"Viaţa Sfântului Ilie a devenit un exemplu de efort permanent, de râvnă înflăcărată, pentru a actualiza şi a desăvârşi posibilităţile conţinute în ceea ce Însuşi Dumnezeu a sădit în om. Sfântul Ilie pe tot parcursul vieţii nu iese niciodată din graniţele pe care încă de la naştere Dumnezeu i le stabileşte. Când Dumnezeu îi spune 'pleacă', el pleacă. Când îi spune 'vino', el vine. Când Dumnezeu îi spune 'ascunde-te', el se ascunde. Când îi spune 'bea', el bea. Când Dumnezeu îi spune 'mănâncă pâinea şi carnea pe care ţi-o vor aduce corbii', Sfântul Ilie îşi învinge firea postitoare şi mănâncă ce-i aduc corbii".
marți, 20 iulie 2010
sâmbătă, 17 iulie 2010
Nu certandu-i
“…Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii…”
Matei 14,14-22
Iată cum grăieşte şi cum făptuieşte autenticul Iisus:
nu certându-i pe oameni că sunt robi pântecelui şi se gândesc numai la mâncare,
nu dându-le poveţe idealiste şi îndemnându-i să se mulţumească cu hrana spirituală (şi uşor I-ar fi venit să le ceară să nu uite că au ascultat cuvinte dumnezeieşti),
nu lăsându-i să se descurce cum vor putea,
ci săturându-i din belşug (de au rămas o dată şapte şi altă dată dousprezece coşuri cu fărâmituri)
şi îngrijindu-se ca nu care cumva să leşine de foame pe drum. (Parintele Nicolae Steinhardt, Daruind vei dobandi)
marți, 13 iulie 2010
Cuvantul Saptamanii
Care sunt conditiile mantuirii?
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune. Adica acela se mantuieste care face parte din adevarata Biserica, unde se poate impartasi de dumnezeiescul har, prin Sfintele Taine, unde dobandeste dreapta credinta in adevarul mantuitor si unde este indrumat sa savarseasca fapte bune.
Raspunsul intreg la intrebare, precum si alte chestiuni de cateheza la http://www.credo.ro/catehism2.php?q=6
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune. Adica acela se mantuieste care face parte din adevarata Biserica, unde se poate impartasi de dumnezeiescul har, prin Sfintele Taine, unde dobandeste dreapta credinta in adevarul mantuitor si unde este indrumat sa savarseasca fapte bune.
Raspunsul intreg la intrebare, precum si alte chestiuni de cateheza la http://www.credo.ro/catehism2.php?q=6
joi, 8 iulie 2010
Cuvantul Saptamanii
Sf. Cuv. Atanasie Atonitul
La 5 iulie este praznuit Sf Cuv Atanasie Atonitul (sau Atanasie de la Aton), nascut prin 930 in Trapezunt - provincie in nord-estul actualei Turcii - si a trecut la Domnul pe 5 iulie 1001. Sf Cuv Atanasie, intre altele, a ridicat cea mai mare manastire de la Sf Munte Atos, Marea Lavra si comunitatea monahala de acolo (detalii in Sinaxarul zilei de 5 iulie, http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie05.htm).
Despre viata Sf Atanasie ca si despre minunile savarsite dupa trecerea sa la Domnul s-au scris multe povestiri; una dintre acestea este marturista de Pr Arsenie Boca, pe atunci tanarul diacon Boca Zian, pelerin la Sfantul Munte. Pr deacon lucre la treptele care coboara de la Schitul romanesc Prodromu, din apropierea Lavrei, catre pestera Sf Atanasie impreuna cu alti doi calugari, Dometie si Porfirie.
“Noi tocmai ne opinteam toti trei să impingem un bolovan mare pe două beţe de castan puse ca role. Dar să impingi la deal este neasemanat de greu. Am simtit deodata ca se usureaza povara si bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de o maşinărie cerească. Dometie sesiza si el ce se intampla si exclama: Nascatoare de Dumnezeu! A venit Sfantul. Intr-adevar langa noi era o faptura parca om, para ca fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu. Impingea cu noi la bolovan. El era cel care facea ca bolovanul sa mearga parca tras de cineva de sus. Rosti:
- Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu…
Avea o voce ingereasca, nici tipatoare, nici ragusita dar placuta. Toti cantam “Cuvine-se cu Adevarat”. Vocea mea care nu era exersata la cantat a capatat inflexiuni melodice si scotea sunete placute pe care nici eu nu le cunoasteam pana atunci. Canta si Porfirie cu vocea lui de bas iar Dometie ne intrecea pe toti. Eram ca in rai.”
(textul complet al povestirii la http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/index.php/documente/240-treptele-sfantului-athanasie-athonitul.html)
miercuri, 7 iulie 2010
Cuvantul Saptamanii
Sfanta Mucenita Chiriachi, sarbatorita la Catedrala episcopala din Husi
In calendarul Bisericii Ortodoxe este pomenita astazi Sf. Mc. Chiriachi. Aceasta sfanta a trait in secolul al III-lea, in timpul imparatului Diocletian. Pentru faptul ca nu a dorit sa renunte la credinta in Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Sf. Mc. Chiriachi a fost omorata prin decapitare. „Sfanta Mucenita Chiriachi este un exemplu de credinta autentica pe care a pecetluit-o cu pretul vietii. Ea a suferit martiriu si a dovedit curajul credintei in timpul uneia dintre cele mai grele persecutii pe care le-a infruntat Biserica in secolul al patrulea, in timpul domniei imparatului Diocletian. De ce se numeste Chiriachi? Pentru ca a fost nascuta intr-o zi de duminica si, ca un dar pe care parintii l-au primit de la Dumnezeu, fiindca nu aveau copii, au numit-o Chiriachi, nume care, in limba greaca, inseamna duminica - ziua Domnului. Aceasta sfanta, in anul 303, impreuna cu parintii ei, in Asia Mica a fost arestata, iar apoi maltratata, ca in final sa fie omorata prin decapitare“, a spus PS Corneliu, Episcopul Husilor.
Mana Sf. Mc. Chiriachi se afla, incepand din secolul al XVIII-lea, la Catedrala episcopala din Husi, motiv pentru care Sfanta este cinstita in mod deosebit de credinciosii din aceasta eparhie. „Mana dreapta a Sfintei se afla in Catedrala episcopala incepand din anul 1763, de cand episcop al Husilor era Iacob Stamate, viitorul Mitropolit al Moldovei. In timpul pastoririi sale, mana dreapta a Sfintei Chiriachi a fost primita in dar de la Marea Lavra din Muntele Athos, pentru ca acest vrednic ierarh a platit datoriile pe care Marea Lavra le avea catre Poarta Otomana. Si aici, la Husi, in mod special, inainte de desfiintarea episcopiei, in anul 1948, era o sarbatoare foarte mare. Veneau crestini si de dincolo de Prut. Dupa desfiintarea episcopiei, sarbatoarea a fost marcata intr-un chip mai tainic“, a mai adaugat PS Corneliu.
