Cuvantul Saptamanii

Craciunul 2009

“Hristos Se naste, slăviti-L”

Iarasi este Craciunul. Fiecare pastram in adancul fiintei noastre emotia primului Craciun. Parca-i vedem si acum pe acei copii care ne-au adus primul cantec de stea, colindul sfant si bun ce vestea Nasterea Domnului in timpurile cand acestea nu puteau fi auzite decat la posturile de radio din Occident, transmise pentru romanii de acasa...

Si astazi – din nefericire, din ce in ce mai putin - glasuri de copii nevinovati vestesc in fiecare an, Nasterea lui Hristos, cruzimea lui Irod si moartea pruncilor... Si tot din ce in ce mai putin exista crestini care sa se opreasca in loc si sa ia aminte la Veste…

Ce mai este si cu Craciunul acesta? ar parea ca se intreaba cei mai multi…Stim si noi cate ceva din povestea aceasta. Dar voi chiar luati Craciunul in serios? ar adauga cei molipsiti de indiferentismul si consumerismul occidental. Istoria Craciunului este simpla si o putem rezuma la numai cateva cuvinte...

Nasterea Domnului aminteste întregii umanităti că Împăratul veacurilor, Fiul lui Dumnezeu, se micsorează pe Sine, luând trup omenesc spre a-l ridica pe om la starea cea dintâi. Crăciunul - cum popular i se mai spune Nasterii Domnului - ne-a bucurat copilaria de care aminteam la inceput, chiar dacă adevăratul duh a fost stirbit în anii de tristă amintire cu fel si fel de subterfugii: inventarea lui Mos Gerilă, ca o contrapondere la Mos Crăciunul crestin, accentuarea si exagerarea importantei Revelionului, etc. A rânduit Domnul sa mai avem prin neamurile noastre fie bunici, fie rubedenii, care nu s-au temut să ne ducă de mână la biserică, la spovedit si împărtăsit, să ne pună cartea de rugăciuni în mână si să ne dea câte-o icoană…

Iar acum, la 20 de ani de când acea noapte care ne-a bântuit vreme de aproape 50 de ani s-a topit în istorie, ne punem întrebarea: mai sunt bunici, sau neamuri si - mai ales! - părinti, care să-si ia copiii de mână si să vină cu ei la Biserică, în timpul posturilor rânduite, în duminici si sărbători, asa cum făceau bunii si înteleptii nostri înaintasi? Sau îi lăsăm în voia lor si a lumii, cu patimile si frământările lor, în timp de libertate, când - slavă Domnului! - sunt atâtea cărti bune de citit la îndemână, când avem biserici deschise, si (încă) suntem binecuvântati cu duhovnici buni.

Să asezăm la inimă aceste cuvinte si cu totii să punem început bun întru cele ale vietii în Hristos, viată care nu este nimic altceva decât modul firesc de a fi al omului. Facă Bunul Dumnezeu să cunoastem pe Fiul venit în lume si pentru tine, iubite frate, si pentru mine. Să ne bucurăm cu bucurie mare, căci iată, vine, vine să-l mântuiască pe om!

Sarbatori cu pace va doresc, frati si surori, si va imbratisez  pe toti in Hristos Domnul!

La multi ani!

Pr. Constantin Popescu

Va binevestesc voua bucurie mare

“Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”… (Matei 1,1-25 )




Marele dar al lui Dumnezeu, dat nouă de Crăciun, nu a fost nici un cod etic nici o nouă filozofie, ci El însuşi! Creştinismul este mult mai mult decât o serie de porunci. Mai mult decât orice, este o Prezenţă: Emanuel – cu noi este Dumnezeu!
Cu noi este când suntem în necazuri – să ne scoată din ele.
Cu noi când suferim – să ne şteargă lacrimile.
Cu noi când cădem – să ne ajute să ne ridicăm.
Cu noi când suntem slabi – pentru ca să ne întărească.
Cu noi în moarte – să ne facă încrezători.
Da, şi rămâne cu noi definitiv şi după moarte – într-un loc în care “cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (1 Corinteni 2,9)
“Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.” (Luca 2,10). “Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7,14) – cu noi este Dumnezeu!                                         (Pr. A. Coniaris)



Duminica, 20 decembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Joi, 24 Decembrie - Ajunul Crăciunului(Nasterii Domnului):
18:00 - 20:00 - Pavecerniţa Mare şi Litia
Între 16:00 - 18:00 si 20:00 - 22:00 Spovedanii.

Vineri, 25 Decembrie - Crăciunul(Nasterea Domnului)
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie

Sambata, 26 Decembrie - Soborul Maicii Domnului
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.

Duminica, 27 Decembrie-Sf. Intâi Mucenic şi Arhidiacon Stefan
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

Vineri, 1 Ianuarie- Sf. Ierarh Vasile cel Mare
Nu va fi slujba la Mirfield.

Duminica, 3 Ianuarie
Liturghie duminicala
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

Cuvantul Saptamanii

Slujbele Bisericii reprezintă împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos

Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ iar slujbele reprezintă intrarea noastră în această Împărăţie, trăirea şi împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos, de dreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizează Împărăţia lui Dumnezeu (Rom. 14, 17). Cultul Bisericii ne poartă în lumea prezenţei directe a lui Dumnezeu făcându-ne părtaşi bucuriei învierii. Creştinismul este, pentru aceasta, o religie liturgică, o religie în care pe primul plan este cultul, trăirea liturgică a vieţii celei noi în comuniune cu Dumnezeu. Biserica este, în primul rând, o comunitate rugătoare, slăvitoare. Înţelegem astfel de ce Biserica noastră se numeşte ortodoxă: este Biserica ce aduce dreaptă slăvire (orthos - doxa) lui Dumnezeu şi, ca urmare, are credinţa dreaptă fiind Biserica cea adevărată.

Sursa:
http://www.dervent.ro/liturghia.php

Postat de:

Parintele Constantin

Tirania lui "trebuie"

“…Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata…” Luca 14,16-24




Religia lui “vino”


Dr. Karen Homey, faimosul psihiatru, vorbea despre “tirania lui ‘trebuie’”. Trebuie să fac aceasta. Trebuie să fac cealaltă. Dacă punem prea mulţi “trebuie” pe umerii unei persoane, îl putem îmbolnăvi emoţional.


Există mulţi oameni care consideră creştinismul o astfel de religie tiranică, a lui “trebuie”. Pentru ei, creştinismul nu este altceva decât o serie de porunci. Nu trebuie să faci aceasta. Nu trebuie să faci cealaltă.


Dar creştinismul nu este în primul rând sau cel mai mult o religie a lui “trebuie”. Este în primul rând şi cel mai mult o religie a lui “vino”.


Marea putere a lui Hristos nu stă în “Să nu faci” ci în acest “Vino la mine”. Vino să fii umplut cu Duhul Sfânt.


Vino să fii umplut cu puterea prezenţei lui Dumnezeu. Dacă venim, la El, atunci trebuie să facem cu siguranţă unele lucruri, dar nu pentru că “trebuie” să le facem, ci pentru că ne face plăcere să le facem ca expresie a iubirii noastre pentru Iisus.(Pr. A. Coniaris)

Duminica, 13 decembrie, Sfinta Liturghie incepe la ora 11:30

Cuvantul Saptamanii

Parintele Teofil Paraian: Despre Rugaciune

"Sunt primite si rugaciunile spuse numai cu buzele, pentru ca nu-i poti cere unui copil sa mearga la acelasi pas cu un om mare. Deci, eu ma rog cum pot si Dumnezeu imi primeste rugaciunea, asa cum a fost vorba despre fiul tatalui lunatic, cand a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!” (Marcu 9, 24). Si Domnul Hristos n-a zis: "A, pai daca nu crezi cat trebuie, n-am ce-ti face!...”, ci l-a ajutat in starea lui. Nu putem ajunge la mult, decat de la putin, de la cat suntem".

Sursa:

http://www.jurnaluldevrancea.ro/special/3497-Vorbe-duh-rostite-Parintele-Teofil-Prian.html

Postat de:

Parintele Constantin

Dragi Membrii ai grupului ortodoxuk,

Mai jos puteti gasi programul liturgic de Craciun.

Joi, 24 Decembrie - Ajunul Crăciunului:
18:00 - 20:00 - Pavecerniţa Mare şi Litia
Între 16:00 - 18:00 si 20:00 - 22:00 Spovedanii.
Vineri, 25 Decembrie - Crăciunul
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie
Sambata, 26 Decembrie - Soborul Maicii Domnului
10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.
Duminica, 27 DecembrieSf. Intâi Mucenic şi Arhidiacon Stefan
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.
Vineri, 1 Ianuarie – Nu va fi slujba la Mirfield
Duminca, 3 Ianuarie
Liturghie duminicala
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.
Post cu folos.

Pr. Constantin Popescu

Femeie, esti dezlegata de neputinta ta

“…Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta…”                                              Luca 13,10-17

Sunt unii care spun: “Nu poţi schimba firea omului”. Această afirmaţie îl nesocoteşte pe Dumnezeu – El a venit în această lume tocmai pentru a schimba firea omului, să îndrepte personalităţile cocoşate.
“Şi aşa eraţi unii dintre voi”, beţivi, idolatri, tâlhari, vrăjitori, scrie Apostolul Paul. “Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.”
De multe ori în viaţă vedem râuri şerpuitoare. În Minneapolis există un braţ foarte încovoiat numit Minnehaha Creek. Motivul pentru care are atâtea cotituri este că urmăreşte cursul ce opune cea mai mică rezistenţă.
La fel se întâmplă şi în viaţă. Când în loc să îi urmăm lui Hristos, urmăm cursul cu cea mai mică rezistenţă, viaţa noastră nu este dreaptă ci plină de curbe, cotituri, devieri…                            (Pr. A.Coniaris)

Duminica, 6 decembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Duminica, 6 decembrie, Biserica Ortodoxa il cinsteste pe mult iubitul Sfant Nicolae.


Mărite Sfinte Nicolae! cu puterea şi harul pe care l-ai câştigat înaintea feţei lui Dumnezeu, ascultă glasul celor care îţi poartă cu vrednicie sfinţitul tău nume!
Ajută şi ocroteşte pe toţi cei care s-au adunat astăzi în sfintele biserici, pentru a-ţi aduce prinos de laudă şi se roagă cu credinţă!
Fereşte Biserica noastră, ţara noastră şi lumea toată de pustiirea războaielor, de foamete, de boală şi de tot răul!
Fă să se aprindă în sufletele tuturor oamenilor virtuţile tale cu harul lui Dumnezeu, pentru ca astfel să se stingă vrăjmăşia, neînţelegerea dintre oameni şi popoare şi să se realizeze astfel împărăţia păcii, a înţelegerii şi a iubirii pe pământ. Amin.

Cuvantul Saptamanii

Parintele Arsenie Boca*: Despre invatatura adevarului

"...Cei mai multi se indeletnicesc mai osebit a cunoaste decat a trai cum se cuvine, se ratacesc adesea, iar din truda lor nu se aleg decat cu putine roade, sau deloc. O, daca ar fi tot atat de harnici cu starpirea stricaciunilor lor si cu cultivarea virtutii, cum sunt cu vanturarea desartelor vorbiri, n-am vedea atatea rele, nici atatea scandaluri, si slabanogie in lume.

Fara indoiala, la ziua judecatii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am facut, nici daca am vorbit cu dibacie, ci daca am trait cum se cuvine".

