Cuvantul Saptamanii

Doamne, izvorul meu si cantecele mele!*

     

“Noi, crestinii, ne-am obisnuit sa-L gandim pe Dumnezeu ca pe o abstractie, ca pe un concept, ca pe o oferta negociabila, ca pe o optiune ideatica, sau, in cel mai bun caz, ca pe o solutie a disperarii, o sansa salvatoare.

Psalmistul David ni-l propune pe Dumnezeu ca trebuinta: necesitatea stringenta a omului coplesit de lingoarea insetarii spirituale, o sete nebuna pe care nu o poate potoli decat prezenta efectiva, aproape senzoriala, a lui Dumenzeu Cel sfant, Cel tare, Cel fara de moarte, Cel ce ne miluieste prin aceea ca, raspunzand rugaciunii noastre, a celor ce tanjim dupa El, ne deschide nesecatele izvoare ale Imparatiei Sale”.

Sursa:

IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.

Cartea deschisa a Imparatiei  - O insotire liturgica pentru preoti si mireni, Editura Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2007, pag. 113.

*Tudor Arghezi, Psalm, in volumul Litanii.

Postat de :

Parintele Constantin

Fapt/Act/Promisiune

“Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”        (Ioan 3,16)















…găsim trei mari adevăruri în Ioan 3,16:
primul este marele FAPT – “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea”;
al doilea este marele ACT – “(încât) pe Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat”;
al treilea este marea PROMISIUNE – “(ca) oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”.
Avem aici esenţa întregii Evanghelii, a întregului mesaj al creştinismului. Crezând acest verset, ne punem în chiar inima credinţei creştine. Ne punem în prezenţa iubirii lui Dumnezeu. Găsim iertarea, mântuirea, pacea lui Dumnezeu şi viaţa veşnică.                                                       (Pr.A. Coniaris)

Duminica, 12 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Sursa imaginii

Cuvantul Saptamanii

Nasterea Maicii Domnului

"...Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana au început să fie ironizaţi şi batjocoriţi de oameni. Lipsa copiilor era considerată un blestem din partea lui Dumnezeu. Şi totuşi, Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, rugându-se în continuare cu lacrimi şi nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu. Tradiţia spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemaţi.

Întristaţi, cei doi părinţi s-au îndreptat spre casa lor din Seforis şi au hotărât să se retragă fiecare pentru post şi rugăciune. Ioachim a zis către soţia sa Ana: "Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiţi de Dumnezeu. Iată, eu ma duc la munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi şi ne va da nouă un copil". Ana a început să se roage lui Dumnezeu cu durere şi cu multe lacrimi, zicând: "Doamne, Atotţiitorule, Cela ce numai cu cuvântul ai făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd; Cela ce ai zis făpturilor Tale să trăiască şi să se înmulţească; Cela ce ai binecuvântat pe Sarra, femeia lui Avraam şi a născut pe Isaac la bătrâneţe şi ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel proorocul, dă-mi şi mie roada pântecelui meu şi nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naşte fiu, sau fiică, îl voi închina Ţie cu toată inima şi-l voi da să slujească în biserica slavei Tale".

Îngerul Gavriil s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un vas ales lui Dumnezeu".

Sursa:
http://www.mediafax.ro/social/nasterea-maicii-domnului-prima-sarbatoare-a-noului-an-bisericesc-7143088/

Sa iubesti

“…Învăţătorule, care poruncă este mai mare în lege? Iar Iisus i-a răspuns: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este întâia şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia, este: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată legea şi proorocii…”     ( Matei 22, 35-46)








Prin aceste cuvinte, Hristos a arătat că în vârful tuturor poruncilor este dragostea, îndoita dragoste: dragostea faţă de Dumnezeu şi dragostea faţă de aproapele. Şi după acestea, a adăugat: “În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi proorocii” (Matei 22, 40).
Ce înseamnă aceste cuvinte? Că tot Vechiul Testament şi toată Sfânta Scriptură şi toată Legea şi voinţa lui Dumnezeu sunt rezumate şi cuprinse în aceste două porunci.   (Mitropolitul Augustin Kandiotis)


