„Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe,
duhul trândăviei, al grijii de multe,
al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit,
al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele
şi să nu osândesc pe fratele meu,
că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.
Nu fara pricina, rugaciunea aceasta este asa de strans unita cu Sfantul si Marele Post, incat ea se rosteste in acest timp de mai multe ori la fiecare slujba bisericeasca. Fara indoiala, cand Sfanta Biserica a randuit acest lucru, a avut in vedere faptul ca rugaciunea aceasta, cu toata scurtimea ei, ascunde in sine o mare bogatie de cugetari si simtaminte sfinte si foarte lamurit ne infatiseaza toate nevoile noastre duhovnicesti. Astfel vom vedea desfasurandu-se inaintea noastra un sirag nesfarsit de virtuti sfinte, cu care trebuie sa-si impoodobeasca sufletul fiecare crestin, si o ceata intunecata de patimi si pacate negre, de care tot crestinul este dator sa-si fereasca inima.
De buna seama, multora, fara sa va mai spunem noi, va este cunoscut ca aceasta rugaciune este a Sfantului Efrem Sirul. Uitam sa adaugam ca Sfantul Efrem Sirul face parte din numarul celor mai mari sihastri, celor mai mari aparatori ai credintei noastre, care au impodobit vechea Biserica crestina. Din cea mai tanara varsta Sfantul Efrem Sirul a parasit lumea si s-a dus in pustie, unde, printr-o indelungata petrecere in post si rugaciune, fara nici un alt povatuitor, a ajuns sa fie cel mai ales invatator al Rasarituluisi cel mai luminos luceafar al lumii crestine.
SURSA: Inochente al Odesei, Cuvantari la Sfantul si Marele Post, Comorile Pustiei, Editura Anastasia, vol. 24, 1998, p. 99-100.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu