“Hristos Se naste, slăviti-L”
Iarasi este Craciunul. Fiecare pastram in adancul fiintei noastre emotia primului Craciun. Parca-i vedem si acum pe acei copii care ne-au adus primul cantec de stea, colindul sfant si bun ce vestea Nasterea Domnului in timpurile cand acestea nu puteau fi auzite decat la posturile de radio din Occident, transmise pentru romanii de acasa...
Si astazi – din nefericire, din ce in ce mai putin - glasuri de copii nevinovati vestesc in fiecare an, Nasterea lui Hristos, cruzimea lui Irod si moartea pruncilor... Si tot din ce in ce mai putin exista crestini care sa se opreasca in loc si sa ia aminte la Veste…
Ce mai este si cu Craciunul acesta? ar parea ca se intreaba cei mai multi…Stim si noi cate ceva din povestea aceasta. Dar voi chiar luati Craciunul in serios? ar adauga cei molipsiti de indiferentismul si consumerismul occidental. Istoria Craciunului este simpla si o putem rezuma la numai cateva cuvinte...
Nasterea Domnului aminteste întregii umanităti că Împăratul veacurilor, Fiul lui Dumnezeu, se micsorează pe Sine, luând trup omenesc spre a-l ridica pe om la starea cea dintâi. Crăciunul - cum popular i se mai spune Nasterii Domnului - ne-a bucurat copilaria de care aminteam la inceput, chiar dacă adevăratul duh a fost stirbit în anii de tristă amintire cu fel si fel de subterfugii: inventarea lui Mos Gerilă, ca o contrapondere la Mos Crăciunul crestin, accentuarea si exagerarea importantei Revelionului, etc. A rânduit Domnul sa mai avem prin neamurile noastre fie bunici, fie rubedenii, care nu s-au temut să ne ducă de mână la biserică, la spovedit si împărtăsit, să ne pună cartea de rugăciuni în mână si să ne dea câte-o icoană…
Iar acum, la 20 de ani de când acea noapte care ne-a bântuit vreme de aproape 50 de ani s-a topit în istorie, ne punem întrebarea: mai sunt bunici, sau neamuri si - mai ales! - părinti, care să-si ia copiii de mână si să vină cu ei la Biserică, în timpul posturilor rânduite, în duminici si sărbători, asa cum făceau bunii si înteleptii nostri înaintasi? Sau îi lăsăm în voia lor si a lumii, cu patimile si frământările lor, în timp de libertate, când - slavă Domnului! - sunt atâtea cărti bune de citit la îndemână, când avem biserici deschise, si (încă) suntem binecuvântati cu duhovnici buni.
Să asezăm la inimă aceste cuvinte si cu totii să punem început bun întru cele ale vietii în Hristos, viată care nu este nimic altceva decât modul firesc de a fi al omului. Facă Bunul Dumnezeu să cunoastem pe Fiul venit în lume si pentru tine, iubite frate, si pentru mine. Să ne bucurăm cu bucurie mare, căci iată, vine, vine să-l mântuiască pe om!
Sarbatori cu pace va doresc, frati si surori, si va imbratisez pe toti in Hristos Domnul!
La multi ani!
Pr. Constantin Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu