Cuvantul Saptamanii.

Arestarea Mantuitorului.

          Intarit prin rugaciune, Iisus se pregateste sa-i intampine pe cei ce veneau sa-l prinda. S-a pus adeseori intrebarea daca din trupa care l-a arestat pe Mantuitorul au facut parte si soldati romani. Probabil insa ca aceasta trupa provenea dintre garzile templului, aflata la dispozitia sinedristilor (cf. Mt 27, 65), dintre care unii venisera si ei in Ghetsimani (Lc 22, 52), insotiti si de slugi de-ale lor, cum era acel Malhus (In 18, 10). Sfantul Ioan spune, de altfel, ca Iuda a luat oaste si slujitori “ de la arhierei si de la farisei”(In 18, 3).

          Ajungand in Ghetsimani, Iuda l-a indicat pe Iisus prin semnul pe care li-l daduse, anume prin sarutare. Bland, nu e nici o ironie in cuvantul “prietene” cu care i se adreseaza lui Iuda, Domnul ii reproseaza sarutul tradarii, semn al demonicei rasturnari a lucrurilor, caci adauga:”Dar acesta este ceasul vostru si Stapanirea Intunericului”(Lc 22, 53).

          De fapt, intarit de Sus, Domnul este deplin stapan pe situatie si arestarea Sa a fost doar o predare de buna voie spre patimi si moarte. Sf. Ioan ne spune ca Iisus le-a iesit inainte si li s-a prezentat celor veniti sa-l prinda, iar ei au cazut la pamant in fata majestatii Sale (In 18, 4-9). La aceasta minute, s-a mai adaugat si aceea a vindecarii urechii slujitorului ranit cu sabia de impetuosul Apostol Petru. Numai Sf. Ioan, care scria la multa vreme dupa aceste evenimente, ne spune ca pe acest slujitor al arhiereului il chema Malhus, nume omis de ceilalti sinoptici deoarece, cum spune Traditia, Malhus a devenit crestin si mentionarea numelui sau cata vreme se mai afla in viata ar fi constituit un pericol pentru beneficiarul minunii din Ghetsimani.

          Un tanar infasurat intr-o panza,  se pare ca intentiona sa-l urmeze pe Iisus din umbra, dar sinedristii punand mana pe el acesta se smulge din panza care-i acoperea trupul, si fuge gol. Numai Sf. Marcu relateaza acest moment (Mc. 14, 51-52), care pare sa constituie o amintire personala a sa. Ceva mai tarziu, revenindu-si din prima frica, doi dintre ucenici il vor urma pe Iisus pana in curtea arhiereului (In 18, 15-16).

SURSA : Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, (profesor de Noul Testament la facultatea de Teologie Orthodoxa din  SIbiu) : Procesul Mantuitorului, editura Teofania, Sibiu, 2001, p. 12-13.

Cuvantul Saptamanii.

“Procesul”  Mântuitorului.

          Desi condamnarea la moarte a Mântuitorului a fost pronuntatã de sinedriu, curtea supremã de justitie a iudeilor, si desi aceastã condamnare a fost confirmatã de guvernatorul roman al Iudeii, pare impropriu a se vorbi, in cazul Sãu, de un proces juridic. Cãci moartea Domnului fusese hotãrâtã de sinedristi dinainte, anume indatã dupa invierea lui Lazãr (In 11, 47-53). Iar intrunirea sinedriştilor din dimineaţa Vinerii Patimilor (7 Aprilie, anul 30 al erei creştine) nu avea drept scop aflarea adevãrului şi pronunţarea unei sentinţe in consecinţã, ci pur si simplu gãsirea unei forme juridice pentru omorãrea cu orice preţ a Mãntuitorului (Mt. 27, 1). Domnul a fost, deci, victima unui complot, iar condamnarea şi executarea Sa constituie un asasinat juridic. De aceea cuvantul proces din titlu a fost pus intre ghilimele.

“La ai Sãi a venit si ai Sãi nu L-au primit” (In 1, 11).

