"...Sa traim in realitate, atat cea din jur, cat si cea launtrica, oricat de neplacuta, incomoda (cui ii place sa se vada pe sine asa cum este?) sau smintitoare ar fi aceasta. Sa nu ne imbatam cu apa rece sau sa ne aburim constiinta cu cine stie ce infrumusetari pretins duhovnicesti, atat ale realitatii din jur, cat si ale celei launtrice. Nici nu avem nevoie sa dam buzna si, insfacand securea, sa incepem noi sa taiem in dreapta si stanga, sau chiar in noi insine. Sa primim grabnic botezul pocaintei, sa incepem, sau sa incercam, sa plangem incetisor, stiind ca Cel bland si smerit cu inima asteapta indelungsa ne intoarcem si sa fim vii”.
“…Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela…” Matei 8,5-13
Istoricii ne spun că atunci când Alexandru cel Mare cucerea un oraş, aprindea un foc mare. Toţi cei care i se supuneau înainte ca acel foc să se stingă nu aveau de ce să se teamă. Nu urmau să fie omorâţi sau făcuţi sclavi; erau eliberaţi.
În urmă cu 2000 de ani, Iisus Hristos a aprins un foc pe acest pământ. Flăcările lui de învăţătură evanghelică sunt răspândite în lumea întreagă. Toţi cei care vin la Domnul Iisus înainte ca flacăra vieţii lor să se stingă, nu au de ce să se teamă; vor fi binecuvântaţi şi fericiţi.
Vor auzi cuvintele Domnului Iisus: “Fie ţie după cum ai crezut”. (pr. G. Dimopoulos)
Duminica, 21 iunie Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.
Din convorbirealui Nikolai Motovilov cu Sfantul Serafim de Sarov:
"Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant".
“…Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat…”Matei 6,22-33
Într-o vară, un pantofar din America a făcut o călătorie prin Europa. El a reuşit cumva să obţină o audienţă la Papa. Când s-a reîntors la muncă, prietenul lui l-a întrebat nerăbdător: “Spune-mi, Art, ce fel de om este Papa?” Art s-a gândit un moment, apoi a răspuns: “Poartă mărimea 39″.
Este evident că vedem aşa cum suntem. Pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme; muzicianul percepe lumea în sunete, şi economistul în mărfuri. Arătaţi-le la doi oameni exact aceeaşi imagine, şi fiecare va vedea ceva diferit în ea. Doi oameni privesc pe aceeaşi fereastră: unul vede noroiul de pe jos, celălalt vede stelele de pe cer.
Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi. Cel care este plin de ură, vede doar oameni urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi înşine, ni se va părea că ceilalţi oameni ne ameninţă.
În mod constant îi judecăm pe ceilalţi după noi înşine. Hoţul este mult mai suspicios faţă de semenii săi decât este un om cinstit. Se spune că un rege al unui regat străvechi a ales un om bun şi un om rău dintre supuşii săi. Omului bun i-a spus: “Du-te în regatul meu şi găseşte un om rău”. Omul bun a căutat şi a căutat, dar nu a putut să găsească nici un om rău. Omului rău regele i-a spus: “Du-te în regatul meu şi găseşte un om bun”. Şi omul rău a căutat şi a căutat, dar nu a putut găsi nici un om bun.
Vedem aşa cum suntem.
Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesaţi. Unii tineri, după ce tocmai s-au întors din primul război mondial, spuneau că Parisul era un oraş îngrozitor de murdar şi că nu existau acolo altceva decât bordeluri. Alţii povesteau că este un oraş frumos cu catedrale şi parcuri minunate.
Vedem aşa cum suntem. (pr. A.Coniaris)
Duminica, 13 iunie, Sfanta Liturghie, incepe la ora 11:30.
Dojana pe care Petru o face Mantuitorului vine dintr-o mentalitate a unui “crestinism” fara Cruce.
Este mentalitatea multora dintre “crestinii” zilelor noastre, acei “crestini” de duminica, dar fara Vinerea Patimilor, acei “crestini” care umbla dupa darurile lui Hristos, dar care refuza cu obstinatie Crucea Sa. Este mentalitatea celor care aleg din Evanghelie numai ce convine “trupului” si “lumii”, dar care alearga cu atata nonsalanta pacatul atunci cand li se ofera o cale mai usoara.
Victime ale acestei mentalitati sunt toti “crestinii” care cred ca pot sa puna laolalta pe Hristos si Evanghelia Sa, cu hula, uciderile (avorturile si, in general, uceiderea pruncilor nenascuti), desfranarea, hotia, miciuna si cu toate celelate pacate….
Falsul crestinism al celor fara de Cruce nu ramane la nivelul vietii practice. El isi are teoreticienii sai. Multi teoretizeaza despre un astfel de “crestinism” din afara Bisericii si din afara perspective Evangheliei. ..
Sursa:
Preot Prof. Vasile Mihoc, in Meditatii la Evangheliile Duminicilor.
“…Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni…” Matei 4,18-23
Oameni neobişnuiţi
Lumea a avut mereu nevoie de oameni neobişnuiţi. Iisus este Cel care face astfel de oameni.
El a chemat pescari obişnuiţi şi i-a făcut cei mai neobişnuiţi oameni de pe pământ.
Neobişnuit de integri.
Neobişnuiţi în iubirea lor pentru Dumnezeu.
Neobişnuiţi în iubirea lor pentru omenire.
Neobişnuiţi în disponibilitatea lor de slujire.
Un băiat creştin era odată angajat într-un magazin. Într-o zi, angajatorul său a plecat şi l-a lăsat pe băiat să aibă grijă de magazin. În curând a venit un client pentru a comanda nişte haine. În timp ce băiatul îi lua măsurile, bărbatul s-a aplecat spre el şi i-a şoptit: “O să îmi iei bine măsurile, nu? Stăpânul tău nu este aici.” Băiatul a răspuns: “Nu, dar celălalt Stăpân este.”
Neobişnuită integritate! “Veniţi după Mine”, ne spune Neobişnuitul Stăpân şi vă voi face oameni neobişnuiţi. “Tu eşti lumina lumii”, spune El. “Tu eşti sarea pământului.” (pr. A. Coniaris)
Duminica, 6 iunie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.
Anul acesta, pentru că am sărbătorit Paştile destul de timpuriu, respectiv la începutul lunii aprilie iar Rusaliile la sfârşitul lunii mai, Postul Sfinţilor Apostoli are o durată mult mai mare, ţinând din 31 mai până în 28 iunie inclusiv, adică patru săptămâni şi o zi. Ca asprime a postirii, Postul Sfinţilor Apostoli este unul mai uşor, în sensul în care are pe durata sa mai multe zile cu dezlegare la peşte, untdelemn şi vin. Modul de postire al creştinilor pe întreaga perioadă a acestui post este următoarea: toate zilele de luni, miercuri şi vineri sunt zile în care se consumă hrană fără untdelemn, adică fiertură de legume, fructe uscate şi proaspete, pâine şi apă; în celelalte zile ale săptămânii, adică marţi şi joi, se mănâncă hrană gătită cu untdelemn; în toate sâmbetele şi duminicile acestui Post, precum şi în 24 iunie, la sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul este dezlegare la peşte, untdelemn şi vin. In acest Post crestinii pe langa rugaciunile zilnice obisnuiesc sa adauge si Acatistul Sfintilor Apostoli.