Duminica, 5 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Mitropolitul Antonie de Suroj despre minuni


A miracle is something completely different, a miracle is a moment when harmony destroyed by human sin is restored. It may be a moment, it may be the beginning of a whole life: a harmony between God and man, a harmony between the created world and its Creator. It is a restoration of what should always be; not a miracle in the sense of something unheard of, unnatural, perhaps contrary to the nature of things, but rather a moment when God enters into His creation and is received. And because He is received, He can act freely.

Textul intreg la http://www.metropolit-anthony.orc.ru/eng/eng_serm.htm

Haine neadecvate

“…Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă, Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi…” (Matei 22,1-14)


Un coşmar des întâlnit este acela de a visa că te afli la vreun eveniment important, cum ar fi o nuntă, o recepţie, o conferinţă sau o slujbă la biserică, cu haine neadecvate sau chiar fără haine pe tine! Dacă aţi fost vreodată la vreun eveniment social îmbrăcaţi neadecvat, ştiţi cât de jenant poate să fie.
Goliciunea trupească are o semnificaţie specială în Biblie. Este folosită pentru a-l descrie pe om stând în faţa lui Dumnezeu. Păcătuind împotriva lui Dumnezeu, Adam şi Eva au devenit dintr-odată conştienţi de goliciunea lor. Când au auzit glasul lui Dumnezeu au încercat să se ascundă. Adam s-a ascuns în spatele copacilor. Astăzi avem proprii noştri copaci în spatele cărora încercăm să ascundem de Dumnezeu goliciunea sufletului nostru.
Încercăm să o ascundem în spatele gradelor universitare, a bunurilor, a acţiunilor, a proprietăţilor, a blănurilor, a diamantelor, a bijuteriilor. Încercăm să o ascundem în spatele măştilor pe care le purtăm. Pretindem a fi ceea ce nu suntem, gândindu-ne că în acest fel ne vom ascunde goliciunea. (Pr.A. Coniaris)


Duminica, 29 august, nu este Sf. Liturghie la Mirfield.

Cuvantul Saptamanii - Taierea Capului Sf Ioan Botezatorul

Pe 29 August comemoram, cu post, Taierea Capului Sfântului Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului, cel care a primit de la însusi Domnul Hristos marturia ca el era cel mai mare dintre toti oamenii nascuti din femeie si cel dintâi intre Profeti.

Noi retinem din viata si jertfa Sfantului Ioan Botezatorul: capacitatea omeneasca de a iesi din sine, de a depasi stramtoarea fenomenalitatii, de a iubi pe un altul. Noi cutezam chiar a ne face o calauza (sau macar un temei de neincredere in afirmatii sumare) din zguduitoarea, admirabila, senina fraza de la Ioan 3, 30: “Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez.“

Parintele Ieromonah Nicolae de la Rohia (Pr Nicolae Steinhardt). Textul integral la
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/08/29/taierea-capului-sf-ioan-botezatorul-sau-despre-cum-desfranarea-slabiciunea-si-rautatea-se-aduna-pentru-a-ucide/

Via este Biserica noastră Ortodoxă

“…Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe…”              ( Matei 21,33-44)
Via este Biserica noastră Ortodoxă. Îngrădită din toate părţile cu poruncile Domnului, cu dogmele, cu dumnezeieştile şi sfintele Canoane ale Sinoadelor Ecumenice şi Locale.
Vie, care are ca teascuri, sfinte jertfelnice, unde se oferă Preacuratul Trup şi Cinstitul Sânge al Domnului.
Vie cu turnuri, cu biserici, cu amvoane, cu înalte observatoare, de unde străjerii pot să vadă ce se întâmplă nu doar în vie, ci şi în întreaga lume, şi să ia măsurile potrivite.
Vie înzestrată cu toate mijloacele, ca să poată aduce roadă aleasă. Da! Biserica Ortodoxă este via lui Dumnezeu. Dar în tot spaţiul Ortodoxiei, o vie este şi fiecare episcopie cu miile de creştini, care sunt viţele. De aceea, şi când liturghiseşte episcopul, chiar înainte de a citi Evanghelia, iese în afara Uşilor Împărăteşti, ţine dichero-tricherele, îşi înalţă glasul şi zice: „Doamne Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi o desăvârşeşte pe ea”. Ce înseamnă aceste cuvinte? Este o rugăciune. Episcopul Îl roagă pe Domnul să nu lase Biserica, ci să-Şi arunce privirea din cer, să se îndure de noi. Şi dacă creştinii au slăbiciuni şi răutăţi, şi se aseamănă viţelor neroditoare, să nu le dezrădăcineze, ci să le lase şi să le mai îngrijească, cu nădejdea că vor deveni şi acestea într-o zi viţe aducătoare de roadă.            ( Mitropolitul Augustin de Florina )




Duminica, 22 August , Nu este Sfinta Liturghie la Mirfield.

Cuvantul Saptamanii

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare

Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

(http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/14/avem-vina-iubirii-de-ortodoxie/ )

La 16 August sunt praznuiti Sf Martiri Brancoveni: Voievodul Constantin, fii sai Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache Vacarescu

Del Chiaro notează răspunsul demn al Voievodului la oferta sultanului de a trece la islam
„Împărate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea creştină nu mă las! În ea m-am născut şi am trăit, în ea vreau sa mor. Pământul ţării mele l-am umplut cu biserici creştineşti şi, acum, la bătrâneţe, sa mă închin în geamiile voastre turceşti? Nu, Împărate! Moşia mi-am aparat, credinţa mi-am păzit. În credinţa mea vreau sa închid ochii, eu şi feciorii mei”. Apoi si-a încurajat fiii astfel:„Fiilor, aveţi curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele, să nu le pierdem şi pe ele, ci să le aducem curate în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”

Textul intreg la http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/08/16/au-batut-clopotele-toata-dimineata/

Troparul Sf Brancoveni
http://razbointrucuvant.net/files/Troparul_Sf_Brancoveni.mp3

Cuvantul Saptamanii

La Adormirea Maicii Domnului:

"...Cumpănind, Adormirea Maicii Domnului arată Biserica Ortodoxă ca pe o Biserică a echilibrului. Nu o Maică a Domnului egală lui Dumnezeu, dar nici o femeie ca toate celelalte. Şi aceasta a ferit Biserica de tot felul de excese practice şi teoretice. La vremea aceasta, a carierismului generalizat, când femeia este mai mult încurcată de matrimoniu şi de copiii săi, când vedem în ce hal de dezbrăcare de toată slava Învierii ni se arată codoaşele culturale ale unei televiziuni sau media înrobită în permanenţă pornografiei şi prostului gust, praznice ca acestea, legate de Maica Domnului, trebuie să ne pună nu doar pe gânduri, ci şi pe faptă.



Să ne oblige, ca Biserică, să regândim, să reanalizăm tezaurul de spiritualitate pe care Maica Domnului l-a radiat către femeia creştină şi, prin aceasta, către familie. Şi de acolo, înapoi, în Biserică. Fără o reevaluare, de pe poziţii ortodoxe, inclusiv femeia româncă va gusta din momeala falsei feminizări prin masculinizare, a falsei împliniri prin capital şi plus de capital, iar viitorul va fi profund afectat. Ce diferenţă între maica româncă ce îşi creşte feciorul sau omul ce se-ntoarce din drumurile lui de pace sau, vai, de război, şi tânăra tâmpă de atâtea aere, răstignită între plăceri, anulată ca persoană de spoiala cosmetică ce-i distruge icoana devenirii sale întru fiinţă!".

Sursa:

http://www.agnos.ro/blog/2009/08/15/predica-la-adormirea-maicii-domnului/

Postat de:

Parintele Constantin

Biserica Farnley

Cuvantul Saptamanii

Sf. Ioan Gura de Aur comentand Praznicul Schimbarii la Fata (6 August)

„ Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor… Si iata Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El... ”

(Matei 17, 1-2)

Atunci, fiind cu ucenicii Săi, S-a arătat numai într-o astfel de strălucire pe cât ei suportau, dar la sfârşitul veacurilor, El va veni întru deplina strălucire a Tatălui, şi înconjurat nu numai de Moisi şi Ilie, ci şi de nenumărata oştire a îngerilor, a arhanghelilor şi a heruvimilor.

Textul integral la

http://www.ioanguradeaur.ro/472/cuvant-la-schimbarea-la-fata/

Cuvantul Saptamanii

Despre bolile trupesti si legatura lor cu pacatul

"...Sfintii Parinti spun: cu ce pacatuieste omul, de aceea si patimeste. Se stie cum  <platesc> pentru pacatele lor curvarii: boli venerice, SIDA, sterilitate, boli ginecologice, prostatita, impotenta. Observatiile arata ca la iubitorii de arginti si zavistnici se dezvolta adeseori boli neuropsihice. Patima dulcetii ne face sa suferim de colon, de dinti, de diferite alergii. La cei lacomi cu pantecele se dezvolta obezitatea, bolile de stomac si de pancreas. Acediei ii urmeaza depresia. Trufia poate deveni esenta duhovniceasca a schizofreniei. Mania grabeste aparitia bolilor sistemului cardio-vascular. Lista poate continua. Se intelege, aceste scheme trebuie luate cu prudenta si aplicate doar intr-o parte din cazuri.

Din voia Domnului, bolile pot sa ii fie trimise omului spre punerea la incercare a credintei si chiar spre rasplatirea celor care se bucura de greutatile bolii, indurandu-le pentru Dumnezeu si viata vesnica".

Sursa:

Dr. Dmitri Avdeev, Nervozitatea la copii si adolescenti, Ed. Sophia, Bucuresti, Colectia Psihoterapia Ortodoxa, pp. 93-94

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Parintele Arsenie Boca: Despre durerile oamenilor

Lucrul care ne arde pe toţi este pocăinţa - cea pe care-o trimite Dumnezeu ori vrem, ori nu vrem. De aceea mai bine să ne pocăim de bună voie, să nu aşteptăm să ne trimită Dumnezeu pocăinţa prin necazuri de tot felul. Căci pricinile pentru care Dumnezeu ne trimite necazurile sunt păcatele noastre. Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi.


Sursa
http://www.nistea.com/boca-predici.htm

20 Iulie 2010 - Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul

"Viaţa Sfântului Ilie a devenit un exemplu de efort permanent, de râvnă înflăcărată, pentru a actualiza şi a desăvârşi posibilităţile conţinute în ceea ce Însuşi Dumnezeu a sădit în om. Sfântul Ilie pe tot parcursul vieţii nu iese niciodată din graniţele pe care încă de la naştere Dumnezeu i le stabileşte. Când Dumnezeu îi spune 'pleacă', el pleacă. Când îi spune 'vino', el vine. Când Dumnezeu îi spune 'ascunde-te', el se ascunde. Când îi spune 'bea', el bea. Când Dumnezeu îi spune 'mănâncă pâinea şi carnea pe care ţi-o vor aduce corbii', Sfântul Ilie îşi învinge firea postitoare şi mănâncă ce-i aduc corbii".

