Cuvantul Saptamanii

Parintele Arsenie, despre rautatea oamenilor si raspunsul lui Dumnezeu:

"...O altã tainã a lui Dumnezeu e si aceasta: Nu pedepseste toastã rãutatea tuturor, aici si numaidecât, precum nici nu slãveste bunãtatea tuturor, aici si numaidecât. Apoi, dacã repede ar fi pedepsit tot rãul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o mãsurã omeneascã sau cel mult îngereascã, si ne-ar da sã întelegem cã se teme de rãu sã-si piarã stãpânirea, - cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul cã îngãduie rãilor sã-si facã de cap, si-i lasã pe oameni neînfricati de pedeapsa nãprasnicã, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic linistitã asupra rãului, - atotputernicie, sub ocrotirea cãreia, prin virtutea credintei, stãm linistiti si noi, primind palmele si scuipãrile rãului, ca pe niste mãrturii ale neputintei aceluia în fata atotputernciei lui Dumnezeu, care ne întãreste cu linistea Sa. Cu aceea cã nu pedepseste rãutatea numai decât îi întinde ispitã puternicã, sã se desãvârseascã si ea, spre pedeapsã sigurã în ziua judecãtii. Iar dacã, totusi, uneori pedepseste nãpraznic vreo fãrãdelege, o face sã mai punã frâu rãutãtii între oameni, si mai ales sã nu scadã în credintã începãtorii, si sã nu piardã dintre oameni cunostinta rãsplãtiri dupã fapte".

Cararea Imparatiei, pag. 112, 113.

Sursa: http://www.nistea.com/boca-cararea_en.htm

Postat de:

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Duminica a 23-a dupa Rusalii, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

“…Si au ajuns cu corabia în tinutul Gerghesenilor, care este în fata Galileii. Si iesind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon si care de multă vreme nu mai punea haină pe el si în casă nu mai locuia, ci prin morminte.”
Evanghelia: Luca 8,26-39

Doi oameni stăteau de vorbă. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credintă.
Era mereu preocupat să nu-i lipsească nimic lui si familiei sale. După aceea prietenul său l-a întrebat:
- Spune-mi, dacă ai avea doi copii, dar l-ai hrăni doar pe unul, pe celălalt chinuindu-l foamea, ar fi drept?
- Bineînţeles că nu, a răspuns bogătasul.
- Dar dacă l-ai îmbrăca tot pe acela, în timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi?
- Ar fi, desigur, o nedreptate.
- Si atunci, dacă tu singur spui că asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta?
- Cum? - se indignă omul. Pe copiii mei îi tratez la fel, le arăt aceeasi
dragoste. De ce spui asa ceva?
- Nu m-am referit la copiii tăi, ci la alţi doi frati buni, de care tu ar fi trebuit să ai grijă de-a lungul întregii vieti: sufletul si trupul tău. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul,

neglijându-l cu totul pe celălalt.
Aveti haine frumoase si sunteti bine hrăniti, tu si ai tăi, dar sufletul de ce are nevoie, nu vă întrebati? El nu poate purta decât haina credintei, de care tu nu te-ai îngrijit si nu se poate hrăni decât cu dumnezeiasca învătătură, cu dragoste si milă. Deci, nu uita de celălalt frate, fiindcă trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespărtit. Unul nu poate trăi fără celălalt, îngrijeste-i pe amândoi si atunci vei fi, cu adevărat, drept si fericit. Fereste-te să fii asemenea păcătosului care trăieşte doar cu trupul în timp ce sufletul îi este mort.
"Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu si nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu."

(Sfântul Tihon )

Duminica, a 23 a dupa Rusalii, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafail Noica -Taina vieţii duhovniceşti