*Extras din Ziarul Lumina de luni 31 mai, autor pr. lect. dr. Lucian FARCAŞIU
“Cu siguranţă vă întrebaţi cine este Sfântul Ioan Rusul şi cu ce mă poate ajuta, şi pot să vă spun că este un prieten al lui Dumnezeu, care a reuşit ca, prin viaţa lui deosebită, pe care a dus-o, să placă lui Dumnezeu, dar şi oamenilor. Sfântul Ioan Rusul este un tânăr, care învaţă prin viaţa lui, e un tânăr ce ne arată care este adevărata cale de urmat în această viaţă, care ne arată că trebuie să ne închinăm singurului şi adevăratului Dumnezeu, Creatorul întregului univers, şi nu la dumnezei făcuţi de mâna omenească, bani, maşini, aparate electronice, mâncare, băutură, lux, droguri, prostituţie etc; care ne arată că poftele şi patimile trupului sunt gunoaie ce ne omoară trupul şi sufletul, că totul este trecător, că aurul este credinţa, dragostea curată, sfântă faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, viaţa sfântă, cititul din cărţile sfinte, prezenţa la Sfânta Liturghie, faptele bune; care ne arată că cea mai grea luptă în această lume este lupta cu păcatul şi cu diavolul, iar lupta cea mai importantă este lupta pentru mântuire, şi nu lupta pentru comorile cele pieritoare ale acestei lumi; care ne învaţă să urâm păcatul, dar nu şi pe cei care cad în el..."
“…Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El…” (Ioan 7,37-53.8,12)
Iubiţi credincioşi,
Iată cît de mare este praznicul de astăzi! S-a înălţat Hristos la cer de-a dreapta Tatălui, dar a venit la noi Duhul Sfînt Mîngîietorul, ca să ne sfinţească, să ne călăuzească, şi să lucreze mîntuirea sufletelor noastre.
Noi toţi care ne închinăm cu dreaptă credinţă Preasfintei Treimi, ne împărtăşim cu harul Duhului Sfînt prin cele şapte Sfinte Taine întemeiate de Hristos.
Prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după dar şi fii ai Bisericii Ortodoxe.
Prin taina Ungerii cu Sfîntul Mir primim pecetea harului Duhului Sfînt.
Prin spovedanie ne spălăm şi ne dezlegăm de păcatele făcute după botez, tot cu puterea harului dumnezeiesc, care împreună cu Botezul şi Mirungerea revarsă peste noi cel mai mult harul mîntuitor al Duhului Sfînt.
La fel şi ultimele trei Taine şi mai ales Preoţia, ne împărtăşesc în viaţă harul mîntuirii, prin care ne curăţim, ne iluminăm şi ne sfinţim în Hristos. (Pr.Cleopa)
Duminica, 23 mai, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.
“…Pentru Biserică, Împăratul Constantin înseamnă primul conducător care nu numai că încetează prigonirile împotriva creştinilor (care erau duse cu paroxism nu mulţi ani înainte de domnia lui) dar şi încurajează practic creşterea Bisericii, dând acesteia înapoi toate proprietăţile luate de prigonitori, construind multe biserici, acordând regimuri fiscale îngăduitoare şi multe fonduri.
Pe scurt, s-ar putea spune că este o etapă istorică de mare impunere a Bisericii. Cinstirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este datorată deschiderii sincere a împăratului faţă de semnul Crucii, arătat lui înaintea unei mari şi cruciale bătălii: Εν Τουτω Νικα ( „Întru acest semn vei birui”). Împăratul nu a ezitat să îşi însemne oştile sale cu semnul crucii, deşi pentru majoritatea soldaţilor acesta era un semn de „piază rea”, pentru ca semnifica crucea, instrument de osândă încă folosit…
Să nu ne încântăm însă de "avantajele" istorice, căci lecţia pe care ne-o dă Sfântul Împărat Constantin şi maica sa Elena este aceasta: (numai!) întru acest semn, Sfânta Cruce, vom izbândi! Nu bogăţia Bisericii, nici lipsa prigoanelor, nici răspândirea creştinismului până la stadiul de religie majoritară, nici măcar prezenţa unui împărat creştin nu constituie biruinţa Bisericii. Biruinţa Bisericii este închinarea la Adevăratul Dumnezeu prin Cruce".
