“…Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii…”
Matei 14,14-22
Iată cum grăieşte şi cum făptuieşte autenticul Iisus:
nu certându-i pe oameni că sunt robi pântecelui şi se gândesc numai la mâncare,
nu dându-le poveţe idealiste şi îndemnându-i să se mulţumească cu hrana spirituală (şi uşor I-ar fi venit să le ceară să nu uite că au ascultat cuvinte dumnezeieşti),
nu lăsându-i să se descurce cum vor putea,
ci săturându-i din belşug (de au rămas o dată şapte şi altă dată dousprezece coşuri cu fărâmituri)
şi îngrijindu-se ca nu care cumva să leşine de foame pe drum. (Parintele Nicolae Steinhardt, Daruind vei dobandi)
This is so beautiful.Thank you for sharing.
RăspundețiȘtergere