Despre Inaltarea Sfintei Cruci si despre insemnatatea eiInaltarea Sfintei Cruci, (14 septembrie), este cea mai veche sarbatoare ortodoxa inchinata cinstirii lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;
- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.
- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;
- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.
Parintele Constantin Galeriu, despre Semnul Sfintei Cruci:
“…Sa amintim acum putin si despre semnul insusi al Crucii si despre marturia pe care o da crestinul prin ea. Stim ca semnul sfintei Cruci se face astfel: impreunam primele trei degete ale mainii drepte, iar celelalte doua le lipim de podul palmei; si asa, cu varful celor trei degete unite ne insemnam la frunte, la piept, pe umarul drept si pe cel stang, rostind deodata cu el: in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, amin; si anume: cand zicem "in numele Tatalui", ne insemnam la frunte ; cand zicem "si al Fiului", ne insemnam la piept; cand zicem "si al Sfantului Duh", ne insemnam umarul drept si apoi cel stang, incheind cu "Amin".
Savarsit astfel, se poate spune ca semnul Crucii concentreaza in el esenta credintei noastre, este o invatatura pe scurt a legii crestine. "Facandu-mi dimineata semnul Sfintei Cruci - spunea un credincios preotului lui - simt ca imi marturisesc ceea ce este fundamental in credinta noastra ortodoxa si ma simt "prins in Hristos, in Biserica Lui ca mladita in vita".
Aceasta o simte orice crestin dreptmaritor, fie facandu-si semnul Crucii, fie cand se inchina in fata chipului ei. Simte legatura lui cu Hristos; simte ca prin Duhul Sfant se impartaseste din viata, din lumina si din iubirea lui Dumnezeu Care in marea-I iubire de lume ne-a daruit pe Unul-Nascut Fiul Sau... (Ioan III, 16) ; simte surparea distantei, a despartirii de Dumnezeu provocata de pacat si impacarea prin Cei ce "ne-a impacat prin Cruce" (Efes. II, 16) ; simte credinciosul cu o nadejde vie ca in el insusi, incepand de la botez, de la "nasterea lui cea din apa si din duh" si prin voia statornica de a crucifica pacatul, egocentrismul, acesta se biruie. "Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele" (Gal. V, 24) ; si se simte totdeauna intarit, pazit de cel rau prin acest semn, dupa cum si canta Biserica : "Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat noua"; se simte tot mai mult partas Duhului Crucii lui Hristos, innoirii prin ea ca o arvuna a invierii, si indemnat sa iubeasca si el cu iubirea lui Hristos, in chipul Lui: si inaltindu-se catre Dumnezeu si daruindu-se imbratisind pe semeni, lumea, asa cum imbratiseaza bratele Crucii..."
Savarsit astfel, se poate spune ca semnul Crucii concentreaza in el esenta credintei noastre, este o invatatura pe scurt a legii crestine. "Facandu-mi dimineata semnul Sfintei Cruci - spunea un credincios preotului lui - simt ca imi marturisesc ceea ce este fundamental in credinta noastra ortodoxa si ma simt "prins in Hristos, in Biserica Lui ca mladita in vita".
Aceasta o simte orice crestin dreptmaritor, fie facandu-si semnul Crucii, fie cand se inchina in fata chipului ei. Simte legatura lui cu Hristos; simte ca prin Duhul Sfant se impartaseste din viata, din lumina si din iubirea lui Dumnezeu Care in marea-I iubire de lume ne-a daruit pe Unul-Nascut Fiul Sau... (Ioan III, 16) ; simte surparea distantei, a despartirii de Dumnezeu provocata de pacat si impacarea prin Cei ce "ne-a impacat prin Cruce" (Efes. II, 16) ; simte credinciosul cu o nadejde vie ca in el insusi, incepand de la botez, de la "nasterea lui cea din apa si din duh" si prin voia statornica de a crucifica pacatul, egocentrismul, acesta se biruie. "Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele" (Gal. V, 24) ; si se simte totdeauna intarit, pazit de cel rau prin acest semn, dupa cum si canta Biserica : "Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat noua"; se simte tot mai mult partas Duhului Crucii lui Hristos, innoirii prin ea ca o arvuna a invierii, si indemnat sa iubeasca si el cu iubirea lui Hristos, in chipul Lui: si inaltindu-se catre Dumnezeu si daruindu-se imbratisind pe semeni, lumea, asa cum imbratiseaza bratele Crucii..."
Un frumos chinonic la Inaltarea Sfintei Cruci cantat de grupul de psalti ai Patriarhiei Romane puteti asculta la link-ul:
http://video.crestinortodox.ro/Inaltarea_Sfintei_Cruci_Chinonic-20000066.html
http://video.crestinortodox.ro/Inaltarea_Sfintei_Cruci_Chinonic-20000066.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu