Cuvantul Saptamanii

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului     

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului este sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română în fiecare an la 25 aprilie.

Iscusitul dascăl al rugăciunii, Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, a reuşit să îmbine, în sihăstriile din ţinutul Buzăului şi Vrancei, asprimea ascetică a vieţii călugăreşti din Sinai şi Athos cu experienţa mistică a monahismului slav şi cu tradiţia isihastă de sihăstrie din sutele de schituri şi mănăstiri româneşti. A făcut din obştea sa o adevărată şcoală duhovnicească de trăire isihastă. Denumirea „de la Poiana Mărului“ se datorează schitului înfiinţat, prin 1730-1733, împreună cu alţi 12 ucenici în Poiana Mărului, în Munţii Buzăului.

Sfântul Cuvios Vasile s-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina. A petrecut mai mulţi ani din tinereţea sa în aspre nevoinţe în sihăstriile din Rusia, apoi în Munţii Moşenski, în apropierea Kievului. Vine în Ţara Românească, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brâncoveanu şi a Mitropolitului Antim Ivireanu, când viaţa bisericească şi culturală a Ţării Româneşti era în apogeu şi se stabileste la Mănăstirea Dălhauti. Timp de 20 de ani, cât a fost stareţ la Dălhăuţi, Cuviosul Vasile a strâns în jurul său o obşte de peste 40 de călugări sihaştri.

Cuviosul Vasile şi-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 1767, lăsând în urmă numeroşi ucenici.

SURSA: http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfantul_cuvios_vasile_de_la_poiana_marului_6764.html

 

Cuvantul Saptamanii.

Saptamana Patimilor

Saptamana Patimilor reprezinta perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare inclusiv. Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile.

In Sfanta si Marea Luni se face pomenirea Patriarhului Iosif, cel vandut de fratii sai cu treizeci de arginti.si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului. Istoria smochinului a fost asezata aici pentru a ne indemna la umilinta, dupa cum istoria lui Iosif a fost asezata pentru a ne infatisa pe Hristos.

In Sfanta si Marea Marti se face pomenirea celor zece fecioare din Sfanta Evaanghelie. Sfintii Parinti au randuit sa se aseze in aceasta zi pilda celor zece fecioare, ca se ne indemne sa veghem necontenit si sa fim gata sa iesim in intampinarea adevaratului Mire prin fapte bune, dar mai ales prin milostenie, pentru ca nestiute sunt ceasul si ziua sfarsitului vietii.

In Sfanta si Marea Miercuri dumnezeiestii Parinti au hotarat sa se faca pomenire de femeia cea pacatoasa, care a uns cu mir pe Domnul, pentru ca lucru acesta s-a intamplat putin inainte de mantuitoarea Patima.

In Sfanta si Marea Joi praznuim patru lucruri: sfanta spalare a piciorelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de Taina, adica predarea infricosatoarelor Taine, rugaciunea cea mai presus de fire si vanzarea Domnului.

In Sfanta si Marea Vineri, se praznuiesc sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului: scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele, sulita, si inainte de toate, crucea si moartea, pe care le-a primit de buna voie pentru noi. Se mai face pomenire de marturisirea mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastignit impreuna cu El.

In Sfanta si Marea Sambata, praznuim ingroparea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea la Iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricaciune a fost mutat spre viata vesnica.

SURSA: TRIODUL, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii ortodoxe Romane, Bucuresti, 2000.

Cuvantul Saptamanii.

    

Duminica Floriilor

Primul înţeles al Intrării în Ierusalim a Mântuitorului este acela de biruinţă asupra morţii lui Lazăr şi, deci, preînchipuire a învierii de obşte, după cum se spune în troparul sărbătorii. Evanghelia după Sfântul Ioan relatează pe larg învierea lui Lazăr, prietenul Mântuitorului Iisus Hristos şi fratele surorilor Marta şi Maria din Betania.

Când mulţi dintre iudei au văzut că Iisus a înviat un mort intrat în descompunere de patru zile, au părăsit pe cărturari şi pe farisei, pe învăţătorii lor tradiţionali, şi au crezut în Iisus şi în puterea Lui dumnezeiască. Acesta este motivul principal pentru care mulţimile au venit în Betania, să vadă pe Iisus, dar şi pe Lazăr, prietenul Său, înviat.

Duminica Intrării Domnului în Ierusalim este o zi care prevesteşte Învierea lui Hristos, ea este, oarecum, un Paşte anticipat, o arvună a biruinţei asupra morţii, asupra păcatului, asupra răutăţii oamenilor, o biruinţă a iubirii lui Hristos Dumnezeu, iubire mai tare decât orice ură şi invidie, decât orice trădare şi laşitate, decât orice lăcomie de bani şi de putere lumească trecătoare.

De ce purtăm în această zi ramuri de copaci, în special salcie, şi flori? Purtăm în mâini aceste ramuri, în primul rând, ca memorial sau aducere aminte de evenimentul care s-a petrecut cu aproape 2.000 de ani în urmă, când Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat, mai ales de copii, cu stâlpări sau ramuri de finic. Însă purtăm în mâini ramuri de copaci şi flori şi pentru că s-au încheiat cele 40 de zile de post în care am adunat în suflet florile credinţei cultivate prin post şi rugăciune. Vecernia din Vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr spune clar în cântările ei că acum s-au împlinit cele 40 de zile de post. Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor fac, aşadar, trecerea spre o altă săptămână, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfânt şi mai sfinţitor, pentru că este timpul unei participări mistice sau tainice la Sfintele şi Mântuitoarele Patimi ale lui Hristos, ca noi să ne despătimim de patimile rele sau păcătoase din firea omenească, patimi care au pricinuit răstignirea şi moartea lui Hristos.

SURSA:

http://www.basilica.ro/ro/stiri/predica_preafericitului_parinte_patriarh_daniel_la_duminica_floriilor_8381.html

Lupta cu gandurile - IPS Iosif Pop pe video.crestinortodox.ro