inima merge înainte; iar când e vorba de faptă - chibzuintă.

Atunci când simturile noastre se vor deprinde a deosebi binele de rău, poate că ne vom putea bizui numai pe inimă, asa cum dintr-un pom viu ies de la sine muguri, flori si roade, si din inimă va începe atunci să răsară binele, amestecându-se în chip întelegător în curgerea vietii noastre. ( Sfantul Teofan Zavoratul)

Hristos a Inviat!

Duminica, 3 mai Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

10 si 24 Mai 2009

Iubiti credinciosi,





Va aducem la cunostinta ca in zilele de 10 si 24 Mai 2009 NU va fi Sf Liturghie la Mirfield.



Va rugam sa-i anuntati si pe cei care nu au acces la site-ul nostru de discutii.



Doamne ajuta!





Razvan Taranu

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafael Noica:
Din ce moarte ne-a izbavit Hristos

...Blestemul cel mai mare este a nu-L cunoaste pe Dumnezeu. Banuiesc ca multi din contemporanii nostri sunt “bine mersi” fara Dumnezeu. Poate ne e un pic dor de El, poate mai avem si niste greutati si ne amintim ca mai este si Dumnezeu si poate… sa ne ajute El când altii nu pot, insa nu ne dam seama…; a murit ceva în sufletul nostru si nu ne dam seama - tocmai fiindca suntem morti - ce moarte înseamna faptul de a nu-L cunoaste pe Dumnezeu“.
“Dacã nu cunosc pe Dumnezeu, dacã nu-l trãiesc în viaţa asta pe Dumnezeu, când mi se sfârşeşte sorocul meu pãmântesc şi ma despart de trup, o sã rãmân în întunericul în care sunt. Sfântul Simeon Noul Teolog zicea un lucru înfricoşãtor: “Cine n-a vazut pe Dumnezeu in viata asta nu-L va vedea nici in cealalta”. Aici aş aduce cuvântul Sfântului Siluan: “Ţine-ţi mintea în iad, dar nu deznãdãjdui”. Cã zice Sfântul Siluan: “Nu vom deznãdãjdui, cã milostiv este Dumnezeu”. Adicã, noi nu trebuie sã ne ascundem îndãrãtul unor închipuiri sau dorinţe de-ale noastre - “ei, las` ca poate o sa mearga si asa si asa”. Trebuie sã ştim legea asta, ca lege cumplitã: dacã nu îl port acuma pe Dumnezeu, dacã nu-L vãd acuma în viaţa mea pe Dumnezeu, nici dincolo de viaţa asta nu-L voi vedea”.

Sursa si articolul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/20/din-ce-moarte-ne-a-izbavit-hristos-prin-moartea-si-invierea-sa/

Postat de:

Parintele Constantin

Hristos a inviat!

“...Si a venit Iisus, usile fiind încuiate, si a stat în mijloc si a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace si vezi mâinile Mele si adu mâna ta si o pune în coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios...” Ioan 20,19-31



Prea mult timp am fost duri cu Toma. El este acum purtătorul nostru de cuvânt. Înconjurati si noi de cicatrice, spunem: “Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, si dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, si dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”. Văzând urmele rănilor, nu putem decât să spunem împreună cu Toma: “Domnul meu si Dumnezeul meu!” (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 26 aprilie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Sfintele Pasti 2009

“Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi...”

(Din Catavasiile Invierii Domnului)

Frati si Surori Crestine,

Cea mai mare sarbatoare din Rasaritul Ortodox - Sfintele Pasti - se apropie. Indiferent in ce parte a lumii ne aflam, cu totii traim si sa simtim acel fior care ne cuprinde ori de cate ori, in verdele crud al primaverii, suntem chemati sa luam lumina din lumina cea neinserata a Mantuitorului Hristos!
Fie ca suntem tineri sau varstnici, bogati sau saraci, cu siguranta noaptea Sfintelor Pasti isi lasa amprenta in sufletele noastre, oricat de pustii ar fi ele si oricat de indepartati am fi de adevarata viata in Hristos.
Apoi cantarile pline bucurie ale Bisericii, bogatia de sensuri pe care le exprima, nu fac altceva decat sa ne imprimavareze sufletele, amortite de gerul cumplit al pacatului sau delasarii.
“Acum toate s-au umplut de lumina, si cerul, si pamantul, si cele dedesubt. Deci sa praznuiasca toata faptura Invierea lui Hristos…” auzim cantandu-se in aceste zile. Este adevarat ceea ce in vechime imnografii Bisericii au gandit: ca intreaga creatie participa cu mare bucurie la acest eveniment, comemorat an de an de catre Biserica crestina.
De ce se bucura creatia? Pentru ca omul, cununa creatiei, a fost restaurat prin Invierea Domnului.
Si iarasi, citand pe imnografii Bisericii: “Pogoratu-te-ai in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase. Si a treia zi, ca si Iona din chit, ai inviat din mormant”.
Intreaga teologie despre Inviere graviteaza in jurul acestui infricosator lucru: prin moartea Sa, Mantuitorul Hristos S-a pogorat in iad. Ce era acel iad? Locul unde dupa caderea protoparintilor nostri Adam si Eva, intreaga omenitate mergea. In erminia picturii bizantine, icoana Sf. Invieri arata pe Mantuitorul imbracat in raze de lumina, calcand peste portile iadului, cu lanturile rupte si lacatul de o parte, luand de mana pe cei doi protoparinti, si prin ei, pe intreaga omenitate!
Iadul nu L-a putut tine pe Cel ce are stapanire asupra mortii! Chiar si cei care L-au osandit la moarte, au vrut cu tot dinandinsul sa fie siguri, in acceptiune lumeasca bineinteles, ca Mantuitorul Hristos nu va parasi mormantul. Au pravalit o piatra uriasa la usa mormantului, au pus sigilii, au pus militari romani sa-l pazeasca. Dar cum poti tine in mormant pe Cel ce are stapanire asupra mortii si vietii?
Sa ne primenim sufletele cu post si rugaciune, cu impacarea cu cei ce ne-au gresit, si cu spovedanie. Sa iertam toate, pentru Inviere!

