Parohia Sfantul Macarie cel Mare - Anunturi

Cuvantul Saptamanii.

2012-01-25T16:06:00.000Z

Sfinţii Trei Ierarhi în viaţa Bisericii

De aproape o mie de ani, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 30 ianuarie pe Sfinţii Trei Ierarhi, adică pe Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul) şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare datează din timpul domniei împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118) în urma unui vis avut de episcopul Ioan al Evhaitelor şi s-a stabilit în data de 30 ianuarie ca o cinstire comună a celor trei mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, în urma mai multor ani de dispute între diferite comunităţi creştine pe tema care dintre cei trei este mai mare. Pentru a recunoaşte importanţa operei celor trei mari ierarhi pentru teologia ortodoxă la Congresul Facultăţilor de Teologie din Atena din anul 1936 s-a hotărât ca ei să devină patronii spirituali ai instituţiilor de învăţământ teologic din întreaga lume.

Aceste câteva repere ne arată cât de importanţi sunt pentru creştinii ortodocşi aceşti trei corifei ai primului mileniu creştin patristic. În afară de sărbătoarea din data de 30 ianuarie, pe parcursul lunii prime din anul civil îi avem sărbătoriţi separat, în data de 1 ianuarie pe Sfântul Vasile cel Mare, în data de 25 ianuarie pe Sfântul Grigorie Teologul şi în data de 27 ianuarie pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Putem spune că luna ianuarie, pe lângă marii părinţi duhovniceşti ai Egiptului, îi avem în prim-plan şi pe părinţii fundamentali pentru teologia ortodoxă, şi anume Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Ioan Gură de Aur la care se adaugă şi prezenţa în 21 ianuarie a Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul. Într-un cuvânt este o lună a binecuvântărilor pentru viaţa Bisericii şi a oamenilor Bisericii care au marcat cel mai mult existenţa duhovnicească şi teologică a Ortodoxiei noastre.

Când vorbeşte despre Sfinţii Trei Ierarhi, Biserica spune despre ei că Sfântul Vasile cel Mare este mâna care lucrează, Sfântul Grigorie Teologul este mintea care gândeşte, iar Sfântul Ioan Gură de Aur este gura care vorbeşte. Prin aceste trei caracterizări vedem că Biserica în viaţa ei nu îi separă, ci îi gândeşte în comun ca trei lucrări exemplare pentru viaţa Bisericii. Sfântul Vasile cel Mare este modelul de lucrare cu timp şi fără timp în toate domeniile vieţii bisericeşti a omului care şi-a închinat scurta sa viaţă slujirii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfântul Grigorie Teologul este modelul contemplării adevărurilor descoperite de Dumnezeu în Sfânta Scriptură şi al cugetării ortodoxe în viaţa Bisericii. Sfântul Ioan Gură de Aur este de Dumnezeu cuvântătorul, care pe bună dreptate este considerat geniul predicatorial şi modelul de urmat în vorbirea despre Dumnezeu în viaţa Bisericii. Avem înaintea noastră trei faruri călăuzitoare în drumul nostru către Împărăţia lui Dumnezeu prin opera lor, prin viaţa lor închinată lui Hristos şi mai ales prin modul exemplar de a vorbi cu Dumnezeu (prin rugăciune) şi despre Dumnezeu (prin opera teologică). În viaţa Bisericii, pe Sfinţii Trei Ierarhi îi avem prezenţi zilnic, în primul rând prin Liturghie, prin tratatele lor de teologie, prin cuvântările lor şi, nu în ultimul rând, prin modelul lor de vieţuire duhovnicească şi de întrajutorare a celor aflaţi în nevoi.

Sfinţii Trei Ierarhi sunt normativi în viaţa Bisericii pentru interpretarea Sfintei Scripturi, pentru învăţătura de credinţă ortodoxă şi pentru viaţa liturgică a Bisericii noastre.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Cuvantul Saptamanii.

2012-01-18T18:40:00.002Z

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfântul Cuvios Macarie cel Mare.

Sfântul Cuvios Macarie cel Mare este sărbătorit Joi, 19 ianuarie, în Biserica Ortodoxă Română. Sfântul a fost unul dintre marii întemeietori ai vieţii monahale.

„Sfântul Macarie încă din fragedă copilărie s-a dăruit Domnului pentru viaţa pustnicească. În tinereţe când părinţii săi au insistat să se căsătorească Sfântul Macarie s-a retras în pustie şi s-a rugat lui Hristos, Mirelui Bisericii să-l călăuzească pe calea cea bineplăcută Lui. În această perioadă de post şi rugăciune a avut o vedenie. Un heruvim înaripat l-a luat de mână şi l-a urcat pe vârful unui munte, arătându-i întreaga pustie de la Răsărit la Apus şi zicându-i: Dumnezeu ţi-a dat ţie şi fiilor tăi drept moştenire această pustie. Sfântul Macarie s-a făcut monah devenind ucenicul Sfântului Antonie cel Mare de la care, după trecerea la Domnul a Sfântului Antonie, a moştenit toiagul acestuia şi a povăţuit cetele de călugări din pustie care s-au adunat în jurul său întemeind în anul 360 Mănăstirea care îi poartă numele, fiind una dintre puţinele Mănăstiri din deşertul Nitriei cu viaţă monahală neîntreruptă din secolul al IV-lea până astăzi”, a spus Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord.

De asemenea, Preasfinţia Sa a subliniat că misiunea Sfântul Cuvios Macarie cel Mare i-a fost încredinţată de Dumnezeu printr-o revelaţie, iar unele dintre cele mai vechi icoane ortodoxe îl înfăţişează pe Sântul Macarie alături de heruvimul înaripat din vedenie. „În această icoană Sfântul Macarie îşi îndreaptă mâinile spre heruvimul înaripat, arătând lucrarea la care suntem chemaţi, atât monahii cât şi credincioşii, de a aduce împreună cu puterile cereşti neîncetat laudă lui Dumnezeu. Ştim că heruvimii sunt aceia care perpetu îl laudă pe Dumnezeu prin cântarea: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, iar noi suntem chemaţi să împlinim pe pământ, în sfinţenie şi curăţie, ceea ce ei săvârşesc veşnic în ceruri, aducând împreună cu ei neîncetat doxologie lui Dumnezeu"

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Invataturi ale Sfantului Macarie cel Mare pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

2012-01-11T16:30:00.000Z

Sfânta Muceniţă Tatiana cinstită în Biserica Ortodoxă

Biserica Ortodoxă cinsteşte în fiecare an la data de 12 ianuarie pe Sfânta Muceniţă Tatiana.

Sfânta Muceniţă Tatiana s-a născut în Roma şi a trăit în timpul împăraţilor romani de neam sirian: Heliogabal (218-222) şi a lui Alexandru Sever (222-235). Tatăl ei a fost creştin în taină şi ales în trei rânduri proconsul. La 19 martie 235, împăratul Alexandru Sever este ucis de soldaţii răzvrătiţi şi înlocuit cu Maximin, care imediat ce a ajuns la tron a început persecuţia împotriva creştinilor, persecuţie în care a fost prinsă şi Tatiana şi dusă în templul zeului Apolo ca să jertfească şi să se închine idolului. Abia acum înţelesese tatăl ei de ce Tatiana nu a vrut să se căsătorească. Ea era creştină şi intrată în rândul diaconiţelor Bisericii din Roma, deşi nu avea mai mult de 15 ani. Sfânta muceniţă a îngenuncheat în templu şi s-a rugat Mântuitorului nostru Iisus Hristos s-o ajute şi s-o întărească în cele ce avea să pătimească. Până să termine rugăciunea templul a început să se cutremure, încât statuia zeului Apolon a căzut şi s-a spart, iar o parte din templu s-a dărâmat, mulţi preoţi păgâni murind. Muceniţa a fost scoasă din dărâmături şi dusă la judecată înaintea lui Ulpian care o considera pe Tatiana o vrăjitoare. Timp de patru zile, Sfânta Muceniţă Tatiana a fost supusă supliciilor în speranţa că va renunţa la credinţa creştină. Însă acest lucru nu s-a întâmplat, ci dimpotrivă alte două temple păgâne (al zeiţei Artemis şi al zeului Die) au fost distruse în urma rugăciunilor Sfintei. Prin purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, Tatiana s-a vindecat de rănile pricinuite de chinurile la care a fost supus, de aceea, în cele din urmă, Ulpian a poruncit ca Sfânta Tatiana să fie omorâtă de sabie împreună cu tatăl ei, cei doi primind astfel cununa muceniciei.

În anul 1517, Neagoe Vodă Basarab a obţinut capul Sfintei Muceniţe Tatiana, pe care l-a dăruit Mănăstirii Curtea de Argeş, ctitoria sa.După reorganizarea Mitropoliei Olteniei, la începutul anilor 1950, capul Sfintei a fost adus la Catedrala Mitropolitană Sfântul Dumitru din Craiova unde se găseşte şi astăzi.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Cuvantul Saptamanii.

2012-01-04T17:41:00.002Z

Sărbătoarea Botezului Domnului (6 Ianuarie)

Praznicul Împărătesc al Botezului Domnului se mai numeşte şi 'Arătarea Domnului', 'Descoperirea Cuvântului Întrupat', 'Epifania' sau 'Teofania', deoarece rememorează momentul când Mântuitorul Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în apele Iordanului, ocazie cu care s-a arătat lumii Sfânta Treime; glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat şi stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh Se coboară în chip de porumbel. 'Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El' (Mt. 3, 16). Tot atunci, Hristos Domnul s-a descoperit tuturor ca Mesia cel mult aşteptat.

Mântuitorul a primit botezul la 30 de ani. La evrei, această vârstă era cea a maturităţii.

Cele mai vechi mărturii despre existenţa acestei sărbători le avem din secolul al III-lea. Referiri găsim la Clement Alexandrinul, Sfântului Grigorie Taumaturgul i se atribuie o predică la această sărbătoare, iar în cartea 'Constituţiile Apostolice' o găsim trecută printre primele sărbători creştine, alături de Naşterea şi de Învierea Domnului. Începând cu secolul al IV-lea, cuvântări dedicate acestei sărbători găsim atât la părinţii răsăriteni, cât şi la cei din Apus.

Iniţial, în Răsărit, în primele secole creştine, până prin a doua jumătate a secolului IV-lea, Naşterea Domnului era serbată în aceeaşi zi cu Botezul Domnului, adică la 6 ianuarie; această dublă sărbătoare era numită în general sărbătoarea Arătării Domnului. Practica răsăriteană se întemeia pe tradiţia că Mântuitorul S-ar fi botezat în aceeaşi zi în care S-a născut, după cuvântul Evangheliei, care spune că, atunci când a venit la Iordan să Se boteze, Mântuitorul avea ca la 30 ani (Lc. 3, 23). Se consideră că cele două sărbători au fost cinstite separat în Biserica din Antiohia din jurul anului 375, apoi la Constantinopol în anul 379.

SURSA: http://www.basilica.ro/ro/stiri/sarbatoarea_botezului_domnului_5488.html

Cuvantul Saptamanii.

2011-12-29T10:02:00.000Z

Sfântul Vasile cel Mare

Biserica noastră îl sărbătoreşte la 1 ianuarie, pe Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscop în Cezareea Capadociei. Acest sfânt este sărbătorit şi în ziua de 30 ianuarie, împreună cu Sfântul Ioan Hrisostom şi Sfântul Grigorie Teologul.

În 329-330 se nastea în Cezareea Capadociei un prunc binecuvântat, unul dintre parintii capadocieni, dar singurul care s-a bucurat de cinstea de a fi numit „cel Mare'. Mare personalitate eclesiastica, organizator, excelent exponent si aparator al adevaratei învataturi de credinta, parinte al monahismului rasaritean, reformator al liturghiei, Marele Capadocian ramâne în permanenta o pilda vie pentru slujitorii si fiii Bisericii lui Hristos.

Parintii sai, Vasile si Emilia, se nevoiau pentru curatia sufletului, pentru primirea celor straini, pentru îngrijirea celor bolnavi, pentru îngrijirea slujitorilor Bisericii. Sfântul Grigorie Taumaturgul, care i-a cunoscut foarte bine, spunea ca i-au uimit pe locuitorii Pontului si ai Capadociei pentru dragostea ce o aratau celor saraci. Însa darul de mare pret pe care familia capadociana îl aducea Bisericii erau copiii lor, noua sau zece vlastare. Dintre toti au ramas cunoscuti cu numele doar cinci: Macrina, Vasile, Navcratie, Grigorie si Petru. Macrina s-a nascut pe la 328-329, a adormit întru Domnul într-o sihastrie si este cinstita ca Sfânta. Navcratie s-a nascut în 332, a ajuns judecator si a murit calugar în 358-359. Grigorie s-a nascut la 334-335, s-a casatorit, a ajuns episcop de Nyssa si mare teolog, a adormit în 394 si este cinstit ca Sfânt. Petru, cel din urma dintre cei cinci, s-a nascut probabil pe la 345-347, a ajuns episcop al Sevastiei si a murit în 392.

De la Sfântul Vasile cel Mare, Biserica a mostenit un bogat tezaur: opere dogmatice, ascetice, exegetice, omilii si cuvântari, panegirice, Regulile monahale mari si mici, canoane si Liturghia ce-i poarta numele. În Cezareea Capadociei a înfiintat institutii de asistenta sociala cunoscute sub numele generic de Vasiliade, cum ar fi: azile, ospatarii, case pentru reeducarea fetelor decazute, scoli tehnice si spitale pentru leprosi.

SURSA: http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfantul_vasile_cel_mare_este_sarbatorit_astazi.html

Cuvant cu ocazia primirii Moastelor Sfantului Vasile cel Mare - PF Daniel pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

2011-12-22T12:28:00.000Z

CRĂCIUNUL - SĂRBĂTOAREA NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe 25 decembrie Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acest eveniment a avut loc în urmă cu 2000 de ani într-o peşteră din Betleemul Iudeii. Deasupra acestui loc străjuieşte de peste 1600 de ani, Biserica ctitorită de Sfânta Împărăteasă Elena.

Termenul Crăciun a primit mai multe explicaţii etimologice, fiind dedus fie de la un cuvânt autohton, ce numea trunchiul de brad ars pe vatră în cea mai lungă noapte a anului sau în cea de 24 spre 25 decembrie, pentru a rechema puterea soarelui, un ritual practicat de numeroase populaţii indoeuropene, fie, în exegeza recentă, raportat la un latinesc creationem „creaţie“, cu referire la naşterea lui Iisus Hristos. Dar este uşor de admis că sărbătoarea creştină s-a suprapus peste vechiul obicei antecreştin.

O dovadă în această ordine de idei o constituie faptul că ortodoxia a acceptat destul de târziu şi cu unele rezerve termenul Crăciun pentru Naşterea Domnului, numită în limba veche prin formula Născutul (informaţii bogate în Dicţionarul Academiei). Avem, în această privinţă, mărturia scrierilor unor importanţi clerici; astfel este numită, de exemplu, sărbătoarea creştină în Cazania mitropolitului Varlaam (1643): „Cum aţi auzit la Născut de împăraţii şi de filosofii aceia că nu se întoarseră să spuie lui Irod…“; sau la mitropolitul Dosoftei, în Viaţa şi petreacerea svinţilor (1682): „Era atuncea Născutul Domnului Hristos“.

Acelaşi termen apare şi la cronicarii moldoveni; o bătălie cu tătarii este datată de Grigore Ureche „pre câşlegile Născutului“, iar la Nicolae Costin găsim enunţul „cântă beserica noastră în sara Născutului“. Însă termenul apare şi într-un colind publicat de Alexiu Viciu: „Ce sară e astă-sară? / Domnului, Doamne, / Da-i sara Născutului, / Că s-a născut un fiu sfânt, / Fiul sfânt pe-acest pământ“ (Colinde din Ardeal, Bucureşti, 1914).

În legătură cu acest termen, să ne amintim şi de un alt derivat de la verbul (a) naşte, substantivul născătoare, prezent în sintagma prin care, în textele bisericeşti, este numită Maica Domnului, ca, de exemplu, într-o rugăciune care este intitulată „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu“.

Suntem obişnuiţi cu antroponimele Crăciun, Crăciunescu, Crăciunel, Crăciunaş, Crăciunoaia etc., dar, paralel, semnalăm faptul că şi termenul pe care îl discutăm a fost folosit ca nume de botez, Născutul, consemnat de N. A. Constantinescu, în Dicţionar onomastic românesc (Bucureşti, 1963); aşadar, ne aflăm în prezenţa unui perfect corespondent al franţuzescului Noël (< lat. Natalis Christi), situaţie ce deschide o fereastră spre mentalul denominativ creştin de dinaintea Marii Schisme (1054).

SURSA: http://www.basilica.ro/ro/stiri/bicraciunul_sarbatoarea_nasterii_domnului_nostru_iisus_hristosbi_4326.html

Corul Armonia - Sara-i buna pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

2011-12-13T16:24:00.000Z

Sfântul Dosoftei, mitropolitul Moldovei: Un sfânt în slujba limbii române

În fiecare an, pe 13 decembrie, Biserica Ortodoxă Română îl pomeneşte pe Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române pe 14 octombrie 2005. Anul acesta se împlinesc 318 ani de la trecerea la cele veşnice a celui căruia îi datorăm introducerea limbii române în cultul bisericesc.

Pomenit, de şase ani încoace, pe 13 decembrie, Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, este cunoscut în istoria Bisericii Ortodoxe Române pentru determinarea cu care a luptat pentru tălmăcirea cărţilor de cult în limba română, astfel încât cuvântul de învăţătură să fie înţeles de fiecare în parte.

Numele său rămâne însemnat cu majuscule în istoria noastră, fiind unul dintre cei mai importanţi cărturari români şi primul versificator al psaltirii în toată Ortodoxia răsăriteană. De asemenea, este cunoscut ca fiind autorul primelor traduceri din literatura universală în româneşte, primul traducător din Moldova al cărţilor de slujbă în româneşte, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii, precum şi unul dintre cunoscătorii şi traducătorii din literatura patristică. Întreaga sa activitate pe tărâm literar şi liturgic îl situează printre cei care au contribuit substanţial la formarea limbii române literare.

Sinodul BOR a stabilit ca zi de pomenire a Sfântului Ierarh Dosoftei data de 13 decembrie, cea în care mitropolitul moldav, în anul 1693, trecea la cele veşnice.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane

Cuvantul Saptamanii.

2011-12-05T19:45:00.002Z

Sarbatoarea Sfantului Nicolae (6 Decembrie)

Biserica Ortodoxă îl pomeneşte maine, 6 Decembrie, pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Originar din Orientul Mijlociu, Sfântul Ierarh Nicolae a trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Sfintele sale moaşte se află încă din anul 1087, la Biserica „Sfântul Nicolae” din Bari, Italia. Sfântul Mare Ierarh Nicolae este pentru noi un model de credinţă

Povestea vieţii Sfântului Nicolae începe în secolul al III-lea, în a doua jumătate a lui, aproximativ anul 270, fiind legată de localitatea Patara. Părinţii sfântului, Teofan şi Nona, erau oameni credincioşi şi bogaţi, care şi-au crescut singurul fiu în credinţa cea adevărată, creştină. Numele copilului, Nicolae, tradus din limba greacă, înseamnă 'biruitor de popor', prevestind cumva că sfântul se va arăta biruitor al răutăţii spre folosul de obşte al lumii.

După cultul Maicii Domnului, cel al Sfântului Nicolae este cel mai îndătinat la poporul român. Pentru români, Sf. Nicolae este cel care aduce iarna, este bucuria copiilor, iar în vremurile voievodale la praznicul său, domnitorii făceau danii la biserici şi mănăstiri. Sf. Nicolae a fost patronul unor domnitori luptători, precum Vlad Ţepeş, ctitorul Comanei, sau Mihai Viteazul, cel care a ridicat Mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti. Acelaşi domnitor întregitor este cel care pe la 1599 aducea mâna dreaptă a Ierarhului Nicolae în capitala Ţării Româneşti, care astăzi se află la Biserica 'Sf. Gheorghe Nou'. Încă de pe la începutul Evului Mediu, Sf. Nicolae a fost patronul bisericilor sau mănăstirilor de pe lângă curţile domneşti sau boiereşti. Hramul acestui sfânt îl găsim la biserica domnească din Curtea de Argeş, Târgşor sau Iaşi, a celei de la Densuş, de la Dealu-Târgovişte sau Probota. Tot aşa, de la începuturile modernităţii în spaţiul românesc, Sf. Nicolae a fost ocrotitorul unor bresle şi mahalale bucureştene prin bisericile „Tabacu”, „Postăvari”, „Albă” sau „Dintr-o zi”. (Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediţia din data de 6 decembrie 2010)

În fiecare casă de creştin, nu numai la noi în România, ci pretutindeni în lume, seara de Sfântul Nicolae vine ca o bună vestire a Crăciunului, a sărbătorii Naşterii Domnului. Este de fapt o prevestire a luminii lui Dumnezeu, Cel Care se face om pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Sărbătoarea Sfântului Nicolae este sărbătoarea bunătăţii, a generozităţii, a iubirii de Dumnezeu şi de semeni. Totodată, lumina aceasta a Sfântului Nicolae ne arată şi pe noi aşa cum suntem şi anume, dacă suntem oameni ai darului atunci Sfântul Nicolae ne iubeşte şi ne ajută.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Ziua Nationala a Romaniei

2011-12-01T05:11:00.007Z

Dragi Compatrioti,

Dupa cum stiti, astazi este Ziua Nationala a Romaniei. Comunitatea noastra din Leeds doreste sa marcheze aceasta zi - retrospectiv - prin organizarea unui eveniment duminica, 4 decembrie, la biserica din Farnley. Evenimentul este organizat de catre Sectoarele pentru Copii si Tineret din parohia noastra, eveniment care ne va da ocazia de a ne improspata cunostintele legate de istoricul moment 1 Decembrie 1918. Totodata vom avea ocazia ca - in duh crestin - sa ne prindem cu totii in Hora Unirii, semnificatia acestui gest fiind pe deplin intarita de faptul ca avem in parohie membri care provin din toate provinciile istorice ale Romaniei moderne.

Va asteptam cu drag.

La Multi Ani, Romani! La Multi Ani, Romania!

Pr. Constantin

Cuvantul Saptamanii.

2011-11-30T18:18:00.000Z

Sfantul Apostol Andrei, cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei (30 Noiembrie).

Sfântul Apostol Andrei, născut în Betsaida, în partea de nord a Țării Sfinte, a fost luat ca ocrotitor și în partea de nord a Europei. Din nordul ţării sale vine în nordul Europei, pentru ca pe fiii acestei eparhii să-i îndemne la o vieţuire sfântă şi misionară, la o trăire mărturisitoare a credinţei lor, învăţându-ne pe toţi să-L mărturisim pe Hristos şi să dobândim viaţa veşnică.

Prăznuirea Sfântului Apostol Andrei se face în perioada Postului Naşterii Domnului Iisus Hristos, în ziua de 30 noiembrie, perioadă în care întreaga suflare creştinească se pregăteşte pentru venirea Mântuitorului. Colindele noastre străvechi îl evocă și pe Sfântul Andrei, Apostolul nostru al românilor, care ne vesteşte pe Cel Vechi de zile, dar care se va naşte Prunc tânăr. În aceste colinde îl întâlnim şi pe Moş Crăciun, care vine de obicei dintr-o ţară îndepărtată, din nord, unde este frig şi întuneric, adică în mod simbolic, el vine de acolo de unde este transcendenţă şi mister. Cu toate acestea Moş Crăciun contrastează cu întunericul şi cu frigul, pentru că aduce lumina feţei sale şi căldura interioară a inimii sale, el aduce atât de multă iubire milostivă şi dărnicie, încât întunericul, îndepărtarea şi frigul sunt biruite de bunătatea şi căldura sa sufletească.

Moş Crăciun din colindele noastre româneşti este Tatăl ceresc și Dumnezeul nostru. Într-o colindă, Bătrânul Apostol Andrei se află într-un dialog cu colindătorii. La întrebarea: „Spune, spune Moș Andrei, cel cu crucea cea de tei,/Cine, cine-i Moș Crăciun, Moș Crăciun, cel mai bătrân?”, Sfântul Andrei răspunde: „Moș Crăciun e Tatăl vostru, e și Dumnezeul nostru!”. Deci Moş Crăciun reprezintă iubirea milostivă a lui Dumnezeu şi ne îndeamnă să fim buni, să răspundem la bunătatea Lui cu bunătatea noastră faţă de El şi faţă de semeni, să răspundem prin rugăciune şi prin fapte bune.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Cuvantul Saptamanii.

2011-11-24T12:11:00.000Z

De cand incepem sa ascultam colinde?

Asteptam cu multa nerabdare perioada Craciunului pentru a ne bucura impreuna de venirea in lume a Celui mult asteptat de intreg neamul omenesc. Una dintre cele mai mari bucurii ale Craciunului este sa ascultam colinde, sa primim colindatorii, sau chiar sa mergem noi insine la colindat. Fara a ne uita in ograda altora, pentru ca nu este aici locul pentru aceasta, putem fi recunoscatori stramosilor nostri pentru mostenirea extraordinara pe care ne-au lasat-o; avem sute si sute de colinde, unele precrestine, altele increstinate si altele pur crestine, toate de o valoare inestimabila.

Totusi, perioada aceasta in care se canta colinde ramane foarte scurta si am vrea sa facem intr-un fel sa ne bucuram cat mai mult de aceste valori inestimabile pe care le avem. Exista prin traditie perioada dintre Sfantul Nicolae (6 decembrie) si Sfantul Ioan (7 ianuarie) in care se canta colinde – atat cele referitoare la Nasterea Domnului, cat si cele de Anul Nou. Dar Biserica ne da un raspuns foarte clar in legatura cu timpul in care cantam colindele; astfel, gasim in slujba Utreniei din ziua Praznicului Intrarii in Biserica a Maicii Domnului (21 noiembrie) urmatoarea Catavasie: „Hristos Se naste, mariti-L, Hristos din ceruri, intampinati-L, Hristos pe pamant, inaltati-va!”, cu nota: din aceasta zi, aceste Catavasii se canta pana la intaia zi a lui Ianuarie.

Deci Sfintii Parinti, „care le-au randuit pe toate bine,” au facut o legatura telogica foarte clara intre Praznicul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului - cand cea aleasa de Dumnezeu sa-I fie Maica a intrat in Templu pentru a primi in pantecele sau cel preacurat, la plinirea vremii, pe Insusi Fiul lui Dumnezeu - si Praznicul Nasterii Domnului, cand Soarele dreptatii ne-a rasarit.

Ca sa rezumam, colindele se canta intre 21 noiembrie si 1 ianuarie, putandu-se prelungi aceasta perioada fara frica de a gresi pana pe 7 ianuarie, adica pe o perioada de 48 de zile (exact cat dureaza si Postul Pastilor).

SURSA: Pr. Costin Butnar, crestin-ortodox.ro.

Cuvantul Saptamanii.

2011-11-16T18:34:00.000Z

Postul Craciunului.

Urcuşul spre marele praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos a început. Timp de 40 de zile ne vom nevoi cu postul şi rugăciunea pentru a învinge păcatele şi patimile. Nu este un post greu şi aspru, precum cel al Paştelui, ci unul mai uşor, cu dezlegări la untdelemn, vin şi peşte. Postul Crăciunului readuce în cult bucuria Catavasiilor Naşterii Domnului şi farmecul colindelor închinate Pruncului Dumnezeiesc.

Postul Crăciunului sau al Naşterii Domnului începe la 15 noiembrie şi se întinde până la 24 decembrie, inclusiv, când este Ajunul Crăciunului. Acest post aminteşte de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, care se pregătea să primească tablele legii, adică cuvântul lui Dumnezeu scris pe piatră. Noi ne pregătim prin post şi rugăciune să primim pe însuşi Cuvântul lui Dumnezeu Care se naşte din Fecioara Maria pentru mântuirea lumii, după cum ştim şi cum frumos ne amintesc cântările bisericeşti.

Sursa: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

De ce este colindul sfant si bun? - PF Daniel pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

2011-11-09T20:34:00.000Z

Biserica Ortodoxa il cinsteste Duminica, 13 Noiembrie, pe Sfantul Ioan Gura de Aur.

Sfantul Ioan Gura de Aur s-a nascut la anul 347, in Antiohia. Intreaga lui viata si-a dedicat-o zidirii Bisericii lui Hristos, pentru care nu a crutat nimic, nici macar pe sine. Cuvantarile sale sunt de o inaltime neegalata nici pana astazi, prin ele sfantul urmarind zidirea celor sfinte in inimile crestinilor si atacarea abuzurilor de orice fel, politice si autoritaea din Biserica si din Imperiul Roman din acea vreme.

Sfântul Ioan Gură de Aur este, fără îndoială, cel mai mare exeget al Sfintelor Scripturi din toate timpurile şi cu greu îşi poate cineva închipui că va fi depăşit vreodată de altcineva, până la sfârşitul veacurilor. Sfântul Ioan ne-a lăsat moştenire cea mai vastă operă exegetică din istoria Bisericii. Cea mai mare parte din uriaşa sa operă o constituie opera exegetică. Fiind de departe cel mai mare scriitor creştin din toate timpurile - opera sa acoperă 18 volume din clasica Patrologie greacă J.P. Migne.

Caracterul receptării operei sale exegetice este unul universal. Universalitatea diacronică, dar şi geografică a Sfântului Ioan este confirmată şi de faptul că drama scindării Bisericii nu a făcut ca el să rămână numai într-una din tradiţiile creştine, în Răsărit sau Apus. Sfântul Ioan a rămas în atenţia continuă şi până astăzi, inclusiv a tradiţiei exegetice occidentale. Exegeza biblică a Sfântului Ioan a fost în toată istoria Bisericii şi a rămas până astăzi fundamentală pentru orice încercare, savantă sau pastorală, de a explica textele sfinte. Astăzi, nici un comentator care se respectă, în Răsărit sau Apus, nu poate ignora comentariile biblice ale Sfântului Ioan.

Exegeza Sfântului Ioan la cărţile biblice nu este una academică sau ştiinţifică în sensul strict al cuvântului, ci este una prin excelenţă bisericească sau pastorală, având drept obiectiv edificarea credincioşilor şi a Bisericii. Aşa cum este bine cunoscut, comentariile biblice ale Sfântului Ioan sunt omilii exegetice rostite, majoritatea lor, în Biserică. Exegeza propriu-zisă este dublată de o foarte consistentă parte parenetică. Exegeza Sfântului Ioan este articulată direct aspectelor practice ale vieţii credincioşilor şi ale societăţii contemporane lui, îndemnurile practice fiind nelipsite în toate omiliile sale. El învaţă poporul cu dorinţa ca cele învăţate să devină faptă, nu să rămână ştiinţă. Tonul omiliilor sale este foarte viu şi personal. Sfântul Ioan se află într-un continuu dialog, uneori retoric, alteori foarte real, cu auditoriu, cu autorii cărţilor comentate, cu Dumnezeu Însuşi.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Sfantul Ioan Gura de Aur pe video.crestinortodox.ro

Căldura iubirii-atingerea

2011-11-05T13:40:00.000Z

“…Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace…” Luca 8,41-56

Există un limbaj pe care ar trebui cu toţii să învăţăm să îl vorbim. Este un limbaj care comunică cu adevărat ceva; un limbaj care exprimă efectiv căldura iubirii; un limbaj care poate să spargă formidabile bariere ale comunicării. Este limbajul atingerilor. Oamenii redescoperă acum acest limbaj uitat. Dar este în fapt un limbaj străvechi. Iisus l-a folosit. Când copiii veneau la El, îi lua în braţe şi în binecuvânta. Când dorea să vindece un lepros sau un orb, îi atingea. Când dorea să demonstreze profunzimea iubirii sale, El se folosea din nou de atingere, spălând picioarele discipolilor săi.

Dr. Smiley Blanton, un medic psihiatru, obişnuia să întrebe cuplurile căsătorite care aveau probleme: “Spuneţi-mi, de când nu v-aţi mai plimbat cu soţia ţinând-o de după umeri? Din când în când vă aşezaţi pe covor pentru a vă juca cu copiii? Când spuneţi rugăciunea la masă, vă ţineţi de mână?” Acelaşi psihiatru se plângea de faptul că în maternităţi, bebeluşii sunt izolaţi de mamele lor imediat după naştere. “Aş prefera să îi văd pe aceşti copiii în braţele mamelor, sau în leagăne lângă patul lor, chiar şi ţinuţi stângaci de către taţi. Bebeluşii care au acest privilegiu de a nu fi despărţiţi după naştere de mamă tind să fie ulterior mai stabili emoţional.” Chiar şi bebeluşii înţeleg limbajul magic al atingerii. (pr. A. Coniaris)

Duminica, 6 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii.

2011-11-02T18:51:00.000Z

Doi sfinti ai Transilvaniei, Mitropolitii Andrei Saguna (30 Noiembrie) si Simion Stefan (24 Aprilie).

Visul ardelenilor de a avea în calendar ca sfinţi pe mitropoliţii Andrei Şaguna şi Simion Ştefan, cei doi ierarhi renumiţi care le-au păstorit cu mult dar înaintaşii de pe pământul transilvan, s-a împlinit la sfârşitul săptămânii trecute. Sâmbătă, 29 octombrie, la Catedrala mitropolitană din Sibiu, 33 de ierarhi au proclamat canonizarea Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei, iar a doua zi, Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia a găzduit sărbătoarea proclamării ca sfânt a mitropolitului Simion Ştefan.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat activitatea deosebită a ierarhului canonizat la Sibiu. 'Sfântul Andrei Şaguna ne impresionează prin dragostea sa neţărmurită faţă de Hristos, faţă de sfinţii Lui şi faţă de Biserica Lui. Ne mirăm cât a putut scrie şi cât a putut lucra. A construit sute de şcoli româneşti în Transilvania şi două licee. A întemeiat ziarul 'Telegraful Român', care şi astăzi continuă fără întrerupere, ca mijloc misionar de răspândire a credinţei şi de apărare a unităţii şi demnităţii românilor din Transilvania. A tradus Sfânta Scriptură în patru volume şi a lăudat pe Sfântul Simion Ştefan, pentru că a tradus Noul Testament în limba greacă. Sfântul Andrei Şaguna ne-a lăsat statutul bisericesc pe care, până astăzi, în mare parte, Biserica noastră îl foloseşte. În mod deosebit, a arătat o neobosită luptă pentru apărarea Ortodoxiei şi a demnităţii ortodocşilor din Transilvania', a mai spus PF Părinte Patriarh Daniel.

