Despre darul nostru catre Dumnezeu
"...Eu cred ca chiar si aici, mai intai de toate, are prioritate Dumnezeu, dupa aceea saracii, si dupa aceea eu. Adica am grija si de saraci, am grija si de mine, dar cand este vorba de Dumnezeu, nu trebuie sa mai pretuiesc nimic. Si ar fi grozav daca noi am intelege ca ceea ce Ii dam lui Dumnezeu de fapt noi nu-i oferim lui Dumnezeu, ci ne oferim noua.
Cain a adus jertfa din ceea ce-i ramanea; Abel s-a adus si a ales ceea ce era cel mai frumos si a dus lui Dumnezeu, si dupa aceea a luat si pentru el. Si din acest motiv Dumnezeu primeste jerfa lui Abel iar a lui Cain se intoarce inapoi. Si pentru ca nu a inteles lucrul acesta, s-a razbunat pe fratele lui.
Mie imi este teama de un sentiment pe care nu il constientizam. Sa-mi fie iertata aceasta afirmatie, dar o spun: transformam biserica intr-o institutie de prestari servicii, fie ele si religioase. Daca se ajunge aici este tragedie, este pacat mare. Biserica este prin excelenta nu casa noastra, este casa lui Dumnezeu in care noi Ii multumim lui Dumnezeu ca suntem acceptati in ea. Deci nu ne ducem acolo ca la primarie sau ca la posta, sau ca la telefoane, sau ca la cine stie ce institutie, sau ca la servici, unde fac ceva si trebuie sa mi se raspunda. Si apoi, tot ceea ce ajunge la biserica nu poate fi gestionat decat numai bine. Pentru ca chiar daca ar ajunge in mana unui om care nu ste bine intentionat, de fapt nu a ajuns in mana acelui om, ci in mana lui Dumnezeu. Si este o vorba pe care o spun oamenii si pe care au luat-o din Psalmi, si anume: "Multul nu ajunge si putinul prisoseste". Daca Dumnezeu nu chiverniseste, nu ajunge si nu foloseste indiferent cat am produce noi. Si poate ca din putinul acela si proasta gestionare, dar daca ai dat cu toata inima lui Dumnezeu, negandind ca dai unor oameni-administratori acolo, atunci a primit Dumnezeu darul tau si are El grija cum sa le randuiasca si sa le chiverniseasca astfel incat sa ajunga acolo unde trebuie si sa nu se risipeasca".
Sursa:
Revista Apostolia a Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Nr. 14, Mai 2009, p. 39 - 40.
Postat de:
Parintele Constantin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu