Cuvantul Saptamanii

RUGĂCIUNEA ROSTITĂ CU GURA, DAR FĂRĂ LUAREA AMINTE A MINŢII, ESTE ZADARNICĂ

Ar fi nimerit să amintim aici câteva texte apostolice despre rugăciunea cea făcută cu duhul şi cu mintea, ce nu sunt aşa de lămurit înţelese, iar prin aceasta să punem început bun în adâncirea acestei învăţături.

În Epistola către Efeseni, Sf. Apostol Pavel ne sfătuieşte să ne rugăm cu duhul: „faceţi în toată vremea – spune el – întru Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri“ (Efes. 6, 18). Acelaşi Apostol în Epistola I către Corinteni spune: „duhul mi-e în rugăciune, dar mintea mea este neroditoare“ (I Cor. 14, 14).

Însă cum se întâmplă oare, că omul se roagă cu duhul, dar mintea lui rămâne neroditoare?

Cuvântul „duh“ este înţeles în Sfânta Scriptură în felurite chipuri. Uneori el se întrebuinţează în locul respirării, alteori în locul sufletului sau chiar în locul unei dorinţi oarecare, sau al unui alt gând de început bun sau rău, precum, de asemenea, în locul vreunei virtuţi sau al vreunui viciu, cum sunt: duhul smereniei, duhul dragostei, duhul milosârdiei şi cele potrivnice lor: duhul mândriei, duhul urii, duhul iubirii de arginţi şi altele. Alteori, iarăşi cuvântul „duh“ este pus în locul vreunui dar oarecare al Sfântului Duh, cade pildă: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul vederii şi altele. Iar uneori, chiar în locul minţii, precum stă scris la acelaşi Apostol: „să vă primeniţi – zice el – în duhul cugetului vostru“ (Efes. 4, 23).

Sfătuindu-i pe efeseni să se roage cu duhul, în locul duhului apostolul pune însăşi mintea pe care omul ce se roagă trebuie s-o îndrepte către Dumnezeu.

Scriindu-le însă corintenilor, când le vorbeşte de duhul celor ce se roagă şi de mintea ce rămâne neroditoare – în acest loc el pune cuvântul „duh“ în locul glasului şi al răsuflării omului, ca şi cum ar spune către ei: ce folos aveţi voi, corintenilor, dacă vă rugaţi numai cu glasul răsuflării voastre, iar mintea nu vă ia aminte la rugăciune, ci îşi închipuie felurite lucruri? Ce folos aveţi dacă vorbiţi multe cu limba, iar cu mintea nu luaţi aminte la cele ce grăiţi? Chiar dacă ai rosti mii de cuvinte cu limba, ce folos vei trage, o, omule! Şi dacă vei cânta din toată puterea gâtlejului, atât cât îţi va îngădui răsuflarea, iar mintea nu va sta înaintea lui Dumnezeu şi nu-L va vedea, ci gândurile ei altundeva o vor abate? O asemenea rugăciune nu-ţi va fi de nici un folos, nici de Dumnezeu nu va fi auzită şi va rămâne neroditoare. Prea bine a judecat Sf. Ciprian, când a spus: „cum vrei oare să fii auzit de Dumnezeu, când tu nu te auzi nici pe tine însuţi? Vrei ca Domnul să-şi aducă aminte de tine când te rogi, dar tu nu-ţi aduci aminte nici de fiinţa ta însăţi?“ Apostolul ne aduce drept pildă corintenilor şi totodată şi nouă tuturor, când spune: „mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea“ (I Cor., 14, 15). Când mă rog deci cu limba şi cu glasul, vrea să le spună el acestora, care iese din răsuflarea mea, atunci neapărat trebuie să mă rog şi cu mintea.

SURSA : Pateric.ro

Cuvantul Saptamanii

Cuvânt la Duminica Infricosatei judecati al Pãrintelui Petroniu Tãnase* de la Schitul Prodromu - Athos

*Mutat la Domnul ieri, 22 februarie 2011. Vesnica sa-i fie pomenirea!

Oamenii de stiinta, tot iscodind sa afle tainele vietii omenesti, au descoperit ca tot ceea ce face omul, tot ceea ce gandeste si vorbeste, dar absolut tot, lasa o urma in alcatuirea cea mai ascunsa a omului; se inscriu in adincul fiintei noastre ca intr-o carte. Astfel, noi insine suntem cartea si tot noi, cei ce o scriem. Mare taina se ascunde aici !

La infricosata Judecata se va deschide aceasta carte, adica cele scrise acum in taina nevazut de nimeni, se vor vedea la aratare: si cele bune si cele rele vor fi vazute de toata lumea. Atunci ranile mucenicilor vor straluci ca margaritarele, nevointele si faptele dreptilor si ale cuviosilor "vor straluci ca soarele" (Matei 13, 43), precum ne incredinteaza Domnul Hristos. Iar chipurile pacatosilor vor arata pocite si schimonosite de toate pacatele si patimile pe care le-au facut. "Cine va putea rabda acea nesuferita rusine!"

Iata dreptatea dumnezeiasca. "Te-am facut fiinta cinstita si inzestrata cu libertate deplina, de care nici Eu nu am indraznit sa ma ating; ti-am dat putere ca sa fii asemenea cu Mine, dumnezeu prin har; iata dar, acum ai singur ceea ce ai ales!" Tot ce face omul cu voia sa libera il apropie sau il departeaza de Dumnezeu. Omul se modeleaza singur, prin tot ceea ce inscrie el in cartea vietii sale cu care se va infatisa la Judecata.

Pacatul, noi il inscriem in carte si numai cel ce l-a scris il poate sterge, nimeni al­tul, nici chiar Dumnezeu. Si daca omul nu si-a impodobit chipul sau cu nici o virtute, nici Dumnezeu nu-l poate impodobi. Este deci in interesul cel mai adanc al vietii noastre sa stergem din carte tot inscrisul pacatului cu pocainta sincera, cu incetarea raului, cu spovedanie curata, cu implinirea canonului, prin rugaciune si cu lacrimi.

Si pentru tot pacatul sa ne intrebam cu ingrijorare si cu teama: oare s-a sters el din carte? Si dupa ce l-am sters, sa scriem si fap­tele cele bune ale virtutilor, prin implinirea poruncilor lui Dum­nezeu, caci ele ne impodobesc si ne gatesc chipul nostru cel de vesnicie. Toata fapta buna este o agonisita de mare pret, de care ne vom bucura in vecii vecilor. "Cum ti-ai crescut aici aripile, asa vei putea zbura catre cele de sus; cum ti-ai curatit aici mintea, asa vei vedea acolo slava Lui si masura in care L-ai iubit aici, in aceeasi masura te vei indulci de dragostea Lui".

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminicile-peste/parintele-petroniu-tanase-duminica-infricosatei-judecati-123691.html

Sa ne veselim

Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Luca XV, 11-32

Toată lumea se poate mântui…pentru că Hristos Dumnezeu, din iubire și ascultare față de Tatăl și întru Duhul Sfânt Se aduce jertfă fără prihană pentru mântuirea noastră pe Cruce, în mijlocul întregii creații, aducând un spor în înțelegere și sfințenie pentru întreaga creație cerească și pământească.
Iar pentru noi, care ne apropiem prin post, rugăciune și înțelegere de iubirea Lui, de înțelegerea iubirii Lui până la Cruce pentru noi, fiecare metodă duhovnicească de curățire și de înțelepțire pe care le avem în Biserică sunt un mod de înaintare în iubirea de Dumnezeu și de oameni.
……………
Dacă venitul la Biserică e doar pentru a câștiga un loc de muncă, pentru a se căsători copilul nostru sau pentru „sporul casei” dar nu și pentru „curătirea de păcate și de patimi a noastră” venim pentru prea puțin. Sau venim pentru lucruri neesențiale…
Venirea în sine a fiului mai tânăr și decizia lui de întoarcere la Tatăl a fost pentru lucruri esențiale.
S-a întors la El cu gândul de a-I spune că a păcătuit (v. 18, GNT) atât de mult, încât nu se mai simte vrednic (axios) să fie numit fiul lui Dumnezeu după har ci mistios/slujitor al Lui (v. 19, GNT).
Iar tot cultul nostru ortodox e plin de această conștiință a păcătoșeniei noastre în fața Lui, căci peste tot auzim strigarea: „miluiește-ne pe noi”. Sau, personalizat: „miluiește-mă pe mine, păcătosul”…
Nu mai suntem vrednici, Doamne, să ne numim fiii Tăi, ci slujitorii Tăi netrebnici!
Și această conștiință profundă a păcătoșeniei noastre în fața Lui și nu în fața altora ca noi naște mult bun simț, multă smerenie, multă revedere a vieții proprii, retușări, analize actualizate, o altă poziționare față de lucruri…
Și vameșul făcuse același lucru, dar ca unul care abia se desprindea din rău…
Fiul mai tânăr cunoscuse harul, bucuria cu Dumnezeu din pruncie. El și-a mâncat averea vieții curate, fecioria trupului și a sufletului lui cu desfrânatele (v. 13).
Căderea lui din har, adică nesocotirea harului Său pentru a trăi o viață bună și alegerea, în locul ei, a unei vieți imorale s-a făcut din curiozitatea de altceva…
A vrut să vadă cum e să trăiască ca lumea, să experimenteze senzații tari, să trăiască fără sens…(Pr. Dorin Piciorus)

Duminica, 20 februarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Sfântul Ioan Gură de Aur: Despre Pocăinţă

Deznădejdea nu-l lasă pe cel căzut să se scoale, iar trândăvia îl culcă la pământ pe cel în picioare. Una ne lipseşte de bunătăţile ce le putem avea; cealaltă nu ne lasă să scăpăm de păcatele ce ne apasă. Trândăvia ne aruncă jos, chiar de-am fi în cer; deznădejdea ne pogoară în adâncul păcatului; dar îndepărtarea deznădejdii ne face să ne ridicăm repede din adâncul acela... Pavel a hulit, a prigonit, a ocărât; dar pentru că s-a sârguit şi nu a deznădăjduit, s-a ridicat şi a ajuns egal cu îngerii; Iuda a fost apostol; dar şi pentru că s-a trândăvit, a ajuns vânzător.

Sfântul Ioan Gură de Aur în "Omilii despre pocăinţă"

Ce meritam

“…Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa…”                                                                                Luca 18,10-14

Nu îndrăznim să stăm în faţa tronului lui Dumnezeu şi să cerem să ni se dea ceea ce merităm. Singura noastră cerere este aceasta: “Doamne, îndură-te spre noi” (Kyrie Eleison). Iar miracolul este că există milă. În chiar inima universului pulsează iubirea lui Dumnezeu. “Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela”, a spus Iisus.

Un păcătos spunea odată: “Dacă aş fi Dumnezeu nu l-aş ierta niciodată pe un om care a păcătuit cât am păcătuit eu”. Păstorul său i-a răspuns: “Dar nu eşti Dumnezeu. Mila lui Dumnezeu este mai mare decât orice ne-am putea imagina noi.” “Doamne, îndură-te spre noi!”

Ziua de astăzi este numită în calendarul bisericesc “Duminica Vameşului şi a Fariseului”. În seara trecută am început să folosim Triodul – cartea liturgică pe care o vom folosi pe perioada întregului Post Mare ce va începe peste trei săptămâni.

Biserica a ales în mod foarte înţelept această parabolă pentru a ne ajuta să ne pregătim din punct de vedere spiritual pentru Post. Deoarece parabola spusă de Domnul astăzi nu este de fapt despre doi oameni care au mers la templu să se roage. Este despre Dumnezeu şi despre cum priveşte El păcatul şi virtutea – cum ne priveşte El pe noi, pe mine şi pe tine. “Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” (Pr.A.Coniaris)

Duminica, 13 februarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Despre Tatal Cel din ceruri - citate scripturistice

Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. (Matei, 5, 48)
Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv. (Luca, 6, 36)
Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. (Matei, 7, 21)
Oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, Acela imi este frate si sora si mama. (Matei, 12, 50)

Rugaciunea

“…Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon...”  Matei 15,21-28

Rugăciunea de mijlocire este o rugăciune pentru alţii, aşa după cum mama cananeiancă s-a rugat pentru fiica ei. Ne identificăm cu cel care suferă şi suntem dispuşi să luăm asupra noastră greutatea lui. Aceasta este o expresie a iubirii; îi iubim atât de mulţi pe ceilalţi încât suntem gata să împărtăşim şi greutăţile lor, rugându-ne pentru ei. Marea litanie chiar de la începutul Liturghiei este un bun exemplu de rugăciune de mijlocire. Este o rugăciune ce îmbrăţişează totul, arătând grija Bisericii pentru tot şi toate din univers.

În 1938, un călugăr a murit la Muntele Athos: arhimandritul Sofronie. Era un om foarte simplu, un ţăran venit din Rusia. Mult timp el a condus unul dintre atelierele mănăstireşti de pe Muntele Athos, unde ţărani ruşi veneau să lucreze un an sau doi, după care mergeau cu banii acasă la familiile lor. Într-o zi, un călugăr l-a întrebat: “Părinte Sofronie, cum se face că oamenii de la tine de la atelier lucrează atât de bine, fără să îi supraveghezi, pe când noi petrecem atâta timp urmărindu-i, iar ei continuă să ne înşele?” Părintele Sofronie a răspuns: “Nu ştiu. Pot doar să vă spun ce fac eu. Când vin dimineaţa, înainte mă rog pentru aceşti oameni cu inima plină de compasiune şi de iubire pentru ei, iar când intru în atelier am lacrimi de iubire în inimă pentru ei. Mă duc apoi în chilie şi încep să mă rog pentru fiecare în parte… iar când ziua se termină le spun câteva cuvinte şi ne rugăm împreună, după care merg să se odihnească.” Iată rugăciunea de mijlocire combinată cu iubirea şi compasiunea sinceră.   (Pr.A. Coniaris)

Duminica, 6 februarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

2 Februarie,
Sarbatoarea Intampinarii Domnului

Evenimentul care constituie subiectul sărbătorii Întâmpinării Domnului Hristos apare relatat în Evanghelia Sfântului Luca, capitolul 2, versetele 22-38. Hristos este adus la Templu de Maria şi de Iosif pentru împlinirea rânduielilor Legii. În Templu este întâmpinat de Simeon şi de Ana. Simeon este descris de Sfântul Luca Evanghelistul ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi, dorind să vadă mântuirea lui Israel, iar Duhul Sfânt era peste el. Duhul i-a dezvăluit că nu va vedea moartea până ce nu-L va vedea pe Mesia (Luca 2, 25-26).  Hristos este numit de Simeon „lumina care luminează neamurile şi slava poporului Israel” (Luca 2, 32). 

Textul integral se gaseste in ziarul Lumina:

http://www.ziarullumina.ro/articole;800;1;18866;0;Talcul-icoanei-Intampinarii-Domnului.html

In casa ta

1. Şi intrînd, trecea prin Ierihon.
2. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.
3. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.
4. Şi alergînd el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.
5. Şi cînd a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămîn.
6. Şi a coborît degrabă şi L-a primit, bucurîndu-se.           (Luca19,1-10)

Cu milostenia începe mântuirea…Însă milostenia te face apt să simți mila lui Dumnezeu, milă a Lui care te duce spre iubirea de Dumnezeu și de semeni.

Pentru că iubirea de Dumnezeu și de oameni ne arată oameni plini de o iubire milostivă, paradoxală, frumoasă, în care iubirea e atentă față de toți, indiferent dacă cel din fața noastră înțelege sau nu sensul milosteniei noastre, care e acela de a-l umple de harul lui Dumnezeu.

Pentru că venirea Domnului la un om păcătos în casă, la Zaheu, l-a făcut pe acela să simtă diferența dintre Lege și iconomie.

Legea îl exludea pe Zaheu din compania oamenilor cucernici, pentru că era necucernic. Venirea Domnului la el era o trecere peste Lege, o iconomie, o îngăduință.

După Lege nu se puteau întâlni cei doi: Domnul și Zaheu. Însă după iconomie, potrivit iconomiei mântuirii, Cel Prea Sfânt Se întrupează pentru noi și pentru mântuirea lumii, arătând că ceea ce se face din dragoste și pentru mântuirea unui om e mai important decât distanțarea față de el, decât indiferența față de el, decât izolarea lui.(Pr. Dorin Piciorus)

Duminica, 30 ianuarie, Sf.Liturghie incepe la ora 11:30.

Sfintii Trei Ierarhi, dascali ai unitatii Bisericii pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii

IPS Mitropolit Bartolomeu Anania: Despre mila Domnului

"Cand Psalmistul exclama interogativ: Ce este omul, ca-Ti amintesti de el?, sensul nu este acela ca Dumnezeu Isi uitase cumva de neamul omenesc, ci ca oamenii, in pofida nimicniciei si nevredniciei lor, continua sa ramana in memoria Creatorului lor. Cand oamenii isi amintesc ca sunt nevolnici de acest privilegiu, Ii implora lui Dumnezeu prin aceeasi voce a lui David: "Adu-Ti aminte de indurarile Tale, Doamne, si de milele Tale, ca din veac sunt". Observam aici ca indurarile si milele lui Dumnezeu sunt din veac, adica dintotdeauna, si ca ele se cer doar "reactivate" ca raspuns la rugaciunea omului".