În cuvântul său, IPS Laurenţiu şi-a exprimat bucuria trăirii acestui moment binecuvântat. 'Ne bucurăm că smerenia pe care a dovedit-o, până la sfinţenie, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna s-a transformat astăzi într-o mare binecuvântare. Dacă la înmormântarea lui, acum 137 de ani, un singur preot, duhovnicul lui, l-a condus spre locurile veşnice, astăzi, doi patriarhi împreună cu alţi 31 de ierarhi au proclamat canonizarea Sfântului Ierarh Cel Smerit, care ne-a adus atâta bucurie', a spus Mitropolitul Ardealului.

Numele Sfantului Ierarh Simion Stefan a ramas definitiv inscris in istoria culturii romanesti prin faptul ca a tiparit Noul Testament de la Alba Iulia in 1648. In prefata operei sale Sfantul Ierarh punea problema unitatii limbii romanesti:" Aciasta inca va rugam sa luati aminte ca rumanii nu graesc in toate tarile intr-un chip... pentru aceia cu nevoie poate sa scrie cineva sa inteleaga toti, graind un lucru unii intr-un chip, altii intr-alt chip. Bine stim ca cuvintele trebuie sa fie ca banii, ca banii aceia sunt buni carii umbla in toate tarile, asia si cuvintele acelea sunt bune care le inteleg toti" (Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 1996, pp. 188-189).

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Pictura bizantina - realizarea chipului 1/3 pe video.crestinortodox.ro

Priviti

2011-10-29T13:56:00.000+01:00

“…Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam…” Luca 16,19-31

Minunea mare este că după Moise şi profeţi, Dumnezeu a trimis într-adevăr pe cineva dintre morţi să ne avertizeze.
L-a trimis pe Hristos. Asemenea lui Lazăr, Hristos a fost “dispreţuit şi cel din urmă dintre oameni”. Asemenea lui Lazăr, a stat la poarta lumii atunci când s-a născut în peştera din Betleem. Asemenea lui Lazăr, trupul său a fost acoperit de răni. A fost “străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre”. A venit ca unul dintre noi – un frate – pentru a ne avertiza şi a ne salva pe noi, cei cinci fraţi ai săi.
Să nu ne aşteptăm ca Dumnezeu să dea un semn mai mare decât acesta; nu există nici unul mai mare. “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat ca orice crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”
Ascultaţi aşadar cu atenţie atunci când Hristos vă spune cuvântul lui Dumnezeu. Priviţi la viaţa voastră pentru a vedea unde zace Lazărul Dvs. Dumnezeu l-a aşezat acolo pe pragul Dvs. pentru a vă ajuta să ajungeţi în rai! (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 30 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30 in Biserica Mare.

Cuvantul Saptamanii.

2011-10-26T18:22:00.000+01:00

Doi sfinti cu numele Dimitrie.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie - este cinstit, astazi, 26 octombrie. A trait in timpul domniei imparatilor Maximian si Diocletian. Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor - un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: "Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi". Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov - este sarbatorit, maine, pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria). A trait in secolul al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera. Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui". Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.

Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774). Generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al Tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fost asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.

Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Alerg la ţintă

2011-10-22T09:36:00.002+01:00

“…Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând: Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus…” Luca 8,26-39

Fie că este vorba despre omul care locuieşte în morminte, ca în lecţia evanghelică, sau de bărbatul ori femeia care stau astăzi în biserică, problema este aceeaşi – o inimă împărţită, o loialitate împărţită, un eu divizat. Nu există altă ieşire din această stare divizată decât abandonarea în Hristos Domnul. “Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat”, continuă Evanghelia, “şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat…” A sta la picioarele lui Iisus, a învăţa de la El, a-l lăsa pe El să ne organizeze viaţa, înseamnă a pune capăt conflictului interior sufletesc, înseamnă a ne recupera sfinţenia, a câştiga conducerea unificată asupra imperiului personalităţii noastre pentru ca să putem spune cu Sf. Pavel: “Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus” (Filipeni 3,14). (pr. A.Coniaris)

Duminica, 23 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii.

2011-10-20T10:16:00.001+01:00

Biserica Ortodoxă îi praznuieste maine, 21 octombrie, pe sfinţii Mărturisitori Ardeleni: Cuvioşii Mărturisitori Visarion şi Sofronie, Sfântul Mucenic Nicolae Oprea şi Sfinţii preoţi Mărturisitori Ioan şi Moise Măcinic, trăitori în veacul al XVIII-lea.

Părintele Acad. Mircea Păcurariu din Sibiu a făcut o prezentare pe scurt a vieţii acestor sfinţi:

„Sfântul Visarion a fost monah, se pare de origine vlahă, deci un vlah din Bosnia de astăzi, care după ce a călătorit prin Ţara Sfântă, pe la Ierusalim, pe la Muntele Athos a ajuns la Karlowitz, iar de acolo a fost trimis de patriarhul sârbilor aici în Transilvania pentru a predica împotriva uniaţiei. Însoţit de câţiva credincioşi din Banat el înaintează spre Centrul Transilvaniei, pe Valea Mureşului, predică pretutindeni la Sălişte şi în alte părţi. Dar undeva între Sibiu şi Sălişte a fost arestat şi după arestare i s-a făcut un lung interogatoriu din care cunoaştem câteva date biografice, aşa cum le-am prezentat. Dus apoi în fioroasa temniţă de la Kufstein din Munţii Tirolului, unde se crede că a şi murit ca sfânt mărturisitor pentru Ortodoxie”.

„Călugărul Sofronie de la Cioara a luptat pentru apărarea Ortodoxiei ceva mai târziu prin 1759 – 1761, când a condus o adevărată răscoală populară împotriva autorităţilor habsburgice, dar în acelaşi timp şi împotriva Episcopiei Unite de la Blaj care patrona această acţiune de dezbinare a Bisericii Româneşti.
El era originar din judeţul Alba de la Cioara sau Săliştea, a fost preot de mir. După ce a rămas văduv şi-a făcut un schit în hotarul satului Cioara, care a fost distrus de autorităţi, fapt care l-a determinat să pornească această acţiune populară care a durat aproape doi ani. A ţinut şi un mare sobor, o mare adunare de preoţi şi credincioşi la Alba Iulia, care a luat o serie de măsuri în vederea unei viitoare organizări a Bisericii Ortodoxe, pentru că trebuie să spunem că, după 1701, Biserica Ortodoxă Română din Transilvania n-a mai avut nici un cârmuitor sufletesc, nici un ierarh. După ce a avut o întâlnire cu generalul Nicolaus Adolf Bucow, comandantul trupelor imperiale din Transilvania, cel care a distrus mănăstirile ortodoxe, el s-a retras în Ţara Românească, unde a murit la o dată pe care nu o cunoaştem, fie la mănăstirea Vieroşi, fie la Mănăstirea Robaia. Pentru acţiunile sale el este trecut de Sfântul Sinod al BOR în rândul sfinţilor”.

„Sfântul Oprea Miclăuş din Săliştea Sibiului a făcut mai multe călătorii la Viena pentru ca să ceară împărătesei Maria Tereza drepturi pe seama credincioşilor transilvăneni. A făcut mai multe asemenea călătorii, dar în 1752 a fost arestat la Viena şi aruncat şi el în închisoarea de la Cuşteni, unde a murit tot aşa ca sfânt mărturisitor pentru ortodoxie”.

Sfântul Mucenic Preotul Moise Măcinic – „În 1992 Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât să mai fie canonizaţi doi preoţi de mir. Şi anume Moise Măcinic din satul Sibiel, care l-a însoţit pe Oprea Miclăuş în călătoriile sale la Viena şi care a fost arestat odată cu el şi-a pierdut şi el viaţa la o dată pe care nu o cunoaştem, tot în închisoarea de la Kufstein”.

Sfântul Mucenic Preotul Ioan din Galeş – „Şi în sfârşit cel de-al cincilea tot preot de mir, este Ioan din Galeş, un sat contopit astăzi cu oraşul Sălişte, care a preluat conducerea acţiunilor revendicative ortodoxe şi româneşti prin anii 1756 – 1757 şi care a cutreierat mai multe sate strângând semnături prin care credincioşii ardeleni cereau ca să li se acorde şi lor drepturi, să se acorde în primul rând libertate pentru credinţa ortodoxă. A fost arestat şi el şi dus pe teritoriul Austriei de astăzi. Se pare că el a murit într-o închisoare la Gratz pentru că mult mai târziu după 24 de ani de detenţie a fost vizitat acolo de nişte negustori braşoveni, ajunşi la Gratz în afaceri comerciale şi care au auzit că în închisoarea de acolo zace de mult timp un preot ortodox. Au avut o lungă şi interesantă convorbire cu el, le-a mărturisit că suferă pentru Hristos şi pentru credinţa ortodoxă de 24 de ani, dar nimeni nu-l va clinti în convingerile sale. Şi iată şi în forma aceasta avem încă un martir pentru apărarea ortodoxiei transilvane”.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Troparul Sfintilor Transilvaneni pe video.crestinortodox.ro

Ce iubire… ce speranţă… ce pace… ce putere!

2011-10-15T11:01:00.000+01:00

“…Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare…” Luca 8,5-15; Ioan 17,1-13

Cum se fac inimile impenetrabile la cuvântul lui Dumnezeu? În cazul unora, din mândrie. Cred că au răspuns la toate întrebările. Nu vor să fie deranjaţi de idei noi sau de o creştere nouă. Ei se cred maturi şi înţelepţi. Poate de aceea Iisus ne-a îndemnat să fim asemenea copiilor, care sunt mereu deschişi la idei noi. Ca pământul bătătorit de mulţi paşi, unele inimi sunt autostrăzi – beton şi iarăşi beton. Atât de multe trec peste ele, un trafic uriaş, o greutate constantă, ce îi dă mici şanse cuvântului lui Dumnezeu să răzbată. Şi familiaritatea întăreşte inima. Auzind unele adevăruri ale credinţei creştine de mici, am ajuns să le luăm de-a gata: acum nu ne mai impresionează deloc.

În fine, o inimă poate să devină pământ solid atunci când lipseşte cultivarea. Aşa cum pământul fără apă devine tare, la fel şi sufletul fără rugăciune, fără biserică, fără Sfintele Taine, se întăreşte. Îşi pierde capacitatea de a răspunde lui Dumnezeu; devine impenetrabil. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate trece prin el.

Dacă o dată – măcar o dată – ar putea să răzbată solul tare, ce transformare s-ar întâmpla! Dacă am lăsa măcar odată deşertul din noi să primească sămânţa dătătoare de viaţă, ce credinţă ar produce… ce iubire… ce speranţă… ce pace… ce putere! (pr. A. Coniaris)

Duminica, 16 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii.

2011-10-12T22:36:00.000+01:00

Sfanta Cuvioasa Parascheva.

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Vineri pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă o pomeneşte pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Cunoscută în popor şi sub numele de „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivata, o localitate din apropiere de Constantinopol, aflată pe ţărmul Mării Marmara.

Mai multe detalii cu privire la viaţa Sfintei Cuvioase Parascheva a oferit, arhim. Timotei Aioanei, Exarh Cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor: „Provenea dintr-o familie bogată, din localitatea Epivat de pe malul Mării Marmara din apropierea Constantinopolului. Într-o zi de duminică a ascultat cuvântul evangheliei care spunea: ‘Cine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze’. În duminica aceea, copilă fiind, a lăsat toate, şi-a schimbat haina strălucitoare pe care o purta cu cea a unui cerşetor şi aşa a părăsit în taină casa părinţilor ei. S-a stabilit, mai întâi, la o mănăstire din Pont şi apoi într-o aspră nevoinţă a petrecut mulţi ani în pustiul din apropierea Betleemului”.

După ce a vizitat Ierusalimul, Sfânta Cuvioasă Parascheva a intrat într-o mănăstire de călugăriţe, în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit în post şi rugăciune.

„Numai Dumnezeu şi îngerii lui ştiu care au fost nevoinţele Sfintei Cuvioase Parascheva. S-a învrednicit de atâta cinste, încât cu puţin timp înainte de sfârşitul vieţii ei, un înger al Domnului i s-a arătat spunându-i să se întoarcă în satul natal. S-a întors acolo şi a trăit ultima parte a vieţii ca o necunoscută. A fost îngropată într-un cimitir al săracilor pe malul mării şi târziu printr-o minune dumnezeiască au fost descoperite moaştele sale şi s-a aflat adevărata ei identitate”, a mai spus arhim. Timotei Aioanei.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa din 28 februarie 1950, canonizarea unor sfinţi români, precum şi generalizarea cultului unor sfinţi ale căror moaşte se găsesc în ţara noastră. Prima slujbă închinată Sfintei Cuvioase Parascheva a avut loc în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, la 14 octombrie 1955.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Viata Sfintei Parascheva pe video.crestinortodox.ro

Lacrimile sunt o expresie a iubirii

2011-10-08T15:14:00.000+01:00

“…Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său…”Luca 7,11-16

În cultura noastră adesea echivalăm lacrimile cu slăbiciunea. “Băieţii mari nu plâng”, spunem noi. Mai spunem chiar: “Dacă ar avea suficientă credinţă ca şi creştin(ă), nu ar plânge”. Totuşi lacrimile nu au nimic de-a face cu slăbiciunea sau lipsa de credinţă.

Când Lazăr a murit, Sfântul Ioan scrie în Evanghelia sa: “Iisus a plâns” (11,35). Şi următorul verset spune foarte simplu dar profund: “Şi ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea”. Faptul că Iisus a plâns ne învaţă că durerea este naturală. Iisus a plâns deşi ştia că viaţa este veşnică.

Lacrimile sunt o expresie a iubirii.

Nici chiar cunoaşterea sigură a vieţii veşnice nu va lua toată durerea din inimă atunci când pierdem pe cineva drag. Sfântul Paul spune: “să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde”. El nu spune că nu ar trebui să ne întristăm; el spune că trebuie să ne întristăm cu speranţă creştină.(Pr A.Coniaris)

Duminica, 9 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la oara 11:30.

Cuvantul Saptamanii.

2011-10-05T19:07:00.000+01:00

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:

- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?

- Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine!

L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:

- Vezi acest vlastar, stii ce este ?

- Da, parinte, un puiet de brad.

- Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.

- Acum, scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:

- Smulge-l acum pe acela.

- Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheama pe cineva.

Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.

- Acum scoateti bradul falnic de acolo.

- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.

- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.

"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou."

SURSA: CrestinOrthodox.ro

Strugurele de Savatie Bastovoi pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

2011-09-21T21:22:00.000+01:00

Sfantul Siluan Athonitul, un sfant contemporan (24 Septembrie).

Cuviosul Siluan Athonitul, pe care Biserica noastră îl pomeneşte la 24 septembrie, cu siguranţă cel mai cunoscut sfânt al secolului trecut, a lăsat posterităţii scrierile sale, testamentul său duhovnicesc, o mărturie a dragostei pentru Dumnezeu şi pentru oameni.

Simeon Ivanovici Antonov, - numele de mirean al Sfântului Siluan-, s-a născut în anul 1866 într-o familie modestă de ţărani ruşi, în satul Sovsk, aparţinând de Mitropolia Tambovului. La 19 ani, Sfântul Siluan a dorit să intre în viaţa monahală, însă tatăl său îl îndeamnă să urmeze serviciul militar şi apoi să intre în monahism. Sfântul îşi execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. La 26 de ani merge la Muntele Athos şi intră în mănăstirea rusească a 'Sfântului Mucenic Pantelimon' (Russikon), unde practică rugăciunea inimii şi se nevoieşte pentru Hristos. După o viaţă închinată lui Dumnezeu, Sfântul Siluan a trecut la Domnul, după o scurtă suferinţă de opt zile, în data de 24 septembrie a anului 1938.

Mai multe informaţii a oferit Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului: „Exemplul său reprezintă tradiţia monahală autentică, vie şi trăită care stă la baza întregii spiritualităţi ortodoxe şi pe care trebuie să o avem în consideraţie şi în zilele noastre pentru o trăire autentică a ortodoxiei, mai ales, aici, în diaspora unde secularizarea este atât de prezentă în jurul nostru. Mesajul Sfântului Siluan este unul dublu: mai întâi mesajul primit de la Mântuitorul Iisus Hristos ‘ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui’, adică în toate greutăţile pe care le întâmpini în viaţă să îl ai în vedere şi să ai încredere în Dumnezeu, cu ajutorul căruia toate obstacolele por fi biruite şi partea a doua a mesajului este dragostea Lui pentru toţi oamenii, concentrată în mesajul Sfântului Siluan de a ne ruga pentru mânuirea tuturor oamenilor din această lume”.

Sfântul Siluan a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 1987, fiind sărbătorit, pe 24 septembrie, în toate Bisericile ortodoxe din lume.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Viata Sfantului Siluan Athonitul in iconografie pe video.crestinortodox.ro

Nu rămâneti în tristete

2011-09-16T21:46:00.000+01:00

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. (Marcu 8, 34-38; 9, 1)

Trebuie să trăiești cu mentalitatea că adevărul vieții noastre vine de sus, de la Dumnezeu, prin descoperirea și harul Său și nu de la noi înșine și că noi gândim, iubim, acționăm pentru că suntem luminați și întăriți ca să gândim și să înfăptuim binele iar, pe de altă parte, că mai multe adevăruri nu se exclud ci se întrepătrund, că atât cei buni cât și cei răi sunt în planul mântuirii lui Dumnezeu, pentru că nimeni nu este exclus aprioric din el și că toate cele care s-au petrecut, se petrec și se vor petrece în lume au o finalitate dumnezeiască, fiindcă istoria și veșnicia sunt în mâna lui Dumnezeu.

De aceea, când Domnul ne cere să renunțăm la ceea ce ne urâțește, adică la tot păcatul și la toată erezia, ne cere asta pentru că vrea să fim cu toții lumini, plini de slava Sa, așa cum este umanitatea Sa în slava lui Dumnezeu. Tocmai de aceea trebuie să ne cercetăm pe noi înșine și să ne răstignim intențiile și gândurile și impulsurile de tot felul, pentru că din toată această autocenzură duhovnicească vine o bogăție de har și de înțelepciune copleșitoare. ....

Adică Crucea Domnului și asceza nasc bucurie și exaltare dumnezeiască, gânduri dumnezeiești și un simțământ tot mai mare al sobornicității, al comunionalității și nu dezgust, nefericire, solipsism. Iar cine rămâne doar la crucificarea de sine și nu pășește mai departe înseamnă că a eșuat, nu a ajuns la bucuria care întrece orice putere de înțelegere a minții umane.

De aceea mă rog și vă rog să nu rămâneți în tristețe și în frică și să credeți că aceasta e cea mai de sus și mai plină stare de a trăi Ortodoxia! Dacă vă e frică de propria dumneavoastră umbră sau dacă fricile nu vă lasă să zâmbiți, să iubiți cu sfințenie și să aveți o conștiință delicată a responsabilității dumneavoastră, trebuie să știți că încă nu e de ajuns pentru ca să fiți niște flori frumoase în fața lui Dumnezeu și a oamenilor.(Pr. D. Piciorus)

Duminica 18 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

2011-09-14T08:37:00.001+01:00

Înăltarea Sfintei Cruci

La stăruinta Sfintei împărătese Elena, mama Sf. Constantin cel Mare, după săpături la locul răstignirii Mântuitorului, s-a aflat lemnul Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Iată cum s-au petrecut acestea: Împăratul Constantin, care credea în Iisus, a trimis-o pe mama sa cu multi bani la Ierusalim, în căutarea Sf.Cruci. Întrebându-i pe iudei, acestia l-au indicat pe bătrânul Iuda. La început, acesta nu a vrut să-i arate locul dar, după ce l-a aruncat într-o groapă adâncă, unde a fost lăsat ceva vreme, acesta a promis să le arate locul. După ce l-au scos din groapă, merseră într-un loc unde era un munte mare, împresurat cu pământ si pietre, pe care Adrian, împăratul Romei, zidind templul zeitei Venera, a pus în el un idol. Acolo Iuda a arătat că este ascunsă Crucea Domnului. Împărăteasa a poruncit să fie dărâmat templul si să fie căutată Crucea în pământul de dedesubt. În acest timp, Macarie, patriarhul Ierusalimului, se ruga si iată a iesit un miros frumos si îndată s-a arătat mormântul si locul Căpătânii, în partea de răsărit si aproape au aflat, îngropate 3 cruci si piroanele.

Nestiind care dintre cele 3 era Crucea Domnului, patriarhul Macarie le-a încercat punându-le pe rând pe un mort. Când au pus Crucea Domnului, îndată a înviat mortul.

După ce s-au închinat Crucii, împărăteasa si suita sa au hotărât înăltarea Sf.Cruci, deoarece, din pricina multimii nu toti puteau să o vadă si să i se închine. Atunci Macarie, stând pe un loc mai înalt a înăltat-o multimii si toti au strigat: “Doamne miluieste!”. Aceasta a avut loc pe 14 sept.326(327).

Azi, o parte din Sf.Cruce se află în Sf.Mormânt, altă bucată la Roma si o alta în Grecia, la Muntele Athos.

Din iubire

2011-09-10T09:09:00.000+01:00

Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea” (Ioan 3, 13-17).

Din iubire, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut fiu al omului pentru ca omul să fie ridicat la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu.

Fiul lui Dumnezeu luând ca pe un prinos firea noastră a ridicat-o la stăpânul tuturor şi prin acel prinos a “făcut să fie binecuvântat întreg neamul nostru omenesc” – cum zice Sf. Ioan Gură de Aur.

Din iubire, Dumnezeu poartă de grijă tuturor şi fiecăruia în parte, din iubire primeşte pe păcătosul care se pocăieşte şi tot din iubire îl face părtaş al jerfei Fiului Său şi al Împărăţiei Sale.

Iubirea este chemarea noastră către Dumnezeu şi aproapele, concretizată în fapte de iubire.(Pr. I. Carciuleanu)

Duminica, 11 septembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Dorinta sa sfântă

2011-09-03T11:37:00.001+01:00

“…Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?..” (Matei 19,16-26)

O mulţime de tineri sunt preocupaţi cum să-şi facă o carieră, cum să se descurce singuri, cum să-şi cumpere o casă, cum să-şi întemeieze o familie trainică, cum să-şi asigure o situaţie de un anumit confort material. Mai puţini sunt aceia care îşi pun însă această întrebare a vieţii: “Ce să fac, ca să am viaţa veşnică?”. Aceştia sunt tinerii credincioşi care ştiu că mai întâi trebuie să caute împărăţia lui Dumnezeu, şi celelalte se vor adăuga: locul de muncă, familia, casă binecuvântată.

În Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu, după ce tânărul bogat a spus: “Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele” (Mc. 10, 20), se spune că Iisus a privit la el cu dragoste (Mc. 10, 21), apreciind căutarea lui sinceră şi profund umană, dorinţa sa sfântă de viaţă veşnică. ( PF Daniel Ciobotea)

Duminica, 4 septembrie, NU este Sfanta Liturghie .

Cuvantul Saptamanii.

2011-09-02T20:14:00.000+01:00

Anul nou bisericesc.

Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiţia moştenită din Legea Veche, în această zi s-a început creaţia lumii şi, tot în această zi, Şi-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică. Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creştinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor 'anul bineplăcut Domnului'.

În centrul istoriei mântuirii noastre şi al activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului stă Jertfa Sa, adică Patimile şi moartea Sa pe cruce, urmate de învierea Sa din morţi; tot aşa, în centrul sau inima anului bisericesc stau Paştile sau sărbătoarea învierii, cu Săptămâna Sfintelor Patimi dinaintea ei.

Ca mijloc de comemorare a vieţii şi-a activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului, anul bisericesc ortodox are deci în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paşti şi se poate împărţi în trei mari faze sau perioade, numite după cartea principală de slujbă folosită de cântăreţii de strană în fiecare din aceste perioade şi anume:

a) Perioada Triodului (perioada prepascală);

b) Perioada Penticostarului (perioada pascală);

c) Perioada Octoihului (perioada postpascală).

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Cuvantul Saptamanii.

2011-08-24T21:06:00.001+01:00

Biserica Ortodoxă Română pomeneşte la 29 august, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

'Mijlocitor al legii' şi 'propovăduitor al pocăinţei', 'sfeşnic şi înger', Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare om născut din femeie, simbolul martirilor şi al misionarilor, rămâne în tradiţia Bisericii ca Mergătorul-înainte al lui Hristos, cel care Îl prezintă lumii pe Mielul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul păcatelor omenirii.

Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre prooroci, căci despre nici unul dintre prooroci, nici despre Sfântul Ilie nu s-a zis că 'încă din pântecele maicii sale se va umple de Duhul Sfânt' (Lc. 1, 15). Deşi nu a primit darul facerii de minuni, Sfântul Ioan se face înaintemergător Adevărului-Hristos, botezându-se cu botezul sângelui, cu care avea să se boteze Însuşi Hristos şi ucenicii Săi.

Destinul vieţii Sfântului Ioan Botezătorul a fost prevăzut în Sfatul cel Veşnic al Preasfintei Treimi. Spre aceasta ne îndreptăţeşte alegerea numelui de Ioan, înainte de naşterea lui şi chiar mai înainte de zămislirea sa. Îngerul Bunei Vestiri în faţa preotului Zaharia rosteşte cuvântul conform căruia Ioan se va numi fiul său şi acesta 'va fi mare înaintea Domnului şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale' (Lc. 1, 15).

Hristos-Domnul face despre Ioan înaintea mulţimii o mărturisire plină de taină: 'el este mai mult decât un prooroc' (Mt. 11, 9). Proorocul dezvăluie planurile tainice ale lui Dumnezeu, transmite oamenilor cuvântul Lui. Sfântul Ioan este un martor care atestă evenimentul luând parte la el. El este mai mult decât un prooroc, căci mărturia lui este una din condiţiile omeneşti ale misiunii lui Hristos: 'aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea' (Mt. 3, 15).

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Cum se picteaza o icoana? pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

2011-08-17T21:47:00.000+01:00

-Parinte Teofil, daca ne-am pierdut o data credinta in Dumnezeu, o putem regasi a doua oara?

-Pai, cu credinta e cam cum e cu cultura: daca te tii de ea o ai, iar daca nu te tii, o pierzi. E greu sa stabilesti cum se poate redobandi credinta, dar eu un lucru stiu: daca faci faptele credintei, ti se inmulteste credinta, iar daca faci fapte de necredinta, ti se inmulteste necredinta. De exemplu, cineva care nu merge la biserica, de cate ori nu merge scade in credinta. Duminica trebuie sa mearga la biserica, iar daca nu merge, inseamna ca face o fapta de necredinta si sigur creste in necredinta. Duminica cealalta trebuie sa mearga la biserica si nu merge, iarasi cade din credinta in necredinta. Dar daca incepe sa mearga la biserica, face fapte de credinta atunci i se intareste credinta. Asa e si cu rugaciunea, cu postul, cu citirea din Sfanta Scriptura si cu toate faptele care tin de credinta.

SURSA: Arhimandritul Teofil Paraian, Din Ospatul Credintei, Ed. Mitropolia Olteniei, p. 105.

Icoane din Etiopia pe video.crestinortodox.ro

Simtim ca nimic nu ne mai atinge

2011-08-13T16:58:00.000+01:00

Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!

Ev. Matei 14, 22-34

Încredințarea în mâna lui Dumnezeu înseamnă simțirea harului Său și a conducerii Sale în viața noastră. Încredințarea vieții noastre lui Dumnezeu înseamnă să mergem și noi pe mare, fără ca să ne afundăm în durerea sfredelitoare a grijii pentru ziua de azi și de mâine.

A claca în fața grijilor și a performanțelor tot mai inumane care ni se cer înseamnă ori a te sinucide ori a înnebuni ori a te resemna ca un pion inutil.

Însă Domnul ne propune altceva, mult mai profund și realist: îndrăzneala credinței. Ne propune să mergem mai departe, chiar dacă ni se pare imposibil acest lucru, chiar dacă toate lucrurile ne stau împotrivă, chiar dacă, în mod aparent, nu mai avem putere să luptăm pentru viața și aspirațiile noastre.

Și, când ne luăm îndrăzneala de a ne lăsa în mâna lui Dumnezeu, se produce o mare schimbare în lăuntrul nostru: simțim că nimic nu ne mai atinge, chiar dacă greutățile, în primă fază, sunt tot la fel de mari.

Pentru că atunci, ca și Sfântul Petru, simțim că piatra credinței nu ne afundă, ci ne face să mergem pe deasupra grijilor, a fricilor, a lucrurilor care ne panichează, pentru că nu suntem singuri.

Mesajul Evangheliei de astăzi e acesta: nimeni nu ne poate scoate din mâna lui Dumnezeu, dacă ne dăm Lui cu toată credința și statornicia noastră.

Greutățile sunt mari și multe, ne împresoară din toate părțile…dar El ne aduce oamenii, și resursele, și situațiile în care viața noastră se împlinește.

Dumnezeu să ne dea puterea de a trece, mereu, pe fiecare zi, peste ceea ce pare, la prima impresie, a fi imposibil. Amin! (Pr.Dorin Piciorus)

Duminica, 14 august, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii.

2011-08-12T23:24:00.000+01:00

Adormirea Maicii Domnului (15 August).

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului aminteşte de momentul plecării Sfintei Fecioare Maria din lumea aceasta. După Răstignirea şi Învierea Fiului său, Sfânta Fecioară Maria a trăit sub ocrotirea Apostolului Ioan la ierusalim şi Efes. Biblia nu mai spune nimic despre Maica Domnului din momentul coborârii Duhului Sfânt, dar există tradiţia că a murit la Ierusalim şi a fost înmormântată lângă grădina Ghetsimani. Apostolul Toma n-a fost prezent la înmormântare şi a venit după trei zile. A vrut să mai vadă o dată trupul Fecioarei Maria şi a deschis mormântul. A găsit, în schimb, mormântul gol.

Despre semnificaţia Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului Preasfinţitul Macarie, Episcopul Europei de Nord, a spus: „Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului îşi are probabil originea în Ierusalim. În secolul al VI-lea praznicul era larg răspândit în Biserica Răsăriteană bucurându-se de o mare evlavie populară. Sfântul Grigorie de Tours care a călătorit în Orient este primul martor din Apus al Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsăritul creştin. Data prăznuirii s-a fixat definitiv la 15 august în timpul împăratului bizantin Mauriciu, la sfârşitul secolului al VI-lea. Maica Domnului este prima dintre fiinţele umane care s-a făcut părtaşă îndumnezeirii finale a făpturii”, informează Radio TRINITAS.

Mutarea moaştelor Cuviosului Maxim Mărturisitorul (13 August).

Sfântul Maxim s-a născut într-o familie de aristocraţi, în jurul anului 580. În timpul împăratului Heraclie (610-641), în 610, a ocupat pentru trei ani funcţia de secretar la curtea imperială, iar în jurul anului 614 a părăsit curtea imperială şi a intrat în monahism la Mănăstirea Chrysopolis, în apropiere de Constantinopol. Din cauza invaziei persane din 614, a plecat în Africa, unde l-a cunoscut pe Sofronie, viitorul patriarh de Ierusalim, care începuse în Cartagina lupta împotriva ereziilor monoteliste şi monoenergiste, apărute de ceva timp în Imperiu. În această perioadă, Sfântul Maxim a scris primele sale opere teologice. În perioada în care a stat în Cartagina, erezia monotelistă a luat amploare. Susţinută de împăratul Heraclie şi de alţi oameni politici din Constantinopol ca o formulă de împăcare cu grupările necalcedoniene, erezia fusese îmbrăţişată chiar şi de patriarhul Sergie I şi de succesorul acestuia, Pyrrhus, fost stareţ la Mănăstirea Chrysopolis, după plecarea lui Maxim. Văzând că Biserica este tulburată de erezia monotelistă (care mărturisea o singură voinţă în Domnul nostru Iisus Hristos), s-a dus la Roma, unde l-a convins pe Sfântul Martin, papă al Romei, să convoace un sinod local care să-i condamne pe eretici. La sinodul convocat de papa Martin I, din anul 649, au participat 105 episcopi care au semnat actul sinodal de condamnare a monotelismului. În 653, la ordinul noului împărat Constans II, susţinător al monotelismului, Sfântul Maxim a fost arestat şi trimis în exil în Tracia. Papa Martin I a fost arestat şi el fără a fi judecat, dar a murit în drumul spre Constantinopol. După câţiva ani de exil, Maxim a fost readus la Constantinopol şi întemniţat acolo. A trecut la Domnul pe 13 august 662, luptând până la sfârşit pentru adevărurile doctrinare ale Bisericii. Monotelismul a fost condamnat la Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol din 680-681. După aceasta a fost posibilă şi aducerea moaştelor sfântului de la Lazica la Constantinopol.

Tot astăzi Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe împărăteasa Irina, pe Sfântul Cuvios Dositei şi pe Sfântul Cuvios Dorotei de Gaza.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane.

Troparul Adormirii Maicii Domnului pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

2011-08-03T19:33:00.000+01:00

Sarbatoarea Schimbarii la Fata a Mantuitorului (6 August).

Biserica sărbătoreşte la 6 august, Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, unul din cele 12 praznice împărăteşti, numită în popor şi Preobra-jenia sau Probojenia (denumirea slavă a sărbătorii). Este sărbătoarea Schimbării minunate la Faţă a Domnului, în muntele Taborului înaintea ucenicilor Petru, Iacov şi Ioan, arătându-le lor slava Sa, pe cât li se putea, pregătindu-i astfel pentru Patima cea de bună-voie dar şi vestindu-le Învierea cea din morţi (Matei XVII, 1- 9 ; Marcu IX, 2 - 9 si Luca IX, 28 -36).

La început sărbătoarea marca aniversarea anuală a sfinţirii bisericii zidite de mama împăratului Constantin cel Mare, Elena, pe muntele Taborului, însă, în secolul al IV-lea d. Hr., aceasta începe să aibă un loc aparte în rândul marilor praznice. Tradiţia consemnează că generalizarea sărbătorii în Imperiul Bizantin a avut loc abia în secolul al VIII-lea d. Hr. Atât în Răsărit cât şi în Apus, serbarea ei începe să fie menţionată în documente din prima jumătate a secolului V, de când avem cuvântări festive în cinstea ei, de la patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei şi papa Leon cel Mare. O găsim indicată şi într-un calendar liturgic local al Ierusalimului din sec. VII, iar în sinaxarele constantinopolitane şi în alte cărţi liturgice, manuscrise greceşti, apare pe la începutul secolului VIII. Sărbătoarea era generalizată în tot Răsăritul până în sec. VIII, când Sfinţii Ioan Damaschinul şi Cosma de Maiuma compun imnuri pentru slujba zilei.