In Hristos Domnul, Cel Rastignit si Inviat,

Constantin Popescu,
Preot Paroh

Cuvantul Saptamanii

Saptamana Mare. Patimile Mantuitorului sa ne trezeasca.

Reflectie a parintelui Serafim, manastirea Golia - Iasi

Aceasta ultima saptamana a Postului Pastelui, numita si saptamana Patimilor, are menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere. Primele trei zile se constituie intr-un prolog al Sfintelor Patimi ale lui Hristos. Luni si marti, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie deja de Sfintele Pasti, astfel ca Biserica a rinduit ca fiecare credincios sa ia aminte in aceasta zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfrinate, instrainate de Dumnezeu (dar care aducind in aceasta zi, cu mare cainta si cu lacrimi, mir de mult pret si ungindu-L pe Hristos, devine mironosita) si cel al lui Iuda (ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vindut, tot astazi, pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida). Gestul lui Iuda a facut ca, mai tirziu, ziua de miercuri sa fie declarata zi de post, ea fiind, alaturi de vineri (ziua in care Iisus a fost rastignit), una din cele doua zile ale saptaminii in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului.Patru lucruri sint praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida. Joi este si ziua in care gospodinele trebuie sa vopseasca ouale in rosu, urmind ca in Simbata Mare sa coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite. “Astazi a fost spinzurat pe lemn Cel ce a spinzurat pamintul pe ape”. Aceste cutremuratoare cuvinte sint rostite de preot inca din seara Sfintei Joi, cind acesta iese din Sfintul Altar purtind in spate Crucea lui Hristos.In Vinerea Mare nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, pentru ca Insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, si se tine post negru. Aceleasi lucruri sint valabile si pentru Simbata Mare. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapa a tinguirii lui Hristos, Care se afla acum in mormint. La sfirsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfintul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfintul Aer este o pinza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormintarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.In intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui sa nu para iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormint trei zile si in acest timp S-a coborit cu sufletul la iad, sfarimindu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pina la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucit toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepind din acest moment, sufletele celor drepti sint asezate in Rai pina la Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mintuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorit la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe pamint inaintea Sa, Vestea cea buna a mintuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului.Pentru a simti macar o farama din bucuria pascala cea mai autentica trebuie sa ne pregatim in aceasta saptamana in care, ca si pe o scara cu sase trepte, urcam spre Inviere, atit sufletul, cit si trupul, inasprind postul pe cit sta in putinta fiecaruia. Cei care nu s-au infrinat deloc pina acum este bine ca macar in aceste ultime zile, care sint si cele mai importante din Post, sa o faca, stiind ca, dupa cum spune Sfintul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit inca din ceasul intii la Hristos.

Sursa:

http://apologeticum.wordpress.com/

Postat de:

Parintele Constantin

Organizarea Sarbatorii Sfintei Invieri la Mirfield

Dragi credinciosi,

Dupa cum ati aflat din mesajul Parintelui Constantin,  comunitatea romaneasca „Sfantul Macarie Cel Mare" din nordul Angliei, va adreseaza invitatia de a participa,  incepand de miercuri 15 aprilie, la slujbele bisericesti care vor fi oficiate in biserica de la demisol din incinta comunitatii anglicane „House of the Resurrection" din Mirfield.

Programul liturgic din aceasta perioada a fost deja postat pe site-ul parohiei noastre si il puteti gasi la adresa: www.sfmacarie.org la rubrica ANUNTURI.

 

Postul pe care il vom duce la bun sfarsit dupa a noastra putere si cu mila Domnului Cel Rastignit si Inviat, se va incheia imediat dupa slujba Sfintei Liturghii de duminica, 19 aprilie.

Dupa Sf. Liturghie, intre orele 13:00 si 16:00,  vom organiza o agapa, prilej sa ciocnim oua rosii, sa ne bucuram de mancaruri traditionale romanesti - pasca, cozonac si tot ceea ce vom pregati fiecare dintre noi – in incercarea noastra de a ne bucura impreuna la cea mai mare sarbatoare de peste an.

 

Ca de fiecare data, Consiliul Parohial va asigura sala in care se va desfasura agapa si toata logistica necesara evenimentului. 

 

Va retinem atentia cu cateva amanunte de ordin organizatoric:

 

1.  Vineri seara la Denia Prohodului si sambata seara, in noaptea Sfintei Invieri, vom asigura cartoane pentru lumanari, in incercarea de a impiedica scurgerea cerii de la lumanari pe covoare si parchet intr-un loc care nu ne apartine, dar pe care il inchiriem pentru slujbele de peste an. Cartoanele se vor gasi langa standul de  lumanari .