"...Ce este pocăinţa? Iarăşi un lucru care nu se înţelege drept astăzi. Pocăinţa nu este numai o părere de rău şi o miorlăială pentru nişte răutăţi pe care le-am făcut, pocăinţa este, cum am zis, dinamica către viaţa veşnică. Părintele nostru duhovnicesc - şi dacă vă uitaţi, în armonie cu toată Filocalia - spune că este începutul autenticei contemplări. Ce se întâmplă în pocăinţă? Uitaţi câţi oameni dimprejurul nostru, dar şi noi ieri alaltăieri suntem inconştienţi de păcate – trăim păcatul şi nu ştim că este păcat. De câte ori n-am auzit: "O! părinte, nu ştiam că ăsta-i un păcat!" sau eu cândva aceasta n-am ştiut că-i păcat decât văzând într-o rugăciune sau în întrebările acelea din Molitfelnic. Deci conştientizarea păcatului. Dar în această conştientizare nu este numai lucrul acesta faptic. De câte ori ai încercat să convingi pe cineva că ăsta nu-i un lucru bun, un păcat şi nu te-a crezut? Şi ce se întâmplă când începe să te creadă? Ce se întâmplă când eu conştientizez că un lucru a fost păcat? Încep să văd întunericul în care sunt. Şi ce-mi arată acest întuneric? Decât că e prezentă o lumină pe undeva în viaţa mea. Deci conştientizarea păcatului, în două cuvinte este – v-o spun din partea filocalicilor şi-a părintelui meu duhovnic – este lumina necreată, este Dumnezeu Însuşi Care-mi luminează conştiinţa. Acum risc deznădejdea, dar acum nu-i momentul să deznădăjduiesc că sunt mai rău decât ieri, ba sunt mai bine, sunt tot păcătosul de ieri, dar încep să fiu conştient. Văzând acuma răul şi întunericul păcatului meu pot să deznădăjduiesc, dar eu sunt mai preţios în ochii lui Dumnezeu decât atunci când eram acelaşi păcătos dar habar n-aveam. De ce? Fiindcă Dumnezeu găseşte în mine pe cineva cu care poate să înceapă a vorbi şi zicea părintele Sofronie: Viaţa pocăinţei nu este altceva decât întoarcerea omului de către întunericul pe care astăzi lumina lui Dumnezeu mi-l descoperă, către acea lumină. Contemplarea luminii necreate, a lui Dumnezeu Însuşi, nu este aşa un fenomen cum ni-l închipuim noi. Este un lucru care este într-un firesc al dezvoltării omului, al devenirii omului întru fiinţă, un firesc, când omul a devenit o minte de Dumnezeu văzătoare fiindcă printr-o ascultare a graiului tainic al lui Dumenzeu îmi dezvăluie întunericul, încep să văd ceva în viaţa mea – dă-ne Doamne şi auzine ca rugăciune! – încep să văd însăşi lumina. Părintele nostru Sofronie zicea: de-abia atunci o să-ţi dai seama că asta este acea lumină care în zilele deznădejdilor mele mă lumina ca să-mi văd întunericul, ca să încep călătoria mea dintru întuneric întru lumină.
Asta este ce numesc viaţă duhovnicească".

Sursa:

http://www.nistea.com/rafail_raspunsuri.htm

Postat de:

Parintele Constantin

Reminder: Invitatie 26 Octombrie - Sarbatoarea Sfintilor Dimitrie la Mirfield

Dragi membrii ai grupului ortodox uk,
Duminica, 26 octombrie, Parohia Ortodoxa ‘’Sf Macarie cel Mare’’ din Mirfield va invita sa participati la sarbatoarea Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, ocrotitorul cetatii Tesalonic din Grecia.
Aceasta sarbatoare se doreste a fi o re-editare a evenimentului de anul trecut (organizat de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi), insa de aceasta data sub obladuirea spirituala a Sfintilor Dimitrie, intrucat ziua urmatoare, luni, 27 octombrie, este inchinata tot unui Sfant Dimitrie – Cuviosul Dimitrie din Basarabi.Se cuvine sa facem si o remarca: de cei doi Sfinti ai Bisericii Ortodoxe se leaga si numele a doua orase de acasa - Cetatea Banilor, Craiova, pusa sub ocrotirea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, si Capitala tarii noastre, Bucuresti, pusa sub ocrotirea Sfantului Cuvios Dimitrie din Basarabi.Slujba Utreniei si Sfanta Liturghie vor fi oficiate incepand cu orele 10:30 in Biserica Lower Church aflata la demisolul bisericii mari din incinta comunitatii anglicane House of the Resurrection din Mirfield.Dupa Sfanta Liturghie, intre orele 14:00 si 15:30 va invitam sa participati la o agapa cu specific romanesc, organizata in sala Colegiului Invierii din Mirfield.Ne amitim de evenimentul din anul trecut cand la agapa ce a urmat dupa Sfanta Liturghie, am organizat si o strangere de fonduri in vederea achizitionarii de icoane. Prin bunavointa si sprijinul celor care au dat curs invitatiei noastre, dorinta noastra de a avea icoane pictate a devenit realitate. Avem acum un iconostas mobil complet functional, iar icoanele au devenit, dincolo de rostul lor in cultul divin ortodox, un important punct de atractie pentru occidentalii care viziteaza abatia anglicana unde suntem gazduiti!Intrucat mai sunt obiecte de mobilier bisericesc inca neachizitionate, cum ar fi tetrapoadele, analogul, sfesnicele de la icoanele imparatesti, suportul de lumanari, etc., apelam si de aceasta data la bunavointa fratiilor voastre de a ne sprijini, dupa putere, in eforturile noastre de a inzestra locul unde Domnul ne-a randuit sa ne rugam in aceasta parte de lume, cu toate podoabele care se cuvin Miresei lui Hristos, Biserica.Pentru copii, Consiliul Parohial va organiza jocuri distractive cu premii.Deasemenea, daca cunoasteti persoane dornice sa participe, va rugam sa le invitati.Detalii legate de locatia bisericii noastre in Mirfield le gasiti la link-ul:http://www.sfmacarie.org/ro.htmcu precizarea ca intrarea se face pe poarta de la baza dealului (atentie la senzorii de proximitate care deschid automat poarta pentru masini). Sunt posibilitati de parcare (in cele doua parcari ale colegiului ~30 locuri sau pe strazile invecinate unde nu sunt restrictii).

In cazul in care doriti sa dati curs invitatiei noastre, va rugam sa confirmati la urmatoarele adrese de email:

aatudor2002@yahoo.co.uk

danacici@yahoo.com

sau la telefoanele: Anca – 07761255288, Dana - 07920845080
Cu nadejdea ca ne vom ruga si bucura impreuna in ziua celebrarii Sfantilor Dimitrie, va asteptam cu drag la Mirfield!

Doamne Ajuta!

Parintele Constantin Popescu

In curand romanii din Scotia vor avea o biserica ortodoxa

Marea dorinta a romanilor din Scotia de a avea o biserica romaneasca este pe cale sa se implineasca. Potrivit declaratiei acordate in exclusivitate pentru ROMAN IN UK de catre IPS Iosif, mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale şi Meridionale, in viitorul apropiat se va infiinta o parohie ortodoxa in Scotia, urmand ca preotul Marcel Oprisan (foto) sa fie numit preot paroh. Cel mai probabil, noua biserica ortodoxa romana din Scotia va fi la Glasgow, dupa cum ne-a declarat IPS Iosif. De altfel, preotul Marcel Oprisan de la Biserica ortodoxa romana din Londra va oficia slujbe in limba romana in Scotia pentru romanii din Aberdeen, Edinburg si Glasgow, in perioada 25 octombrie - 27 octombrie.

Slujbele vor avea loc dupa cum urmeaza:

- Sambata 25 octombrie, orele 09:30-12:30 - Aberdeen, 696 King Street, AB24 1SJ

- Duminica 26 octombrie, orele 09:30-12:30 - Edinburgh, 25 Nicolson Square, EH8 9BX

- Luni 27 octombrie, orele 09:30-12:30 - Glasgow, catedrala St. Stephen's, 260 Bath Street, G2 4JP.

Sursa:

http://romaninuk.net/index.php?option=com_content&task=view&id=1193&Itemid=35

Postat de:

Parintele Constantin

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

17.10.2008: Sfinţii nu ştiau să socotească

Sf. Andrei Criteanul - 17 octombrie. Dac-ar fi să judecăm în cifre, puţine-ar fi de reţinut, şi mai puţine de zis, aproape nimic n-ar mai fi de făcut, totul ar rămâne de neînţeles.

Logica acestei lumi riscă să devină număr, cifră, – iată păcatul care defineşte un viitor amăgitor.

La 17 octombrie îl prăznuim pe Sfântul Andrei Criteanul, născut se pare în jurul anului 660 şi mort, iarăşi se pare, pe la 767 (după unii, după alţii ar fi trăit între anii 760-840), deci, s-ar împlini acum 1241 de ani de când a urcat la cer pe scara Canonului cel Mare, pe care singur şi sigur a compus-o. Iată, câte cifre şi câtă ceaţă născută de acestea în jurul unei asemenea realităţi. O viaţă plină de calcule nu este neapărat, nu înseamnă obligatoriu, o viaţă calculată. Gândul, şlefuit în poezie şi în rugăciune, este cel care dă limpezime oricărei vieţi. Cine-a reuşit să-şi numere vreodată gândurile?! Poate doar Sfântul Andrei Criteanul a-ncercat prin Canonul cel Mare, canon care se citeşte (mai binezis se cântă) în Postul Sfintelor Paşti. Aici, poezia se cere recitată devenind respiraţie şi cântată, devenind rugăciune. Canonul este un Îndreptar, trecând dincolo de frumuseţea literară a acestui Îndreptar, am putea exemplifica unele adevăruri fundamentale prin gândurile de aici. Iată câteva, luate la întâmplare, deşi în matematică nimic nu este întâmplător:

"Dumnezeu mi s-a făcut ajutor şi acoperitor, deşi m-am dezbrăcat de Dumnezeu prin mâncarea cea nechibzuită făcându-mă lut viu şi ucigaş al sufletului; din lanţul cel greu al păcatului m-am eliberat având har luminător;

Hainele rupte mi le-a ţesut şarpele cu sfătuirea şi de atunci păcatul mi-a cusut alte haine de piele, împiestriţate cu patimi, stricându-mi frumuseţea minţii;

Acum, umblu ca în zi, cu bunăcuviinţă, întru lumina Postului ca un vis, ca o floare, ca un fiu al zilei, înălţându-mi cu fapta şi cu gândirea mintea, Dumnezeu îmi albeşte viaţa;

Înţelege suflete al meu, primeşte rouă din cer şi te pleacă de bea apa care curge din Lege prin stoarcerea Scripturii;

Cugetul cel pătimaş mi s-a făcut în trup Evă gânditoare, că pe cele dulci arătându-mi-le, el pururea gustă din amărăciune; Lovit de cugetele rele, eu sunt cel căzut între tâlhari, rănit de ele şi plin de bube;

Ia aminte, cerule, şi voi grăi: pământule...;

Ascultă, Doamne, suspinele sufletului meu, primeşte picăturile ochilor mei;

O, suflete, fugi de arderea Sodomei;

Auzit-am auzul Tău şi m-am temut;

Falnic sunt şi semeţ zădărnicit în inimă deşartă, timpul vieţii mele este scurt, plin de dureri şi răutate;

In adânc de necuviinţe coborând, cu gând curat m-am ridicat; Cu lut mi-am amestecat gândul, spală-mă, Stăpâne, în baia lacrimilor mele;

Dumnezeu fiind, de dragul meu ai luat chipul meu;

Suflete, treci peste firea cea curgătoare a vremii, precum o corabie;

Nu ne părăsi, Dumnezeule al părinţilor!;

Mărturisirea mea să fie cântare scrisă-ntr-o icoană;

Zilele mele s-au stins ca visul celui ce se trezeşte;

Chipul Tău l-am îngropat, porunca Ta am stricat-o şi toată podoaba mi s-a întunecat; Suflete, teme-te de înşelăciune, trezeşte-te şi-n tot ceasul roagă-te lui Dumnezeu;

Legea a slăbit, Evanghelia nu mai lucrează, nimic din Scriptură nu-şi mai are loc în conştiinţa noastră;
Profeţiile au slăbit, ca şi tot cuvântul omului drept, dar şi rănile tale, o suflete, s-au înmulţit, nefiind doctor care să te vindece;

Mintea s-a rănit, trupul s-a moleşit, duhul suferă, cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorât, sfârşitul e la uşă".

Ne oprim aici. A numărat cineva aceste gânduri? Nu cred. Nu poţi să gândeşti, să te rogi, să scrii o poezie şi-n acelaşi timp să numeri. De aceea, cred eu că Andrei Criteanul este o certitudine a faptului că... Sfinţii nu ştiau să socotească.

Preot Sever Negrescu

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4291

Postat de:

Parintele Constantin

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

15.10.2008: Pelerinii, cel mai frumos dar pe care Sfânta Parascheva l-a făcut Iaşului

Iaşul a fost ieri centrul spiritualităţii româneşti. Sute de mii de credincioşi din toată ţara au participat la Sfânta Liturghie arhierească prilejuită de sărbătorirea hramului Catedralei mitropolitane din Iaşi şi pentru a se închina la moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată pe scena special amenajată în faţa Catedralei mitropolitane de 13 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Trăirea în credinţă a miilor de pelerini care şi-au îndreptat paşii către Iaşi în aceste zile a încununat astfel manifestările prilejuite de împlinirea a 600 de ani de la atestarea documentară a oraşului celor şapte coline. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată pe scena special amenajată în faţa Catedralei mitropolitane de 13 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Din soborul de arhierei au făcut parte: IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al plaiurilor, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, IPS Adrian, Arhiepiscop emerit al românilor ortodocşi din Europa Occidentală şi Meridională, PS Timotei, Episcopul Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, PS Sebastian, Episcopul Slatinei, PS Episcop Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, PS Andrei Făgărăşanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului şi PS Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor. Alături de cei 13 episcopi a slujit un impresionant sobor de preoţi, format din stareţi din mănăstirile Arhiepiscopiei Iaşilor, precum şi profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Au participat numeroase oficialităţi locale şi centrale, zeci de preoţi şi maici. Întrucât puhoiul de lume a umplut la refuz curtea Catedralei, organizatorii au montat două ecrane imense (unul în curte, lângă Palatul mitropolitan şi altul pe Strada Ştefan cel Mare şi Sfânt), de unde credincioşii care n-au putut vedea pe scenă slujba, au urmărit-o aici în direct. „Unitatea poporului nostru român în sfinţenie“ Cuvântul de învăţătură în cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, care a subliniat importanţa duhovnicească pe care a căpătat-o în decursul anilor hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, care adună, pe parcursul a câtorva zile, într-un pelerinaj impresionant, credincioşi din toată ţara şi nu numai. „Sărbătoarea de astăzi este un eveniment care izvorăşte din credinţa, nădejdea şi dragostea poporului român faţă de sfinţii săi. Ea a devenit un fenomen la scară naţională, europeană şi internaţională. Acest lucru mărturiseşte experienţa religioasă a poporului. Astfel, credinciosul nostru ortodox se pregăteşte cu mult timp înainte de această sărbătoare şi cu grijă deosebită porneşte la drum, în pelerinajul acesta, ca să ajungă aici, la Sfânta Parascheva. Înfruntă nenumărate ispite, greutăţi, dar, cu gândul că se va întâlni cu Sfânta, le depăşeşte pe toate acestea. Astfel, sărbătoarea noastră este cu adevărat un fenomen religios care poate să înlocuiască încă multe alte exemple din ţara noastră şi din Europa. Celor care ne-ar întreba dacă în România există ceva bun, le-am răspunde astăzi: «Vino şi vezi!»“.În continuare, Înalt Preasfinţia Sa a vorbit pe scurt despre viaţa Sfintei Parascheva, model de sfinţenie, smerenie şi dăruire totală pentru Hristos. Pornind de la exemplul Sfintei Parascheva care s-a retras din această lume într-o mănăstire, unde zi şi noapte şi-a alcătuit frumuseţea desăvârşită a chipului său, prin meditaţia neîncetată la poruncile lui Dumnezeu, IPS Irineu a menţionat că s-ar putea spune astfel că omul se aseamănă cu ceea ce el meditează profund. „Aşadar, îndreptându-se spre Dumnezeu, rugându-se zi şi noapte, Dumnezeu a prins chip în ea şi într-adevăr ea s-a arătat aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel: «Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine». Făcându-se una cu Hristos, a avut mintea lui Hristos, înţelepciunea lui Hristos, cugetarea lui Hristos şi orice faptă a ei, orice vorbă a Sfintei Parascheva izvora din înţelepciunea divină“. Mitropolitul Olteniei a vorbit apoi despre viaţa Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, învăţând că, cinstind sfinţii şi pe Dumnezeu, „noi arătăm unitatea poporului nostru român în sfinţenie, în dragoste, în experienţă duhovnicească, într-o experienţă vrednică de admirat de toate popoarele şi considerată ca fenomen religios al poporului român“. „Pentru familie se cuvine a sacrifica absolut totul în viaţă“. La finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt Preasfinţitul Teofan a vorbit credincioşilor despre însemnătatea istoriei cunoscute a cetăţii Sfintei Parascheva, precum şi despre faptul că anul acesta se împlinesc 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sf. Ier. Nifon, patriarhul Constantinopolului, ale cărui moaşte au fost aduse anul acesta la Iaşi. „Sf. Nifon, ne spune, în primul rând, că cel mai important lucru în această lume este familia care constituie speranţa, pe de o parte, sau dezastrul naţiunii noastre, pe de altă parte; speranţa prin naşterea de prunci şi dezastrul prin nenaşterea de prunci. Pentru apărarea familei, Sf. Nifon a fost alungat pentru a treia oară din scaunul de arhiereu. A preferat să plece în surghiun decât să-şi calce glasul conştiinţei, decât să nu urmeze calea Evangheliei, mărturisind că pentru familie se cuvine a sacrifica absolut totul în viaţă; căci dacă ai familie, ai şi ţară, ai şi biserică, ai şi trecut, ai şi viitor“, a subliniat Mitropolitul Teofan. În continuare, IPS Irineu a prezentat mesajul PF Părinte Patriarh Daniel, transmis la această mare sărbătoare. IPS Părinte Mitropolit Teofan a mulţumit pentru gândurile transmise de Patriarhul României, precum şi tuturor celor care s-au aflat în aceste zile la Iaşi - ierarhi, preoţi, personalităţi, pelerini - pentru a încununa sărbătoarea celei care ne ocroteşte. De asemenea, gândurile de gratitudine ale Mitropolitului s-au îndreptat şi către toţi ostenitorii care au pus umărul la organizarea manifestărilor de la Iaşi, dar şi către Jandarmeria Iaşi, care a mobilizat 500 de jandarmi, pentru a supraveghea ordinea şi buna desfăşurare a acestui eveniment. La final, IPS Părinte Mitropolit Teofan a citit rugăciunea de dezlegare, după care Grupul „Ascetica Toacă“ din oraşul Victoria, judeţul Braşov, a prezentat un concert de toacă.

Sursa: Ziarul "Lumina"

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4277

Postat de:

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Cuvantul Saptamanii

Sfantul Nicolae Velimirovici: Scrisoare unui insingurat, despre ne-pacea sufleteasca:

"...Oare nu auzi la orice slujba, neasemuita binecuvantare a lui Dumnezeu: Pace tuturor? Cine pe lumea asta, afara de Biserica, mai rosteste cuvintele acestea minunate: Pace tuturor? Si inca atat de cald, si cu un inteles atat de deplin si atotcuprinzator. Pacea politica si civila, pacea dinafara si dinauntru, pacea dintre oameni si popoare, pacea cu Dumnezeu si cu constiinta, pacea cu laudatorii si cu prigonitorii, cu viata si cu moartea, cu pamantul si cu cerurile: intr-un cuvant, pacea care covarseste toata mintea (Filip. 4.7), aceasta pace o propovaduieste Biserica tuturor fiilor omenesti in toate tarile si ostroavele pamantesti.

...Inchina-te Domnului Iisus Hristos, Domnul pacii, atinge-te de insangeratele Lui picioare, si pacea iti va fi inapoiata, fiindca El este pacea noastra. De aceea, cand Biserica spune: Pace tuturor , este ca si cum ar spune: Hristos tuturor! Hristos cu toti! Hristos in toti! Amin.

Hristos, pacea ta, sa fie cu tine si in tine!"

Sfantul Nicolae Velimirovici Raspunsuri la intrebarile lumii de azi (Scrisori misionare), volumul 2, pag.168, Editura Sofia, Bucuresti, 2003

Postat de:

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

14.10.2008: De la Taisia la Parascheva (urcând pe drumul care taie toamna)

Rău va fi când răii noştri nu vor mai rămâne-ai noştri; devenind ai altora, lupta lor va fi cumplită. Cât timp sunt ai noştri, ei mai au o şansă, aceea de a se face sfinţi, iar noi mai avem încă o şansă, aceea de a deveni mai buni. Exclusivismul este o boală care macină la temelia Istoriei, dar străină creştinismului. Prăznuirea sfintei Parascheva în ziua de 14 octombrie nu exclude prăznuirea sfintei Taisia din ziua de 8 octombrie. Taisia a fost o prostituată, Paraschiva a fost o mireasă curată a lui Hristos; Taisia deschide o săptămână liturgică, Paraschiva închide orice poartă păcatului, ferindu-şi sufletul şi trupul de necurăţie; Taisia ajunge sfântă, Parascheva este sfântă. Trupul nu a fost niciodată exclus din ecuaţia mântuirii. Fiică a unei femei cu rău nărav, spurcată şi fără de ruşine, Taisia va fi dusă de propria-i mamă la o casă a desfrânatelor. Crescută de părinţi în teama de Dumnezeu şi în deprinderea faptelor creştineşti, Parascheva se va retrage la o mânăstire de fecioare. Auzind că pre mulţi i-a dus la pierzanie cu frumuseţea ei, părintele stareţ Pafnutie s-a îmbrăcat în haine de mirean şi, mergând să o smulgă pe Taisia din focul iadului, i-a plătit un galben, în chip că ar vrea să rămână o noapte cu ea. La 14 octombrie 1641, după ce trecuseră 1300 de ani de la moartea Sfintei Taisia, voievodul Moldovei, Vasile Lupu, va plăti la Poarta Otomană peste 300 de pungi de galbeni pentru ca moaştele Sfintei Parascheva să-i ocrotească în veci pe românii din frumosul târg al Ieşilor. De reţinut dialogul dintre stareţul Pafnutie şi Taisia: "Nu ai o cameră tăinuită, unde să nu ne ştie nimeni?" – a întrebat părintele. Taisia a răspuns: "Este. Dacă ne ruşinăm de oameni, putem să ne ascundem aici, nimeni nu va şti de noi. Dar dacă ne temem de Dumnezeu, nu este loc unde să ne ascundem de Faţa Lui, sub pământ de vom intra şi acolo ne vede!" Această mărturisire a păcătoasei Taisia, avea să smulgă părintelui Pafnutie o întrebare al cărui răspuns va da umanităţii mulţi sfinţi: "Au, doar şi tu ştii de Dumnezeu?"
Chiar aşa, ne-am întrebat vreodată dacă păcătoşii îl ştiu pe Dumnezeu? Nu doar când facem binele trebuie să ne amintim de Dumnezeu, ci mai ales atunci când săvârşim răul. Taisia a dat foc păcatului, arzând în mijlocul cetăţii toată averea strânsă prin vânzarea trupului. Parascheva şi-a împărţit săracilor partea de moştenire primită de la părinţi. Şi una şi cealaltă au ajuns sfinte. Atât galbenul dăruit, cu bun gând, de stareţul Pafnutie, cât şi cele 300 de pungi de galbeni plătiţi de binecredinciosul voievod Vasile Lupu, ne îndeamnă pe noi, cei de acum, la smerită cugetare: în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, un păcătos (un rău) care ajunge sfânt este cel puţin egal cu un drept (un bun) care devine sfânt. Amin!

Preot Sever Negrescu

Sursa: Site-ul Mitropoliei Olteniei

http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4272

Postat de:

Parintele Constantin

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu ocazia prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva

Cu ocazia prăznuirii sărbătorii Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei – Iaşi, 14 octombrie 2008 – Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, următorul mesaj:

Înaltpreasfinţiei Sale,

Înaltpreasfinţitului Părinte TEOFAN

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Înaltpreasfinţia Voastră,

Cu deosebită bucurie am primit scrisoarea Înaltpreasfinţiei Voastre privind organizarea la Iaşi, în perioada 12 – 16 octombrie, a sărbătorii Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, intrată în conştiinţa publică, în perioada de după 1989, ca fiind îngemănată cu Sărbătorile municipiului Iaşi, ajunse acum la cea de-a XVII-a ediţie. Anul acesta însă municipiul Iaşi îşi adaugă în cununa de preţ a valorilor sale împlinirea a 600 de ani de atestare documentară, fapt confirmat de un important document emis de domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408. Contextul acestui popas aniversar constituie un luminos prilej de trăire, cu demnitate, a înălţătorului sentiment de preţuire a semnificaţiilor multiple ale oraşului Iaşi pentru istoria Moldovei şi a întregului popor român. Vatră a unor străvechi mărturii de civilizaţie, oraşul Iaşi s-a afirmat ca centru urban, în epoca medievală, deodată cu principatul Ţării Moldovei, pentru a deveni apoi curte domnească a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare iar de la sfârşitul secolului al XVI-lea, capitală politică a Moldovei şi scaun mitropolitan. În anul 1600 oraşul Iaşi era în mod provizoriu, dar profetic, capitală a afirmării unităţii Ţărilor Române sub sceptrul domnitorului Mihai Viteazul. Capitala Moldovei a devenit centrul de strălucire statală, culturală şi spirituală a epocii domnitorului Vasile Lupu, mai ales prin aducerea aici în 1641 a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva. Oraşul Iaşi rămâne, de asemenea, oraşul marilor Mitropoliţi cărturari şi ctitori de limbă românească Varlaam şi Dosoftei, pe care Dumnezeu a binevoit să-i aşeze între Sfinţii Săi din cer, iar pe noi ne-a învrednicit să le vedem numele înscrise în Calendarul Bisericii noastre pe când păstoream ca mitropolit la Iaşi (în 2005, Sfântul Ierarh Dosoftei şi în 2007, Sfântul Ierarh Varlaam). Cetate a unităţii panortodoxe prin Sinodul din 1642 şi oraş al Unirilor româneşti (1600, 1859 şi 1918), oraşul Goliei, al Cetăţuiei şi al Galatei, a fost hărăzit să fie şi oraşul unei măreţe Catedrale, ctitorie a eruditului şi luptătorului mitropolit Veniamin Costachi şi a harnicului şi evlaviosului mitropolit Iosif Naniescu. Ca leagăn al culturii, oraşul Iaşi a fost şi a rămas „dulcele târg al Ieşilor,” oraşul lui Eminescu şi al lui Creangă, oraşul teiului din Copou şi al bojdeucii din Ţicău, oraşul Junimii, al multor oameni de teologie şi ştiinţă, de literatură şi artă, de administraţie şi economie, al căror spirit dăinuie, nestins, iradiind peste timp şi spaţiu, din istoricul platou al Bisericilor voievodale Sfântul Nicolae-Domnesc şi Sfinţii Trei Ierarhi, al Palatului Culturii, al Mitropoliei şi al Primăriei, dar şi de pe colinele domoale ale Centrului Universitar ieşean. Ani de-a rândul, începând de la întâia ediţie a sărbătorilor municipiului Iaşi, am trăit personal, ca mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, bucuriile acestor zile de octombrie alături de ieşeni şi de pelerinii veniţi din toată ţara şi din străinătate, pentru a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva şi ale altor sfinţi din Răsăritul Ortodox. În fiecare an, de hramul Catedralei mitropolitane şi de sărbătorile oraşului, mulţumind lui Dumnezeu pentru ajutorul Lui dăruit oamenilor şi preţuind pe cei ce au locuit şi au creat aici valori, ne bucurăm de lumina evenimentului şi de comuniunea între generaţii. Prăznuirea celor 600 de ani de atestare documentară a municipiului Iaşi ne îndeamnă să fim şi mai mult rugători către Dumnezeu şi recunoscători ai moştenirii primite. Deşi reţinut la Bucureşti de multe lucrări urgente, ne aflăm prezent sufleteşte la Iaşi, în comuniune duhovnicească cu Înaltpreasfinţia Voastră, cu toţi ierarhii prezenţi la sărbătoare, cu autorităţile de stat centrale şi locale, cu preoţii, monahii, monahiile şi cu mulţimea de pelerini. Împreună cu toţi, ne plecăm duhovniceşte fruntea în faţa moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, acestea din urmă fiind aduse acum de la Craiova, prin bunăvoinţa Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu al Olteniei, la împlinirea a 500 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Ierarh Nifon, spre a spori bucuria tuturor credincioşilor închinători. Cu părintească şi frăţească dragoste în Hristos-Domnul, îndreptăm către toţi cei prezenţi la Iaşi caldă binecuvântare, cu doriri de sănătate şi pace, de bucurie şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată lucrarea sfântă şi folositoare Bisericii şi poporului nostru.

S.S. † Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

http://www.basilica.ro/

Postat de:

Parintele Constantin

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Reminder: 12 octombrie, IPS Mitropolit Iosif la Birmingham

Dragi membrii ai grupului ortodox uk,
In continuarea mesajului despre Sarbatoarea Romaneasca de la Birmingham, organizat de catre recent infiintata parohie romaneasca "Sfantul Apostol Andrei", avem deosebita bucurie de a va anunta si vizita chiriarhului nostru, Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Iosif. Cu ocazia vizitei Inaltpreasfintiei sale in Anglia, parintele diacon Razvan Novacovschi va fi hirotonit preot pe seama nou infiintatei parohii din Birmingham, in mijlocul credinciosilor pe care urmeaza sa-i pastoreasca dupa voia vesnicului Arhiereu Iisus Hristos.
Este un prilej de a ne ruga impreuna la Sfanta Liturghie arhiereasca, de a vedea in ce consta Taina hirotoniei intru preot si de a intelege - pe cat omeneste ne sta in putinta in acele momente - care este rostul preotului in mijlocul comunitatii, mai ales in contextul diasporei.
Slujba Utreniei si Sfanta Liturghie se vor oficia la Saint Francis Hall din incinta campusului universitar din Birmingham, cu incepere de la orele 10:00. Incepand cu orele 13:00, parintele Razvan impreuna cu Consiliul Parohial va invita la un barbeque, apeland totodata la generozitatea dumneavoastra pentru strangerea de fonduri in vederea achizitionarii de obiecte bisericesti (potir, disc, icoane, carti de slujba, etc.), obiecte ce reprezinta fundamentul infiintarii unei comunitati crestin-ortodoxe si fara de care slujbele bisericesti nu ar putea fi tinute.
Locatia:
St. Francis Hall, University of Birmingham Chaplaincy (Opposite no 100)
Edgbaston Park Road
Birmingham, B15 2UD
Persoana contact: Parintele Razvan
E-mail: rnovacovschi@hotmail.com
Mobile: 07890 996889

Prin urmare, duminica 12 octombrie nu v fi slujba la Mirfield

Postat de:

Parintele Constantin
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Invitatie 26 Octombrie: Sarbatoarea Sfintilor Dimitrie la Mirfield

Dragi membrii ai grupului ortodox uk,

Duminica, 26 octombrie, Parohia Ortodoxa ‘’Sf Macarie cel Mare’’ din Mirfield va invita sa participati la sarbatoarea Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, ocrotitorul cetatii Tesalonic din Grecia.

