Despre primirea ocarii semenilor

Parinte,atunci cand cineva rabda pentru Dumnezeu mahnirile si nedreptatile pe care i le pricinuiesc oamenii, aceasta rabdare il curata de patimi?


Daca il curata intrebi? Nu numai ca il curata, ci il face sa si straluceasca. Exista ceva mai presus decat aceasta? In felul acesta isi poate plati pacatele. Vedeti, pe un criminal il bat, il inchid in inchisoare, isi face acolo micul sau canon si, daca se pocaieste cu sinceritate, se izbaveste de inchisoarea cea vesnica. Oare este mic lucru sa-si plateasca prin aceasta suferinta o socoteala vesnica?

Orice mahnire sa o suportati cu bucurie, mahnirile pe care ni le pricinuiesc oamenii sunt mai dulci decat siropurile ce ni le ofera cei care ne iubesc. Vedeti, in Fericiri Hristos nu spune: ”Fericiti veti fi cand va vor lauda”, ci ”Fericiti veti fi cand va vor ocari”. Atunci cand ocararea nu este pe dreptate, cel ocarat aduna rasplata. Iar daca ea este pe dreptate, atunci acela isi plateste pacatele. De aceea, nu numai ca trebuie sa-l rabdam fara murmur pe cel care ne ispiteste, ci sa simtim si recunostinta, pentru ca ni se da prilejul sa ne nevoim in smerenie, dragoste si rabdare.

(Sursa: Cuvinte Duhovnicesti (IV). Viata de familie, Cuv Paisie Aghiratul, Ed. Evanghelismos, 2003)