          Dupã Cina cea de Tainã, care a avut loc in foişorul unei case, poate cea a familiei lui Ioan Marcu (cf. Fapte 12, 12), din cartierul aristocratic de pe Muntele Sionului, Domnul, urmat de ucenicii Sãi, in afarã de Iuda, a coborãt spre Valea Chedronului (Chedron inseamnã “negru”, “murdar”). Mergãnd poate pe aleea in trepte recent descoperitã care lega acel cartier de Scãldãtoarea Siloamului din vale, a trecut peste apele tulburi ale pârâului si s-a oprit intr-o grãdina cu mãslini de la poalele Muntelui Eleonului numitâ Ghetsimani (in traducere “presã de ulei”).

Vom incerca pe viitor sa prezentãm acest proces incepãnd cu arestarea din Ghetsimani si sfãrsind cu acordul lui Pilat de rãstignire a Mãntuitorului.

SURSA: Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc “Procesul Mãntuitorului”, Editura Teofania, Sibiu, 2001, p. 9-11.

Cuvantul Saptamanii.

            In 25 Aprilie 1933, la orele 14,oo, s-a desfasurat la Ierusalim o rejudecare, de catre un tribunal special, a procesului lui Iisus din Nazareth. Judecatorii erau evrei iar judecata s-a desfasurat aplicandu-se legile in vigoare la iudei in epoca Mantuitorului. Din cei cinci judecatori, patru au votat: nevinovat. Iata-L deci pe Iisus reabilitat formal de un tribunal ierusalimitean. Mai ssensibili, probabil, la detaliile juridice, majoritatea judecatorilor acestui tribunal au decis ca sentita la condamnare a lui Iisus, pronuntata de sinedriul iudaic in ziua de 14 nisan (7 Aprilie) anul 30 al erei crestine, a fost nedreapta.

          Ce semnificatie poate avea aceasta reconsiderare juridica? Desigur ca, atunci cand  astfel de reevaluari vin din lumea evreiasca, ele manifesta o anumita evolutie in perceperea personalitatii lui Iisus din Nazareth. Nu e vorba bineinteles de recunoasterea mesianitatii Sale. Dar exista astazi destui evrei-mai ales din patura intelectuala- care sunt gata sa recunoasca in Iisus o figura marcanta a poporului lor si chiar un profet. Dar, atentie! Sa nu ne  bucuram noi, crestinii, cu prea multa usurinta de o astfel de schimbare de optica. Pentru ca pozitia mentionata ascunde un gand viclean: sustinatorii ei, cautand sa disculpe de orice vina pe sinedristii iudei, arunca, de obicei, intreaga vina a uciderii lui Iisus pe umerii autoritatii romane si acuza pe evanghelisti de oportunism – Evangheliile s-ar vrea cat mai pe placul autoritatii romane- si din aceasta pricina, de denaturarea grava a adevarului istoric.

SURSA : Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, (profesor de Noul Testament la facultatea de Teologie Orthodoxa din  SIbiu) : Procesul Mantuitorului, editura Teofania, Sibiu, 2001, p. 3-5.

Procesiune in Duminica Ortodoxiei

Dragi membrii ai parohiei noastre,

Duminica, 13 martie, in prima duminica din Post, intreaga Biserica Ortodoxa face amintire de biruinta cinstirii icoanelor asupra prigonitorilor iconoclasti.
Cu acest prilej, comunitatile ortodoxe obisnuiesc a face o procesiune cu icoane in bisericile unde slujesc.
Si parohia noastra din Farnley / Leeds va face o astfel de procesiune in duminica aceasta.
V-am ruga sa participati cati mai multi, aducandu-va de acasa, fiecare, icoana pe care o aveti in case, in fata careia obisnuiti a va face rugaciunile personale.

Va asteptam cu drag.

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii.

“Sunati din trambita in Sion, gatiti postiri sfinte, praznuiti Sarbatoarea cea pentru toti.”(Ioil 2, 15).

            Indemnul acesta este asa de lamurit, incat poate fi priceput de la intaia auzire. Si cu toate acestea, proorocul, cu toata scurtimea proorociei sale si cu toata felurimea lucrurilor de care va vorbi, il spune poporului de 2 ori (Ioil 2,1; 2,15). Una din cele mai bune dovezi despre puterea binefacatoare a unei doctorii este intrebuintarea ei de catre toti. La iudei este post, la turci este post, la pagani este post; in India oamenii postesc, in China postesc, chiar si popoarele salbatice postesc. Ce-a putut face oare ca popoarele cele mai diferite sa iubeasca un mijloc atat de potrivnic lacomiei noastre, daca nu convingerea puternica in folosul lui neindoielnic? Si de unde a venit oare aceasta convingere in binefacerile postului, daca nu de la probarea lui prin fapta? In apararea altor mijloace ar fi putut grai sau mintea, sau inclinatiile firesti, sau avantajele; pentru post insa cine graieste? Singura numai experienta.