Aceasta sarbatoare se doreste a fi o re-editare a evenimentului de anul trecut (organizat de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi), insa de aceasta data sub obladuirea spirituala a Sfintilor Dimitrie, intrucat ziua urmatoare, luni, 27 octombrie, este inchinata tot unui Sfant Dimitrie – Cuviosul Dimitrie din Basarabi.
Se cuvine sa facem si o remarca: de cei doi Sfinti ai Bisericii Ortodoxe se leaga si numele a doua orase de acasa - Cetatea Banilor, Craiova, pusa sub ocrotirea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, si Capitala tarii noastre, Bucuresti, pusa sub ocrotirea Sfantului Cuvios Dimitrie din Basarabi.
Slujba Utreniei si Sfanta Liturghie vor fi oficiate incepand cu orele 10:30 in Biserica Lower Church aflata la demisolul bisericii mari din incinta comunitatii anglicane House of the Resurrection din Mirfield.
Dupa Sfanta Liturghie, intre orele 14:00 si 15:30 va invitam sa participati la o agapa cu specific romanesc, organizata in sala Colegiului Invierii din Mirfield.
Ne amitim de evenimentul din anul trecut cand la agapa ce a urmat dupa Sfanta Liturghie, am organizat si o strangere de fonduri in vederea achizitionarii de icoane. Prin bunavointa si sprijinul celor care au dat curs invitatiei noastre, dorinta noastra de a avea icoane pictate a devenit realitate. Avem acum un iconostas mobil complet functional, iar icoanele au devenit, dincolo de rostul lor in cultul divin ortodox, un important punct de atractie pentru occidentalii care viziteaza abatia anglicana unde suntem gazduiti!
Intrucat mai sunt obiecte de mobilier bisericesc inca neachizitionate, cum ar fi tetrapoadele, analogul, sfesnicele de la icoanele imparatesti, suportul de lumanari, etc., apelam si de aceasta data la bunavointa fratiilor voastre de a ne sprijini, dupa putere, in eforturile noastre de a inzestra locul unde Domnul ne-a randuit sa ne rugam in aceasta parte de lume, cu toate podoabele care se cuvin Miresei lui Hristos, Biserica.
Pentru copii, Consiliul Parohial va organiza jocuri distractive cu premii.
Deasemenea, daca cunoasteti persoane dornice sa participe, va rugam sa le invitati.
Detalii legate de locatia bisericii noastre in Mirfield le gasiti la link-ul:
http://www.sfmacarie.org/ro.htm
cu precizarea ca intrarea se face pe poarta de la baza dealului (atentie la senzorii de proximitate care deschid automat poarta pentru masini). Sunt posibilitati de parcare (in cele doua parcari ale colegiului ~30 locuri sau pe strazile invecinate unde nu sunt restrictii).
In cazul in care doriti sa dati curs invitatiei noastre, va rugam sa confirmati la urmatoarele adrese de email:
aatudor2002@yahoo.co.uk
danacici@yahoo.com
sau la telefoanele: Anca – 07761255288, Dana - 07920845080

Cu nadejdea ca ne vom ruga si bucura impreuna in ziua celebrarii Sfantilor Dimitrie, va asteptam cu drag la Mirfield!

Doamne Ajuta!
Parintele Constantin Popescu

Cuvantul Saptamanii

Archimandrite Sophrony, about the Divine Liturgy:
We said that the Liturgy is the fulfilment of the commandments of the Lord: "This do in remembrance of me" (Luke 22:18, 1 Corinthians 11:24). When we come to celebrate the Liturgy, because we are fulfilling the commandment, the mystery of the Cross is at work, and we receive grace. When we remember in this way, when we have anamnesis of all the benefits of God, whether manifest or hid, whereof we know or we know not, when we remember all His benefits, this sense of gratitude again softens the heart and brings grace. Through this grace we enter into eternity, this grace is eternity, and through this grace we become contemporaries of those events, and able to say "today" at every feast. So this sacred anamnesis, the thanksgiving, the fulfillment of the commandment and the performance of the Liturgy, bring grace to our life. However, we need a certain inspiration in order to maintain this grace, and we derive this inspiration by placing ourselves in an eschatologic perspective, in the Way of Him who has come and is coming again (Revelation 1:4, 8; 4:8; 11:17). We human beings very easily get used to everything, even to the Liturgy and the Holy Communion. But there is one event which we can not get used to, which is the Second Coming of our Lord, because it has not yet happened; and when we have that in mind we can maintain the necessary inspiration. We receive Holy Community in the Liturgy, and we say:"Lord, thou hast accounted me worthy today, but cast me not away from Thy sight in the great and notably day when You will come again". And so, "Yes, maybe I have deceived you today receiving Communion, but how shall I then? Please accept me also in the day of Thy Second Coming". Having this conscience, we can maintain our inspiration, and the Liturgy can always be fresh.

Archimandrite Zacharias, The enlargement of the heart, 2006

Postat de:

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++