21 Nov. - Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Simplitatea unei feciorii
Deseori, realităţile profunde dăinuie prin faptele simple. Pe lângă acestea, ne este dat să trecem prea uşor, reci, indiferenţi şi grăbiţi, precum soarele cu dinţi trece nepăsător printre primii fulgi de zăpadă.Orice intrare a noastră în Biserica Ortodoxă, exceptând-o pe întâia şi irepetabila intrare – datorată Sfântului Botez –, este o faptă simplă. Vreau să cred că simplitatea ţine de feciorie, ca stare absolută a împăcării, iar complexitatea, confuzia şi îmbâcseala ţin de păcat, ca stări absolute ce pot defini o viaţă plină de nelinişti.Feciorie şi îmbâcseală – iată cele două feţe ale acestei lumi. Când intrăm în Biserică, oricât de păcătoşi am fi, trebuie să avem acea stare de feciorie: nu mai judecăm pe nimeni, nu mai gândim răul, suntem curaţi de orice grijă lumească. Când ieşim din Biserică trebuie să continuăm acea stare de a fi buni.Preasfânta Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, a intrat în Biserică la vârsta de trei ani, dusă de părinţii ei, şi a ieşit în lume la 15 ani, nefiind în întreaga ei veşnicie, vreodată, rea.Prin intrarea în Biserică se produce un război: cel dinafară nu-l mai lasă pe cel dinăuntru să fie bun, dar, cel din Biserică trebuie să iese, odată şi odată, în lume, pentru a nu mai lăsa lumea să fie rea. Biserica nu împarte oamenii în răi şi buni, ea cercetează pre toţi şi pre toate pentru ca, prin Sfintele Taine, amorţeala, mizeria, amăgirea, minciuna, tot cenuşiul şi toată mâzga acestei lumi să fie îngropate; ocărâţii şi însinguraţii, lepădaţii şi uitaţii, înşelaţii şi amărâţii, vinovaţii şi marginalizaţii să se reîntoarcă la gândul cel bun al Fecioriei, care aduce, în braţele lui, mântuirea. În fiecare lacrimă de copil nu se oglindeşte, mai mult, durerea sau bucuria acelui copil decât disperarea sau fericirea mamei lui. Pentru orice copil crescut în Duhul lui Dumnezeu, mama lui rămâne o fecioară. Şi în această faptă simplă pulsează misterul, puterea şi mireasma Ortodoxiei.Creştinii adevăraţi îşi doresc tot timpul ca mama lor să fie nu doar aşa... ca Maica Domnului, ci chiar Maica Domnului. Ortodocşi fiind, este bine să îndrăznim, astfel, a ne considera fraţii mai mici ai Mântuitorului. Bunicul meu, din partea tatălui, avea o duritate a lui aparte, dar, îşi începea şi-şi încheia ziua numind sfânta bucăţică de pâine: să fie la Maica noastră Precista şi la Prunculeţul ei, Iisus! În această numire simţeam rugăciunea, bucuria, iertarea şi căldura lumii întregi strânse la un loc, nu într-o dogmă, ci într-o cuprindere a ceea ce nu putea fi cuprins.Cu adevărat, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, sfântă sărbătoare din 21 Brumar, de o profunzime pe care doar Cerul o poate desluşi prin taina zăpezilor, are ceva din... simplitatea unei feciorii.

Preot Sever Negrescu

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei
http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4489&Itemid=2

Postat de:

Parintele Constantin