Sursa:
Postat de:
Parintele Constantin
joi, 1 iulie 2010
Cuvantul Saptamanii
2 Iulie - Pomenirea Sfantului Voievod Stefan Cel Mare si Sfant:
"...Traditia spune ca viitorul voievod al Moldovei mergea inca de tanar la cuviosul David Daniil Sihastru. Unele izvoare spun ca erau rude mai indepartate, fapt ce ar explica si increderea pe care o avea Stefan in Sfantul Cuvios Daniil, de la care primise deopotriva invatatura aleasa si cea mai inteleapta sfatuire duhovniceasca. Mai presus de toate, insa, i-a fost aratata drept pilda virtutea virtutilor, frica de Dumnezeu, cea care l-a calauzit de-a lungul intregii vieti, pana in cea din urma clipa. Dupa noaptea de groaza de la Reuseni, ramas orfan de domnescul sau parinte, inspaimantat si neajutorat a mers la pustnicul Daniil, singurul in stare sa-i dea imbarbatare si povata inteleapta 9, credinta tare in Dumnezeu si nadejde in zile mai bune. Dupa un rastimp de pribegie peste hotarele Moldovei, la timpul cuvenit, cu ajutorul lui Dumnezeu a revenit in mosia stramoseasca, iar dupa doua confruntari de arme ocupa tronul domnesc de la Suceava in anul 1457. In drum spre cetatea de scaun, trecerea pe la Borzestii copilariei sale i-a putut insufla puteri sufletesti, nadejdi noi si hotarare nestramutata in slujirea tarii si a credintei strabune. Inteleptul mitropolit de atunci al Moldovei, Teoctist, l-a miruit in numele Celui Atotputernic, in fata norodului, "la Direptate, pe Siret". Toti cei ce se aflau de fata, inalti sfetnici, clerici, targoveti si oameni de rand, au strigat intr-un glas: "Intru multi ani de la Dumnezeu sa domnesti, Maria Ta!". Cu adevarat, indelungati si binecuvantati ani, aproape jumatate de veac a carmuit cu intelepciune, dar si cu jertfe".
Sursa si continuarea aici:
http://www.stefancelmare.info/viata.php
Postat de:
Parintele Constantin
miercuri, 23 iunie 2010
Cuvantul Saptamanii
Cuvant la Nasterea Sf. Ioan Botezatorul
"...Sa traim in realitate, atat cea din jur, cat si cea launtrica, oricat de neplacuta, incomoda (cui ii place sa se vada pe sine asa cum este?) sau smintitoare ar fi aceasta. Sa nu ne imbatam cu apa rece sau sa ne aburim constiinta cu cine stie ce infrumusetari pretins duhovnicesti, atat ale realitatii din jur, cat si ale celei launtrice. Nici nu avem nevoie sa dam buzna si, insfacand securea, sa incepem noi sa taiem in dreapta si stanga, sau chiar in noi insine. Sa primim grabnic botezul pocaintei, sa incepem, sau sa incercam, sa plangem incetisor, stiind ca Cel bland si smerit cu inima asteapta indelung sa ne intoarcem si sa fim vii”.
Sursa:
Postat de:
Parintele Constantin
sâmbătă, 19 iunie 2010
Dupa cum ai crezut
Istoricii ne spun că atunci când Alexandru cel Mare cucerea un oraş, aprindea un foc mare. Toţi cei care i se supuneau înainte ca acel foc să se stingă nu aveau de ce să se teamă. Nu urmau să fie omorâţi sau făcuţi sclavi; erau eliberaţi.
În urmă cu 2000 de ani, Iisus Hristos a aprins un foc pe acest pământ. Flăcările lui de învăţătură evanghelică sunt răspândite în lumea întreagă. Toţi cei care vin la Domnul Iisus înainte ca flacăra vieţii lor să se stingă, nu au de ce să se teamă; vor fi binecuvântaţi şi fericiţi.
Vor auzi cuvintele Domnului Iisus: “Fie ţie după cum ai crezut”. (pr. G. Dimopoulos)
Duminica, 21 iunie Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.
joi, 17 iunie 2010
Cuvantul Saptamanii
Din convorbirea lui Nikolai Motovilov cu Sfantul Serafim de Sarov:
"Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant".
Textul intreg la:
http://saraca.orthodoxphotos.com - un site pe care sunteti invitati sa-l vizitati!
Postat de:
Parintele Constantin
sâmbătă, 12 iunie 2010
Vedem asa cum suntem
Într-o vară, un pantofar din America a făcut o călătorie prin Europa. El a reuşit cumva să obţină o audienţă la Papa. Când s-a reîntors la muncă, prietenul lui l-a întrebat nerăbdător: “Spune-mi, Art, ce fel de om este Papa?” Art s-a gândit un moment, apoi a răspuns: “Poartă mărimea 39″.
Este evident că vedem aşa cum suntem. Pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme; muzicianul percepe lumea în sunete, şi economistul în mărfuri. Arătaţi-le la doi oameni exact aceeaşi imagine, şi fiecare va vedea ceva diferit în ea. Doi oameni privesc pe aceeaşi fereastră: unul vede noroiul de pe jos, celălalt vede stelele de pe cer.
Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi. Cel care este plin de ură, vede doar oameni urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi înşine, ni se va părea că ceilalţi oameni ne ameninţă.
În mod constant îi judecăm pe ceilalţi după noi înşine. Hoţul este mult mai suspicios faţă de semenii săi decât este un om cinstit. Se spune că un rege al unui regat străvechi a ales un om bun şi un om rău dintre supuşii săi. Omului bun i-a spus: “Du-te în regatul meu şi găseşte un om rău”. Omul bun a căutat şi a căutat, dar nu a putut să găsească nici un om rău. Omului rău regele i-a spus: “Du-te în regatul meu şi găseşte un om bun”. Şi omul rău a căutat şi a căutat, dar nu a putut găsi nici un om bun.
Vedem aşa cum suntem.
Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesaţi. Unii tineri, după ce tocmai s-au întors din primul război mondial, spuneau că Parisul era un oraş îngrozitor de murdar şi că nu existau acolo altceva decât bordeluri. Alţii povesteau că este un oraş frumos cu catedrale şi parcuri minunate.
Vedem aşa cum suntem. (pr. A.Coniaris)
Duminica, 13 iunie, Sfanta Liturghie, incepe la ora 11:30.
joi, 10 iunie 2010
Cuvantul Saptamanii
Un Crestinism fara Cruce?
Dojana pe care Petru o face Mantuitorului vine dintr-o mentalitate a unui “crestinism” fara Cruce.
Este mentalitatea multora dintre “crestinii” zilelor noastre, acei “crestini” de duminica, dar fara Vinerea Patimilor, acei “crestini” care umbla dupa darurile lui Hristos, dar care refuza cu obstinatie Crucea Sa. Este mentalitatea celor care aleg din Evanghelie numai ce convine “trupului” si “lumii”, dar care alearga cu atata nonsalanta pacatul atunci cand li se ofera o cale mai usoara.
Victime ale acestei mentalitati sunt toti “crestinii” care cred ca pot sa puna laolalta pe Hristos si Evanghelia Sa, cu hula, uciderile (avorturile si, in general, uceiderea pruncilor nenascuti), desfranarea, hotia, miciuna si cu toate celelate pacate….
Falsul crestinism al celor fara de Cruce nu ramane la nivelul vietii practice. El isi are teoreticienii sai. Multi teoretizeaza despre un astfel de “crestinism” din afara Bisericii si din afara perspective Evangheliei. ..
Sursa:
Preot Prof. Vasile Mihoc, in Meditatii la Evangheliile Duminicilor.
Postat de:
Parintele Constantin
sâmbătă, 5 iunie 2010
Oameni neobişnuiţi
Oameni neobişnuiţi
Lumea a avut mereu nevoie de oameni neobişnuiţi. Iisus este Cel care face astfel de oameni.
El a chemat pescari obişnuiţi şi i-a făcut cei mai neobişnuiţi oameni de pe pământ.
Neobişnuit de integri.
Neobişnuiţi în iubirea lor pentru Dumnezeu.
Neobişnuiţi în iubirea lor pentru omenire.
Neobişnuiţi în disponibilitatea lor de slujire.
Un băiat creştin era odată angajat într-un magazin. Într-o zi, angajatorul său a plecat şi l-a lăsat pe băiat să aibă grijă de magazin. În curând a venit un client pentru a comanda nişte haine. În timp ce băiatul îi lua măsurile, bărbatul s-a aplecat spre el şi i-a şoptit: “O să îmi iei bine măsurile, nu? Stăpânul tău nu este aici.” Băiatul a răspuns: “Nu, dar celălalt Stăpân este.”
