Despre judecarea aproapelui si cat de infricosator este acest pacat
“Nu judecati ca sa nu fiti judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si veti fi iertati” (Luca, 6, 37)

“Fatarnice, scoate mai intai barna din ochiul tau si apoi vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau” (Luca, 6, 42)

“Cine esti tu ca sa judeci pe sluga altuia?” (Rom, 14, 4)

... si exemplele din Sfanta Scriptura sunt nenumarate. Este deci porunca Dumnezeiasca sa nu osandim pe fratele nostru! Parintele Arsenie Papacioc ne prezinta o imagine sumbra a celor care savarsesc acest pacat: spune Sfintia sa ca cei mai multi care vor ajunge in focul vesnic vor fi cei care au vorbit de rau pe aproapele lor, caci acestia se fac ucigasi de suflete!

Iata si cateva fragmente pe aceasta tema din cartea Arhimandritului Serafim Alexiev, “Nu judeca si nu vei fi judecat. Cea mai scurta cale catre Rai” (Ed. Sophia):

“... pentru cei din societatea mireana, osandirea este cea mai placuta desfatare. Daca se strang undeva prieteni ori prietene, ca sa se vada si sa converseze, ei, neputand sa se zideasca in credinta si in bine, de obicei incep sa glumeasca despre neputintele omenesti si, intr-un mod spiritual si amuzant, sa critice pe aproapele si chiar, cu o fina rautate, sa-l osandeasca, mai cu seama in lipsa lui. Si aceasta nu li se pare pacat si nevrednicie. Dimpotriva, o savarsesc in mod public si pe deplin impacati, si chiar cu oarecare pasiune. Saracii, ei nu vad cum singuri, prin barfele si intrigile lor, impletesc mrejele in care diavolul ii prinde” (pg.66)

“Osandirea este unul din pacatele cele mai potrivnice lui Dumnezeu, pentru ca este rapirea drepturilor Lui. Dumnezeu este judecatorul tuturor oamenilor. Iar noi ne grabim sa fim judecatori ai fratilor nostri, fara sa avem dreptul la aceasta” (pg.68)

Ce trebuie, deci, sa facem pentru a nu mai savarsi acest pacat urat in fata lui Dumnezeu? Raspunsul ni-l da Arhimandritul Serafim: “sa ne obisnuim sa ne vedem permanent propriile noastre pacate si sa ne indepartam privirea de la cele straine, dupa cuvintele minunatei rugaciuni a Sfantului Efrem Sirul: ‘Asa, Doamne, Imparate, da-mi sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu’.” (pg.159)