Cuvantul Saptamanii.

Adormirea Maicii Domnului (15 August).

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului aminteşte de momentul plecării Sfintei Fecioare Maria din lumea aceasta. După Răstignirea şi Învierea Fiului său, Sfânta Fecioară Maria a trăit sub ocrotirea Apostolului Ioan la ierusalim şi Efes. Biblia nu mai spune nimic despre Maica Domnului din momentul coborârii Duhului Sfânt, dar există tradiţia că a murit la Ierusalim şi a fost înmormântată lângă grădina Ghetsimani. Apostolul Toma n-a fost prezent la înmormântare şi a venit după trei zile. A vrut să mai vadă o dată trupul Fecioarei Maria şi a deschis mormântul. A găsit, în schimb, mormântul gol.

Despre semnificaţia Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului Preasfinţitul Macarie, Episcopul Europei de Nord, a spus: „Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului îşi are probabil originea în Ierusalim. În secolul al VI-lea praznicul era larg răspândit în Biserica Răsăriteană bucurându-se de o mare evlavie populară. Sfântul Grigorie de Tours care a călătorit în Orient este primul martor din Apus al Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsăritul creştin. Data prăznuirii s-a fixat definitiv la 15 august în timpul împăratului bizantin Mauriciu, la sfârşitul secolului al VI-lea. Maica Domnului este prima dintre fiinţele umane care s-a făcut părtaşă îndumnezeirii finale a făpturii”, informează Radio TRINITAS.

Mutarea moaştelor Cuviosului Maxim Mărturisitorul (13 August).

Sfântul Maxim s-a născut într-o familie de aristocraţi, în jurul anului 580. În timpul împăratului Heraclie (610-641), în 610, a ocupat pentru trei ani funcţia de secretar la curtea imperială, iar în jurul anului 614 a părăsit curtea imperială şi a intrat în monahism la Mănăstirea Chrysopolis, în apropiere de Constantinopol. Din cauza invaziei persane din 614, a plecat în Africa, unde l-a cunoscut pe Sofronie, viitorul patriarh de Ierusalim, care începuse în Cartagina lupta împotriva ereziilor monoteliste şi monoenergiste, apărute de ceva timp în Imperiu. În această perioadă, Sfântul Maxim a scris primele sale opere teologice. În perioada în care a stat în Cartagina, erezia monotelistă a luat amploare. Susţinută de împăratul Heraclie şi de alţi oameni politici din Constantinopol ca o formulă de împăcare cu grupările necalcedoniene, erezia fusese îmbrăţişată chiar şi de patriarhul Sergie I şi de succesorul acestuia, Pyrrhus, fost stareţ la Mănăstirea Chrysopolis, după plecarea lui Maxim. Văzând că Biserica este tulburată de erezia monotelistă (care mărturisea o singură voinţă în Domnul nostru Iisus Hristos), s-a dus la Roma, unde l-a convins pe Sfântul Martin, papă al Romei, să convoace un sinod local care să-i condamne pe eretici. La sinodul convocat de papa Martin I, din anul 649, au participat 105 episcopi care au semnat actul sinodal de condamnare a monotelismului. În 653, la ordinul noului împărat Constans II, susţinător al monotelismului, Sfântul Maxim a fost arestat şi trimis în exil în Tracia. Papa Martin I a fost arestat şi el fără a fi judecat, dar a murit în drumul spre Constantinopol. După câţiva ani de exil, Maxim a fost readus la Constantinopol şi întemniţat acolo. A trecut la Domnul pe 13 august 662, luptând până la sfârşit pentru adevărurile doctrinare ale Bisericii. Monotelismul a fost condamnat la Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol din 680-681. După aceasta a fost posibilă şi aducerea moaştelor sfântului de la Lazica la Constantinopol.

Tot astăzi Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe împărăteasa Irina, pe Sfântul Cuvios Dositei şi pe Sfântul Cuvios Dorotei de Gaza.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Troparul Adormirii Maicii Domnului pe video.crestinortodox.ro