           Pentru ce postul este atat de raspandit in natura? Pentru reinoirea puterilor cheltuite. S-ar parea ca alimentatia ar trebui sa intareasca si sa reinoiasca puterile a tot ce vietuieste, dar, cu toate acestea, numai singura hrana nu-I de ajuns pentru asta; mai trebuie si postul, ca reinnoitor al puterilor insesi ale nutritiei.

          De la ce s-a inceput si in ce s-a cuprins cea dintai cadere a noastra? In aceea ca noi, in persoana stramosului nostru, nu am pazit postul. Daca postul ar fi fost pazit in Rai, spune un invatator al Bisericii, omul si astazi ar fi fost in Rai; iar noi putem spune ca daca postul ar fi fost pazit si afara din Rai, de mult ne-am fi apropiat iarasi de Eden.

SURSA: Colectia  “COMORILE PUSTIEI” - Inochentie al Odesei “Cuvantari la Sfantul si Marele Post”. Ed. Anastasia, 1998, p. 36-38.

Cuvantul Saptamanii

RUGĂCIUNEA ROSTITĂ CU GURA, DAR FĂRĂ LUAREA AMINTE A MINŢII, ESTE ZADARNICĂ

Ar fi nimerit să amintim aici câteva texte apostolice despre rugăciunea cea făcută cu duhul şi cu mintea, ce nu sunt aşa de lămurit înţelese, iar prin aceasta să punem început bun în adâncirea acestei învăţături.

În Epistola către Efeseni, Sf. Apostol Pavel ne sfătuieşte să ne rugăm cu duhul: „faceţi în toată vremea – spune el – întru Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri“ (Efes. 6, 18). Acelaşi Apostol în Epistola I către Corinteni spune: „duhul mi-e în rugăciune, dar mintea mea este neroditoare“ (I Cor. 14, 14).

Însă cum se întâmplă oare, că omul se roagă cu duhul, dar mintea lui rămâne neroditoare?

Cuvântul „duh“ este înţeles în Sfânta Scriptură în felurite chipuri. Uneori el se întrebuinţează în locul respirării, alteori în locul sufletului sau chiar în locul unei dorinţi oarecare, sau al unui alt gând de început bun sau rău, precum, de asemenea, în locul vreunei virtuţi sau al vreunui viciu, cum sunt: duhul smereniei, duhul dragostei, duhul milosârdiei şi cele potrivnice lor: duhul mândriei, duhul urii, duhul iubirii de arginţi şi altele. Alteori, iarăşi cuvântul „duh“ este pus în locul vreunui dar oarecare al Sfântului Duh, cade pildă: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul vederii şi altele. Iar uneori, chiar în locul minţii, precum stă scris la acelaşi Apostol: „să vă primeniţi – zice el – în duhul cugetului vostru“ (Efes. 4, 23).

Sfătuindu-i pe efeseni să se roage cu duhul, în locul duhului apostolul pune însăşi mintea pe care omul ce se roagă trebuie s-o îndrepte către Dumnezeu.