Sfantul Ioan Gura de Aur: Cuvânt la Înălţarea Domnului
„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)
Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit..."
"...Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui..." Ioan 9,1-38
Dintre toate facultăţile noastre fizice, cel mai mult preţuim capacitatea de a vedea. Mai degrabă ne-am pierde auzul, sau capacitatea de a vorbi, sau chiar braţele sau picioarele decât să ne pierdem vederea. Astăzi există mulţi oameni care văd cu ochii lor, dar inimile lor sunt oarbe. Aşa cum a spus Domnul: “Ochi aveţi şi nu vedeţi” (Marcu 8,18). Un turist a aruncat o privire spre Marele Canion şi apoi a întrebat: “Unde este terenul de golf?” Când i s-a spus că nu există nici un teren de golf, a întrebat: “Dar ce faceţi voi pe aici?” În prezenţa unuia dintre cele mai sublime şi mai impunătoare spectacole ale lumii, acest om nu a văzut nimic. Avea ochi, dar capacitatea lui de a vedea frumuseţea şi măreţia nu se dezvoltase. Avea ochi, dar nu a văzut.
Nu îl vedem pe Dumnezeu în lume deoarece nu îl avem suficient pe Dumnezeu în inimile noastre.
Am eşuat în a cultiva vederea lui Dumnezeu.
Ne-am antrenat ochii pentru a vedea lucruri, pentru a număra bani, pentru a măsura distanţe, dar am neglijat cea mai importantă capacitate care aparţine omului, capacitatea de a-l vedea pe Dumnezeu prin rugăciune şi cult.(Pr.A. Coniaris)
Credinta noastra sa nu fie numai asa, de ochii satului si ai rudelor, caci credinta putina aduce si roade putine. Ci credinta noastra sa fie vie, activa, fierbinte, statornica si lucratoare, adica sa se arate nu prin cuvinte, ci prin fapte bune. Crestinul bun se roaga mult si cu staruinta, pina il miluieste Dumnezeu.
Crestinul bun nu lipseste de la biserica, mai ales in sarbatori.
Crestinul bun iarta pe dusmani, miluieste pe saraci, cerceteaza pe bolnavi, este smerit si blind cu toti oamenii.
Crestinul bun nu se imbata, nu-si ucide copiii, nu da divort de sotia lui, nu se lasa biruit de cumplitul pacat al desfrinarii, nu fura, nu injura, nu spune minciuni, nu judeca pe altii. (Pr.Cleopa)
Duminica, 9 mai, Sfanta Liturghie incepe la ora 10:30.
Nu putini sunt cei care cauta sa substituie spovedania si preotul duhovnic cu tratamentul psihologic, psihoterapeutic sau psihiatric.
Este insa corect asa?*
Ca persoana consacrata prin Sacramentul Hirotoniei, oricare preot de mir (cel obisnuit, de parohie) este investit si indreptatit (imputernicit) sa-si exercite intreita misiune (profesiune, vocatie): pimenica (pastorala, calauzitoare, de "leader-ship"), didactica (culturala, catehetica, omiletica, viziune "profetica", de perspectiva) si sacramentala (harismatica, liturgica, sacrificiala).
In ceea ce priveste investirea ca duhovnic, in practica liturgica rasariteana se face o distinctie neta intre hirotonia (sfintirea) intru preot, ca sacrament (Sfanta Taina) si hirotesia (mandatarea) ca duhovnic, printr-o ierurgie (un serviciu religios scurt) aparte, care poate fi administrata sau nu deodata cu Sfanta Taina a Hirotoniei. Hirotesia intru duhovnic ii confera preotului dreptul de a spovedi si de a se ingriji de indrumarea duhovniceasca (din postura de duhovnic) a pastoritilor...