Prezenta copiilor este o bucurie la asa o sfanta si dumnezeiasca sarbatoare; adresam in acelasi timp o mare rugaminte parintilor sa  acorde o atentie deosebita celor mici mai ales in momentele de iesire / intrare in sfanta biserica sau cand credinciosii sunt chemati sa ia lumina.

2.   Cei care doresc sa contribuie cu preparate culinare la agapa de duminica, sunt bineveniti sa le aduca  in  sala recent inaugurata a Colegiului Invierii de la Mirfield, dupa Sf. Liturghie.Detaliile despre locatia salii vor fi comunicate la sfarsitul slujbei. Accesul in sala Colegiului nu ne va fi permis mai inainte de ora stabilita (13:00), asa ca va rugam sa aranjati preparatele  direct pe platouri / farfurii, mai ales ca cel mai probabil nu vom avea access la facilitatile bucatariei Colegiului.

3.   Avand in vedere faptul ca incinta, biserica si celelalte facilitati nu ne apartin, va rugam sa cititi cu atentie si sa respectati mesajele plasate in diferite locatii (de exemplu afise plasate pe diferite usi la care accesul nu este permis).

4.   Sala in care se va asigura agapa este inchiriata intre 13:00 si 15:30. Va rugam sa ne ajutati in efortul de a elibera sala inainte de aceasta ora, curata si aranjata asa cum am gasit-o.

 

Detalii legate de locatia bisericii noastre in Mirfield le gasiti la link-ul:www.sfmacarie.org

cu precizarea ca intrarea  se face pe poarta de la baza dealului, (atentie la senzorii de proximitate care deschid automat poarta pentru masini). Sunt posibilitati de parcare (in interior, iar daca nu mai sunt locuri in cele 2 parcari, atunci pe strazi unde se poate parca fara probleme).

 

Biserica se afla la demisolul bisericii mari. 

 

Daca aveti intrebari in toata aceasta perioada puteti sa ne contactati la:   

danacici@yahoo.com  

Dana -  07920 845080

 

Cu speranta ca ne vom ruga si bucura impreuna in ziua cea mai sfanta de peste an , va asteptam cu drag la Mirfield!

 

Comitetul de organizare

PROGRAMUL LITURGIC DE SFINTELE PASTI 2009

Iubiti Credinciosi,

Programul nostru liturgic din perioada de dinainte si dupa Sf. Pasti 2009

va fi dupa cum urmeaza:

====================================================
1. Miercuri, 15 Aprilie
Utrenia Joii celei Mari, intre 19:30 si 21:00.

====================================================
2. Joi, 16 Aprilie
Dimineata: Ceasuri, Vecernia & Liturghia Sf. Vasile, intre 10:00 si 14:00;
Seara: Utrenia Vinerii celei Mari (Denia celor 12 Evanghelii),

intre 18:00 si 21:00.

====================================================
3. Vineri, 17 Aprilie
Dimineata: Ceasurile Imparatesti & Vecernia – intre 10:00 and 14:00.
Seara: Utrenia Sambetei celei Mari (Denia Prohodului),

intre 18:00 si 21:00.

====================================================
4. Sambata, 18 Aprilie
Dimineata: Ceasuri, Vecernie & Liturghia Sf. Vasile –intre 10:00 si 14:00.
Seara: Slujba Invierii – Intre 19:30 si 22:30

====================================================
5. Duminica, 19 Aprilie
Dimineata: Liturghia Sf. Ioan Hrisostom - intre 10:00 and 12:30
Dupa amiaza: Vecernia (a doua Inviere) - intre 16:00 si 17:30
====================================================
6. Luni, 20 Aprilie
Dimineata: Utrenia & Liturghia Sf. Ioan Hrisostom - intre 10:00 si 14:00
Seara: Vecernia –intre 18:00 si 19:30

====================================================
7. Marti, 21 Aprilie
Dimineata: Utrenia & Liturghia Sf. Ioan Hrisostom - intre 10:00 si 14:00
====================================================

Va stau la dispozitia fratiilor voastre pentru spovedanii in fiecare dimineata

si seara din zilele de mai sus, imediat dupa slujbe. As aprecia daca ati putea

sa va organizati timpul astfel incat spovedaniile sa le incheiem in Sambata

Mare, 18 aprilie, inainte de a incepe Slujba Invierii.

Va doresc ca timpul ramas pana la Sf. Pasti sa-l petreceti cu folos pentru suflet!

Doamne ajuta!