Scriindu-le însă corintenilor, când le vorbeşte de duhul celor ce se roagă şi de mintea ce rămâne neroditoare – în acest loc el pune cuvântul „duh“ în locul glasului şi al răsuflării omului, ca şi cum ar spune către ei: ce folos aveţi voi, corintenilor, dacă vă rugaţi numai cu glasul răsuflării voastre, iar mintea nu vă ia aminte la rugăciune, ci îşi închipuie felurite lucruri? Ce folos aveţi dacă vorbiţi multe cu limba, iar cu mintea nu luaţi aminte la cele ce grăiţi? Chiar dacă ai rosti mii de cuvinte cu limba, ce folos vei trage, o, omule! Şi dacă vei cânta din toată puterea gâtlejului, atât cât îţi va îngădui răsuflarea, iar mintea nu va sta înaintea lui Dumnezeu şi nu-L va vedea, ci gândurile ei altundeva o vor abate? O asemenea rugăciune nu-ţi va fi de nici un folos, nici de Dumnezeu nu va fi auzită şi va rămâne neroditoare. Prea bine a judecat Sf. Ciprian, când a spus: „cum vrei oare să fii auzit de Dumnezeu, când tu nu te auzi nici pe tine însuţi? Vrei ca Domnul să-şi aducă aminte de tine când te rogi, dar tu nu-ţi aduci aminte nici de fiinţa ta însăţi?“ Apostolul ne aduce drept pildă corintenilor şi totodată şi nouă tuturor, când spune: „mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea“ (I Cor., 14, 15). Când mă rog deci cu limba şi cu glasul, vrea să le spună el acestora, care iese din răsuflarea mea, atunci neapărat trebuie să mă rog şi cu mintea.

SURSA : Pateric.ro

Cuvantul Saptamanii

Cuvânt la Duminica Infricosatei judecati al Pãrintelui Petroniu Tãnase* de la Schitul Prodromu - Athos

*Mutat la Domnul ieri, 22 februarie 2011. Vesnica sa-i fie pomenirea!

Oamenii de stiinta, tot iscodind sa afle tainele vietii omenesti, au descoperit ca tot ceea ce face omul, tot ceea ce gandeste si vorbeste, dar absolut tot, lasa o urma in alcatuirea cea mai ascunsa a omului; se inscriu in adincul fiintei noastre ca intr-o carte. Astfel, noi insine suntem cartea si tot noi, cei ce o scriem. Mare taina se ascunde aici !

La infricosata Judecata se va deschide aceasta carte, adica cele scrise acum in taina nevazut de nimeni, se vor vedea la aratare: si cele bune si cele rele vor fi vazute de toata lumea. Atunci ranile mucenicilor vor straluci ca margaritarele, nevointele si faptele dreptilor si ale cuviosilor "vor straluci ca soarele" (Matei 13, 43), precum ne incredinteaza Domnul Hristos. Iar chipurile pacatosilor vor arata pocite si schimonosite de toate pacatele si patimile pe care le-au facut. "Cine va putea rabda acea nesuferita rusine!"

Iata dreptatea dumnezeiasca. "Te-am facut fiinta cinstita si inzestrata cu libertate deplina, de care nici Eu nu am indraznit sa ma ating; ti-am dat putere ca sa fii asemenea cu Mine, dumnezeu prin har; iata dar, acum ai singur ceea ce ai ales!" Tot ce face omul cu voia sa libera il apropie sau il departeaza de Dumnezeu. Omul se modeleaza singur, prin tot ceea ce inscrie el in cartea vietii sale cu care se va infatisa la Judecata.

Pacatul, noi il inscriem in carte si numai cel ce l-a scris il poate sterge, nimeni al­tul, nici chiar Dumnezeu. Si daca omul nu si-a impodobit chipul sau cu nici o virtute, nici Dumnezeu nu-l poate impodobi. Este deci in interesul cel mai adanc al vietii noastre sa stergem din carte tot inscrisul pacatului cu pocainta sincera, cu incetarea raului, cu spovedanie curata, cu implinirea canonului, prin rugaciune si cu lacrimi.

Si pentru tot pacatul sa ne intrebam cu ingrijorare si cu teama: oare s-a sters el din carte? Si dupa ce l-am sters, sa scriem si fap­tele cele bune ale virtutilor, prin implinirea poruncilor lui Dum­nezeu, caci ele ne impodobesc si ne gatesc chipul nostru cel de vesnicie. Toata fapta buna este o agonisita de mare pret, de care ne vom bucura in vecii vecilor. "Cum ti-ai crescut aici aripile, asa vei putea zbura catre cele de sus; cum ti-ai curatit aici mintea, asa vei vedea acolo slava Lui si masura in care L-ai iubit aici, in aceeasi masura te vei indulci de dragostea Lui".