Sursa:

Bartolomeu Anania, Cartea Deschisa a Imparatiei -  O insotire liturgica pentru preoti si mireni, Editura IBMBOR, Bucuresti, 2007,  p. 161.

Modificare Program Liturgic 23 Ianuarie 2011

Dragi membrii ai parohiei noastre,

La invitatia comunitatii ortodoxe sarbe din Halifax de a participa la hramul parohiei lor, va anuntam ca Duminica, 23 ianuarie, NU VA FI SLUJBA LA LEEDS.

Cei care doriti sa participati la Sf. Liturghie de la Halifax (ora 11:00), aveti mai jos coordonatele locatiei:

Serbian Orthodox Church of St. John the Baptist, Heap Street, Boothtown, Halifax, HX3 6JE

Revenim la Leeds pe 30 ianuarie, dupa orarul obisnuit.

Doamne ajuta!

Pr. Constantin

Omul credincios şi demn

“…În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi! Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Apoi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit! “                       Lc. 17, 12-19.

Evanghelia de astăzi ne arată că omul este cu adevărat om, adică fiinţă raţională şi relaţională, când este recunoscător lui Dumnezeu şi oamenilor pentru darurile şi binefacerile pe care le primeşte. Omul credincios şi demn mulţumeşte permanent lui Dumnezeu pentru că trăieşte în creaţia lui Dumnezeu şi o foloseşte, adică foloseşte aerul, apa, pământul, căldura soarelui şi toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susţine viaţa umană. Iar oamenilor care-l ajută le mulţumeşte pentru că recunoştinţa este lumina vieţii în comuniune de valori spirituale.

Când nu mai mulţumim lui Dumnezeu, nici măcar pentru ajutorul primit de la El spre a ne salva viaţa, ne dezumanizăm complet. Evanghelia de astăzi ne cheamă, aşadar, să ne umanizăm permanent, să devenim cât mai umani, mulţumind lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui şi mulţumind oamenilor prin care Dumnezeu lucrează vindecarea noastră de boală sau izbăvirea noastră dintr-o situaţie dificilă.

Nerecunoştinţa faţă de Dumnezeu-Creatorul, indiferent cum este ea motivată, potrivit Evangheliei de astăzi, e o stare nefirească. Nu este firesc şi nici uman, nu este drept şi nici nu este demn să nu mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor când ni se face un bine. De aceea, în fiecare duminică şi sărbătoare de peste an, iar în mănăstiri chiar în fiecare zi din săptămână, Biserica aduce mulţumire sau recunoştinţă lui Dumnezeu prin slujba Sfintei Euharistii sau a Sfintei Liturghii euharistice.                                                  PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Duminica, 16 ianaurie, Sf. Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Cat timp ii acordam lui Dumnezeu?

Ce loc ii acordam lui Dumnezeu in viata noastra zilnica? De cate ori pe zi inima noastra tinde  catre comorile vremelnice ale acestei lumi si da uitarii comorile din ceruri “unde nici molia, nici rugina nu le strica, si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura” (Matei 6, 21). Cate zile si ani de eforturi si cate nopti nedormite sacrificam pentru a obtine o diploma, un post mai inalt, un salariu mai bun, o masina, o casa si alte bunuri lumesti, si cat timp ii acordam lui Dumnezeu?

Textul integral in revista Mitropoiei, Apostolia nr 33, Decembrie 2010, p.36.

Astazi, 12 ianuarie, facem pomenirea Sfintei Mucenite Tatiana Diaconita.

Sa fie Lumina

“Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. Matei 4,12-17

Iisus s-a născut noaptea pentru a ne arăta că atunci când este întuneric în viaţa noastră, când umblăm în penumbră, când suntem copleşiţi de disperare, El va veni ca să fie Lumina noastră, şi ne va permite să spunem:

Am auzit glasul lui Iisus spunând:

Eu sunt lumina acestei lumi întunecate;

Priveşte la mine; zorii tăi vor răsări;

Şi toate zilele tale vor străluci.

Am privit la Iisus, şi am găsit

În El Steaua mea, Soarele meu;

Şi în acea lumină a vieţii voi umbla

Până când zilele călătoriei se vor încheia.

Lumina lui Dumnezeu dată pentru întunericul în care ne aflăm noi acum, în special când suntem la începutul unui nou an, a fost atât de bine exprimată de Louise Raskins:

I-am spus omului care stătea la poarta anului:

Dă-mi o lumină pentru ca să pot păşi în siguranţă prin necunoscut.

Şi el mi-a răspuns: Intră în întuneric şi pune-ţi mâna în mâna lui Dumnezeu.

Aceasta va fi pentru tine mai bună decât o lumină şi mai sigură decât o cărare cunoscută.(Pr.A.Coniaris)

Duminica, 9 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Program Liturgic Ianuarie

Dragi membrii ai parohiei noastre,

Mai intai de toate va urez "La multi Ani!" tuturor.

Nadajduiesc ca ati avut cu totii parte de un Craciun cu pace si bucurii, iar Noul An il incepeti cu mai mult curaj si sperante innoite...

Mai jos gasiti programul liturgic al lunii ianuarie.  

Dumninica, 9 Ianuarie:

10:30 - Utrenia

11:30 - 14:00 Sf Liturghie si Cununie

14:00 - 15:00 - Sfintirea Apei celei Mari (Aghiasmei Mari)

Dumninica, 16 Ianuarie:

10:30 - Utrenia

11:30 - 13:00 Sf Liturghie

14:00 - 15:30 - Agapa prilejuita de hramul parohiei noastre.

Anul acesta vom organiza hramul intr-un cadru mai restrans, fara invitati, datorita lipsei de spatiu.

Cei care doriti sa va implicati in organizarea mesei de hram, va rog sa ne contactati la adresa:

fr.constantin.popescu@gmail.com

Dumninica, 23 Ianuarie - NU VA FI SLUJBA LA LEEDS

Suntem invitati la hramul parohiei ortodoxe sarbe din Halifax.

Detaliile legate de programul zilei la Halifax le puteti gasi la link-ul de mai jos:

http://www.st-johnthebaptistchurch-halifax.org.uk/page4.html

Dumninica, 30 Ianuarie, revenim la Leeds:

10:30 - Utrenia

11:30 - 13:30 Sf Liturghie

Va asteptam cu drag.

Doamne ajuta!

Parintele Constantin

Din cuvântul Sf Ioan Maximovici la Botezul Domnului

Până acum, Ioan Botezătorul propovăduia pocăinţa, pregătind calea Domnului. Acum însuşi Domnul le strigă oamenilor: „Pocăiţi-vă!”. Acest glas nu este adresat doar oamenilor trăitori în vremea lui Hristos, ci cu aceste cuvinte Hristos li S-a adresat tuturor oamenilor din toate timpurile şi din toate veacurile. Am auzit şi noi aceste cuvinte în Evanghelie. Cât timp încă nu au încetat cântările sărbătoreşti ale Bobotezei, ele ne amintesc că vremea pocăinţei se apropie.

Textul integral se afla la

http://sfioanmaximovici.wordpress.com/2009/01/06/predica-la-botezul-domnului/

Nota. Nu uitati ca Praznicul Botezului Domnului este precedat de post!

Programul Liturgic de Anul Nou

Dragi membrii ai parohiei noastre,

Va comunicam programul liturgic de Anul Nou:

Sambata, 1 Ianuarie- Sf. Ierarh Vasile cel Mare

10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

Duminica, 2 Ianuarie
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

Va asteptam cu drag!

Pr. Constantin

Cuvantul Saptamanii

Pr. Ioan Ioanicescu: Cât de important este să cucereşti fiecare clipă!

Motto:

„Cu mâine zilele-ţi adaugi,

Cu ieri viaţa ta o scazi

Şi ai cu toate astea-n faţă,

De-a pururi clipa cea de azi.”

Există două feluri de a întâmpina ziua cumpenei dintre ani: fie regretându-l pe cel care a trecut, pentru că odată cu el a mai trecut o perioadă din viaţa noastră şi ne-au rămas mai puţini ani înainte, fie bucurându-ne de anul care vine, pentru că avem încă în faţa noastră zile pline de alte posibilităţi de a ne împlini, de a binecuvânta şansa ce ni se oferă întru bucuria vieţii. Creştini fiind, noi optăm de regulă pentru varianta optimistă care ne dă speranţă şi curaj. Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru fiecare clipă în plus cu care Dumnezeu ne binecuvintează viaţa! Să ne gândim cât de frumos este să fii, să exişti, să respiri, să gândeşti, să fi cu cei dragi, să fi în viaţă! Cât de important este să cucereşti fiecare clipă! Trebuie să privim fiecare clipă pe care ne-o dă Dumnezeu în plus, fiecare an care vine, ca pe o mare biruinţă, ca pe un dar imens, minunat, ca pe o biruinţă a vieţii asupra morţii. Să ne aducem aminte de cuvintele psalmistului David, care zice „Călător sunt în faţa Ta, Doamne şi oaspete pe acest pământ, ca toţi străbunii mei”. Ce mare adevăr cuprind aceste cuvinte! Când anii ni se adună unul câte unul, ne dăm seama că nu stăm pe loc, că suntem călători în această lume şi, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe cea care va veni.” Venim de la Dumnezeu şi ne întoarcem la Dumnezeu. El e începutul şi sfârşitul! El este Alfa şi Omega! La El nu este schimbare sau umbră de mutare.

Sursa:

http://www.mitropoliaolteniei.ro/?p=661

Cuvantul Saptamanii

Din Pastorala de Craciun a IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului: Cat de liberi suntem?

Sărbătorile de iarnă sunt, aşa cum am văzut zugrăvit în universul colindelor noastre, o superbă celebrare a purităţii. Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară, prospeţimea Anului Nou, apele sfinţite ale Bobotezei, îngerescul chip al Sfântului Ioan, colindele, datinile, bradul de Crăciun, toate sunt menite să ne sustragă mizeriilor endemice şi să ne aducă aminte că, cel puţin două săptămâni din an, putem fi mai buni la inimă, mai frumoşi în gândire şi mai curaţi la suflet. Din păcate, există printre noi destui creştini care sărbătoresc un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales, un An Nou într’un revelion perpetuu, fără sfârşit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice şi aburi etilici.

Nimic alarmant, dacă o astfel de petrecere în lanţ nu s’ar contura ca mod de viaţă al multora din tinerii noştri de azi, fără nici o apărare legiuită într’un mediu din ce în ce mai agresiv şi mai dizolvant. Pornind de la premiza că planeta noastră este opera lui Dumnezeu, sunt un partizan al mişcărilor ecologiste, care nu-şi propun altceva decât refacerea şi menţinerea pământului în toată puritatea, frumuseţea şi rodnicia lui. Nu am auzit însă de un ecologism spiritual, de un curent împotriva poluării sufletelor tinere, sistematic agresate de libertinajul mediatic care le inculcă gustul pentru vulgaritate, pornografie, violenţă şi desfrâu. Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviată răstoarnă valorile, consfinţind anormalitatea drept normalitate, în interiorul unei libertăţi prost înţelese şi rău folosite. Aceasta, însă, nu exclude neputinţa de a înţelege libertatea în sensul ei profund şi adevărat. Cum am înţeles‑o noi? Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulaţie rutieră, libertatea de a devasta adăposturile din staţiile de autobuz, libertatea de a fi dezmăţaţi, libertatea televiziunii de a afişa neruşinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocănesc, calomnia şi asasinatul moral, libertatea copilului de a‑şi sfida părinţii, libertatea mamei de a‑şi ucide pruncul nenăscut, libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a‑şi ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a înstrăina bunuri culturale şi de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede că poate oricând să facă ce vrea… Nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios.

Alături de oameni

“…Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: “Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus…”             Matei 1,1-25

 Crăciunul are un mesaj special de mângâiere pentru singuratici. Este mesajul lui Emanuel – prezenţa lui Dumnezeu cu noi, oricine am fi, oriunde am fi. Ca si creştini, suntem chemaţi să împărtăşim această bucurie a prezenţei lui Dumnezeu alături de oameni.

De Crăciun căutaţi o persoană singură şi faceţi-i o scurtă vizită. Arătaţi-i că vă pasă de ea, aşa după cum lui Hristos îi pasă de noi. Veţi pleca de acolo cu bucuria lui Dumnezeu în suflet. Aceasta va fi recompensa Dvs pentru că l-aţi purtat pe Emanuel la alţii, pentru a umple vidul unei inimi goale.      (Pr. A.Coniaris)

Duminica, 19 decembrie, vom incepe Sfanta Liturghie la orele 10:30 - ceva mai devreme decat de obicei! - si vom incerca sa terminam in jurul orelor 12:00.

Cei care veniti cu copiii pentru impartasit, va rugam sa va ajustati programul zilei astfel incat sa ajungeti in timp la Sf. Liturghie.Aceasta schimbare de orar se datoreaza convocarii de catre IPS Mitropolit Iosif  a tuturor preotilor din UK, pentru discutii cu caracter pastoral-misionar.

 Precizez faptul ca nu voi putea sa spovedesc in aceasta duminica. Cei care doriti, veti putea veni in ajunul Craciunului (vedeti programul liturgic postat anterior).

 Post cu folos in continuare!Doamne ajuta.        Fr. Constantin Popescu

Cuvantul Saptamanii

Ava Antonie: Cum să placem lui Dumnezeu?

L-a întrebat cineva pe avva Antonie: ce să fac ca să-i plac lui Dumnezeu? Iar bătrânul i-a răspuns: păzeşte ceea ce-ţi spun: oriunde ai merge, să-l ai pe Dumnezeu înaintea ochilor pururea; orice ai face, să ai adeverirea Sfintelor Scripturi; oriunde te-ai statornici, nu pleca devreme de-acolo. Urmează-le pe acestea trei şi te vei mântui.

Sursa:
http://www.pateric.ro/

Programul liturgic de Craciun

Dragi membrii ai parohiei noastre,

Programul liturgic de Craciun este urmatorul:

Vineri, 24 Decembrie - Ajunul Crăciunului (Nasterii Domnului)

18:00 - 20:00 - Pavecerniţa Mare şi Litia
Între 20:00 - 22:00 Spovedanii

Sambata, 25 Decembrie - Crăciunul

10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie
Duminica, 26 Decembrie - Soborul Maicii Domnului

10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.
Luni, 27 Decembrie-Sf. Intâi Mucenic şi Arhidiacon Stefan

10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.
Sambata, 1 Ianuarie- Sf. Ierarh Vasile cel Mare

10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.
Duminica, 2 IanuarieLiturghie duminicala
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

Va asteptam cu drag!

Pr. Constantin

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafail Noica: Imposibilul la Dumnezeu

Porunca lui Dumnezeu este spovedania lui Dumnezeu catre Adam, pentru ca Adam, intelegand – dea Domnul ochi launtrici intelegerii noastre ca sa vedem frumusetea acelui Chip, ca sa nu mai putem sa rezistam sa nu fim asa si atunci sa se inalte de la noi o rugaciune, fie [si] deznadajduita, o nadejde deznadajduita, ca sa zic asa, ca Dumnezeu ne va da. Si Dumnezeu ne va da!
Si cum am spus mai multora si anul trecut, unor tineri din strainatate: cand simti ca este asa de greu sa ajungi la vreo virtute dumnezeiasca, sa stii ca nu este greu, este imposibil; firea ta iti marturiseste, iti da marturie launtrica ca acel cuvant iti este imposibil; dar de la Dumnezeul nostru, nimic mai putin decat imposibilul sa si asteptam! Nimic mai putin decat imposibilul, fiindca daca Dumnezeul nostruDumnezeu este, apai imposibilul este ceea ce asteptam de la El si ceea ce numai El poate, pentru El nimic nu este imposibil. Si acel lucru imposibil, pentru dragostea si pentru puterea lui Dumnezeu, il vei vedea lucrand in tine; si ma rog lui Dumnezeu ca sa primeasca cuvantul asta si ca imbarbatare a credintei voastre – de la un putin credincios care stie ce inseamna putina credinta – si ca o rugaciune si pentru mine si pentru voi.

Sursa:

http://rafailnoica.wordpress.com/2008/12/24/parintele-rafail-noica-despre-poruncile-lui-dumnezeu-si-deznadejdea-noastra-predica-tinuta-la-1-decembrie-2002-bucuresti-biserica-studentilor-sf-nicolae/

Firul meu s-a incurcat

“…Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu…”   Luca 13,10-17

Un băiat a mers într-o zi cu tatăl său la pescuit. Firul i s-a încurcat însă atât de tare încât oricât încerca, nu reuşea să descurce situaţia. După numeroase încercări s-a dus la tatăl său şi i-a spus: “Tată, firul meu s-a încurcat. Eşti bun te rog să îl îndrepţi?” În mâinile pricepute ale tatălui său, firul s-a întins ca prin magie în 2-3 minute. Aceasta este parabola vieţilor noastre. Încetul cu încetul ne încurcăm ca acest fir din cauza tentaţiilor cărora nu ne împotrivim şi a păcatelor pe care le facem.