Postat de:

Parintele Constantin Popescu

11.04.2009: Pomenirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

Biserica Ortodoxă Română îl praznuieste în fiecare an la 11 aprilie pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Sfântul Calinic s-a născut la 7 octombrie 1787 la Bucureşti, din părinţi români. La botez, primeşte numele de Constantin. La vârsta de 20 de ani intră în Mânăstirea Cernica, unde este primit cu dragoste de stareţul Timotei.După un an de ascultare duhovnicească, este tuns călugăr, dându-i-se numele de Calinic, iar la o lună după aceasta este hirotonit ierodiacon. Cinci ani mai târziu va fi numit stareţ al Mânăstirii Cernica, pe care o va cârmui timp de 30 de ani.La 14-15 septembrie 1850 a fost ales în străvechiul scaun episcopal de la Râmnicul Vâlcea. A fost hirotonit arhiereu în Catedrala mitropolitană din Bucureşti, la 26 octombrie 1850, praznicul Sfântului Dumitru, iar înscăunarea i s-a făcut la 26 noiembrie, la Craiova, întrucât Reşedinţa episcopală din Râmnic era distrusă în urma unui incendiu. Indată după înscăunare, şi-a cercetat eparhia, a rânduit protopopi, a hirotonit noi preoţi. În 1851 a redeschis seminarul, întâi la Craiova, după care, în 1854, l-a mutat la Râmnic; a deschis „şcoli protopopeşti pentru pregătirea cântăreţilor bisericeşti”.După ce şi-a mutat reşedinţa la Râmnic (1854), a început de îndată ridicarea unei noi Catedrale episcopale, după planurile întocmite de el însuşi şi cu pictura lui Gheorghe Tăttărescu, a refăcut reşedinţa şi bolniţa din incinta Episcopiei. Între anii 1859-1864 a ridicat, din banii săi, o biserică nouă la schitul Frăsinei, în Munţii Vâlcii, existent din veacul al XVII-lea, rânduind reguli aspre de vieţuire, aşa cum văzuse la Athos şi pe care le respecta el însuşi de când intrase în mănăstire. Dupa 16 ani petrecuti la Râmnicu Vâlcea, Sfântul Calinic se retrage la Mânăstirea Cernica. S-a mutat la Domnul la 11 aprilie 1868. Pentru curăţia vieţii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinţilor. Festivităţile proclamării solemne a canonizării au avut loc la Mânăstirea Cernica în zilele de 21 şi 23 octombrie 1955. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie.

Sfinte Ierarhe Calinic, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sursa:

Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=5169&Itemid=2

Plângerea smeritului Calinic Ieromonah, stareţul Cernicăi.

Ştiu începutul meu că are sfârşit,

Şi eu vieţuiesc ca un fără de sfârşit,

Având mintea înaltă cugetătoare,

Şi viaţa-mi merge spre scurtare,

Ziua, noaptea, cugetând cele deşarte

Şi eu m-am apropiat de moarte.

Cu cât văd că se apropie moartea de mine,

Cu atât mă silesc a o scoate din pomenire,

Că dacă nu este cu putinţă a scăpa de moarte cu lucrul,

Eu mă silesc a scăpa de ea cu gândul.

Oh şi vai, cum m-am împietrit!

În fieşte care zi petrecând fraţi la mormânt

Şi cu nimic nu m-am umilit,

Nici cu inima suspinând,

Să plec ochii la pământ,

Să mă uit în mormânt,

Să văd podoaba mea strălucind în oase înşirate,

Pline de putoare şi de viermi mâncate!

Ah, cum strigă mormântul către mine,

Zicând: aicea vei să te sălăşluieşti şi tu mâine.

Abate-te spre mine măcar astăzi,

Scoţăndu-ţi mintea din lume,

Ca nu fără de veste să dea moartea peste tine,

Că pe lume câţi o au iubit Goi i-au trimis în mormânt,

Râzând şi batjocorind pe cele ce aicea le-au agonisit,

Iar nu în Dumnezeu s-au îmbogăţit,

Ci veşnică muncă o au moştenit

În tartarul cel nesfârşit.

Vai, vai de a mea ticăloşire,

Cum nu-mi viu întru simţire,

Să plâng cu necontenire,

Veşnica mea osândire.

Vino, ticăloase suflete al meu,

Să cădem cu plângere la Dumnezeu,

Rugându-ne şi Prea Curatei Fecioare

A mele bune chezăşuitoare,

Ca să facă milostiv pe Fiul său, Iisus Hristos Dumnezeu,

Ca să mă izbăvească de focul cel nesfârşit,

Că cunoscând am greşit.

Sfinţilor toţi, rugaţi-vă pentru mine,

Că singur m-am lipsit de-al vostru bine,

Măcar de acum înainte să petrec cu pocăinţă.

Şi să mă săvârşesc în credinţă,

Ca să câştig vrednica odihnă.

Amin.

CALINIC, stareţul Cernicăi, 1822, August 1.

Sursa:

http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica-2.html

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafail Noica, despre adevarata indreptare:

Liturghia ortodoxa incepe la Proscomidie cu cuvintele Troparului din Sfanta Joi: “Rascumparatu-ne-ai din blestemul legii cu scump Sangele Tau“. Aceste cuvinte nu sunt o blasfemie; este un paradox de nespus, pe care il expune Sfantul Pavel in mai multe din Epistolele lui, ca Legea, care era sfanta, fiindca era data de Dumnezeu ca o calauza, la un moment dat devine un blestem, fiindca tinand preceptele Legii poti sa devii mai bun, dar viata nu gasesti: viata vesnica nu se gaseste nicaieri, in nicio lege. Pana cand, ajungand in prima parte a pocaintei noastre macar sa pastram o lege, macar sa nu rasplatesc omorand un om pentru un ochi, cum spune vechea lege: “Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte“; macar atata dreptate. Iar dupa aceea, intelegand ca “Ce castig eu daca el mi-a scos un ochi si daca eu ii scot ochiul lui, ce castig din suferinta lui?” Si poate aflu o stare morala mai inalta si ma apropii de Hristos zicand: “Lasa, Domnul sa-l ierte, macar lui sa-i fie bine”. Si opresc raul la mine si nu-l intorc inapoi asupra fratelui, care poate se mahneste si-mi intoarce iarasi inapoi. Este cunoscut ca, de exemplu, in anumite regiuni ale Italiei cuvantul vendetta, “razbunare”, trece din generatie in generatie si nu se mai sfarseste. Pana cand? Pana cand va veni cineva care va spune: “Stop, destul, la mine! Destul au suferit toti, si eu. Ce sa dau inapoi suferinta pentru suferinta?”