Un "ascultator de spovedanii" ocazional si, nu de putine ori, grabit si "nonprofesionist" - fara sa confundam sacralitatea preotului cu non/profesionalismul sau pastoral! - nu poate fi considerat ca duhovnic al credinciosului. Cel mult poate avea un rol pozitiv, in dezlegarea (pentru ca harul iertarii este operativ, dincolo de incompetenta umana!) si, eventual, "descarcarea emotionala" a respectivului. Doar ca o spovedanie intamplatoare si "contra-cronometru", ca in "Gara de Nord, intre doua trenuri", nu va putea avea nici pe departe darul statornicirii unei relatii duhovnicesti profunde si de durata, care sa sprijine omul in dezvoltarea sa spirituala sau in clarificarea unor parti "umbroase" ale personalitatii sale.
Chiar daca centrul de gravitate ar putea cadea pe nonprofesionalismul pastoral al confesorului, totusi nici enoriasul nu e strain de culpa intr-un asemenea caz.
Problema alegerii unui duhovnic stabil este o chestiune absolut personala. Nimeni nu poate decide in locul tau "pe mana cui" te incredintezi spiritual. Asa cum nimeni nu-ti poate impune un anumit medic de familie sau un avocat "din oficiu", cu atat mai mult ramane o problema de optiune si responsabilitate proprie daca si cine-ti va sta in preajma de-a lungul formarii si itinerarului tau spiritual.
Odata ce persoana a acceptat (decis) sa intre sub "ascultarea" unui preot duhovnic, datoria parintelui duhovnicesc nu este de a distruge libertatea omului, ci de a-l ajuta sa vada el insusi adevarul. Nu sa suprime personalitatea omului, ci sa-i dea posibilitatea sa se descopere pe sine insusi, sa creasca pana la deplina maturitate si sa devina ceea ce este el in realitate.
“...Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau...” Ioan 4,5-42
Ea a venit să ia apă. Când a înţeles că a găsit Izvorul cel Adevărat, şi-a lăsat în urmă vasul pentru apă, aşa cum ucenicii şi-au abandonat plasele de pescuit.
Abia convertită şi totuşi deja misionară, a fugit în sat să le spună oamenilor: “Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?” (Ioan 4,29).
Inima îi ardea în ea. Nu putea să rămână tăcută. S-a simţit obligată să îi conducă pe ceilalţi la Mesia.
Şi totuşi nu le-a spus oamenilor: “Trebuie să credeţi ceea ce spun eu”, ci: “Veniţi de vedeţi”. Ei au venit şi după ce l-au văzut pe Domnul, au spus:
“Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4,42). (pr. Anthony M. Coniaris)
Duminica, 2 mai Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.
Ceaslovul cel Mare este cartea de cult care lămureşte cel mai bine rânduiala „dezlegărilor la peşte“ din perioada Penticostarului: „Deci, sosind strălucita zi a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, se face dezlegare la toate cele de hrană, până în Duminica Tomei, adică monahii dezleagă la brânză, ouă şi peşte, iar mirenii şi la carne. Apoi, de luni după Duminica Tomei, până în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, lunea se mănâncă peşte, şi miercurea şi vinerea untdelemn, iar mirenii şi peşte. Iar în miercurea înjumătăţirii praznicului şi a odovaniei Paştilor, dezlegăm cu toţii la peşte. Iar din Duminica Pogorârii Sfântului Duh, până în Duminica tuturor Sfinţilor, dezlegăm în toate zilele la brânză, ouă şi peşte, iar mirenii şi la carne“.
“...Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla.” Ioan 5,1-15
“Doamne, nu am om…” i-a spus paraliticul lui Iisus. Dar avea un OM – Omul Dumnezeu, Iisus însuşi.
Şi noi îl putem avea pe Iisus ca Prieten şi Însoţitor în viaţă, ca să ne întărească, pentru că singuri am fi slabi;
să ne dea curaj, pentru că singuri am fi laşi;
să ne repete promisiunea prezenţei Sale, pentru că altfel ne-am pierde în singurătate.
“Nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.” Cu această credinţă vom mai avea totuşi probleme, dar vom avea şi o Prezenţă care să ne inspire încredere şi cu care să învingem singurătatea. (pr.A. Coniaris)
Duminica, 25 Aprilie, nu este Sfanta Liturghie la Mirfield.
"De se va bizui cineva numai pre a sa dreptate si pre izbavirea ce singur si-o lucreaza, in desert si in zadar se trudeste. Ca toate ale dreptatii sale ca o carpa lepadata se vor arata in ziua cea de pre urma, precum zice Isaia: „Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5)".
Sursa: Sf. Macarie cel Mare (†390), Omilii duhovnicesti XX, 3.
“...Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?..” Marcu 15,43-47;16,1-8
Iubiţi credincioşi,
Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sînt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credinţei, sufletul familiei.
Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decît bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfînt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre.
Femeile credincioase sînt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate.
Femeile credincioase sînt întîi la biserică, întîi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate.
Mamelor, sînteţi mironosiţele de azi ale Bisericii lui Hristos.
Aduceţi Domnului, nu miresme de mult preţ, ci credinţa voastră curată şi copii buni, bine educaţi şi credincioşi. Vorbiţi-le mai mult de Dumnezeu, de sfinţi, de Biserică şi de înaintaşi. Nu-i smintiţi cu nimic şi daţi-le să citească cărţi bune, cît mai mult. Dumneavoastră puteţi contribui cît mai mult la înnoirea duhovnicească a lumii, a Bisericii, a societăţii.
Adăugaţi untdelemn sfînt în sufletele copiilor dumneavoastră. Dintre ei, vor ieşi mîine suflete mari, oameni buni, preoţi credincioşi, dascăli luminaţi, creştini model.(Pr.Cleopa) Hristos a înviat!
Duminica, 18 Aprilie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.
Sfantul Ioan Hrisostom: Cum ne apropiem de Sfintele Taine? Cum ne comportam in Biserica?
“…Si cand va veni vremea Sfintei Impartasanii, gandeste-te ce greseala ai indreptat, ce virtute ai izbutit, ce pacat ai sters prin spovedanie, in ce ai devenit mai bun? Daca constiinta te instiinteaza ca te-ai straduit indeajuns pentru vindecarea ranilor tale sufletesti, daca ai facut ceva mai mult decat postul, impartaseste-te cu frica de Dumnezeu. Altfel, stai deoparte de Preacuratele Taine. Si cand te vei curati de toate pacatele tale, atunci sa te apropii. Caci cel ce nu posteste este firesc sa fie iertat, aducand ca justificare boala sau slabiciunea trupeasca. Insa cel care nu si-a indreptat pacatele, e cu neputinta sa gaseasca justificare. Daca, de pilda, Dumnezeu iti va cere o socoteala pentru nepasarea sau necuviinta pe care o arati la slujbele bisericii, ce vei face? Iata, in ceasul cand iti vorbeste Dumnezeu, tu, in loc sa te rogi, ai inceput cu cel de langa tine o discutie in soapta, despre lucruri nefolositoare…
Pentru a pricepe gravitatea lui, gandeste-te ce se intampla in cazul analog al oamenilor. Sa presupunem ca discuti cu o persoana oficiala sau cu un prieten bun de-al tau. Si in vreme ce acela iti vorbeste, tu intorci capul cu nepasare si incepi sa discuti cu altcineva. Cel cu care vorbesti nu va fi jignit de aceasta necuviinta a ta? Nu se va mania? Nu-ti vac ere socoteala? Dumnezeu insa, desi este jignit in fiecare zi intr-un mod mult mai rau, si nu numai de doi-trei oameni, ci aproape de noi toti, ne ingaduie cu multa rabdare…”
Sursa:
Sfantul Ioan Hrisostom, Problemele Vietii, Editura Cartea Ortodoxa (Egumenita), pp.168 - 169.