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminicile-peste/parintele-petroniu-tanase-duminica-infricosatei-judecati-123691.html

Sa ne veselim

Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Luca XV, 11-32

Toată lumea se poate mântui…pentru că Hristos Dumnezeu, din iubire și ascultare față de Tatăl și întru Duhul Sfânt Se aduce jertfă fără prihană pentru mântuirea noastră pe Cruce, în mijlocul întregii creații, aducând un spor în înțelegere și sfințenie pentru întreaga creație cerească și pământească.
Iar pentru noi, care ne apropiem prin post, rugăciune și înțelegere de iubirea Lui, de înțelegerea iubirii Lui până la Cruce pentru noi, fiecare metodă duhovnicească de curățire și de înțelepțire pe care le avem în Biserică sunt un mod de înaintare în iubirea de Dumnezeu și de oameni.
……………
Dacă venitul la Biserică e doar pentru a câștiga un loc de muncă, pentru a se căsători copilul nostru sau pentru „sporul casei” dar nu și pentru „curătirea de păcate și de patimi a noastră” venim pentru prea puțin. Sau venim pentru lucruri neesențiale…
Venirea în sine a fiului mai tânăr și decizia lui de întoarcere la Tatăl a fost pentru lucruri esențiale.
S-a întors la El cu gândul de a-I spune că a păcătuit (v. 18, GNT) atât de mult, încât nu se mai simte vrednic (axios) să fie numit fiul lui Dumnezeu după har ci mistios/slujitor al Lui (v. 19, GNT).
Iar tot cultul nostru ortodox e plin de această conștiință a păcătoșeniei noastre în fața Lui, căci peste tot auzim strigarea: „miluiește-ne pe noi”. Sau, personalizat: „miluiește-mă pe mine, păcătosul”…
Nu mai suntem vrednici, Doamne, să ne numim fiii Tăi, ci slujitorii Tăi netrebnici!
Și această conștiință profundă a păcătoșeniei noastre în fața Lui și nu în fața altora ca noi naște mult bun simț, multă smerenie, multă revedere a vieții proprii, retușări, analize actualizate, o altă poziționare față de lucruri…
Și vameșul făcuse același lucru, dar ca unul care abia se desprindea din rău…
Fiul mai tânăr cunoscuse harul, bucuria cu Dumnezeu din pruncie. El și-a mâncat averea vieții curate, fecioria trupului și a sufletului lui cu desfrânatele (v. 13).
Căderea lui din har, adică nesocotirea harului Său pentru a trăi o viață bună și alegerea, în locul ei, a unei vieți imorale s-a făcut din curiozitatea de altceva…
A vrut să vadă cum e să trăiască ca lumea, să experimenteze senzații tari, să trăiască fără sens…(Pr. Dorin Piciorus)

Duminica, 20 februarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Sfântul Ioan Gură de Aur: Despre Pocăinţă

Deznădejdea nu-l lasă pe cel căzut să se scoale, iar trândăvia îl culcă la pământ pe cel în picioare. Una ne lipseşte de bunătăţile ce le putem avea; cealaltă nu ne lasă să scăpăm de păcatele ce ne apasă. Trândăvia ne aruncă jos, chiar de-am fi în cer; deznădejdea ne pogoară în adâncul păcatului; dar îndepărtarea deznădejdii ne face să ne ridicăm repede din adâncul acela... Pavel a hulit, a prigonit, a ocărât; dar pentru că s-a sârguit şi nu a deznădăjduit, s-a ridicat şi a ajuns egal cu îngerii; Iuda a fost apostol; dar şi pentru că s-a trândăvit, a ajuns vânzător.

Sfântul Ioan Gură de Aur în "Omilii despre pocăinţă"

Ce meritam

“…Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa…”                                                                                Luca 18,10-14

Nu îndrăznim să stăm în faţa tronului lui Dumnezeu şi să cerem să ni se dea ceea ce merităm. Singura noastră cerere este aceasta: “Doamne, îndură-te spre noi” (Kyrie Eleison). Iar miracolul este că există milă. În chiar inima universului pulsează iubirea lui Dumnezeu. “Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela”, a spus Iisus.

Un păcătos spunea odată: “Dacă aş fi Dumnezeu nu l-aş ierta niciodată pe un om care a păcătuit cât am păcătuit eu”. Păstorul său i-a răspuns: “Dar nu eşti Dumnezeu. Mila lui Dumnezeu este mai mare decât orice ne-am putea imagina noi.” “Doamne, îndură-te spre noi!”

Ziua de astăzi este numită în calendarul bisericesc “Duminica Vameşului şi a Fariseului”. În seara trecută am început să folosim Triodul – cartea liturgică pe care o vom folosi pe perioada întregului Post Mare ce va începe peste trei săptămâni.

Biserica a ales în mod foarte înţelept această parabolă pentru a ne ajuta să ne pregătim din punct de vedere spiritual pentru Post. Deoarece parabola spusă de Domnul astăzi nu este de fapt despre doi oameni care au mers la templu să se roage. Este despre Dumnezeu şi despre cum priveşte El păcatul şi virtutea – cum ne priveşte El pe noi, pe mine şi pe tine. “Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” (Pr.A.Coniaris)

Duminica, 13 februarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Despre Tatal Cel din ceruri - citate scripturistice

Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. (Matei, 5, 48)
Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv. (Luca, 6, 36)
Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. (Matei, 7, 21)
Oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, Acela imi este frate si sora si mama. (Matei, 12, 50)

Rugaciunea

“…Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon...”  Matei 15,21-28

Rugăciunea de mijlocire este o rugăciune pentru alţii, aşa după cum mama cananeiancă s-a rugat pentru fiica ei. Ne identificăm cu cel care suferă şi suntem dispuşi să luăm asupra noastră greutatea lui. Aceasta este o expresie a iubirii; îi iubim atât de mulţi pe ceilalţi încât suntem gata să împărtăşim şi greutăţile lor, rugându-ne pentru ei. Marea litanie chiar de la începutul Liturghiei este un bun exemplu de rugăciune de mijlocire. Este o rugăciune ce îmbrăţişează totul, arătând grija Bisericii pentru tot şi toate din univers.

În 1938, un călugăr a murit la Muntele Athos: arhimandritul Sofronie. Era un om foarte simplu, un ţăran venit din Rusia. Mult timp el a condus unul dintre atelierele mănăstireşti de pe Muntele Athos, unde ţărani ruşi veneau să lucreze un an sau doi, după care mergeau cu banii acasă la familiile lor. Într-o zi, un călugăr l-a întrebat: “Părinte Sofronie, cum se face că oamenii de la tine de la atelier lucrează atât de bine, fără să îi supraveghezi, pe când noi petrecem atâta timp urmărindu-i, iar ei continuă să ne înşele?” Părintele Sofronie a răspuns: “Nu ştiu. Pot doar să vă spun ce fac eu. Când vin dimineaţa, înainte mă rog pentru aceşti oameni cu inima plină de compasiune şi de iubire pentru ei, iar când intru în atelier am lacrimi de iubire în inimă pentru ei. Mă duc apoi în chilie şi încep să mă rog pentru fiecare în parte… iar când ziua se termină le spun câteva cuvinte şi ne rugăm împreună, după care merg să se odihnească.” Iată rugăciunea de mijlocire combinată cu iubirea şi compasiunea sinceră.   (Pr.A. Coniaris)

Duminica, 6 februarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

2 Februarie,
Sarbatoarea Intampinarii Domnului

Evenimentul care constituie subiectul sărbătorii Întâmpinării Domnului Hristos apare relatat în Evanghelia Sfântului Luca, capitolul 2, versetele 22-38. Hristos este adus la Templu de Maria şi de Iosif pentru împlinirea rânduielilor Legii. În Templu este întâmpinat de Simeon şi de Ana. Simeon este descris de Sfântul Luca Evanghelistul ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi, dorind să vadă mântuirea lui Israel, iar Duhul Sfânt era peste el. Duhul i-a dezvăluit că nu va vedea moartea până ce nu-L va vedea pe Mesia (Luca 2, 25-26).  Hristos este numit de Simeon „lumina care luminează neamurile şi slava poporului Israel” (Luca 2, 32). 

Textul integral se gaseste in ziarul Lumina:

http://www.ziarullumina.ro/articole;800;1;18866;0;Talcul-icoanei-Intampinarii-Domnului.html

In casa ta

1. Şi intrînd, trecea prin Ierihon.
2. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.
3. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.
4. Şi alergînd el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.
5. Şi cînd a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămîn.
6. Şi a coborît degrabă şi L-a primit, bucurîndu-se.           (Luca19,1-10)

Cu milostenia începe mântuirea…Însă milostenia te face apt să simți mila lui Dumnezeu, milă a Lui care te duce spre iubirea de Dumnezeu și de semeni.

Pentru că iubirea de Dumnezeu și de oameni ne arată oameni plini de o iubire milostivă, paradoxală, frumoasă, în care iubirea e atentă față de toți, indiferent dacă cel din fața noastră înțelege sau nu sensul milosteniei noastre, care e acela de a-l umple de harul lui Dumnezeu.

Pentru că venirea Domnului la un om păcătos în casă, la Zaheu, l-a făcut pe acela să simtă diferența dintre Lege și iconomie.

Legea îl exludea pe Zaheu din compania oamenilor cucernici, pentru că era necucernic. Venirea Domnului la el era o trecere peste Lege, o iconomie, o îngăduință.

După Lege nu se puteau întâlni cei doi: Domnul și Zaheu. Însă după iconomie, potrivit iconomiei mântuirii, Cel Prea Sfânt Se întrupează pentru noi și pentru mântuirea lumii, arătând că ceea ce se face din dragoste și pentru mântuirea unui om e mai important decât distanțarea față de el, decât indiferența față de el, decât izolarea lui.(Pr. Dorin Piciorus)

Duminica, 30 ianuarie, Sf.Liturghie incepe la ora 11:30.

Sfintii Trei Ierarhi, dascali ai unitatii Bisericii pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii

IPS Mitropolit Bartolomeu Anania: Despre mila Domnului

"Cand Psalmistul exclama interogativ: Ce este omul, ca-Ti amintesti de el?, sensul nu este acela ca Dumnezeu Isi uitase cumva de neamul omenesc, ci ca oamenii, in pofida nimicniciei si nevredniciei lor, continua sa ramana in memoria Creatorului lor. Cand oamenii isi amintesc ca sunt nevolnici de acest privilegiu, Ii implora lui Dumnezeu prin aceeasi voce a lui David: "Adu-Ti aminte de indurarile Tale, Doamne, si de milele Tale, ca din veac sunt". Observam aici ca indurarile si milele lui Dumnezeu sunt din veac, adica dintotdeauna, si ca ele se cer doar "reactivate" ca raspuns la rugaciunea omului".

Sursa:

Bartolomeu Anania, Cartea Deschisa a Imparatiei -  O insotire liturgica pentru preoti si mireni, Editura IBMBOR, Bucuresti, 2007,  p. 161.

Modificare Program Liturgic 23 Ianuarie 2011

Dragi membrii ai parohiei noastre,

La invitatia comunitatii ortodoxe sarbe din Halifax de a participa la hramul parohiei lor, va anuntam ca Duminica, 23 ianuarie, NU VA FI SLUJBA LA LEEDS.

Cei care doriti sa participati la Sf. Liturghie de la Halifax (ora 11:00), aveti mai jos coordonatele locatiei:

Serbian Orthodox Church of St. John the Baptist, Heap Street, Boothtown, Halifax, HX3 6JE

Revenim la Leeds pe 30 ianuarie, dupa orarul obisnuit.

Doamne ajuta!

Pr. Constantin

Omul credincios şi demn

“…În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi! Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Apoi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit! “                       Lc. 17, 12-19.

Evanghelia de astăzi ne arată că omul este cu adevărat om, adică fiinţă raţională şi relaţională, când este recunoscător lui Dumnezeu şi oamenilor pentru darurile şi binefacerile pe care le primeşte. Omul credincios şi demn mulţumeşte permanent lui Dumnezeu pentru că trăieşte în creaţia lui Dumnezeu şi o foloseşte, adică foloseşte aerul, apa, pământul, căldura soarelui şi toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susţine viaţa umană. Iar oamenilor care-l ajută le mulţumeşte pentru că recunoştinţa este lumina vieţii în comuniune de valori spirituale.

Când nu mai mulţumim lui Dumnezeu, nici măcar pentru ajutorul primit de la El spre a ne salva viaţa, ne dezumanizăm complet. Evanghelia de astăzi ne cheamă, aşadar, să ne umanizăm permanent, să devenim cât mai umani, mulţumind lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui şi mulţumind oamenilor prin care Dumnezeu lucrează vindecarea noastră de boală sau izbăvirea noastră dintr-o situaţie dificilă.