Si inca nu este destul, dar este un inceput. Un inceput poate ca inceputul talharului de pe cruce, care un adevar putea sa cunoasca: ca el era pacatos si vrednic de pedeapsa mortii, dar Cel din stanga lui, adica Hristos, era nevinovat. A marturisit aceasta nevinovatie, a savarsit acest act de dreptate, si Dumnezeu Care implineste neputinta omului i-a daruit mai departe sa cunoasca treapta urmatoare, harul prin care sa strige - sau sa sopteasca - un cuvant de mare credinta: “Pomeneste-ma, Doamne, intru Imparatia Ta“. De unde avea sa stie ca “asta care avea sa moara” are o imparatie, daca nu i-a dezvaluit - cum i-a spus Mantuitorul lui Petru cand Petru a marturisit: “Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu“; iar Mantuitorul i-a raspuns: “Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca nu trupul si sangele a putut sa dezvaluie tie aceasta taina, ci Tatal Meu Care este in ceruri“, - adica harul dumnezeiesc. Asa gandesc, ca tot harul dumnezeiesc, pentru putina dreptate, as zice morala, a talharului de pe cruce, a dezvaluit talharului cu mai multa deslusire si mai multa intregime cine era Cel care se afla langa el pe Cruce, si a putut sa-si rosteasca cuvantul de credinta...

Textul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/01/09/parintele-rafail-care-este-sensul-adevarat-al-pocaintei/

Postat de:

Parintele Constantin

Duminica, 5 mai Sfanta Liturghie la ora 11:30

“…Si care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că si Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească si să-Si dea sufletul răscumpărare pentru multi...”
Marcu 10,32-45; Luca 7,36-50



Ce spune Hristos
Dacă măretia noastră nu stă în pozitie, putere, bunuri, atunci unde o găsim? Cine vrea să fie primul între voi, să fie tuturor slugă.
Printr-o singură frază, Iisus dă peste cap valorile lumii. Lumea i-a pus în vârful listei pe regi, pe comandantii militari, pe bogati, pe cei ce se bucură de onoare si recunoastere. În josul listei sunt marea masă a umanitătii, urmată de slugi. Iisus inversează întreaga scală a valorilor si spune: Cel mai mare dintre voi este cel care vă slujeste. (Pr. Coniaris)

Duminica, 5 mai Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

In aceasta Duminica, ne sta exemplu de sfintenie SfantaMaria Egipteanca.Ea este speranta ca oricand, oricat de pacatosi am fi, putem imbraca haina pocaintei si porni inapoi la Hristos.

Cuvantul Saptamanii

Sf. Luca al Crimeei - Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima voastră:

[…] Minunată viaţă (a Sf. Maria Egipteanca - n. n.), care nu seamănă deloc cu vieţile oamenilor obişnuiţi! În ea uimesc mai ales două lucruri, în primul rând, harul lui Dumnezeu, neasemuita Lui milostivire şi prevedere a faptului că jalnica desfrânată va deveni o sfântă dintre cele mai mari. Al doilea - repeziciunea, neaşteptata adâncime şi hotărâre a întoarcerii cuvioasei Maria de la viaţa sa păcătoasă dinainte la nevoinţa ei neasemuită din pustie. Cuvioasa Maria a împlinit lucrul despre care vorbeşte prorocul: Intoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere şi cu rugăciune, şi sfâşiaţi inimile voastre, iar nu hainele voastre, şi vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru, că Milostiv şi îndurat este, Îndelung-Răbdător şi Mult-milostiv, şi Îi pare rău de răutăţi (Ioil 2, 12-13). Şi Sfânta Maria şi-a sfâşiat inima şi s-a întors din toată inima, deodată, la Dumnezeu.

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/04/12/duminica-sfintei-maria-egipteanca/

======================================================================================

Slujbe speciale rânduite de biserică în săptămâna a 5-a din Postul Sfintelor Paşti