 

Textul complet la http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfantul_prooroc_ilie_tesviteanul_este_praznuit_astazi_in_biserica_ortodoxa.html

Nu certandu-i

“…Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii…”

Matei 14,14-22

Iată cum grăieşte şi cum făptuieşte autenticul Iisus:

nu certându-i pe oameni că sunt robi pântecelui şi se gândesc numai la mâncare,

nu dându-le poveţe idealiste şi îndemnându-i să se mulţumească cu hrana spirituală (şi uşor I-ar fi venit să le ceară să nu uite că au ascultat cuvinte dumnezeieşti),

nu lăsându-i să se descurce cum vor putea,

ci săturându-i din belşug (de au rămas o dată şapte şi altă dată dousprezece coşuri cu fărâmituri)

şi îngrijindu-se ca nu care cumva să leşine de foame pe drum.  (Parintele Nicolae Steinhardt, Daruind vei dobandi)

Duminica, 18 iulie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Care sunt conditiile mantuirii?



Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune. Adica acela se mantuieste care face parte din adevarata Biserica, unde se poate impartasi de dumnezeiescul har, prin Sfintele Taine, unde dobandeste dreapta credinta in adevarul mantuitor si unde este indrumat sa savarseasca fapte bune.

Raspunsul intreg la intrebare, precum si alte chestiuni de cateheza la http://www.credo.ro/catehism2.php?q=6

Cuvantul Saptamanii

Sf. Cuv. Atanasie Atonitul

La 5 iulie este praznuit Sf Cuv Atanasie Atonitul (sau Atanasie de la Aton), nascut prin 930 in Trapezunt - provincie in nord-estul actualei Turcii - si a trecut la Domnul pe 5 iulie 1001. Sf Cuv Atanasie, intre altele, a ridicat cea mai mare manastire de la Sf Munte Atos, Marea Lavra si comunitatea monahala de acolo (detalii in Sinaxarul zilei de 5 iulie, http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie05.htm).

Despre viata Sf Atanasie ca si despre minunile savarsite dupa trecerea sa la Domnul s-au scris multe povestiri; una dintre acestea este marturista de Pr Arsenie Boca, pe atunci tanarul diacon Boca Zian, pelerin la Sfantul Munte. Pr deacon lucre la treptele care coboara de la Schitul romanesc Prodromu, din apropierea Lavrei, catre pestera Sf Atanasie impreuna cu alti doi calugari, Dometie si Porfirie.

“Noi tocmai ne opinteam toti trei să impingem un bolovan mare pe două beţe de castan puse ca role. Dar să impingi la deal este neasemanat de greu. Am simtit deodata ca se usureaza povara si bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de o maşinărie cerească. Dometie sesiza si el ce se intampla si exclama: Nascatoare de Dumnezeu! A venit Sfantul. Intr-adevar langa noi era o faptura parca om, para ca fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu. Impingea cu noi la bolovan. El era cel care facea ca bolovanul sa mearga parca tras de cineva de sus. Rosti:

- Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu…

Avea o voce ingereasca, nici tipatoare, nici ragusita dar placuta. Toti cantam “Cuvine-se cu Adevarat”. Vocea mea care nu era exersata la cantat a capatat inflexiuni melodice si scotea sunete placute pe care nici eu nu le cunoasteam pana atunci. Canta si Porfirie cu vocea lui de bas iar Dometie ne intrecea pe toti. Eram ca in rai.”

(textul complet al povestirii la http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/index.php/documente/240-treptele-sfantului-athanasie-athonitul.html)

