Usa inchisa

“…Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!...”                                                                               Luca 18,18-27


  
“Un lucru îţi lipseşte.” Unii dintre noi avem anumite încăperi din casa noastră în care nu dorim ca Dumnezeu să intre. Ţinem încăperile acestea zidite bine. Pentru tânărul din Evanghelia de astăzi, această încăpere era lumea banilor. Nu vroia ca Iisus să intre în această încăpere.
Poate pentru noi această încăpere este ocupată de sufocanta ambiţie de a reuşi în carieră, indiferent pe câţi trebuie să îi calci între timp în picioare.
Pentru unii, poate să fie ocupată de vechiul păcat al refuzului spovedaniei.

Sau poate această încăpere zidită este ocupată de sexualitatea noastră căreia suntem hotărâţi să ne supunem, orice ni s-ar întâmpla, oricât ne-ar costa.

Pentru alţii poate să fie o ură adâncă faţă de cineva, ură ce stă între noi şi Dumnezeu, furându-ne pacea.

Dumnezeu poate să aibă orice doreşte de la noi, dar nu acel “un lucru”.
Poate să intre în orice încăpere, dar nu în aceasta!

Acesta sunt eu!

Un dramaturg spunea odată că o piesă de teatru place în măsura în care ne face să spunem: “Oh, Doamne – acesta sunt eu!” Pericopa de astăzi este asemenea unei piese de teatru. Dacă ne uităm la tânărul bogat şi ne spunem în inimă: “Acesta sunt eu!”, atunci pericopa şi-a atins scopul. Pentru că atunci înseamnă că am devenit conştienţi de acel “un lucru” care ne lipseşte, care ne împiedică să câştigăm de la Iisus viaţa veşnică.                         Pr. A Coniaris

Duminica, 29 noiembrie, nu este Sfanta Liturghie la Mirfield.