 La final ne dăm seama că nu mai putem descurca iţele vieţii noastre. Cineva din afara trebuie să vină în viaţa noastră pentru a ne elibera din încurcătură. Dumnezeu este oricând gata să ne ajute: tot ce trebuie să facem este să mergem la El cu credinţă.

Duminica, 5 decembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Iisus Hristos - un patriot desăvârşit

A-L numi pe Iisus „patriot“ poate produce mirare pentru cineva obişnuit doar cu numirile consacrate, ca Mesia, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Răscumpărătorul etc. În contextul întregii Sale misiuni, vedem că Iisus Hristos este într-adevăr Mesia-Mântuitorul, ca Dumnezeu-adevărat, dar şi patriot desăvârşit, ca Om-adevărat. Ca Mântuitor, aparţine întregii lumi, desigur, dar ca Om a voit El Însuşi a-Şi lega numele de o familie şi un neam anume, căci, pe de o parte, El Şi-a arătat iubirea Sa dumnezeiască faţă de toţi oamenii, pe de altă parte, însă, oricine poate observa cât de mult şi-a preţuit familia şi ţara în sânul căreia S-a născut ca Om. Se ştie că patriotismul este unul dintre simţămintele omeneşti cele mai profunde, iar Iisus Hristos a avut, fără nici o îndoială, şi acest simţământ ales, odată cu toate celelalte simţăminte nobile.

El ne este Model desăvârşit şi-n această ipostază, spre a nu uita, astfel, că şi noi, fiecare, aparţinem unei patrii căreia-i suntem datori cu recunoştinţă, fidelitate şi iubire jertfelnică. Se impune această reînviere a simţămintelor patriotice mai ales acum, în zilele noastre, când felurite curente şi opinii venite de aiurea voiesc a ne impune o gândire aşa-zis „modernă“, „europeană“ şi „democratică“, potrivit „noii ordini mondiale“, în care graniţele trebuie „transparentizate“, iar cuvântul „naţional“ scos din Constituţie şi, dacă se poate, şi din vorbirea curentă.

Învăţătura Sa adresată întreg neamului omenesc, evident, o vesteşte întâi celor de un neam cu El. Chemarea prioritară a neamului israelit apare evidentă aproape în toate faptele şi pildele lui Iisus. Această întâietate oferită de Iisus neamului din care S-a născut are, deodată, un caracter firesc şi pedagogic. Anume, ca să ne arate că pentru a fi crezut că iubeşti întreaga lume şi că eşti dispus să te jertfeşti pentru binele omenirii, trebuie mai întâi să-ţi dovedeşti iubirea şi jertfelnicia în familia ta şi în neamul tău. Iar pentru a fi cu adevărat „comunitar“ şi „universal“, trebuie mai întâi să fii patriot, în toată puterea cuvântului. Nimeni nu va înţelege europenismul şi universalismul autentic, dacă nu va şti ce înseamnă patria mamă. Iar cuvântul sacru, „patrie“, cuprinde deodată: teritoriul geografic şi istoric (se înţelege, nemutilat de vecini!), populaţia, limba, cultura, religia ş.a. În trei cuvinte: pământul, poporul şi tradiţiile. Iisus Hristos, Mântuitor universal, n-a călcat în picioare Legea şi Tradiţia Veche a patriei Sale pământeşti, ci a împlinit-o, a desăvârşit-o, i-a înnobilat valoarea morală. N-a golit-o de sfinţenie şi moralitate, căci Însuşi a făgăduit: „N-am venit să stric Legea, ci s-o plinesc!“ (Matei 5, 17). Aşadar, a fost voia Lui să poarte pecetea unei naţionalităţi ca Om şi nu S-a dezis de acest fapt. Vorba hâtrului Petre Ţuţea, dând replică unuia care afirma că Iisus, ca Mântuitor universal, nu putea fi evreu: „Ba a fost, că doar nu s-a născut la Focşani!“.

Sursa:

http://www.ziarullumina.ro/articole;1434;0;5085;0;Iisus-Hristos---un-patriot-desavarsit.html

L A  M U L T I  A N I,  R O M A N I A!

Cuvantul Saptamanii

Despre rugaciune (din Patericul atonit)

Un părinte spunea:
– Adevărata cunoaştere a rugăciunii inimii începe la om mai întâi prin adevărata înţelegere a neputinţelor şi a slăbiciunilor proprii. Dumnezeu nu lasă la greu pe nimeni. Cel ce are rugăciunea minţii cere să fie vindecat, vrea să înţeleagă, caută îndrumare. Cel ce e curat cu inima vrea un îndrumător duhovnicesc, are frica de Dumnezeu în el şi se smereşte pe sine.

Textul complet la http://www.pateric.ro/category/patericul-atonit/

Cuvantul Saptamanii

Cum Credem?

A fi efectiv in Biserica sau a crede cu adevarat nu este atat de usor si nu se reduce la nimic din cele exterioare, ci reprezinta realitati in primul rand ale duhului, ale inimii. Marea noastra problema este (ne-)convertirea la nivelul de adancime al fiintei noastre, al inimii, convertire care s-ar concretiza in depasirea nivelului pur psihologic, firesc, dar si in pazirea de suprafirescul de ordin demonic, al inselarilor.

Credinta care mantuieste este o virtute, una dintre cele mai mari sau este o sinteza a virtutilor. Credinta care mantuieste nu este ceva pe care sa-l ai o data pentru totdeauna si sa-l porti cu tine in buzunar, fara sa-ti mai faci probleme. Credinta care mantuieste este o nevointa, este o lucrare launtrica de toata vremea, ce poate sa creasca in noi, sa fie imputinata sau chiar sa moara, in functie de cum traim: “Credinta fara fapte moarta este”. Dar ce fel de fapte? Pentru ca faptele insesi pot sa fie moarte, daca sunt formale,  daca sunt legaliste, daca sunt izvoarate din prisos de mandrie, daca sunt mincinoase sau interesate, daca sunt in alt duh decat in Duhul  Adevarului. Credinta care mantuieste inseamna dreapta si via inchinare sau dreapta si via relatie cu Facatorul si Mantuitorul nostru. Credinta care mantuieste este sinceritatea deplina a sufletului cu Dumnezeu si cu sine insusi, este pur si simplu viata traita in Duh si in Adevar. Sinceritatea in fata constiintei noastre este pasul cel mai greu si cel mai important catre smerenie, fara de care nu exista credinta adevarata.