Neobişnuită integritate! “Veniţi după Mine”, ne spune Neobişnuitul Stăpân şi vă voi face oameni neobişnuiţi. “Tu eşti lumina lumii”, spune El. “Tu eşti sarea pământului.” (pr. A. Coniaris)
Duminica, 6 iunie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.
miercuri, 2 iunie 2010
Cuvantul Saptamanii
Despre Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel*
Anul acesta, pentru că am sărbătorit Paştile destul de timpuriu, respectiv la începutul lunii aprilie iar Rusaliile la sfârşitul lunii mai, Postul Sfinţilor Apostoli are o durată mult mai mare, ţinând din 31 mai până în 28 iunie inclusiv, adică patru săptămâni şi o zi. Ca asprime a postirii, Postul Sfinţilor Apostoli este unul mai uşor, în sensul în care are pe durata sa mai multe zile cu dezlegare la peşte, untdelemn şi vin. Modul de postire al creştinilor pe întreaga perioadă a acestui post este următoarea: toate zilele de luni, miercuri şi vineri sunt zile în care se consumă hrană fără untdelemn, adică fiertură de legume, fructe uscate şi proaspete, pâine şi apă; în celelalte zile ale săptămânii, adică marţi şi joi, se mănâncă hrană gătită cu untdelemn; în toate sâmbetele şi duminicile acestui Post, precum şi în 24 iunie, la sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul este dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.
In acest Post crestinii pe langa rugaciunile zilnice obisnuiesc sa adauge si Acatistul Sfintilor Apostoli.
Anul acesta, pentru că am sărbătorit Paştile destul de timpuriu, respectiv la începutul lunii aprilie iar Rusaliile la sfârşitul lunii mai, Postul Sfinţilor Apostoli are o durată mult mai mare, ţinând din 31 mai până în 28 iunie inclusiv, adică patru săptămâni şi o zi. Ca asprime a postirii, Postul Sfinţilor Apostoli este unul mai uşor, în sensul în care are pe durata sa mai multe zile cu dezlegare la peşte, untdelemn şi vin. Modul de postire al creştinilor pe întreaga perioadă a acestui post este următoarea: toate zilele de luni, miercuri şi vineri sunt zile în care se consumă hrană fără untdelemn, adică fiertură de legume, fructe uscate şi proaspete, pâine şi apă; în celelalte zile ale săptămânii, adică marţi şi joi, se mănâncă hrană gătită cu untdelemn; în toate sâmbetele şi duminicile acestui Post, precum şi în 24 iunie, la sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul este dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.
In acest Post crestinii pe langa rugaciunile zilnice obisnuiesc sa adauge si Acatistul Sfintilor Apostoli.
*Extras din Ziarul Lumina de luni 31 mai, autor pr. lect. dr. Lucian FARCAŞIU
joi, 27 mai 2010
Cuvantul Saptamanii
Indemn către tineri la praznicul Sf. Ioan Rusul
“Cu siguranţă vă întrebaţi cine este Sfântul Ioan Rusul şi cu ce mă poate ajuta, şi pot să vă spun că este un prieten al lui Dumnezeu, care a reuşit ca, prin viaţa lui deosebită, pe care a dus-o, să placă lui Dumnezeu, dar şi oamenilor. Sfântul Ioan Rusul este un tânăr, care învaţă prin viaţa lui, e un tânăr ce ne arată care este adevărata cale de urmat în această viaţă, care ne arată că trebuie să ne închinăm singurului şi adevăratului Dumnezeu, Creatorul întregului univers, şi nu la dumnezei făcuţi de mâna omenească, bani, maşini, aparate electronice, mâncare, băutură, lux, droguri, prostituţie etc; care ne arată că poftele şi patimile trupului sunt gunoaie ce ne omoară trupul şi sufletul, că totul este trecător, că aurul este credinţa, dragostea curată, sfântă faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, viaţa sfântă, cititul din cărţile sfinte, prezenţa la Sfânta Liturghie, faptele bune; care ne arată că cea mai grea luptă în această lume este lupta cu păcatul şi cu diavolul, iar lupta cea mai importantă este lupta pentru mântuire, şi nu lupta pentru comorile cele pieritoare ale acestei lumi; care ne învaţă să urâm păcatul, dar nu şi pe cei care cad în el..."
Textul intreg la:
http://www.razbointrucuvant.ro
Postat de:
Parintele Constantin
“Cu siguranţă vă întrebaţi cine este Sfântul Ioan Rusul şi cu ce mă poate ajuta, şi pot să vă spun că este un prieten al lui Dumnezeu, care a reuşit ca, prin viaţa lui deosebită, pe care a dus-o, să placă lui Dumnezeu, dar şi oamenilor. Sfântul Ioan Rusul este un tânăr, care învaţă prin viaţa lui, e un tânăr ce ne arată care este adevărata cale de urmat în această viaţă, care ne arată că trebuie să ne închinăm singurului şi adevăratului Dumnezeu, Creatorul întregului univers, şi nu la dumnezei făcuţi de mâna omenească, bani, maşini, aparate electronice, mâncare, băutură, lux, droguri, prostituţie etc; care ne arată că poftele şi patimile trupului sunt gunoaie ce ne omoară trupul şi sufletul, că totul este trecător, că aurul este credinţa, dragostea curată, sfântă faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, viaţa sfântă, cititul din cărţile sfinte, prezenţa la Sfânta Liturghie, faptele bune; care ne arată că cea mai grea luptă în această lume este lupta cu păcatul şi cu diavolul, iar lupta cea mai importantă este lupta pentru mântuire, şi nu lupta pentru comorile cele pieritoare ale acestei lumi; care ne învaţă să urâm păcatul, dar nu şi pe cei care cad în el..."
Textul intreg la:
http://www.razbointrucuvant.ro
Postat de:
Parintele Constantin
sâmbătă, 22 mai 2010
Rauri de apa vie
Iubiţi credincioşi,
Iată cît de mare este praznicul de astăzi! S-a înălţat Hristos la cer de-a dreapta Tatălui, dar a venit la noi Duhul Sfînt Mîngîietorul, ca să ne sfinţească, să ne călăuzească, şi să lucreze mîntuirea sufletelor noastre.
Noi toţi care ne închinăm cu dreaptă credinţă Preasfintei Treimi, ne împărtăşim cu harul Duhului Sfînt prin cele şapte Sfinte Taine întemeiate de Hristos.
Prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după dar şi fii ai Bisericii Ortodoxe.
Prin taina Ungerii cu Sfîntul Mir primim pecetea harului Duhului Sfînt.
Prin spovedanie ne spălăm şi ne dezlegăm de păcatele făcute după botez, tot cu puterea harului dumnezeiesc, care împreună cu Botezul şi Mirungerea revarsă peste noi cel mai mult harul mîntuitor al Duhului Sfînt.
La fel şi ultimele trei Taine şi mai ales Preoţia, ne împărtăşesc în viaţă harul mîntuirii, prin care ne curăţim, ne iluminăm şi ne sfinţim în Hristos. (Pr.Cleopa)
Duminica, 23 mai, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.
Acatistul Sfantului Duh
Byzantion - Cine este Dumnezeu
Caută mai multe fişiere video ca acesta pe Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români
miercuri, 19 mai 2010
Cuvantul Saptamanii
Despre adevarata biruinta a Bisericii
“…Pentru Biserică, Împăratul Constantin înseamnă primul conducător care nu numai că încetează prigonirile împotriva creştinilor (care erau duse cu paroxism nu mulţi ani înainte de domnia lui) dar şi încurajează practic creşterea Bisericii, dând acesteia înapoi toate proprietăţile luate de prigonitori, construind multe biserici, acordând regimuri fiscale îngăduitoare şi multe fonduri.
Pe scurt, s-ar putea spune că este o etapă istorică de mare impunere a Bisericii. Cinstirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este datorată deschiderii sincere a împăratului faţă de semnul Crucii, arătat lui înaintea unei mari şi cruciale bătălii: Εν Τουτω Νικα ( „Întru acest semn vei birui”). Împăratul nu a ezitat să îşi însemne oştile sale cu semnul crucii, deşi pentru majoritatea soldaţilor acesta era un semn de „piază rea”, pentru ca semnifica crucea, instrument de osândă încă folosit…
Să nu ne încântăm însă de "avantajele" istorice, căci lecţia pe care ne-o dă Sfântul Împărat Constantin şi maica sa Elena este aceasta: (numai!) întru acest semn, Sfânta Cruce, vom izbândi! Nu bogăţia Bisericii, nici lipsa prigoanelor, nici răspândirea creştinismului până la stadiul de religie majoritară, nici măcar prezenţa unui împărat creştin nu constituie biruinţa Bisericii. Biruinţa Bisericii este închinarea la Adevăratul Dumnezeu prin Cruce".
Postat de:
Parintele Constantin
sâmbătă, 15 mai 2010
Anunt: Duminica, 16 Mai 2010 nu va fi slujba la Mirfield
Duminica, 16 Mai 2010, nu vom avea Sfanta Liturghie la Mirfield. Va rugam sa anuntati si pe cei care nu au acces la grupul nostru de discutii.
Doamne ajuta!
Doamne ajuta!
joi, 13 mai 2010
Cuvantul Saptamanii
Sfantul Ioan Gura de Aur: Cuvânt la Înălţarea Domnului
„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)
Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit..."
Cuvantul intreg la:
http://www.ioanguradeaur.ro/524/cuvant-la-inaltarea-domnului/
Postat de:
Parintele Constantin
„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)
Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit..."
Cuvantul intreg la:
http://www.ioanguradeaur.ro/524/cuvant-la-inaltarea-domnului/
Postat de:
Parintele Constantin
sâmbătă, 8 mai 2010
De ochii satului si a rudelor
"...Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui..." Ioan 9,1-38
Dintre toate facultăţile noastre fizice, cel mai mult preţuim capacitatea de a vedea. Mai degrabă ne-am pierde auzul, sau capacitatea de a vorbi, sau chiar braţele sau picioarele decât să ne pierdem vederea. Astăzi există mulţi oameni care văd cu ochii lor, dar inimile lor sunt oarbe. Aşa cum a spus Domnul: “Ochi aveţi şi nu vedeţi” (Marcu 8,18). Un turist a aruncat o privire spre Marele Canion şi apoi a întrebat: “Unde este terenul de golf?” Când i s-a spus că nu există nici un teren de golf, a întrebat: “Dar ce faceţi voi pe aici?” În prezenţa unuia dintre cele mai sublime şi mai impunătoare spectacole ale lumii, acest om nu a văzut nimic. Avea ochi, dar capacitatea lui de a vedea frumuseţea şi măreţia nu se dezvoltase. Avea ochi, dar nu a văzut.
Nu îl vedem pe Dumnezeu în lume deoarece nu îl avem suficient pe Dumnezeu în inimile noastre.
Am eşuat în a cultiva vederea lui Dumnezeu.
Ne-am antrenat ochii pentru a vedea lucruri, pentru a număra bani, pentru a măsura distanţe, dar am neglijat cea mai importantă capacitate care aparţine omului, capacitatea de a-l vedea pe Dumnezeu prin rugăciune şi cult.(Pr.A. Coniaris)
Credinta noastra sa nu fie numai asa, de ochii satului si ai rudelor, caci credinta putina aduce si roade putine. Ci credinta noastra sa fie vie, activa, fierbinte, statornica si lucratoare, adica sa se arate nu prin cuvinte, ci prin fapte bune. Crestinul bun se roaga mult si cu staruinta, pina il miluieste Dumnezeu.
Crestinul bun nu lipseste de la biserica, mai ales in sarbatori.
Crestinul bun iarta pe dusmani, miluieste pe saraci, cerceteaza pe bolnavi, este smerit si blind cu toti oamenii.
Crestinul bun nu se imbata, nu-si ucide copiii, nu da divort de sotia lui, nu se lasa biruit de cumplitul pacat al desfrinarii, nu fura, nu injura, nu spune minciuni, nu judeca pe altii. (Pr.Cleopa)
Duminica, 9 mai, Sfanta Liturghie incepe la ora 10:30.
sursa imaginii
joi, 6 mai 2010
Cuvantul Saptamanii
Despre Spovedanie si Duhovnicie
Nu putini sunt cei care cauta sa substituie spovedania si preotul duhovnic cu tratamentul psihologic, psihoterapeutic sau psihiatric.
Este insa corect asa?*
Ca persoana consacrata prin Sacramentul Hirotoniei, oricare preot de mir (cel obisnuit, de parohie) este investit si indreptatit (imputernicit) sa-si exercite intreita misiune (profesiune, vocatie): pimenica (pastorala, calauzitoare, de "leader-ship"), didactica (culturala, catehetica, omiletica, viziune "profetica", de perspectiva) si sacramentala (harismatica, liturgica, sacrificiala).
In ceea ce priveste investirea ca duhovnic, in practica liturgica rasariteana se face o distinctie neta intre hirotonia (sfintirea) intru preot, ca sacrament (Sfanta Taina) si hirotesia (mandatarea) ca duhovnic, printr-o ierurgie (un serviciu religios scurt) aparte, care poate fi administrata sau nu deodata cu Sfanta Taina a Hirotoniei. Hirotesia intru duhovnic ii confera preotului dreptul de a spovedi si de a se ingriji de indrumarea duhovniceasca (din postura de duhovnic) a pastoritilor...
Un "ascultator de spovedanii" ocazional si, nu de putine ori, grabit si "nonprofesionist" - fara sa confundam sacralitatea preotului cu non/profesionalismul sau pastoral! - nu poate fi considerat ca duhovnic al credinciosului. Cel mult poate avea un rol pozitiv, in dezlegarea (pentru ca harul iertarii este operativ, dincolo de incompetenta umana!) si, eventual, "descarcarea emotionala" a respectivului. Doar ca o spovedanie intamplatoare si "contra-cronometru", ca in "Gara de Nord, intre doua trenuri", nu va putea avea nici pe departe darul statornicirii unei relatii duhovnicesti profunde si de durata, care sa sprijine omul in dezvoltarea sa spirituala sau in clarificarea unor parti "umbroase" ale personalitatii sale.
Chiar daca centrul de gravitate ar putea cadea pe nonprofesionalismul pastoral al confesorului, totusi nici enoriasul nu e strain de culpa intr-un asemenea caz.
Problema alegerii unui duhovnic stabil este o chestiune absolut personala. Nimeni nu poate decide in locul tau "pe mana cui" te incredintezi spiritual. Asa cum nimeni nu-ti poate impune un anumit medic de familie sau un avocat "din oficiu", cu atat mai mult ramane o problema de optiune si responsabilitate proprie daca si cine-ti va sta in preajma de-a lungul formarii si itinerarului tau spiritual.
Odata ce persoana a acceptat (decis) sa intre sub "ascultarea" unui preot duhovnic, datoria parintelui duhovnicesc nu este de a distruge libertatea omului, ci de a-l ajuta sa vada el insusi adevarul. Nu sa suprime personalitatea omului, ci sa-i dea posibilitatea sa se descopere pe sine insusi, sa creasca pana la deplina maturitate si sa devina ceea ce este el in realitate.
*Nota noastra.
Intreg articolul il gasiti aici:
Postat de:
Parintele Constantin
Abonați-vă la:
Postări (Atom)