Cuvantul Saptamanii

Sfanta Mucenita Chiriachi, sarbatorita la Catedrala episcopala din Husi

In calendarul Bisericii Ortodoxe este pomenita astazi Sf. Mc. Chiriachi. Aceasta sfanta a trait in secolul al III-lea, in timpul imparatului Diocletian. Pentru faptul ca nu a dorit sa renunte la credinta in Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Sf. Mc. Chiriachi a fost omorata prin decapitare. „Sfanta Mucenita Chiriachi este un exemplu de credinta autentica pe care a pecetluit-o cu pretul vietii. Ea a suferit martiriu si a dovedit curajul credintei in timpul uneia dintre cele mai grele persecutii pe care le-a infruntat Biserica in secolul al patrulea, in timpul domniei imparatului Diocletian. De ce se numeste Chiriachi? Pentru ca a fost nascuta intr-o zi de duminica si, ca un dar pe care parintii l-au primit de la Dumnezeu, fiindca nu aveau copii, au numit-o Chiriachi, nume care, in limba greaca, inseamna duminica - ziua Domnului. Aceasta sfanta, in anul 303, impreuna cu parintii ei, in Asia Mica a fost arestata, iar apoi maltratata, ca in final sa fie omorata prin decapitare“, a spus PS Corneliu, Episcopul Husilor.

Mana Sf. Mc. Chiriachi se afla, incepand din secolul al XVIII-lea, la Catedrala episcopala din Husi, motiv pentru care Sfanta este cinstita in mod deosebit de credinciosii din aceasta eparhie. „Mana dreapta a Sfintei se afla in Catedrala episcopala incepand din anul 1763, de cand episcop al Husilor era Iacob Stamate, viitorul Mitropolit al Moldovei. In timpul pastoririi sale, mana dreapta a Sfintei Chiriachi a fost primita in dar de la Marea Lavra din Muntele Athos, pentru ca acest vrednic ierarh a platit datoriile pe care Marea Lavra le avea catre Poarta Otomana. Si aici, la Husi, in mod special, inainte de desfiintarea episcopiei, in anul 1948, era o sarbatoare foarte mare. Veneau crestini si de dincolo de Prut. Dupa desfiintarea episcopiei, sarbatoarea a fost marcata intr-un chip mai tainic“, a mai adaugat PS Corneliu.

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/sfanta-mucenita-chiriachi-sarbatorita-catedrala-episcopala-husi-120098.html

 

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

2 Iulie - Pomenirea Sfantului Voievod Stefan Cel Mare si Sfant:

 

"...Traditia spune ca viitorul voievod al Moldovei mergea inca de tanar la cuviosul David Daniil Sihastru. Unele izvoare spun ca erau rude mai indepartate, fapt ce ar explica si increderea pe care o avea Stefan in Sfantul Cuvios Daniil, de la care primise deopotriva invatatura aleasa si cea mai inteleapta sfatuire duhovniceasca. Mai presus de toate, insa, i-a fost aratata drept pilda virtutea virtutilor, frica de Dumnezeu, cea care l-a calauzit de-a lungul intregii vieti, pana in cea din urma clipa. Dupa noaptea de groaza de la Reuseni, ramas orfan de domnescul sau parinte, inspaimantat si neajutorat a mers la pustnicul Daniil, singurul in stare sa-i dea imbarbatare si povata inteleapta 9, credinta tare in Dumnezeu si nadejde in zile mai bune. Dupa un rastimp de pribegie peste hotarele Moldovei, la timpul cuvenit, cu ajutorul lui Dumnezeu a revenit in mosia stramoseasca, iar dupa doua confruntari de arme ocupa tronul domnesc de la Suceava in anul 1457. In drum spre cetatea de scaun, trecerea pe la Borzestii copilariei sale i-a putut insufla puteri sufletesti, nadejdi noi si hotarare nestramutata in slujirea tarii si a credintei strabune. Inteleptul mitropolit de atunci al Moldovei, Teoctist, l-a miruit in numele Celui Atotputernic, in fata norodului, "la Direptate, pe Siret". Toti cei ce se aflau de fata, inalti sfetnici, clerici, targoveti si oameni de rand, au strigat intr-un glas: "Intru multi ani de la Dumnezeu sa domnesti, Maria Ta!". Cu adevarat, indelungati si binecuvantati ani, aproape jumatate de veac a carmuit cu intelepciune, dar si cu jertfe".

Sursa si continuarea aici:

http://www.stefancelmare.info/viata.php

Postat de:

Parintele Constantin