Sursa:

AICI

Oricine

“…Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?...” Luca 10,25-37

Cine este aproapele meu?
Cine oare? Adesea ne întrebăm. Şi punem limite. “Acesta este aproapele meu”, ne spunem, “pe când acesta nu este”.
Pentru evrei, samaritenii nu erau aproapele. Dar Iisus ne răspunde clar: oricine este aproapele meu. Oricine în nevoie.
Oricine cu care ne întâlnim întâmplător.
Oricine, orice culoare ar avea pielea lui, orice credinţă ar avea.
Pentru vechii greci, orice străin era un “barbar”;
pentru evrei, orice străin era un “câine”;
pentru mahomedani, orice străin era un “infidel”;
dar pentru Iisus, fiecare om, străin sau nu, prieten sau nu, era un frate.
Aşa că în loc să se întrebe “Cine este aproapele meu?”, creştinul se întreabă: “Cui pot eu să îi fiu aproape?” Singurul criteriu de luat în seamă este: “Are el nevoie de un semen?” Dacă are, atunci suntem delegaţi de Hristos să fim aproapele lui.
Nu avem opţiune – dacă dorim să rămânem poporul lui Dumnezeu.               (Pr. A.Coniaris)


Duminica, 14 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Sf. Nectarie al Eghinei (9 Nov): Cum lucreaza Dumnezeu

Ispitele sunt îngăduite ca să se vădească patimile ascunse, ca să fie războite, şi astfel, sufletul să se vindece. Şi acestea sunt dovada milei dumnezeieşti. De aceea lasă-te cu încredere pe tine însuţi în mâinile lui Dumnezeu şi cere ajutorul Lui, încât să te întărească în lupta ta. Nădejdea în Dumnezeu nu te duce niciodată la deznădejde. Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu ştie răbdarea fiecăruia dintre noi şi îmgăduie ispitele pe măsura puterilor noastre. Să ne îngrijim însă să fim şi noi priveghetori şi cu luare aminte, ca să nu ne ducem noi înşine în ispită. Încredeţi-vă în Dumnezeul Cel bun, puternic şi viu, şi Acesta vă va duce la odihnă. După încercări urmează bucuria duhovnicească. Domnul îi urmează pe cei ce rabdă încercările şi strâmtorările din iubire pentru El. Nu vă împuţinaţi sufleteşte, şi nu vă înfricoşaţi. Nu vreau să vă mâhniţi şi să vă tulburaţi pentru toate câte se întâmplă împotriva voinţei voastre, oricât de dreaptă ar fi aceasta. O asemenea mâhnire mărturiseşte existenţa egoismului. Luaţi seama la egoismul care se ascunde în dosul chipului dreptăţii. Luaţi seama şi la tristeţea de toată vremea, care apare în urma unei cercetări drepte. Mâhnirea exagerată pentru toate acestea este cea care vine din ispită. Alta este mâhnirea adevărată: cea care apare când ştim starea nenorocită a sufletului nostru. Mâhnirile celelalte nu au nicio legătură cu harul lui Dumnezeu.

Textul intreg aici:

http://vestitorul.blogspot.com/2010/06/sf-nectarie-al-pentapolei-cuvant-despre.html

Haina Lui Iisus

“…Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit…”             

“S-a atins de mine cineva.” Sunt cuvinte minunate, pentru noi şi pentru femeia care a atins haina Lui Iisus.

Ele ne spun că atunci când ne întindem cu credinţă către Domnul, pentru a primi ajutorul său, Domnul ştie. Aşa după cum Iisus a simţit uşoara atingere a ciucurelui de pe haina sa, în mijlocul unei mulţimi, aşa şi Dumnezeu ştie de rugăciunea fiecăruia dintre noi.

Uneori oamenii întreabă: “Cu miliarde de oameni în această lume, cum poate să ştie Dumnezeu de mine şi să vegheze asupra mea?”

 Iisus ne arată în această pericopă că ştie şi are grijă chiar şi de cei mai mici dintre noi. Mulţimile ar putea să ne ignore, dar Iisus nu.

Nici mulţimea, nici chiar universul cât este de mare, nu IL poate bloca de la a simţi o atingere de  credinţă.                   (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 7 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Luca 8,41-56

Cuvantul Saptamanii

Avva Ahila(s): Despre suparare:

S-au dus odata trei batrani la avva Ahila si unul dintr-ansii avea nume rau. Si i-a zis unul dintre batrani: avvo, fa-mi o mreaja (plasa)! Iar el a zis: nu-ti fac! Si celalalt i-a zis: fa milostenie, ca sa-ti avem pomenirea ta in manastire! Iar el a zis: n-am vreme. Ii zice lui celalalt, care avea numele cel rau: fa-mi mie o mreaja, avvo, ca s-o am din mainile tale! lar el raspunzand indata, i-a zis: iti voi face. Si i-au zis lui: acestuia i-ai zis ca-i vei face! Le-a zis lor batranul: v-am zis voua ca nu va fac si nu v-ati mahnit, fiindca n-am vreme. Iar acestuia de nu-i voi face, va zice: pentru pacatul meu auzind batranul nu a voit sa-mi faca, si indata taiem ata. Deci cu aceasta am ridicat sufletul lui, ca sa nu fie inghitit de mahniciune unul ca acesta.

Din Pateric, Avva Ahila - http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/slovaa.htm