În săptămâna a cincea din Postul Sfintelor Pasti, în toate bisericile ortodoxe, miercuri si vineri, se vor oficia slujbe speciale. Miercuri, 1 aprilie, se va săvârşi Denia Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Dacă în prima săptămână a Postului Mare, acest Canon s-a citit în patru stări, în această zi de miercuri se citeşte în întregime. Totalizând peste 250 de stihuri, Canonul Sfântului Andrei Criteanul este unul din cele mai frumoase imnuri liturgice şi cel mai amplu dintre toate canoanele Bisericii Ortodoxe, fiind numit şi Canonul cel Mare. Tot în această săptămână, mai precis vineri, 3 aprilie, la orele după amiezii, se săvârşeşte Denia Acatistului Bunei Vestiri. Această slujbă a fost introdusă în amintirea unui eveniment petrecut în anul 626, în Constantinopol, când cetatea a fost atacată de perşi şi de avari, iar patriarhul Serghie al Constantinopolului, luând icoana Născătoarei de Dumnezeu, a înconjurat împreună cu poporul cetatea, pe zidurile ei, şi Născătoarea de Dumnezeu a intervenit ajutând dreptcredincioşii să-i învingă pe atacatori.Săptămâna a cincea din Postul Sfintelor Pasti mai este numită şi "Săptămâna Pocăinţei", deoarece Biserica Ortodoxă o cinsteşte în duminica a 5-a din Post pe Cuvioasa Maria Egipteanca, cea care reprezintă o adevărată pildă de pocăinţă pentru noi creştinii. De altfel, atât slujba Canonului celui mare, cât şi Denia Acatistului ne aduc în atenţie însemnătatea pocainţei pentru iertarea păcatelor noastre.

Sursa:

Site-ul Mitropoliei Olteniei:

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=5106&Itemid=2

========================================================================================

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul saptamanii

Buna Vestire adusa de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria

Condacul 1, glasul al 8-lea din Acatistul Buneivestiri
Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi,aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapinire nebiruita, slobozeate-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Astazi Fecioara Maria a zamislit in pintece de la Duhul Sfint pe Iisus Hristos, Mintuitorul lumii. Astazi Arhanghelul Gavriil aduce Fecioarei si intregii omeniri cea mai mare bunavestire de la intemeierea lumii, adica venirea pe pamint a Fiului lui Dumnezeu, ca sa ne rascumpere din robia pacatului, sa ne scape de moarte si sa ne faca din nou fii ai lui Dumnezeu dupa har. Pentru aceasta este atit de mare si necuprinsa cu mintea sarbatoarea de astazi. Ea se praznuieste primavara, in luna Martie, care este luna creatiei, pentru ca prin venirea lui Hristos in lume omenirea se reinnoieste, se naste din nou prin credinta, prin botez si fapte bune. Sa laudam deci pe Preacurata Fecioara Maria ca s− a invrednicit sa zamisleasca in trup pe Mesia cel mult asteptat. Sa laudam si pe Gavriil arhanghelul ca a adus pe pamint cea mai sfinta si mintuitoare veste buna. Apoi sa ne silim a urma exemplul Maicii Domnului si a imita virtutile ei care au facut−o vrednica sa fie Maica si Nascatoare de Dumnezeu. Adica fecioria, rugaciunea, smerenia si ascultarea ei.

Din Predica Pr. Cleopa la sarbatoarea Buneivestiri
text integral la http://newsgroups.derkeiler.com/pdf/Archive/Soc/soc.culture.romanian/2007-03/msg01285.pdf

Duminica, 22 martie, Sfanta Liturghie la ora 11 :30

“…Căci ce-i foloseste omului să câstige lumea întreagă, dacă-si pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?...” Marcu 8,34-38;9,1




Există două feluri de oameni - oamenii plus si oamenii minus. Aceia al căror simbol este semnul minus nu adaugă niciodată fericire cuiva. Mai degrabă o iau. Când pleacă din compania ta, te simti mai sărac în credintă, mai sărac în iubire, mai sărac în sperantă.

Multumim lui Dumnezeu însă că mai există un grup - poporul lui Dumnezeu -, oamenii Crucii, cei care trăiesc credinta în Fiul lui Dumnezeu: oamenii plus. Biblia îi numeste “sarea pământului”, “lumina lumii” şi “mireasma lui Hristos”.

Ei adaugă vietii: curaj, credintă, iubire, sperantă, pace, bucurie. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 22 martie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

Cuvantul Saptamanii

Sfantul Nicolae Velimirovici*: Ne-am lepădat de Hristos, de aceea ne-a lepădat Hristos

“In Sfânta Scriptură se află înscrise şi aceste cuvinte ale Domnului, pline de mustrări pentru poporul Israiliitean: Două şi rele a făcut norodul meu: m-au părăsit pre mine, izvorul apei vieţii şi şi-au săpat luişi fântâni surpate, carile nu vor putea ţinea apă. (Ier.2:13)
Sfânta Scriptură este fără de greşeală. Ea este rânduiala Cosmosului, lăsată de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se lămureşte rostul fiecărui om şi fiecărui neam. Tot cuvântul dumnezeiesc din această sfântă Carte a Cărţilor este şi descoperire a adevărului, şi dreptar în viaţă. Toată civilizaţia modernă nu a izbutit să clintească nici măcar un cuvânt al Sfintei Scripturi. Toată ştiinţa Europeană nu e în stare să înlocuiască nici măcar o poruncă a Domnului..."

*Sfantul Nicolae Velimirovici este praznuit astazi, de al carui nume se leaga inceputurile Ortodoxiei la Mirfield, incepand cu perioada din timpul si de dupa primul razboi mondial.

Textul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/

Postat de:

Parintele Constantin

Duminica,15 Martie, Sfanta Liturghie la ora 11:30

"Zic tie: Scoala-te,ia-ti patul tau si mergi la casa ta."
Marcu 2,1-12; Ioan 10,9-16


Patru oameni purtau pe o rudenie de-a lor sau pe un prieten, care era bolnav de paralizie - ducandu-l pe patul sau, el fiind foarte slab si lipsit de ajutor. Ei au incercat fara sa izbuteasca, sa strabata prin multimea deasa de oameni, pentru a ajunge langa Domnul si, neizbutind,s-au urcat pe acoperisul casei, l-au desfacut si, cu osteneala multa,au lasat in jos patul in care zacea slabanogul si l-au asezat lapicioarele Vindecatorului facator de minuni.

Aceasta era masura credintei lor in Hristos.
(Sf. N. Velimirovici)




Duminica,15 Martie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30

Cuvantul Saptamanii

Sf Ioan Damaschin:

Despre aspectul instructiv-educativ al icoanei

Suportul teologic al icoanei se defineste abia cand cultul ei fusese atacat de iconoclasti, dar uzul icoanelor era vechi in Biserica, impus mai ales pentru folosul sau didactic. Invocand texte mai vechi, mai ales din Parintii capadocieni, care au evidentiat acest aspect al importantei icoanelor in cult, Sf. Ioan Damaschin precizeaza ca "icoanele sunt carti pentru cei nestiutori de carte si cronici care vorbesc neincetat, ai cinstirii sfintilor, instruind fara cuvinte pe cei care le vad si sfintind vederea. Nu am prea multe carti - continua eruditul autor al "Sfintelor Paralele, - si nici nu am timp liber spre a citi , intru insa in biserica, spitalul obstesc al sufletelor, inabusit de ganduri ca de niste spini, podoaba picturii ma atrage sa nu uit, imi desfateaza vederea ca o livada si, pe nesimtite, marirea lui Dumnezeu patrunde in suflet. Am privit rabdarea mucenicului, rasplata cununilor si ma aprind ca prin foc cu dorinta de a-l imita. Cazand la pamant ma inchin lui Dumnezeu prin mijlocirea mucenicului si ma mantui". Este schitat aici intr-un mod magistral efectul psihologic-educativ al icoanelor. Icoanele isi indeplinesc rolul instructiv prin faptul ca ne pun mereu in fata faptele trecute, minunile sau virtutile "spre slava, cinstea si cunoasterea celor care au invins si s-au distins in virtute", dar aceasta instruire se face cu un scop educativ : "Ca sa evitam cele rele si sa ravnim virtutile".

Pr Prof Viorel Ionita, Sfantul Ioan Damaschinul, aparator al cultului sfintelor icoane; text intreg la http://www.crestinortodox.ro/articol/69559-sfantul-ioan-damaschin-aparator-al-cultului-sfintelor-icoane

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Fr. Alexander Schmemann:
Despre Post si despre Canonul Sf Andrei Criteanul

“Este important faptul ca ne intoarcem acum la ideea si experienta Postului ca o calatorie duhovniceasca al carei scop este sa ne treaca dintr-o stare spirituala in alta. Asa cum spus-o deja, marea majoritate a crestinilor de astazi neglijeaza acest scop al Postului si il privesc doar ca pe o perioada in timpul careia “trebuie” sa-si implineasca obligatia religioasa - Impartasania “o data pe an” - si sa se supuna unor restrictii alimentare ce urmeaza a fi inlocuite curand cu dezlegarea de dupa Pasti. Iar cand nu numai laicatul, dar si multi preoti, in acelasi timp, au acceptat aceasta idee simplista si formalista despre Post, adevaratul duh al Postului aproape ca a disparut din viata. Reconsiderarea liturgica si duhovniceasca a Postului este una din cele mai urgente cerinte, care nu poate fi realizata decat daca se intemeiaza pe o intelegere reala a ritmului si structurii liturgice a Postului.
La inceputul Postului, ca un “debut” al acestuia, ca un “acordaj” inainte de “armonia” deplina, gasim Marele Canon de pocainta al Sfantului Andrei Criteanul. Impartit in patru parti, este citit la Vecernia cea Mare, in serile primelor patru zile ale Postului. Canonul poate fi cel mai bine descris ca o plangere de pocainta care ne vorbeste despre proportiile si adancimea pacatului, tulburand sufletul cu jale, cainta si nadejde. Cu o maiestrie unica, Sfantul Andrei impleteste marile teme biblice - Adam si Eva, Raiul si caderea in pacat, Noe si Potopul, David, Pamantul fagaduintei si, in cele din urma, Hristos si Biserica - cu marturisirea pacatului si cu pocainta. Evenimentele istoriei sfinte sunt dezvaluite ca evenimente ale vietii mele, faptele lui Dumnezeu din trecut ca fapte indreptate spre mine si mantuirea mea, tragedia pacatului si a tradarii ca drama mea personala. Viata mea imi este prezentata ca o parte a luptei marete si atotcuprinzatoare dintre Dumnezeu si puterile intunericului care s-au razvratit impotriva Lui."

Articolul intreg la:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/11/canonul-cel-mare-al-sf-andrei-criteanul-si-intrarea-in-duhul-postului-mare/

Postat de:

Parintele Constantin

1 Martie Sfanta Liturghie la Mirfield

“…Tu însă, când postesti, unge capul tău si fata ta o spală, Ca să nu te arăti oamenilor că postesti, ci Tatălui tău care este în ascuns, si Tatăl tău, Care vede în ascuns, îti va răsplăti tie…”
(Matei 6,14-21)

Dintre toate intrebarile mari, care sint adresate firii umane, cea mai de pret este aceasta, pe care Dumnezeu ne-o adreseaza cu dragoste, ca unora despre care stie pe unde haladuiesc: Adame, Adame pe unde mai esti?