Sursa:

http://www.razboiulnevazut.org/

* Sambata, 28 Noiembrie, s-au implinit 20 de ani de la trecerea la cele vesnice a parintelui Aarsenie.

Postat de:

Parintele Constantin

Usa inchisa

“…Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!...”                                                                               Luca 18,18-27


  
“Un lucru îţi lipseşte.” Unii dintre noi avem anumite încăperi din casa noastră în care nu dorim ca Dumnezeu să intre. Ţinem încăperile acestea zidite bine. Pentru tânărul din Evanghelia de astăzi, această încăpere era lumea banilor. Nu vroia ca Iisus să intre în această încăpere.
Poate pentru noi această încăpere este ocupată de sufocanta ambiţie de a reuşi în carieră, indiferent pe câţi trebuie să îi calci între timp în picioare.
Pentru unii, poate să fie ocupată de vechiul păcat al refuzului spovedaniei.

Sau poate această încăpere zidită este ocupată de sexualitatea noastră căreia suntem hotărâţi să ne supunem, orice ni s-ar întâmpla, oricât ne-ar costa.

Pentru alţii poate să fie o ură adâncă faţă de cineva, ură ce stă între noi şi Dumnezeu, furându-ne pacea.

Dumnezeu poate să aibă orice doreşte de la noi, dar nu acel “un lucru”.
Poate să intre în orice încăpere, dar nu în aceasta!

Acesta sunt eu!

Un dramaturg spunea odată că o piesă de teatru place în măsura în care ne face să spunem: “Oh, Doamne – acesta sunt eu!” Pericopa de astăzi este asemenea unei piese de teatru. Dacă ne uităm la tânărul bogat şi ne spunem în inimă: “Acesta sunt eu!”, atunci pericopa şi-a atins scopul. Pentru că atunci înseamnă că am devenit conştienţi de acel “un lucru” care ne lipseşte, care ne împiedică să câştigăm de la Iisus viaţa veşnică.                         Pr. A Coniaris

Duminica, 29 noiembrie, nu este Sfanta Liturghie la Mirfield.

Cuvantul Saptamanii

Luna noiembrie în 25 de zile: Pomenirea Sfintei Mucenite Ecaterina (+305)

Aceasta Sfanta a trait pe vremea lui Maximian, cel ce domnea impreuna cu Diocletian. S-a nascut in Alexandria, fiind fiica de neam imparatesc. Desteapta, frumoasa, crescuta in belsug, Sfanta Ecaterina a dobandit cunostinte rare si multa invatatura, ajungand, foarte de tanara, printre cei mai de seama intelepti ai vremii sale. A cunoscut, astfel, scrierile lui Virgiliu, Esculap si Hipocrate, ale lui Aristotel si Platon si ale altor intelepti asemenea lor, a cunoscut tot mestesugul marilor cuvantatori, si graia in multe limbi straine. Dar osebit de toate aceste invataturi, Sfanta era si o luminata crestina, cunoscand Sfanta Scriptura si straduindu-se sa vietuiasca dupa poruncile Domnului Hristos, pe care Il iubea ca o logodnica, socotindu-L Mirele sufletului sau.

In zilele prigoanei pornite impotriva crestinilor de imparatul Diocletian, sosind Maximian in Alexandria Egiptului, a fost prinsa si Sfanta Ecaterina pentru marturisirea ei cea in Hristos. Deci, a fost pusa la batai grele si la sangeroase chinuri, din care a iesit nevatamata. Asemenea intre alte pedepse, Sfanta a fost silita de Maximian sa se infrunte cu o adunare de filosofi pagani, ca sa dovedeasca in fata poporului, desertaciunea zeilor. Iar ea, rusinandu-i pe toti, cu intelepciune si cu buna graire, i-a induplecat pe cei i suta cincizeci de invatati sa creada in Hristos, incat, staruind ei in marturisirea credintei, au fost arsi in foc. In cele din urma, scapand ea ca prin minune de invartirea cea ucigatoare a roatei, a fost osandita sa i se taie capul si asa a luat cununa marturisirii. Trupul ei se afla la manastirea Sfanta Ecaterina, pe muntele Sinai.

(Din Proloagele pe luna noiembrie)

Sursa: http://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage25Nov.shtml

Postat de:

Parintele Constantin

"Nu puteti"

“…Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu…”                                                            ( Luca 12,16-21 )




Să comparăm falsa lui siguranţă cu siguranţa reală a unuia dintre primii creştini. “Te voi exila”, i-a spus magistratul roman.
 

“Nu puteţi”, i-a răspuns creştinul. “Lumea întreagă este casa Tatălui meu”.


“Te voi omorî.” “Moartea mă va duce în prezenţa lui Dumnezeu.”


“Îţi voi lua comorile.” “Nu puteţi, deoarece comoara mea este în ceruri.”


“Te voi duce departe de oameni şi nu vei mai avea nici un prieten.”


“Nu puteţi, deoarece am un Prieten de care nu mă puteţi despărţi.”


Siguranţa lui nu era bazată pe hambare mai mari sau pe multe bunătăţi, ci pe Dumnezeu.    (Pr. A. Coniaris)



Duminica, 22 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei:

Cuvant la inceput de post

...Icoana şi muzica bizantină constituie latura imagistică şi sonoră a ascezei. Am amintit de acestea două căci, mi se pare, prin ele omul se poate desprinde mai uşor de lumea imaginilor şi zgomotelor provocatoare de mii de patimi şi păcate. Există, apoi, asceza ca post, rugăciune, filantropie, suferinţă. La auzul acestor cuvinte, oamenii de astăzi, în majoritate, întorc spatele. Doar filantropia, văzută ca asistenţă socială, voluntariat şi luptă împotriva inegalităţilor este, în general, acceptată. Din ceea ce-mi prisoseşte dau şi celui în nevoie. E un lucru bun, dar nu face parte din asceză, din „banii văduvei din Evanghelie“. Postul (ca purificare a omului în întregul său psihosomatic), rugăciunea (ca depăşire a egocentrismului prin legătura cu Dumnezeu) şi acceptarea suferinţei (ca mijloc de exorcizare a răului din om şi din lume) alcătuiesc taina ascezei, ca răspuns personal şi comunitar la „consumismul“ contemporan. Văzând situaţia în care se află societatea contemporană, ne întrebăm cum de lumea nu dispare în hăul, în nefiinţa din care a fost adusă la fiinţă. Prin mila lui Dumnezeu, n-au dispărut din omenire cele „7.000 de suflete care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal“ (III Regi 19, 18). Sunt încă multe familii în România, şi în alte părţi, în care tatăl, mama şi pruncii lor formează „biserica cea mică de acasă“. Aici, postul, rugăciunea, milostenia, fidelitatea conjugală etc. sunt realităţi fără de care nu se concepe viaţa. Miile de tineri şi tinere care au luat drumul mănăstirii constituie o altă cohortă a plăcuţilor lui Dumnezeu, prin care se exorcizează puterea întunericului din lume. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă, politicieni, oameni de afaceri, pentru care cercetarea ştiinţifică, puterea şi banul sunt mijloace puse în slujba binelui comun, în slujba lui Dumnezeu. Membrii familiilor creştine, vieţuitorii mănăstirilor şi creştinii angajaţi în viaţa academică, politică sau economică formează „aluatul care dospeşte toată frământătura“ (I Cor. 5, 6). Prin dimensiunea ascetică a vieţii lor, umanitatea îşi găseşte echilibrul interior, iar „societatea de consum“ nu are forţa necesară de a domina totul în lumea de astăzi.

Articolul intreg, axat in prima parte pe atitudinea din ce in ce mai consumerista a omului modern poate fi gasit aici::

http://www.ziarullumina.ro/articole;1081;1;30610;0;Cuvantul-ierarhului-Gand-la-inceput-de-post.html

Postat de:

Parintele Constantin

Pacatul omisiunii

“…Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da…” Luca 10,25-37






Prima idee pe care Iisus doreşte să o înţelegem este că majoritatea dintre noi nu suntem asemenea samariteanului; majoritatea suntem ca preotul şi levitul.
Suntem prea ocupaţi de noi înşine pentru a mai avea timp de nevoile altora.
Găsim mii de scuze pentru a nu ne implica.
Trecem pe lângă ceilalţi, ignorându-i.
Dorim ca ceilalţi să fie pentru noi bunii samariteni, dar nu noi lor.
Suntem ca tânărul care a fost întrebat ce a înţeles din această parabolă. El a răspuns: “Am învăţat că atunci când sunt într-un necaz, cineva trebuie să mă ajute să ies din el.” (Pr. A. Coniaris)



Duminica, 15 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Intalnire cu scriitorul Danion Vasile

Cuvantul Saptamanii

Patimirea Sfintilor: Sf. Ierarh Nectarie din Eghina, Mitropolitul Pentapolei

Mult l-au pizmuit, denigrat şi umilit pe Sf.Nectarie ierarhii Bisericii, fie că era vorba de înalt slujitorii din Alexandria (Egipt), fie de cei de la Atena. Dar numai un crestin induhovnicit poate transforma in cistig personal nedreptatile pe care le rabdă zîmbindu-i lui Dumnezeu în lungile nopţi înstelate cu lacrimile rugaciunii.

Fireste, multe alte lucruri poţi învăţa din viaţa şi din textele Sf.Nectarie, dar pe mine aceste aspecte ale ispitelor venite din partea ierarhiei Bisericii m-au impresionat tare. Şi o să explic şi de ce.

Istoria Bisericii Creştine, în special în Apus, este plină de revolte, rebeli, reforme care au mers pînă la a întemeia adevăratele biserici creştine. Un cult mai adevărat decît altul, o sectă mai plină de esenţă evanghelică decît altele. Erezii peste erezii, nebunie şi plînset laolaltă. In timp ce aici, la noi, multi au parasit Ortodoxia, ratacind pe la diverse culte şi dînd vina pe un popa betiv sau pe un sat necredincios.

Ei bine, Sf.Nectarie a rămas în duhul ortodoxiei cu toate nedreptăţile care i-au venit din partea ierarhilor ortodocşi din Egipt sau de la Atena. Că era vorba de abuzuri de la Patriarhie sau Mitropolie, Sf.Nectarie a rămas alături de Evanghelie şi învăţătura patristică şi nu s-a dedat la a predica vreun duh reformator în Biserică.

Cu smerenie, duhul blîndeţii, rugăciune şi mii de versuri către Maica Domnului a răspuns Sf.Nectarie la toate încercările. Şi nu pot să uit scenele în care, deşi era director al seminarului teologic Rizarios de la Atena, Sf.Nectarie nu s-a sfiit să cureţe toaletele pentru că, din diverse motive, cei angajaţi cu aceste treburi nu erau la post…

Mă gîndesc că viaţa Sf.Nectarie din Egina este ca un răspuns plin de har la adresa tuturor celor care s-au despărţit de Biserica dreptmăritoare: preoţi sau mireni. Iar astăzi, mii şi mii de creştini care se roagă Sfîntului cu multa credinta au mare bucurie sufletească si nu putini sint cei care dobindesc vindecari miraculoase. Din fericire pentru noi, moaşte ale Sf.Nectarie se găsesc şi la Biserica Radu-Vodă din Bucuresti.

Sursa:

http://www.alexradescu.ro/2009/04/sfnectarie-din-egina-cind-ierarhia-bisericii-devine-o-ispita-in-calea-sfintilor.html

Extras din Sfântul Nectarie din Egina, Făcătorul de minuni, de monahul Teoclit Dionisiatul (ed. Sophia, Bucuresti, 2008).

Postat de:

Parintele Constantin

Re: 28 - 29 Noiembrie - IPS Mitropolit Iosif la Birmingham

Dragi membrii ai grupului ORTODOX UK,

Va copiez mai jos mesajul-invitatie trimis de parintele Mihai Novacovschi de la parohia romaneasca din Birmingham, invitandu-va si eu la randu-mi sa participati la aceasta sarbatoare din viata parohiei surori din West Midlands.

De aceea, duminica, 29 noiembrie NU VOM AVEA SLUJBA LA MIRFIELD.

V-as ruga sa-i informati si pe cei care nu au acces la grupul nostru de discutii despre evenimentul de la Birmingham.

Cu nadejdea revederii la Birmingham,

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Dragi romani,

Am bucuria de a reinnoi invitatia pentru zilele de 28 si 29 noiembrie, cand va asteptam cu drag in la sarbatorirea hramului Parohiei ‘Sf. Apostol Andrei’ din Birmingham. Este aproape sigur ca il vom avea ca oaspete pe IPS Iosif, Mitropolitul nostru, si pe multi dintre preotii romani din UK. Speram de asemenea sa ne fie partasi la bucuria acelor zile si unii din ceilalti preoti ortodocsi din Birmingham, reprezentanti ai Ambasadei Romaniei la Londra si mai ales cat mai multi credinciosi.

Sambata 28 noiembrie ne propunem sa organizam o Vecernie arhiereasca (ora 18.30), urmata de o seara duhovniceasca – intalnire a credinciosilor cu parintele Mitropolit Iosif.

Duminica 29 noiembrie vom avea Sf. Liturghie arhiereasca (ora 11.30), urmata de o agapa de sarbatoare.

Ne-ar bucura peste masura daca la aceste sarbatori ale comunitatii noastre ar fi prezenti cat mai multi dintre romanii din Marea Britanie – intalnirea cu IPS Iosif va va fi tuturor de mare folos spiritual, iar stradania speciala de a putea fi prezenti la aceasta sarbatoare nu va va ramane fara rasplata.

Va rog de asemenea trimiteti aceasta invitatie (si/sau instiintati-ma de detaliile de contact ale dansilor) tuturor credinciosilor ortodocsi, romani sau nu, din Birmingham sau din UK care ar putea fi doritori sa se bucure impreuna cu noi la aceste praznice – invitatia este deschisa tuturor.

Doamne ajuta si va asteptam!

Pr. Mihai

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafail Noica: Sa nu uitam pentru ce suntem in viata asta

"...Eu sunt in ultima faza a vietii acuma si imi e mai firesc sa vad importanta si desertaciunea vietii de pe pamant. Importanta alegerii fiindca este vesnica! Desertaciune - in masura in care ne lasam prinsi prea exclusiv in ale istoriei, in ale Martei: Marto, Marto, te grijesti si te tulburi pentru multe, dar una este de folos.

Asta nu inseamna, Marto, sa nu mai invarti la mamaliga ta! Asta inseamna: Marto, nu uita pentru ce invarti la mamaliga! Si asa, fiecaruia as vrea sa zic: Sa nu uitam pentru ce suntem in viata asta".

Sursa:

http://rafailnoica.wordpress.com/2008/12/08/cuvant-la-lansarea-cartii-cultura-duhului/

Postat de:

Parintele Constantin

Noi ierarhi

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Saptamana aceasta au fost alesi noi ierarhi pentru scaunele vacantate din cuprinsul Patriarhiei Romane. Printre numele celor alesi recunoastem si nume apropiate noua.

Astfel, PS Gurie, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei (episcop care m-a hirotesit duhovnic) a fost ales ca Episcop eparhiot al nou-infiintatei Episcopii a Devei si Hunedoarei.

Detalii aici:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/preasfintitul_gurie_georgiu_ales_ierarh_titular_al_nou_infiintatei_episcopii_a_devei_si_hunedoarei.html

Deasemenea, in cadrul aceleiasi sedinte a fost ales ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului parintele arhim. Emilian Nica, nume de care se leaga si comunitatea noastra de la Mirfield, prin asigurarea interimatului, pana la hirotonia mea.

Detalii aici:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/parintele_arhimandrit_lector_dr_emilian_nica_a_fost_ales_episcop_vicar_al_episcopiei_ramnicului.html

Deasemenea, au mai fost alesi inca doi ierarhi:

Parintele Ieronim Creţu, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, ales Episcop Vicar Patriarhal, cu titulatura Sinaitul, iar Parintele Varlaam Merticaru de la Arhiepiscopia Iasilor, ales Episcop Vicar Patriarhal, cu titulatura Ploieşteanul.

Detalii aici:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/preacuviosul_parinte_arhimandrit_ieronim_cretu_ales_episcop_vicar_patriarhal_cu_titulatura_sinaitul.html

http://www.basilica.ro/ro/stiri/parintele_arhimandrit_lector_dr_varlaam_merticariu_a_fost_ales_episcop_vicar_patriarhal_cu_titulatura_ploiesteanul.html

Plecand de la principiul augustinian ca arhiereul nu este stapanul credintei noastre, ci slujitorul bucurie noastre, sa-L rugam pe Dumnezeu ca tuturor celor alesi sa le ajute in noile slujiri la care au fost chemati!

Postat de:

Parintele Constantin

Azi, 31 octombrie, inmormantarea Parintelui Teofil Paraian

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Asa cum va informam in urma cu cateva zile, parintele Teofil de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, s-a mutat la Domnul.

Desi s-a nascut orb, Domnul l-a inzestrat cu intelepciunea de care pomeneste psalmistul cand zice ca Domnul intelepteste orbii. A fost un duhovnic al tuturor, dar, mai ales, al tinerilor. A cutreierat toate orasele si centrele universitare din tara, vorbind despre Hristos unui tineret din ce in ce mai confuz, din ce in ce mai dezorientat.

A raspuns cu bunatate patericala tuturor invitatiilor facute de filialele ASCOR (Asociatia Stutentilor Crestini Ortodocsi Romani) din tara, iar prin tematica abordata in conferintele sale a dovedit cu prisosinta profilul sau duhovnicesc.

Acum, cand dupa randuiala lui Dumnezeu, trupul parintelui Teofil se da taranii iar sufletul se inalta spre cer, sa-l rugam pe Dumnezeul iubirii pe care L-a slujit sa-l odihneasca cu dreptii.

Vesnica sa-i fie pomenirea!

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Parintele Ieroschimonah Stefan Nutescu: Despre rugaciune

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Un crestin adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti, rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune. Rugaciunea este si metoda practica de a infrunta si rezolva toate problemele si incercarile vietii, iar rugaciunea facuta cu credinta face si minuni.

Asadar, iubite frate, foloseste zilnic aceasta arma puternica, pe care Sfanta noastra Biserica Ortodoxa ti-o pune la dispozitie sa te lupti si sa te aperi in razboiul duhovnicesc ce-l duci pentru mantuirea sufletului tau.

Vrei sa biruiesti ispitele? Roaga-te. Vrei sa ti se implineasca cererile? Roaga-te. Vrei sa izbutesti in toate? Roaga-te. Vrei sa te dezlipesti de lume si sa te unesti cu Dumnezeu? Roaga-te. Vrei sa te mantuiesti? Roaga-te.

Roaga-te neincetat si Dumnezeu va fi pururea cu tine.

Sursa:
Ierom Stefan Nutescu (Schitul Lacu –Sf. Munte Athos), Carte de Rugaciuni, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002, pp. 7 – 8.

Postat de:
Parintele Constantin