Nerecunoştinţa faţă de Dumnezeu-Creatorul, indiferent cum este ea motivată, potrivit Evangheliei de astăzi, e o stare nefirească. Nu este firesc şi nici uman, nu este drept şi nici nu este demn să nu mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor când ni se face un bine. De aceea, în fiecare duminică şi sărbătoare de peste an, iar în mănăstiri chiar în fiecare zi din săptămână, Biserica aduce mulţumire sau recunoştinţă lui Dumnezeu prin slujba Sfintei Euharistii sau a Sfintei Liturghii euharistice.                                                  PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Duminica, 16 ianaurie, Sf. Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Cat timp ii acordam lui Dumnezeu?

Ce loc ii acordam lui Dumnezeu in viata noastra zilnica? De cate ori pe zi inima noastra tinde  catre comorile vremelnice ale acestei lumi si da uitarii comorile din ceruri “unde nici molia, nici rugina nu le strica, si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura” (Matei 6, 21). Cate zile si ani de eforturi si cate nopti nedormite sacrificam pentru a obtine o diploma, un post mai inalt, un salariu mai bun, o masina, o casa si alte bunuri lumesti, si cat timp ii acordam lui Dumnezeu?

Textul integral in revista Mitropoiei, Apostolia nr 33, Decembrie 2010, p.36.

Astazi, 12 ianuarie, facem pomenirea Sfintei Mucenite Tatiana Diaconita.

Sa fie Lumina

“Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. Matei 4,12-17

Iisus s-a născut noaptea pentru a ne arăta că atunci când este întuneric în viaţa noastră, când umblăm în penumbră, când suntem copleşiţi de disperare, El va veni ca să fie Lumina noastră, şi ne va permite să spunem:

Am auzit glasul lui Iisus spunând:

Eu sunt lumina acestei lumi întunecate;

Priveşte la mine; zorii tăi vor răsări;

Şi toate zilele tale vor străluci.

Am privit la Iisus, şi am găsit

În El Steaua mea, Soarele meu;

Şi în acea lumină a vieţii voi umbla

Până când zilele călătoriei se vor încheia.

Lumina lui Dumnezeu dată pentru întunericul în care ne aflăm noi acum, în special când suntem la începutul unui nou an, a fost atât de bine exprimată de Louise Raskins:

I-am spus omului care stătea la poarta anului:

Dă-mi o lumină pentru ca să pot păşi în siguranţă prin necunoscut.

Şi el mi-a răspuns: Intră în întuneric şi pune-ţi mâna în mâna lui Dumnezeu.

Aceasta va fi pentru tine mai bună decât o lumină şi mai sigură decât o cărare cunoscută.(Pr.A.Coniaris)

Duminica, 9 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Program Liturgic Ianuarie

Dragi membrii ai parohiei noastre,

Mai intai de toate va urez "La multi Ani!" tuturor.

Nadajduiesc ca ati avut cu totii parte de un Craciun cu pace si bucurii, iar Noul An il incepeti cu mai mult curaj si sperante innoite...

Mai jos gasiti programul liturgic al lunii ianuarie.  

Dumninica, 9 Ianuarie:

10:30 - Utrenia

11:30 - 14:00 Sf Liturghie si Cununie

14:00 - 15:00 - Sfintirea Apei celei Mari (Aghiasmei Mari)

Dumninica, 16 Ianuarie:

10:30 - Utrenia

11:30 - 13:00 Sf Liturghie

14:00 - 15:30 - Agapa prilejuita de hramul parohiei noastre.

Anul acesta vom organiza hramul intr-un cadru mai restrans, fara invitati, datorita lipsei de spatiu.

Cei care doriti sa va implicati in organizarea mesei de hram, va rog sa ne contactati la adresa:

fr.constantin.popescu@gmail.com

Dumninica, 23 Ianuarie - NU VA FI SLUJBA LA LEEDS

Suntem invitati la hramul parohiei ortodoxe sarbe din Halifax.

Detaliile legate de programul zilei la Halifax le puteti gasi la link-ul de mai jos:

http://www.st-johnthebaptistchurch-halifax.org.uk/page4.html

Dumninica, 30 Ianuarie, revenim la Leeds:

10:30 - Utrenia

11:30 - 13:30 Sf Liturghie

Va asteptam cu drag.

Doamne ajuta!

Parintele Constantin