Postul te ajuta sa auzi intrebarea si, mai ales, sa-i cauti raspunsul corect.

Aici sint Doamne, porunceste, robul Tau asculta!
(Pr. C. Necula)

Duminica, 1 martie Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

sursa imaginii

Cuvantul saptamanii - Infricosatoarea Judecata

Toată viaţa noastră pământească este numai o umbră palidă a vieţii - a vieţii adevărate, a vieţii întregi - în Împărăţia lui Dumnezeu, tot aşa cum întreaga suferinţă de pe pământ este numai o umbră ştearsă a chinuirii îngrozitoare a păcătoşilor din iad. (În Apophtegmata Patrum [colecţia în ordine alfabetică a zicerilor Părinţilor Pustiei], am citit: Ei au întrebat pe un oarecare bătrân mare: "Părinte, cum răbdaţi asemenea munci cu atâta răbdare?" Bătrânul a răspuns: "Toată munca mea din viaţa aceasta nu este nici măcar cât o singură zi de chinuire.") Viaţa pe pământ - oricât de minunată ar putea fi - este amestecată cu suferinţă, pentru că aici nu există nici o împlinire a vieţii; întrucât suferinţa de pe pământ - oricât de mare ar putea fi - este amestecată cu viaţă. Dar, la Înfricoşătoarea Judecată, viaţa va fi separată de chinuire. Şi una şi cealaltă vor fi veşnice. Înţelegerea noastră omenească nu poate să priceapă ce înseamnă această veşnicie. Cel care va avea bucuria de a vedea o clipă faţa lui Dumnezeu, i se va părea ca şi cum ar fi durat mii de ani; şi cel care va fi chinuit o clipă de către diavolul în iad, i se va părea că sunt mii de ani. Pentru că timpul nu va mai fi aşa cum îl cunoaştem noi - zi după noapte şi noapte după zi - ci atunci va fi o zi deosebită pe care Domnul singur o ştie (Zaharia 14:7; cf. Apocalipsa 22.5). Nu va mai fi nici un alt soare decât numai Dumnezeu, şi acest soare nu va răsări şi nu va apune, ca veşnicia să se numere în zile, aşa cum se socoteşte timpul acum. Binecuvântaţii vor socoti veşnicia în termenii bucuriei lor şi păcătoşii chinuiţi vor socoti timpul în termenii chinuirilor lor.

din predica Sf Nicolae Velimirovici la duminica Infricosatei Judecati
(textul integral la http://www.razboiulnevazut.org/articol/89/Predica-la-Duminica-%C3%8Enfricosatei-Judecati)

postat de Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Fara Mine nu puteti face nimic

Omul daca vrea sa nu se chinuiasca, trebuie sa creada in acel "Fara Mine nu puteti face nimic" pe care l-a spus Hristos. Adica sa se deznadajduiasca de sine in intelesul cel bun si sa creada in puterea lui Dumnezeu. Atunci cand cineva se deznadajduieste de sine insusi in intelesul cel bun, atunci il afla pe Dumnezeu. "Toata nadejdea mea spre Tine o pun". Chiar si oamenii cei mai duhovnicesti nu isi au asigurata in aceasta lume pe deplin viata lor, de aceea se si tin pe ei insisi mereu in asigurarea lui Dumnezeu, nadajduiesc in Dumnezeu si se deznadajduiesc numai de "eul" lor, deoarece "eul" ii aduce omului toata nefericirea duhovniceasca.

Increderea in sine este dusmanul nostru cel mai mare si mai rau, pentru ca ne arunca in aer fara mila si ne lasa nefericiti pe drumuri. Cand omul are increderea in sine, se leaga si nu poate face nimic, sau se lupta singur. Atunci este firesc sa fie biruit de vrajmas sau sa nu reuseasca si astfel sa i se zdrobeasca "eul" sau. Bunul Dumnezeu de multe ori iconomiseste foarte intelept ca sa vedem si interventia Sa dumnezeiasca si nereusita ce am suferit-o prin increderea noastra in sine. Atunci cand cineva urmareste si cerceteaza fiecare eveniment ce se petrece in viata sa dobandeste experienta, ia aminte si astfel sporeste.

Sf Paisie Aghioritul; textul complet la http://www.razboiulnevazut.org/articol/80/

Postat de Parintele Constantin

Duminica 15 Februarie Nu este Sfanta Liturghie la Mrfield

Dragi crediciosi,

Va anuntam ca Duminica, 15 Februarie, NU va fi oficiata Sf Liturghie la Mirfield, intrucat Parintele Constantin este in Romania.

 

De asemeni NU va fi Sfanta Ligurghie nici Duminica 22 Februarie.

 

Daca stiti persoane care nu au acces la Internet va rugam sa le transmiteti acest anunt.

 

Doamne Ajuta,

--
Consiliul Parohial
Parohia Ortodoxa "Sf Macarie cel Mare"
House of the Resurrection
Stocksbank Road
Mirfield
West Yorkshire
WF14 0BN
http://www.sfmacarie.org/