În această zi se aduc în biserici prinoase din struguri, se binecuvântează şi se împart (obicei creştin vechi, amintit în canonul 28 al Sinodului Trulan). În unele părţi (Biserica rusă) în această zi se face în biserici şi la cimitire pomenirea generală a morţilor şi mai ales a eroilor morţi pentru apărarea patriei.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane, Basilica.ro.

Toata viata eclesiali

2011-07-30T17:43:00.000+01:00

"Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David. După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. (Ev. Matei)

Noi ortodocsii, toată viata, nu facem altceva decât să ne chinuim să devenim ortodocsi, eclesiali, tot mai îmbisericiti. Si cei care se chinuie să tină toate posturile, să se roage tot mai mult, să vină tot mai mult la Biserică, să fie tot mai mult crestin ortodocsi au înteles cât de greu e să fii ortodox autentic. Ce greutate presupune dezlipirea noastră de aspectele grosiere ale vietii terestre pentru a avea aripi duhovnicesti interioare, prin care să ne înăltăm, interior, spre Dumnezeu.

Si postul care ne stă acum în fată e o plângere bucuroasă. Pentru că ne rugăm continuu Maicii Domnului, care întru adormirea sa nu ne-a uitat si nu ne uită pe noi.

Un îndemn la cugetarea la viata si la moartea noastră…pentru a ajunge la concluzia că avem nevoie de o moarte bucuroasă, plină de har si de iertare din partea lui Dumnezeu.

De aceea vă doresc luminare dumnezeiască si pace în acest dumnezeiesc post si cât mai mult dialog cu Dumnezeu si între noi. Amin!(Pr. Dorin Octavian Picioruș)

Duminica, 30 iulie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii.

2011-07-27T20:20:00.000+01:00

Biserica Ortodoxa il praznuieste astazi, 27 Iulie pe Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon.

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon – Era originar din Nicomidia şi a trăit în timpul împăratului Maximian (292-311), un persecutor al creştinilor. Părinţii săi, Eustorghie şi Euvula, având o situaţie materială bună s-au îngrijit de creşterea copilului şi l-au dat în seama renumitului doctor Eufrosin, care l-a învăţat cum să-i îngrijească pe bolnavi. De la preotul Ermolae a învăţat credinţa creştină. Într-o zi, pe când se întorcea acasă, Pantelimon a găsit pe marginea drumului un copil mort, muşcat de o viperă. Dorind să pună la încercare spusele bătrânului preot Ermolae, el s-a rugat lui Dumnezeu ca acel copil să învie, iar vipera să moară. Spre uimirea tânărului Pantelimon, copilul a înviat. Atunci el a alergat la bătrânul Ermolae şi l-a chemat să îl vadă. Ulterior a primit sfântul botez şi Sfintele Taine.

Pantelimon a mai tămăduit mulţi alţi oameni printre care şi pe un orb pe care nici măcar Eufrosin nu l-a putut vindeca. Atrăgând invidia celorlalţi medici, aceştia i-au spus împăratului că Pantelimon este creştin. Dorind să se convingă, împăratul l-a chemat mai întâi pe orbul vindecat care a mărturisit că el este creştin ca şi cel care l-a tămăduit, iar după aceea l-a chemat pe tânărul Pantelimon. Acesta a mărturisit că este creştin şi pentru a dovedi puterea lui Dumnezeu a vindecat pe un slăbănog despre care toţi spuneau că nu mai are şanse de tămăduire. Cu toate acestea, Pantelimon a fost supus la mai multe suplicii, primind în cele din urmă cununa muceniciei. La fel au fost martirizaţi şi preotul Ermolae şi cei doi ucenici ai acestuia, precum şi orbul vindecat. În tradiţia Bisericii, Sfântul Pantelimon a rămas cunoscut ca tămăduitor şi făcător de minuni.

SURSA: Agentia de Stiri a Patriarhiei Romane, Basilica.ro.

Manastirea Sfantul Pantelimon pe video.crestinortodox.ro

Bucuraţi-vă în nădejde

2011-07-22T21:53:00.002+01:00

“…În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate.
La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi.
Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.
Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând.
Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi…”
Epistola, Romani 12, 6-14

În Apostolul din Duminica aceasta, Sfântul Pavel îndeamnă obştea creştină din Roma să se smerească: Că zic (…) tuturor celor ce sunt între voi a nu se înălța cu cugetul mai presus decât li se cade a cugeta, ci a cugeta spre a avea întreaga-cugetare.
Cu alte cuvinte, să nu ne socotim a fi mai buni decât aproapele în ce priveşte evlavia, bunătatea, dreptatea sau credinta în Hristos, ci mai degrabă să ne îndreptăm privirea înspre propriile lipsuri şi fărădelegi, cu hotărârea de a ne îndrepta.
A face judecăti negative despre fratii noştri creştini este, cu siguranță, un lucru foarte dăunător pentru simtul de frătietate, de pace şi de părtăşie, esential propăşirii duhovniceşti a vietii în Biserică.
Judecata nu slujeşte la nimic bun, ci lasă în urmă un câmp de nădejdii pierdute şi poate chiar vieti ruinate.( Pr. James Thornton)

Duminica, 24 iulie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii.

2011-07-20T18:52:00.000+01:00

Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul.

Credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc astăzi, 20 iulie, pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul. Important prooroc din Vechiul Testament, Sfântul Ilie este mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă. În tradiţia populară, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor şi a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinţă şi curaj demn de urmat. Acestuia i se cunoaşte filiaţia ereditară de preot aparţinând prin tatăl său, preotul Sovac, de neamul lui Aaron, descendent al lui Levi, oraşul Tesve al Galaadului fiind atribuit preoţilor. Încă de la naştere, Sfântul Ilie a fost vădit ca fiind un copil special, astfel după cum aflăm dintr-un articol din 'Ziarul Lumina', Preotul Sovac, a văzut la naşterea fiului său 'nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, vorbind cu pruncul şi învelindu-l pe el cu foc şi băgându-I văpaie de foc în gură, ca să mănânce. La Ierusalim preoţii i-au vestit că pruncul va fi lăcaş al darului lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi de lucrător'.

Referitor la minunile profetului care a activat în Regatul lui Israel, în timpul regelui Ahab, părintele profesor universitar Dumitru Abrudan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Andrei Şaguna” din Sibiu a oferit mai multe detalii pentru Radio TRINITAS: „Regele Ahab s-a căsătorit cu o principesă păgână, Isabela, care l-a ademenit să cadă în idolatrie. Profetul Ilie l-a abordat în chip direct pe regele Ahab şi i-a spus 'De acum înainte nu vor cădea stropi de ploaie până ce nu se vor schimba lucrurile înspre bine”.

Cuvântul lui Ilie s-a împlinit iar proorocul a părăsit zona. S-a întors însă, odată, tot cu un cuvânt de somaţie la adresa regelui Ahab şi a reginei Isabela care a adus până la 200 de preoţi care au făcut o mare propagandă în mijlocul populaţiei din Regatul de nord. Ilie i-a făcut o provocare: 'Ca să te convingi de adevărul cuvintelor pe care le spun', a spus Ilie, 'iată, în concureţă cu preoţii pe care i-ai adus, să aducem jertfă fiecare Dumnezeului său'.

S-a acceptat această propunere şi pe muntele Carmel au zidit fiecare câte un altar. Condiţia era să pună fiecare jertfa pe altar, iar dacă zeul are putere să trimită foc din cer şi să consume jertfa. Au adus întâi jertfă preoţii păgâni, jertfa a rămas acolo. Ilie şi-a pus şi el jertfa şi s-a rugat Domnului Dumnezeului său şi Domnul Dumnezeu a trimis foc din cer şi a aprins jertfelnicul”. Peste jertfa adusă de sfânt 's-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele, şi pietrele, şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ' (III, Rg. 8,38).

Înălţarea la cer

„Atât de mare a fost personalitatea lui încât Domnul i-a făcut această favoare de a se muta din viaţa pământească la viaţa cea cerească fără a trece prin poarta morţii, a mai spus părintele profesor Dumitru Abrudan, referitor la Sfântul Prooroc Ilie care nu a trecut la cele veşnice, ci a fost ridicat la cer: „Este a doua personalitate a Vechiului Testament despre care Sfânta Scriptură ne spune că s-a înălţat cu trupul la cer. Minunea a fost văzută de către ucenicul său Elisei. Ilie s-a înălţat fiind luat, răpit, după cum spune textul sacru, de către un car tras de cai, căruţă care avea roţile de foc”.

SURSA: Agentia de Stiri Basilica a Patriarhiei Romane.

Parintele Arsenie Papacioc - Cuvinte duhovnicesti pe video.crestinortodox.ro

De ce? De patima pentru profit

2011-07-15T22:49:00.000+01:00

“Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. (Matei 8,28-34;9,1)

Iată cel mai groaznic pasaj din această Evanghelie. Mai întâi demonii care erau în cei doi bărbaţi posedaţi. Mai apoi îi vedem într-o turmă întreagă de porci. Iar apoi… o cetate întreagă posedată. De ce? De patima pentru profit. Conform legii iudaice, creşterea de porci nu era permisă, era un păcat chiar. Dar ei o făceau pentru bani, pentru sume imense de bani. Şi uite că o turmă mare piere.

Iar oamenii reacţionează: “Abia ţi-ai pus piciorul pe pământurile noastre şi deja ne-ai pricinuit o asemenea pagubă. Ce s-ar întâmpla dacă ai sta mai mult aici? Ne-ai duce la faliment! Înţelegem că eşti tare: până şi diavolii ascultă de tine! Dar ce are aceasta de-a face cu noi? Ce ne interesează pe noi vindecare a doi oameni? Noi nu avem nevoie de miracolele Tale. Ce ne trebuie sunt bani, milioane şi milioane. Tu nu eşti pentru noi. Du-te de aici odată.”

Dragi fraţi şi surori, să ne examinăm sufletul. Oare nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi? Unele patimi ajung să ne posede, iar Hristos devine un obstacol pentru noi. În sufletul nostru şoptim cuvintele teribile: “Pleacă de la mine.”

Fie ca Domnul să ne ferească de aşa ceva. Fie ca cuvintele noastre pentru El să fie mereu: “Vino la mine şi nu pleca niciodată.” IPS Andrei Rymarenko

Duminica 17 iulie Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii.

2011-07-13T20:27:00.000+01:00

-Parinte, ce ne puteti spune despre cuvantul: "Pocainta se face cu fata spre viitor".

- Este un cuvant care-mi place mie, un cuvant pe care de fapt nu l-am auzit de la nimeni, dar eu il spun mereu: Pocainta se face cu fata spre viitor, nu cu fata spre trecut. Fiecare dintre noi am realizat un trecut al nostru. Pana in clipa de fata, avem un trecut si avem un prezent. Prezentul este timpul nostru adevarat: toate le realizam in prezent si le realizam in prezent pentru trecut si pentru viitor. Chiar si in vesnicie, viitorul il vom trai tot ca pe un prezent.

Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Efeseni zice: "Cel ce a furat sa nu mai fure, -si nu se opreste la aceasta, ci zice, mai departe- ci mai vartos sa lucreze cu mainile sale, ca sa aiba de unde sa dea milostenie". Deci arata ca pocainta trebuie facuta cu ceva pozitiv.

Noi nu suntem niste tanguitori, cu fata spre trecut, ci suntem niste activi, cu fata spre viitor, vrand sa realizam in viitor ceea ce n-am realizat in trecut. Pentru ca pacatele, o data facute, nu mai pot fi compensate; nu poti face altceva pentru pacatele pe care le-ai facut, dar poti sa te pregatesti ca sa faci virtuti care sa te opreasca pentru viitor sa mai pacatuiesti. E un fel de contracarare a pacatelor de odinioara, un fel de astupare a lor.

Asta inseamna sa faci pocainta cu fata spre viitor, adica sa nu te tanguiesti pentru cele irecuperabile, ci sa te silesti pentru cele de care esti capabil. Eu le spun oamenilor mereu sa astupe trecutul negativ cu un trecut pozitiv, sa-l astupe cu o viata care sa-i recomande macar de acum incolo. Asta-i pocainta cu fata spre viitor.

SURSA: Arhimandritul Teofil Paraianu, Din Ospatul Credintei, editia a II-a, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 43-44.

Parintele Rafail Noica VIDEO pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

2011-07-06T19:40:00.000+01:00

-Parinte Teofil, care este cea mai importanta, cea mai inaltatoare rugaciune?

-Asta depinde nu de continutul rugaciunii, ci de calitatea rugaciunii. Sfantul Ioan cel care a scris Scara spune ca sunt patru trepte ale rugaciunii, in raport cu cel ce se roaga, si anume: rugaciunea intinata, rugaciunea furata, rugaciunea pierduta si rugaciunea curata. La rugaciune curata ajung cei curati, cei nepatimitori. Pana nu ajungi la nepatimire, nu ajungi nici la rugaciune curata. Deci rugaciunea cea mai inaltatoare este rugaciunea curata. Nu s-ar putea spune ca este un loc sau o stare in care se termina rugaciunea. Rugaciunea este cum e si desavarsirea, pentru ca rugaciunea este oglinda sufletului: arata asezarea sufletului; din acest motiv, rugaciunea este insotitoare a desavarsirii si este fara de sfarsit, nu are hotar. Pentru fiecare dintre noi, cea mai inaltatoare rugaciune este rugaciunea la care ajungem, la care am ajuns sau la care vom ajunge.

SURSA: Arhimandritul Teofil Paraian, Din Ospatul Credintei, editia a II-a, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 22.

Multumim Pr. Mihai Novacovschi pentru clip.

Cuvantul Saptamanii.

2011-06-29T20:36:00.000+01:00

Sfintii Apostoli Petru si Pavel.

Sfantul Apostol Petru, iudeu de neam, avea numele de Simon pe care Mantuitorul Iisus Hristos l-a fericit pentru marturisirea numelui Lui, cu numele simbolic de 'Chifa' care inseamna piatra si pe a carui marturisire adevarata a fost zidita Biserica lui Hristos. Dupa Pogorarea Duhului Sfant, Sfantul Petru a fost cel dintai care a vestit poporului evreu pe Iisus Hristos. Sfantul Petru a mai propovaduit Evanghelia lui Hristos in Antiohia, Pont, Bitinia, Galatia, Capadocia, si la Roma. In anul 44, regele Irod Agripa, facand pe plac iudeilor, l-a ucis pe Apostolul Iacob si l-a inchis intr-o temnita bine pazita pe Sfantul Petru dorind sa-l omoare si pe el. Printr-o minune insa, un inger trimis de Dumnezeu l-a scos din temnita, Sfantul Petru plecand astfel din Iudeea la Roma, unde a suferit moarte martirica. Sfantul Petru a cerut sa fie rastignit cu capul in jos pentru a arata deosebirea dintre chinurile sale si cele ale MantuitoruluiIisus. Pelocul unde a fost rastignit s-a ridicat Bazilica 'Sfantul Petru'. De la Sfantul Apostol Petru ne-au ramas 2 Epistole in Noul Testament.

Sfantul Apostol Pavel se numea inainte Saul, fiind evreu din semintia lui Veniamin, zelos aparator al Legii Vechi si aprig prigonitor al Bisericii lui Hristos. Dupa convertirea de pe drumul Damascului, Sfantul Apostol Pavel, 'vasul ales' al Domnului, a propovaduit cuvantul Mantuitorului in timpul celor trei calatorii misionare ale sale atat printre cei de un neam cu el, dar mai ales printre cei de alt neam: in Grecia, Atena, Corint, Asia, Macedonia si pana la Roma. In anul 58 iudeii l-au prins in Ierusalim si l-au intemnitat timp de 2 ani in Cezareea Palestinei. Apoi a fost dus la Roma pentru a fi judecat de catre imparat deoarece era cetatean roman. In anul 63 a fost eliberat dupa care Sfantul Pavel isi continua apostolatul prin Spania, Italia, Efes, Macedonia, Corint, Creta pana ce a fost prins din nou de catre autoritatile romane care l-au adus din nou la Roma, de unde scrie testamentul sau spiritual, Epistola a doua catre Timotei, in anul 66.

La 29 Iunie 67 Sfantul Pavel a fost martirizat prin decapitare, deoarece a fost cetatean roman, pe colina Vaticanului, dimpreuna cu Apostolul Petru care a fost rastignit. Potrivit traditiei, 'Apostolul Neamurilor', a fost martirizat pe Via Ostia, unde capul sau a sarit de trei ori pe pamant, la fiecare atingere rasarind cate un izvor, de aici si denumirea 'Tre Fontane'. Mai tarziu s-a ridicat Biserica'San Paolo fuori le Mura'(Sfantul Pavel din afara zidurilor). De la Sfantul Pavel ne-au ramas numai putin de 14 Epistole, prezente in Noul Testament.

SURSA: BASILICA- Agentia de stiri a Patriarhiei Romane.

Cuvantul Saptamanii.

2011-06-22T20:43:00.001+01:00

Taina Intrarii.

La inceput, prima parte a Liturghiei dupa adunarea credinciosilor era intrarea proistosului. Din diferite motive, intrarea initiala a fost acoperita cu alt 'inceput', incat acum ceea ce numim 'intrarea mica' (Vohodul Mic) nu se mai intelege ca prima intrare, ca inceputul Liturghiei. Amintim de practica initiala pentru a arata ca sensul Euharistiei consta in intrarea Bisericii, adunarea insasi, in Imparatia lui Dumnezeu.

Acum, inaintea intrarii exista o parte introductiva si anume ectenia cea mare, trei antifoane si trei rugaciuni. Ectenia mare, un sir de rugaciuni de cerere cu care incep fara exceptie toate slujbele Bisericii, probabil de origine antiohiana, pana in secolele XII-XIII inclusiv, nu se pronunta ca acum la inceputul Liturghiei, ci dupa Vohod (intrarea in Biserica). Insotind astfel cantarea Trisaghionului, de unde si de denumirea in unele manuscrise de 'ectenia Trisaghionului'. Aceasta ectenie, care acum se afla inaintea antifoanelor, a fost trecuta dupa ce acestea erau deja atasate la Liturghie, ca inceput al ei.

In anumite zile, procesiunea bisericeasca incepea de la sfanta Sofia (asemenea procesiunilor noastre sfinte din ziua de azi) si se indrepta spre locasul inchinat sfantului sau evenimentului a carui amintire urma sa se praznuiasca, iar Biserica intreaga si nu 'parohia' urma sa praznuiasca aceasta amintire.

In continuare, ca o dezvoltare logica a slujirii divine in care actioneaza legea sui-generis de a preface 'particularitatile' in 'regula generala', aceasta slujba a inceput sa fie integrata in slujba Euharistiei, ca expresie liturgica a 'adunarii in Biserica'. Dar si aici, ea era considerata ca parte separata, introductiva. De exemplu, Patriarhul intra in locas numai dupa cantarea antifoanelor. Acest fapt poate fi vazut pana in zilele noastre in Liturghia arhiereasca, in care arhiereul nu participa faptic pana la Vohodul Mic (intrarea cea mica), inceputul Liturghiei fiind savarsit de catre preoti.

Ceea ce se numeste acum Vohodul Mic, nu era altceva decat intrarea poporului si a clerului in locas dupa sfarsitul procesiunii.

SURSA: Alexandre Schmemann, Euharistia, Taina Imparatiei, publicat de Editura Anastasia, 1993, p. 55-58.

Procesiune cu moastele Sfantului Irodion de la Lainici pe video.crestinortodox.ro

Duminica, 19 iunie 2011

2011-06-18T11:19:00.000+01:00

"Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. "

Matei 10, 32-35; 37-38; 19, 27-30

Puterea Sfântului Duh face şi astăzi sfinţi prin revărsarea continuă a darurilor Sale în sufletele credincioşilor care cercetează Biserica. Darurile Sfântului Duh nu se împuţinează şi nu încetează niciodată, fiindcă niciodată nu va înceta setea sufletului creştin după sfinţenie şi după Dumnezeu, Sfinţenia înseamnă astăzi, ca şi altădată, lupta stăruitoare împotriva nedreptăţii, a minciunii, a întinării vieţii personale şi a vieţii de familie, a urii, a robiei, a trufiei, a lăcomiei, a bolii, a ignoranţei, a lenei, a intrigii, a neînţelegerii, a războiului, într-un cuvânt, lupta contra tuturor relelor care macină viaţa oamenilor. Şi cum viaţa oamenilor, astăzi, nu numai că nu se menţine, dar şi sporeşte cantitativ, deşi are încă destule umbre, este firesc să tragem concluzia că Dumnezeu voieşte acest lucru pentru sfinţii Săi, care se nevoiesc între noi pentru munca noastră şi pentru a noastră mântuire.

Se poate pune întrebarea: “Unde şi care sunt acei sfinţi, căci noi nu-i vedem ?”

Dacă şi-ar face o autoprezentare sau ne-ar lăsa atraşi de publicitate, sfinţii n-ar mai fi sfinţi, fiindcă însuşirile principale ale unui sfânt sunt: smerenia sau discreţia, desăvârşirea, munca mistuitoare şi rugăciunea unită cu jertfa pentru alţii.

Un adevărat sfânt este în continuă mistuire a puterilor sufleteşti şi trupeşti, este o făclie mereu arzândă şi mereu temându-se că n-are timp să isprăvească totul.

Fiind întruparea dragostei şi a jertfei pentru toţi, sfântul „rabdă îndelung, este plin de bunătate, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă”, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă” (I Corinteni 13, 4-7). Unde şi când întâlnim un asemenea om, să ştiţi că avem în faţa noastră un sfânt.(Pr. Ioan G. Coman)

Duminica, 19 iunie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii.

2011-06-15T21:00:00.002+01:00

Adunarea in Biserica- conditie a Liturghiei.

Orice studiu serios asupra slujirii euharistice nu poate sa nu ne convinga de faptul ca aceasta slujire se construieste, de la inceput si pana la sfarsit, pe principiul co-raportarii, adica al interdependentei dintre protos si popor. Am putea defini si mai clar legatura aceasta ca finnd con-slujire. Intr-adevar, in teologia scolara si in evlavia liturgica determinata de ea, aceasta idee a co-raportarii nu joaca nici un rol si este chiar negata. Cuvantul 'con-slujire' se aplica numai la clerul care participa la slujba; iar in ceea ce priveste mirenii, participarea lor se considera a fi in intregime pasiva.

Despre aceasta marturisesc, de exemplu, cartile de rugaciune ce se tiparesc anume pentru mireni. Autorii acestor carti considerau ca pe un lucru de la sine inteles ca rugaciunile euharistice care lipsesc apartin numai clerului; dar si mai regretabil este ca cenzorii duhovnicesti aproba de zeci de ani aceste rugaciuni, dovedind ca sunt de aceeasi parere. Chiar in manualele liturgice stiintifice si de buna credinta (e.g. 'Euharistia' de Arhim. Kiprian Kern), cand se enumera conditiile necesare pentru slujirea Liturghiei, se aminteste de obicei totul, incepand cu hirotonia legala a preotului, inclusiv pana la calitatea vinului, totul in afara de 'adunarea in Biserica' considerata a nu fi o 'conditie' a Liturghiei.

SURSA: Alexandre Schmemann, Euharistia, Taina Imparatiei, publicat de Editura Anastasia, 1993, p. 20.

Lavra Sfantului Serghie de Radonej pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

2011-06-08T19:41:00.000+01:00

Pogorarea Sfantului Duh.

Se pot distinge doua comunicari ale Sfantului Duh Bisericii: una s-a facut prin suflarea lui Hristos, care se arata Apostolilor in seara Invierii (Ioan 20, 19-23), cealalta in venirea personala a Sfantului Duh in ziua Cincizecimii (Fapt. 2, 1-5). Cea dintai comnunicare a Sfantului Duh s-a facut intregii Biserici, in calitate de trup sau, mai degraba, Duhul a fost dat soborului Apostolilor, carora Hristos le-a daruit in acelasi timp puterea preoteasca de a lega si dezlega. Aceasta este o prezenta a Sfantului Duh nu personala, ci mai degraba functionala in raport cu Hristos care ii da legatura unitatii Bisericii, dupa interpretarea Sf. Grigorie de Nyssa. Aceasta este ultima desavarsire pe care Hristos o da Bisericii inainte de a se inalta la Tatal.

Cu totul alta este comunicarea Sfîntului Duh în venirea Sa personală, în care El apare ca o persoană a Treimii, neatarnată de Fiul în ceea ce priveşte originea Sa ipostatică, deşi trimisă în lume „în numele Fiului“. El a apărut sub formă de „limbi de foc“ despărţite unele de altele, care se aşază pe fiecare dintre cei de faţă, pe fiecare mădular al trupului lui Hristos. Aceasta nu mai este o comunicare a Duhului către Biserică în calitate de trup. Această comunicare este departe de a fi o funcţie a unităţii. Sfîntul Duh Se împărtăşeşte persoanelor, însemnînd pe fiecare membru al Bisericii cu o pecete a raportului personal şi unic cu Treimea, devenind prezent în fiecare persoană. Cum? Aceasta rămîne o taină, taina pogorîrii, taina kenozei Sfîntului Duh care vine în lume. Dacă în kenoza Fiului, Persoana ne-a apărut în timp ce dumnezeirea rămînea ascunsă sub „chipul de rob“, Sfîntul Duh, în venirea Sa, arată firea comună a Treimii, dar lasă persoana Sa ascunsă sub dumnezeire. El rămîne nedescoperit, ascuns, ca să spunem aşa, de către dar, pentru ca acest dar pe care El îl împărtăşeşte să fie pe deplin al nostru, însuşit de către persoanele noastre.

SURSA: Vladimir Lossky, The Mystical Theology of the Eastern Church, St. Vladimir's Seminary Press, Crestwood, New York, 1976, p. 167-168.

Multumim lui Flaviu Todea pentru reportaj.

12 Iunie 2011: Adunarea Generala - Agenda zilei

2011-06-02T22:33:00.000+01:00

Hristos S-a Inaltat!

Dragii crestini,

Mai jos gasiti detaliile legate de Adunarea Generala a parohiei, planificata pentru data de 12 iunie 2011.

Agenda zilei:

1. Bilantul activitatii Consiliului Parohial pe perioada iunie 2010 - iunie 2011 acoperind urmatoarele activitati:
   1.1. Pastoral-Misionar;
   1.2 Catehetic;
   1.3 Administrativ;
   1.4 Financiar (in conjunctie cu Fundatia).
2. Fundatia "St. Makarios the Great Ecclesiastical Trust"
3. Prezentarea structurii / atributiilor noului Consiliu precum si a Comitetului Parohial;

4. Alegerea noului Consiliu si Comitet Parohial.

Durata:

2h (14:30 - 16:30)

Locul intalnirii:

Saint Michael Church Hall, Farnley / Leeds, LS125ET.

Ii asteptam cu drag pe toti membrii parohiei noastre la aceasta Adunare Generala, cu nadejdea ca impreuna sa gasim formule de lucru pentru o si mai buna slujire a comunitatii noastre.

Doamne ajuta.

Cuvantul Saptamanii.

2011-06-01T20:19:00.000+01:00

Inaltarea Domnului. (Lc 24, 36-53; Fapt. Ap. 1, 10-11)

Desi Heruvimii alungasera omenirea din Rai, la porunca lui Dumnezeu, totusi compatimeau soarta ei. De aceea se arata ingerii pretutindeni, unde se vorbeste despre reinaltarea omenirii, atat la Nasterea lui Hristos (Lc. 2, 13-15), cat si la Invierea Sa (Mt. 28, 2-5), si astazi la Inaltarea Sa la cer:" Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe. Care au si zis: Barbati galileeni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus, Care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer."(Faptele Apostolilor 1, 10-11).

De ce oare s-au infatisat ingerii in fata Apostolilor si le-au spus ca El s-a inaltat la cer? Nu vazusera oare ucenicii insisi ceea ce s-a petrecut? Nu spune oare Evanghelistul Luca ca El s-a inaltat inaintea ochilor lor? (Fapte 1, 9). Pentru doua pricini: prima, pentru ca intristarea cuprinsese inima Apostolilor:" nimeni dintre voi nu ma intreaba: unde mergi? Caci aceestea am grait voua, si intristarea a umplut inima voastra".( In. 14, 6-7). Ingerii trebuiau sa aline suferinta ucenicilor prin fagaduinta revenirii Lui. (Fapt 1, 11)

Pentru a doua pricina ingerul inca a adaugat:"El s-a inaltat".( Fapt 1, 11). Ingerii s-au infatisat spre a incredinta pe ucenici despre Inaltarea lui Hristos, ca ei sa nu creada, ca El a fost luat la cer ca Ilie.( IV Regi 2, 11). Ilie a fost luat ca un rob al lui Dumnezeu, iar Iisus ca un Domn; Ilie cu o caruta de foc, Iisus a fost luat de un nor, caci si Tatal, precum zice Isaia:"sade pe nor" (Is. 19, 1). Ilie la inaltarea sa a slobozit cojocul sau asupra ucenicului sau Elisei cu care acesta facea minuni (IV Regi 13-15), Iisus revarsa peste ucenici puterea si harul Duhului Sfant (Fapt 1, 8).

SURSA: Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici, Editura BUNAVESTIRE, Bacau, 1997, p. 32-33.

John Breck - Despre canonul Sfintei Scripturi pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii.

2011-05-25T19:57:00.000+01:00

Nasterea Ritului Bizantin

Ceea ce, din dorinta folosirii unui termen neutru si mai cuprinzator, liturgistii numesc "Ritul Bizantin", se refera la sistemul liturgic care s-a dezvoltat in Patriarhatul Orthodox al Constantinopolui si care a fost adoptat gradual, in Evul Mediu, si de catre celelalte Patriarhate Orthodoxe: Alexandria, Antiohia si Ierusalim.

Unii autori prefera termenul de Liturghie Orthodoxa, care este corect intr-o anume privinta dar nu destul de precis. Liturghiile grecesti alexandrine ale Sf. Marcu sau ale Sf. Grigorie sunt, de exemplu, Liturghii in intregime orthodoxe, dar nu sunt nici pe departe liturghii bizantine. Pe de alta parte, cateva Biserici rasaritene, nebizantine, se autointituleaza de asemenea "orthodoxe".

La inceputul secolului al V-lea, liturghia capitalei nu se savarsea decat la Constantinopol. Doveziile arheologice si cele scrise din Grecia, Capadochia si Pont arata ca Bisericile din aceste regiuni. chiar daca se aflau sub dominatia politica a capitalei nu foloseau acelasi rit. Curand, insa ele au inceput sa adopte acelasi rit si pana la sfarsitul mileniului intai ritul Marii Biserici de la Constantinopol se raspindise peste tot.

Acesta a fost doar inceputul unui lung proces. Mai apoi Ritul constantinopolitan a intrat intr-un mariaj de convenienta cu cea mai puternica dintre traditiile liturgice vecine, Ritul Ierusalimitean, dupa cum Ritul Vechii Rome urma sa se unifice cu cel Galican.

SURSA: Robert F Taft, Ritul Bizantin, Reintregirea, Alba Iulia, 2008, p. 29-30.

Duminica 29 Mai nu este slujba la Leeds

2011-05-21T07:00:00.001+01:00

Dragi frati si surori intru Hristos,
Dorim sa va anuntam pe aceasta cale ca Duminica 29 Mai nu va fi oficiata Sfanta Liturghie la Parohia “Sfantul Macarie cel Mare” Din Leeds.
Va rugam sa ii anuntati pe toti cei care ii cunoasteti dar nu au acces la internet.
De asemeni, puteti verifica in mod regulat calendarul slujbelor la http://www.sfmacarie.org/ro/slujbe.html
Doamne ajuta,
Consiliul Parohial

Adunarea Generala, 12 Iunie 2011

2011-05-19T18:39:00.000+01:00

Iubiti credinciosi,

Hristos a Inviat!

Va invitam in data de 12 iunie 2011, dupa Sfanta Liturghie din Duminica Rusaliilor, sa participati la Adunarea Generala a membrilor Parohiei "Sf Macarie cel Mare" din Farnley, Leeds. Cu aceasta ocazie se va alege noul Consiliu Parohial si se vor discuta problemele legate de activitatea parohiei pe urmatoarele 12 luni.

Va asteptam cu drag.

Doamne ajuta!

In numele actualului Consiliu Parohial,

Razvan Taranu

Cuvantul Saptamanii.

2011-05-18T19:43:00.000+01:00

Duminica Sfintei Mucenite Fotini samarineanca (26 Februarie).

Iisus pleaca din Iudeea spre Galileea, dar nu evita Samaria cum obisnuiau evreii (In. 4, 3-5). Intr-adevar aceasta zona era extrem de periculoasa din cauza tensiunilor etnice aparute intre samarineni si evrei. Se pare ca in 722 BC Asirienii invadeaza zona de nord a lui Israel cucerind astfel cele 10 triburi nordice. Brutal, i-au luat ostatici tragandu-i la propriu in Asiria cu carlige de pescuit. Mai tarziu acestia revenind, s-au casatorit cu cei care nu au fost luati captivi si astfel au aparut Samarinenii. Ura traditionala dintre ei si evrei provine din faptul ca samarinenii au modificat Pentateuhul, in locul Templului din Ierusalim au construit Templul de pe Mt. Garizim, Tablele Legii au fost primite tot pe acest 'sfant' munte si nu pe Sinai, etc.

De aici observam si mirarea femeii samarinence la rugamintea Mantuitorului:" Cum Tu, care esti iudeu, ceri sa bei apa de la mine, care sunt femeie samarineanca?" (In. 4, 9).

Aceasta femeie din cetatea Siharului, Samaria devine prima Evanghelista cunoscuta in Biserica pentru ca:"il marturiseste in cetatea Siharului pe Iisus ca fiind Hristosul"( In. 4, 28-30) intorcand la credinta multi samarineni care au crezut in Iisus pentru cuvantul femeii (In. 4, 39).

De altfel, Samarinenii finnd si primul neam care-l recunoaste pe Iisus ca fiind "Mantuitorul Lumii" (In. 4, 42).

SURSA: Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc Predici Exegetice la Duminicile de peste an, Teofania, Sibiu, 2001. p. 31-34.

Istoria Bisericii Ortodoxe - Bizantul pe video.crestinortodox.ro

Vizita Parintelui Tanase la Parohia Sf Macarie

2011-05-15T21:12:00.000+01:00

Hristos a Inviat!
Aveti mai jos un link la pozele facuta la Sfanta Liturghie de astazi cand l-am avut in mijlocul nostru pe PC. Pr. Nicolae Tanase de la Parohia "Valea Plopului".

https://picasaweb.google.com/sfmacarie/15May2011VizitaParinteluiTanaseLaBisericaDinFarnleyLeeds?feat=directlink

Cuvantul Saptamanii.

2011-05-11T19:26:00.000+01:00

Unitatea Bisericii.

“Cred intr-una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica”. Sinodul II Ecumenic din Constantiunopol (381) fixeaza cele patru atribute ale Bisericii, specificul sau care exprima plinatatea fiintei sale si asigura continuitatea operei Mantuitorului pana la Parusie.

Orice deformare sau micsorare a unuia din aceste atribute deformeaza insasi realitatea Bisericii. In fata acestei taine, ratiunea este poftita “sa-si scoata incaltamintea” logicii juridice si formale pentru a primi luminile care vin de la dogma. Este semnificativ ca teologia moderna, pastrand cuvantului ecleziastic, sensul larg a tot ce priveste Biserica, a introdus cuvantul eclezial, care priveste Biserica in intelesul mai launtric al comunitatii si comuniunii.

Acest neologism subordoneaza aspectul juridic si social, celui comunitar si tainic. Unul din teologii Catolici cei mai apropiati de Orthodoxie, Moehler, a zis:” Toata constitutia Bisericii nu este altceva decat iubirea trupificata”. “Hristos s-a impartit?”(I Corinteni 1, 12-13) intreaba Sf Ap Pavel, caci chiar ideea de Trup se opune oricarei impartiri.

Pluralitatea Bisericilor autocefale nu atinge diversitatea istórica a limbilor si culturilor, dar, ca si o simfonie pe diverse glasuri, Biserica este fiintial una in dogma, in Taine, in Koinonia. Ea invata pretutindeni si totdeauna aceeasi credinta ca si cand, “raspandita in lume, ar locui intr-o casa unica”.(Sf. Irineu).

SURSA: Paul Evdokimov “Orthodoxia”, Ed. Inst. Biblic si de Misiune al B.O.R, Bucuresti, 1996, p. 169-170.

PS: la min 58 se vorbeste despre apa sfintita la Boboteaza.

Apa - amplu documentar pe video.crestinortodox.ro

Programul zilei de Duminica 15 Mai / Diary for Sunday 15th May

2011-05-10T06:52:00.000+01:00

Dragi Credinciosi,

Duminica 15 Mai, PC. Pr. Nicolae Tanase de la Parohia "Valea Plopului", se va afla in mijlocul nostru la Parohia Sfantul Macarie cel mare din Leeds pentru a sustine, dupa Sfanta si Dumnezeiasca liturghie o conferinta cu tema “Familia Crestina Azi”.
Evenimentul va fi urmat de o agapa frateasca.
Consiliul Pariohial

Dear brothers and sisters in Christ,
on Sunday 15^th May, Father Nicolae Tanase from the Parish "Valea Plopului", Prahova will be at Leeds Parish of St. Makarios the Great and he will sustain, after the Holly Service, a conferences with the title "The Christian Family Today".
The event will be followed by an Agape feast.
The Parish Council

Cuvantul Saptamanii.

2011-05-05T09:17:00.000+01:00

Cinstirea sfintelor moaste.

O mărturie despre Sfintele moaşte o avem încă din Vechiul Testament care ne arată în acest sens despre proorocul Elisei :”Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de Moabiţi. Dar iată odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi speriindu-se au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale”( IV.Regi13,20-22).

Iar regele Iosia a curăţat templul de idoli şi a restaurat cinstirea Legii. După ce arse pe jertfelnic oasele din morminte, venind la mormântul omului lui Dumnezeu, a poruncit pentru el: ”Lăsaţi-l în pace. Nimeni să nu se atingă de oasele lui. Şi au păstrat oasele lui şi oasele proorocului care venise din Samaria”(IV.Regi 23,16-18).

Psalmistul David zice cu referire la ramasitele celor drepti:”Domnul pazeste toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi”.(Ps. 33, 19).

Duminica 1 Mai nu este slujba/ There is no service on Sunday 1st May

2011-04-29T16:37:00.002+01:00

Hristos a Inviat! / Christ is Risen!

Iubiti membri ai parohie noastre va anuntam ca DUMINICA 1 MAI NU ESTE SLUJBA LA LEEDS - va rugam mentionati aceasta si cunoscutilor dumneavoastra.
Dear parish members please note that SUNDAY, 1st MAY, THERE IS NO SERVICE AT LEEDS - please let those you know this fact.

Cuvantul Saptamanii.

2011-04-27T20:34:00.000+01:00

Hristos a Inviat!

“Dispretuit era si cel din urma dintre oameni; om al durerilor (ecce homo) si cunoscator al suferintei, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata…”(Isaia 53, 3).

“Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre s-a impovarat. Si noi il socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu” (Isaia 53, 4).

“Chinuit a fost, dar S-a supus si nu Si-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere S-a adus si ca o oaie fara glas inaintea celor ce o tund, asa nu si-a deschis gura Sa” (Isaia 53, 7).

“Mi-au cantarit simbria mea: 30 de arginti.”(Zaharia 11, 12).

“Atunci a grait Domnul catre mine: ‘Arunca-i olarului pretul acela scump cu care Eu am fost pretuit de ei.” (Zaharia 11, 13).

“Mormantul Lui a fost pus langa cei fara de lege si cu cei facatori de rele, dupa moartea Lui, cu toate ca nu savarsise nici o nedreptate si nici inselaciune nu fusese in gura Lui” (Isaia 53, 9).

“Dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat” (Isaia 53, 5).

“Dar iata, pe norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului si El a inaintat pana la Cel vechi de zile, si a fost dus in fata Lui” (Daniel 7, 13).

“Si Lui I s-a dat stapanirea, slava si imparatia, si toate popoarele, neamurile si limbile ii slujeau Lui. Stapanirea Lui este vesnica, stapanire care nu va trece, iar imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata” (Daniel 7, 14).

Duminica 1 Mai nu este slujba/ There is no service on Sunday 1st May

2011-04-27T13:04:00.000+01:00

Iubiti membri ai parohie noastre va anuntam ca DUMINICA 1 MAI NU ESTE SLUJBA LA LEEDS - va rugam mentionati aceasta si cunoscutilor dumneavoastra

Dear parish members please note that SUNDAY, 1st MAY, THERE IS NO SERVICE AT LEEDS - please let those you know this fact

Cuvantul Saptamanii.

2011-04-20T22:33:00.000+01:00

“Am gresit vanzand sange nevinovat.”

Hotararea sinedriului de a-L omora pe Iisus a fost, desigur, repede cunoscuta in tot Ierusalimul. Iuda, atat de direct implicat in desfasurarea evenimentului, a auzit si el fara de intarziere la ce a condus tradarea sa. Din nefericire nici ceilalti ucenici un au fost mai loiali. Petrru, cel care a jurat ca mai degraba va muri decat sa se lepede de Invatatorul Sau (Mt. 26, 35), s-a aruncat cu capul inainte in minciuna, protestand, blestemand si repetand ca nu-l cunoaste pe Acesta (Mc. 14, 71).

Mai mult decat atat, unicul ‘privilegiu’ de a duce crucea Mantiuitorului pe Via Dolorosa nu le revine ucenicilor, nici macar iudeilor, ci unui african de origine. Este vorba de Simon din Cyrene, tatal lui Alexandru si Rufus (Mt, 27, 32; Mc. 15, 21). Cyrene era un oras de pe coasta Libiei, Nordul Africii, unde totusi exista o mare comunitate de evrei. Lucru explicabil si din faptul ca negustorul Simon isi terminase negotul si probabil se indrepta spre casa in momentul in care ostasii ii cer sa duca crucea lui Iisus (Mc 15, 21).

Revenind la Iuda, stim ca sufletul sau era cuprins de lacomie (In. 12, 6) si multe nemultumiri se adunasera acolo impotriva lui Iisus si a mesianismului sau umil. Voise numai sa vada ca I se da o lectie aspra Invatatorului Sau. Se pare ca Iuda nu intrevazuse un deznodamant atat de dramatic al actului sau. Cand insa a aflta de condamnarea la moarte, sufletul sau a fost adanc zdruncinat. S-a dus deci si a marturisit arhiereilor si batranilor ca a vandut pe un nevinovat (Mt. 27, 4). Din nefericire pentru el si sufletul sau, in loc de bunatatea si caldura Invatatorului Sau intalneste raceala si dispretul sinedristilor (Mt 27, 4). Doua texte neo-testamentare ne relateaza ce s-a intamplat cu el dupa aceea: Mt. 27, 5 si Fapte 1, 16-20.

SURSA: Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, (profesor de Noul Testament la facultatea de Teologie Orthodoxa din SIbiu) : Procesul Mantuitorului, editura Teofania, Sibiu, 2001, p. 35-36.

Cuvantul Saptamanii.

2011-04-12T23:48:00.000+01:00

OSANA!

La intrarea Sa triumfala in Ierusalim, Iisus vine dinspre Betania (In.12 ,1). Betania a devenit numele prieteniei. Acolo traiau Maria, Marta si Lazar, prietenii Mantuitorului. In Sfintele Evanghelii, numai ucenicii mai sunt numiti ‘prietenii’ lui Iisus (Lc.12, 4). Nu toti cei trei frati sunt numiti direct ‘prietenii’ Mantuitorului. Cuvantul este folosit doar pentru Lazar:”Lazar, prietenul nostru a adormit”(In.11, 11). Prietenia Mantuitorului pentru Lazar reiese si din faptul ca Iisus a lacrimat in fata mormantului acestuia (In.11, 35-36). Fericiti sunt aceia care il au ca prieten pe Mantuitorul,

Iosif Flaviu ne relateaza ca in aceasta perioada a anului, si anume la sarbatoarea Pastilor, milioane de pelerini se adunau in cetatea Ierusalimului pentru a comemora eliberarea din robia Egipteana si drumul lung de aproape 40 de ani catre Tara Sfanta: Canaan. Multi se instalau in afara zidurilor, in corturi sau in mici colibe de ramuri, sau pur si simplu sub cerul liber. Mai sunt deci 5 zile pana la Pasti (In.12, 1). Multimea de pelerini, ii fac lui Iisus un cortegiu triumfal si-l aclama ca pe Regele Mesianic:”Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului” (Mt.21, 9).

SURSA: Pr.Prof. Dr. Vasile Mihoc, Meditatii la Evangheliile Duminicilor Triodului si Penticostarului, Ed Teofania, Sibiu, 2003, pp.93, 99.

Cuvantul Saptamanii.

2011-04-06T19:58:00.000+01:00

Iisus in fata arhiereilor Anna si Caiafa.

Faptul ca Iisus este dus, impotriva legii, la Anna, care numai avea nici o calitate oficiala, este profund semnificativ. Rezulta de aici ca adevaratul autor al condamnarii lui Iisus a fost ex-arhiereul Anna. Iosif Flaviu ne ofera detalii suplimentare referitor la acestia. Anna, care ocupase aceasta demnitate un ‘timp considerabil’ anume intre anii 7-15 d.Hr. devenise seful unei adevarate dinastii de arhiereii: 5 dintre fii sai, un ginere (Iosif Caiafa), si un nepot (Matias, la anul 65 d.Hr.) au ocupat aceasta demnitate. Iosif Caiafa a fost pus arhiereu de procuratorul Valeriu Gratus in anul 18 d.Hr. ocupand acest post pana in anul 36, cand Pilat a fost depus de legatul Siriei. Desi in epoca ocupatiei romane arhiereii erau schimbati la scurta vreme, acestia din urma ne arata cat de supli si adaptabili erau, adevaratate instrumente docile ale ocupantului strain.

De la Anna Iisus este ‘dus’ la Caiafa. Impropriu spus pentru ca in lumina datelor existente, arheologii si exegetii inclina sa creada ca acestia locuiau in acelasi palat, avand numai curti separate. In casa lui Caiafa au loc 2 reuniuni: prima neoficiala si ilegala, inainte de cantatul cocosilor (Mt 26, 57-66; Mc 14, 53-64); a doua in zorii zilei de 7 Aprilie (14 nisan) anul 30 al erei crestine cf. Mt.27,1; Mc. 15, 1.

La prima intalnire ‘arhiereii, batranii si tot sinedriul cautau marturie mincinoasa impotriva lui Iisus ca sa-l omoare’ (Mt. 26, 59). Dar, in cazurile capitale, pentru ca o marturie sa poata fi retinuta de tribunal era nevoie de declaratia a cel putin 2 martori; marturia unuia singur nu era de ajuns (Num. 35, 30; Deut. 17, 6). Depozitiile celor 2 martori, gasiti in cele din urma, pareau destul de neclare: primul declara cf. Mt.26, 61:“Pot sa daram templul…” iar celalalt declara cf. Mc. 14, 58: “Voi darama acest templu…”. In ambele cazuri marturia este neclara pentru ca de fapt Iisus declarase: ”Daramati VOI templu acesta si in trei zile il voi ridica” evanghelistul adaugand si aceasta precizare: “Iar El vorbea despre templul trupului Sau” (In 2, 19-21).

Dandu-si seama ca pe aceste acuzatii nu se poate intemeia o condamnare la moarte, Caiafa il provoaca pe Iisus:”Te jur pe Dumnezeul Cel Viu, sa ne spui noua de esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”(Mt. 26, 63). Este de notat faptul ca iudaismul, cantonandu-se intr-o falsa conceptie despre un Mesia pamantesc, nu interpreta textul din Daniel 7, 13-14, in sens mesianic. Mantuitorul insa prin afirmatia facuta acum, in fata lui Caiafa, dar nu numai, preluand din Dan. 7, 13 titlul de Fiul Omului, a dat o clara interpretare mesianica acestui text profetic.

SURSA : Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, (profesor de Noul Testament la facultatea de Teologie Orthodoxa din SIbiu) : Procesul Mantuitorului, editura Teofania, Sibiu, 2001, p. 14-21.

Cuvantul Saptamanii.

2011-03-31T08:46:00.000+01:00

Arestarea Mantuitorului.

Intarit prin rugaciune, Iisus se pregateste sa-i intampine pe cei ce veneau sa-l prinda. S-a pus adeseori intrebarea daca din trupa care l-a arestat pe Mantuitorul au facut parte si soldati romani. Probabil insa ca aceasta trupa provenea dintre garzile templului, aflata la dispozitia sinedristilor (cf. Mt 27, 65), dintre care unii venisera si ei in Ghetsimani (Lc 22, 52), insotiti si de slugi de-ale lor, cum era acel Malhus (In 18, 10). Sfantul Ioan spune, de altfel, ca Iuda a luat oaste si slujitori “ de la arhierei si de la farisei”(In 18, 3).

Ajungand in Ghetsimani, Iuda l-a indicat pe Iisus prin semnul pe care li-l daduse, anume prin sarutare. Bland, nu e nici o ironie in cuvantul “prietene” cu care i se adreseaza lui Iuda, Domnul ii reproseaza sarutul tradarii, semn al demonicei rasturnari a lucrurilor, caci adauga:”Dar acesta este ceasul vostru si Stapanirea Intunericului”(Lc 22, 53).

De fapt, intarit de Sus, Domnul este deplin stapan pe situatie si arestarea Sa a fost doar o predare de buna voie spre patimi si moarte. Sf. Ioan ne spune ca Iisus le-a iesit inainte si li s-a prezentat celor veniti sa-l prinda, iar ei au cazut la pamant in fata majestatii Sale (In 18, 4-9). La aceasta minute, s-a mai adaugat si aceea a vindecarii urechii slujitorului ranit cu sabia de impetuosul Apostol Petru. Numai Sf. Ioan, care scria la multa vreme dupa aceste evenimente, ne spune ca pe acest slujitor al arhiereului il chema Malhus, nume omis de ceilalti sinoptici deoarece, cum spune Traditia, Malhus a devenit crestin si mentionarea numelui sau cata vreme se mai afla in viata ar fi constituit un pericol pentru beneficiarul minunii din Ghetsimani.

Un tanar infasurat intr-o panza, se pare ca intentiona sa-l urmeze pe Iisus din umbra, dar sinedristii punand mana pe el acesta se smulge din panza care-i acoperea trupul, si fuge gol. Numai Sf. Marcu relateaza acest moment (Mc. 14, 51-52), care pare sa constituie o amintire personala a sa. Ceva mai tarziu, revenindu-si din prima frica, doi dintre ucenici il vor urma pe Iisus pana in curtea arhiereului (In 18, 15-16).

SURSA : Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, (profesor de Noul Testament la facultatea de Teologie Orthodoxa din SIbiu) : Procesul Mantuitorului, editura Teofania, Sibiu, 2001, p. 12-13.

Cuvantul Saptamanii.

2011-03-23T20:07:00.001Z

“Procesul” Mântuitorului.

Desi condamnarea la moarte a Mântuitorului a fost pronuntatã de sinedriu, curtea supremã de justitie a iudeilor, si desi aceastã condamnare a fost confirmatã de guvernatorul roman al Iudeii, pare impropriu a se vorbi, in cazul Sãu, de un proces juridic. Cãci moartea Domnului fusese hotãrâtã de sinedristi dinainte, anume indatã dupa invierea lui Lazãr (In 11, 47-53). Iar intrunirea sinedriştilor din dimineaţa Vinerii Patimilor (7 Aprilie, anul 30 al erei creştine) nu avea drept scop aflarea adevãrului şi pronunţarea unei sentinţe in consecinţã, ci pur si simplu gãsirea unei forme juridice pentru omorãrea cu orice preţ a Mãntuitorului (Mt. 27, 1). Domnul a fost, deci, victima unui complot, iar condamnarea şi executarea Sa constituie un asasinat juridic. De aceea cuvantul proces din titlu a fost pus intre ghilimele.

“La ai Sãi a venit si ai Sãi nu L-au primit” (In 1, 11).

Dupã Cina cea de Tainã, care a avut loc in foişorul unei case, poate cea a familiei lui Ioan Marcu (cf. Fapte 12, 12), din cartierul aristocratic de pe Muntele Sionului, Domnul, urmat de ucenicii Sãi, in afarã de Iuda, a coborãt spre Valea Chedronului (Chedron inseamnã “negru”, “murdar”). Mergãnd poate pe aleea in trepte recent descoperitã care lega acel cartier de Scãldãtoarea Siloamului din vale, a trecut peste apele tulburi ale pârâului si s-a oprit intr-o grãdina cu mãslini de la poalele Muntelui Eleonului numitâ Ghetsimani (in traducere “presã de ulei”).

Vom incerca pe viitor sa prezentãm acest proces incepãnd cu arestarea din Ghetsimani si sfãrsind cu acordul lui Pilat de rãstignire a Mãntuitorului.

SURSA: Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc “Procesul Mãntuitorului”, Editura Teofania, Sibiu, 2001, p. 9-11.

Cuvantul Saptamanii.

2011-03-17T12:40:00.000Z

In 25 Aprilie 1933, la orele 14,oo, s-a desfasurat la Ierusalim o rejudecare, de catre un tribunal special, a procesului lui Iisus din Nazareth. Judecatorii erau evrei iar judecata s-a desfasurat aplicandu-se legile in vigoare la iudei in epoca Mantuitorului. Din cei cinci judecatori, patru au votat: nevinovat. Iata-L deci pe Iisus reabilitat formal de un tribunal ierusalimitean. Mai ssensibili, probabil, la detaliile juridice, majoritatea judecatorilor acestui tribunal au decis ca sentita la condamnare a lui Iisus, pronuntata de sinedriul iudaic in ziua de 14 nisan (7 Aprilie) anul 30 al erei crestine, a fost nedreapta.

Ce semnificatie poate avea aceasta reconsiderare juridica? Desigur ca, atunci cand astfel de reevaluari vin din lumea evreiasca, ele manifesta o anumita evolutie in perceperea personalitatii lui Iisus din Nazareth. Nu e vorba bineinteles de recunoasterea mesianitatii Sale. Dar exista astazi destui evrei-mai ales din patura intelectuala- care sunt gata sa recunoasca in Iisus o figura marcanta a poporului lor si chiar un profet. Dar, atentie! Sa nu ne bucuram noi, crestinii, cu prea multa usurinta de o astfel de schimbare de optica. Pentru ca pozitia mentionata ascunde un gand viclean: sustinatorii ei, cautand sa disculpe de orice vina pe sinedristii iudei, arunca, de obicei, intreaga vina a uciderii lui Iisus pe umerii autoritatii romane si acuza pe evanghelisti de oportunism – Evangheliile s-ar vrea cat mai pe placul autoritatii romane- si din aceasta pricina, de denaturarea grava a adevarului istoric.

SURSA : Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, (profesor de Noul Testament la facultatea de Teologie Orthodoxa din SIbiu) : Procesul Mantuitorului, editura Teofania, Sibiu, 2001, p. 3-5.

Procesiune in Duminica Ortodoxiei

2011-03-10T19:49:00.000Z

Dragi membrii ai parohiei noastre,

Duminica, 13 martie, in prima duminica din Post, intreaga Biserica Ortodoxa face amintire de biruinta cinstirii icoanelor asupra prigonitorilor iconoclasti.
Cu acest prilej, comunitatile ortodoxe obisnuiesc a face o procesiune cu icoane in bisericile unde slujesc.
Si parohia noastra din Farnley / Leeds va face o astfel de procesiune in duminica aceasta.
V-am ruga sa participati cati mai multi, aducandu-va de acasa, fiecare, icoana pe care o aveti in case, in fata careia obisnuiti a va face rugaciunile personale.

Va asteptam cu drag.

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii.

2011-03-09T19:26:00.000Z

“Sunati din trambita in Sion, gatiti postiri sfinte, praznuiti Sarbatoarea cea pentru toti.”(Ioil 2, 15).

Indemnul acesta este asa de lamurit, incat poate fi priceput de la intaia auzire. Si cu toate acestea, proorocul, cu toata scurtimea proorociei sale si cu toata felurimea lucrurilor de care va vorbi, il spune poporului de 2 ori (Ioil 2,1; 2,15). Una din cele mai bune dovezi despre puterea binefacatoare a unei doctorii este intrebuintarea ei de catre toti. La iudei este post, la turci este post, la pagani este post; in India oamenii postesc, in

China

postesc, chiar si popoarele salbatice postesc. Ce-a putut face oare ca popoarele cele mai diferite sa iubeasca un mijloc atat de potrivnic lacomiei noastre, daca nu convingerea puternica in folosul lui neindoielnic? Si de unde a venit oare aceasta convingere in binefacerile postului, daca nu de la probarea lui prin fapta? In apararea altor mijloace ar fi putut grai sau mintea, sau inclinatiile firesti, sau avantajele; pentru post insa cine graieste? Singura numai experienta.

Pentru ce postul este atat de raspandit in natura? Pentru reinoirea puterilor cheltuite. S-ar parea ca alimentatia ar trebui sa intareasca si sa reinoiasca puterile a tot ce vietuieste, dar, cu toate acestea, numai singura hrana nu-I de ajuns pentru asta; mai trebuie si postul, ca reinnoitor al puterilor insesi ale nutritiei.

De la ce s-a inceput si in ce s-a cuprins cea dintai cadere a noastra? In aceea ca noi, in persoana stramosului nostru, nu am pazit postul. Daca postul ar fi fost pazit in Rai, spune un invatator al Bisericii, omul si astazi ar fi fost in Rai; iar noi putem spune ca daca postul ar fi fost pazit si afara din Rai, de mult ne-am fi apropiat iarasi de Eden.

SURSA: Colectia “COMORILE PUSTIEI” - Inochentie al Odesei “Cuvantari la Sfantul si Marele Post”. Ed. Anastasia, 1998, p. 36-38.

Cuvantul Saptamanii

2011-03-03T19:33:00.003Z

RUGĂCIUNEA ROSTITĂ CU GURA, DAR FĂRĂ LUAREA AMINTE A MINŢII, ESTE ZADARNICĂ

Ar fi nimerit să amintim aici câteva texte apostolice despre rugăciunea cea făcută cu duhul şi cu mintea, ce nu sunt aşa de lămurit înţelese, iar prin aceasta să punem început bun în adâncirea acestei învăţături.

În Epistola către Efeseni, Sf. Apostol Pavel ne sfătuieşte să ne rugăm cu duhul: „faceţi în toată vremea – spune el – întru Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri“ (Efes. 6, 18). Acelaşi Apostol în Epistola I către Corinteni spune: „duhul mi-e în rugăciune, dar mintea mea este neroditoare“ (I Cor. 14, 14).

Însă cum se întâmplă oare, că omul se roagă cu duhul, dar mintea lui rămâne neroditoare?

Cuvântul „duh“ este înţeles în Sfânta Scriptură în felurite chipuri. Uneori el se întrebuinţează în locul respirării, alteori în locul sufletului sau chiar în locul unei dorinţi oarecare, sau al unui alt gând de început bun sau rău, precum, de asemenea, în locul vreunei virtuţi sau al vreunui viciu, cum sunt: duhul smereniei, duhul dragostei, duhul milosârdiei şi cele potrivnice lor: duhul mândriei, duhul urii, duhul iubirii de arginţi şi altele. Alteori, iarăşi cuvântul „duh“ este pus în locul vreunui dar oarecare al Sfântului Duh, cade pildă: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul vederii şi altele. Iar uneori, chiar în locul minţii, precum stă scris la acelaşi Apostol: „să vă primeniţi – zice el – în duhul cugetului vostru“ (Efes. 4, 23).

Sfătuindu-i pe efeseni să se roage cu duhul, în locul duhului apostolul pune însăşi mintea pe care omul ce se roagă trebuie s-o îndrepte către Dumnezeu.

Scriindu-le însă corintenilor, când le vorbeşte de duhul celor ce se roagă şi de mintea ce rămâne neroditoare – în acest loc el pune cuvântul „duh“ în locul glasului şi al răsuflării omului, ca şi cum ar spune către ei: ce folos aveţi voi, corintenilor, dacă vă rugaţi numai cu glasul răsuflării voastre, iar mintea nu vă ia aminte la rugăciune, ci îşi închipuie felurite lucruri? Ce folos aveţi dacă vorbiţi multe cu limba, iar cu mintea nu luaţi aminte la cele ce grăiţi? Chiar dacă ai rosti mii de cuvinte cu limba, ce folos vei trage, o, omule! Şi dacă vei cânta din toată puterea gâtlejului, atât cât îţi va îngădui răsuflarea, iar mintea nu va sta înaintea lui Dumnezeu şi nu-L va vedea, ci gândurile ei altundeva o vor abate? O asemenea rugăciune nu-ţi va fi de nici un folos, nici de Dumnezeu nu va fi auzită şi va rămâne neroditoare. Prea bine a judecat Sf. Ciprian, când a spus: „cum vrei oare să fii auzit de Dumnezeu, când tu nu te auzi nici pe tine însuţi? Vrei ca Domnul să-şi aducă aminte de tine când te rogi, dar tu nu-ţi aduci aminte nici de fiinţa ta însăţi?“ Apostolul ne aduce drept pildă corintenilor şi totodată şi nouă tuturor, când spune: „mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea“ (I Cor., 14, 15). Când mă rog deci cu limba şi cu glasul, vrea să le spună el acestora, care iese din răsuflarea mea, atunci neapărat trebuie să mă rog şi cu mintea.

SURSA : Pateric.ro

Cuvantul Saptamanii

2011-02-23T20:03:00.003Z

Cuvânt la Duminica Infricosatei judecati al Pãrintelui Petroniu Tãnase* de la Schitul Prodromu - Athos

*Mutat la Domnul ieri, 22 februarie 2011. Vesnica sa-i fie pomenirea!

Oamenii de stiinta, tot iscodind sa afle tainele vietii omenesti, au descoperit ca tot ceea ce face omul, tot ceea ce gandeste si vorbeste, dar absolut tot, lasa o urma in alcatuirea cea mai ascunsa a omului; se inscriu in adincul fiintei noastre ca intr-o carte. Astfel, noi insine suntem cartea si tot noi, cei ce o scriem. Mare taina se ascunde aici !

La infricosata Judecata se va deschide aceasta carte, adica cele scrise acum in taina nevazut de nimeni, se vor vedea la aratare: si cele bune si cele rele vor fi vazute de toata lumea. Atunci ranile mucenicilor vor straluci ca margaritarele, nevointele si faptele dreptilor si ale cuviosilor "vor straluci ca soarele" (Matei 13, 43), precum ne incredinteaza Domnul Hristos. Iar chipurile pacatosilor vor arata pocite si schimonosite de toate pacatele si patimile pe care le-au facut. "Cine va putea rabda acea nesuferita rusine!"

Iata dreptatea dumnezeiasca. "Te-am facut fiinta cinstita si inzestrata cu libertate deplina, de care nici Eu nu am indraznit sa ma ating; ti-am dat putere ca sa fii asemenea cu Mine, dumnezeu prin har; iata dar, acum ai singur ceea ce ai ales!" Tot ce face omul cu voia sa libera il apropie sau il departeaza de Dumnezeu. Omul se modeleaza singur, prin tot ceea ce inscrie el in cartea vietii sale cu care se va infatisa la Judecata.

Pacatul, noi il inscriem in carte si numai cel ce l-a scris il poate sterge, nimeni altul, nici chiar Dumnezeu. Si daca omul nu si-a impodobit chipul sau cu nici o virtute, nici Dumnezeu nu-l poate impodobi. Este deci in interesul cel mai adanc al vietii noastre sa stergem din carte tot inscrisul pacatului cu pocainta sincera, cu incetarea raului, cu spovedanie curata, cu implinirea canonului, prin rugaciune si cu lacrimi.

Si pentru tot pacatul sa ne intrebam cu ingrijorare si cu teama: oare s-a sters el din carte? Si dupa ce l-am sters, sa scriem si faptele cele bune ale virtutilor, prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu, caci ele ne impodobesc si ne gatesc chipul nostru cel de vesnicie. Toata fapta buna este o agonisita de mare pret, de care ne vom bucura in vecii vecilor. "Cum ti-ai crescut aici aripile, asa vei putea zbura catre cele de sus; cum ti-ai curatit aici mintea, asa vei vedea acolo slava Lui si masura in care L-ai iubit aici, in aceeasi masura te vei indulci de dragostea Lui".

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminicile-peste/parintele-petroniu-tanase-duminica-infricosatei-judecati-123691.html

Sa ne veselim

2011-02-19T11:32:00.000Z

Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Luca XV, 11-32

Toată lumea se poate mântui…pentru că Hristos Dumnezeu, din iubire și ascultare față de Tatăl și întru Duhul Sfânt Se aduce jertfă fără prihană pentru mântuirea noastră pe Cruce, în mijlocul întregii creații, aducând un spor în înțelegere și sfințenie pentru întreaga creație cerească și pământească.
Iar pentru noi, care ne apropiem prin post, rugăciune și înțelegere de iubirea Lui, de înțelegerea iubirii Lui până la Cruce pentru noi, fiecare metodă duhovnicească de curățire și de înțelepțire pe care le avem în Biserică sunt un mod de înaintare în iubirea de Dumnezeu și de oameni.
……………
Dacă venitul la Biserică e doar pentru a câștiga un loc de muncă, pentru a se căsători copilul nostru sau pentru „sporul casei” dar nu și pentru „curătirea de păcate și de patimi a noastră” venim pentru prea puțin. Sau venim pentru lucruri neesențiale…
Venirea în sine a fiului mai tânăr și decizia lui de întoarcere la Tatăl a fost pentru lucruri esențiale.
S-a întors la El cu gândul de a-I spune că a păcătuit (v. 18, GNT) atât de mult, încât nu se mai simte vrednic (axios) să fie numit fiul lui Dumnezeu după har ci mistios/slujitor al Lui (v. 19, GNT).
Iar tot cultul nostru ortodox e plin de această conștiință a păcătoșeniei noastre în fața Lui, căci peste tot auzim strigarea: „miluiește-ne pe noi”. Sau, personalizat: „miluiește-mă pe mine, păcătosul”…
Nu mai suntem vrednici, Doamne, să ne numim fiii Tăi, ci slujitorii Tăi netrebnici!
Și această conștiință profundă a păcătoșeniei noastre în fața Lui și nu în fața altora ca noi naște mult bun simț, multă smerenie, multă revedere a vieții proprii, retușări, analize actualizate, o altă poziționare față de lucruri…
Și vameșul făcuse același lucru, dar ca unul care abia se desprindea din rău…
Fiul mai tânăr cunoscuse harul, bucuria cu Dumnezeu din pruncie. El și-a mâncat averea vieții curate, fecioria trupului și a sufletului lui cu desfrânatele (v. 13).
Căderea lui din har, adică nesocotirea harului Său pentru a trăi o viață bună și alegerea, în locul ei, a unei vieți imorale s-a făcut din curiozitatea de altceva…
A vrut să vadă cum e să trăiască ca lumea, să experimenteze senzații tari, să trăiască fără sens…(Pr. Dorin Piciorus)

Duminica, 20 februarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

2011-02-17T19:47:00.000Z

Sfântul Ioan Gură de Aur: Despre Pocăinţă

Deznădejdea nu-l lasă pe cel căzut să se scoale, iar trândăvia îl culcă la pământ pe cel în picioare. Una ne lipseşte de bunătăţile ce le putem avea; cealaltă nu ne lasă să scăpăm de păcatele ce ne apasă. Trândăvia ne aruncă jos, chiar de-am fi în cer; deznădejdea ne pogoară în adâncul păcatului; dar îndepărtarea deznădejdii ne face să ne ridicăm repede din adâncul acela... Pavel a hulit, a prigonit, a ocărât; dar pentru că s-a sârguit şi nu a deznădăjduit, s-a ridicat şi a ajuns egal cu îngerii; Iuda a fost apostol; dar şi pentru că s-a trândăvit, a ajuns vânzător.

Sfântul Ioan Gură de Aur în "Omilii despre pocăinţă"

Ce meritam

2011-02-12T07:55:00.000Z

“…Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa…” Luca 18,10-14

Nu îndrăznim să stăm în faţa tronului lui Dumnezeu şi să cerem să ni se dea ceea ce merităm. Singura noastră cerere este aceasta: “Doamne, îndură-te spre noi” (Kyrie Eleison). Iar miracolul este că există milă. În chiar inima universului pulsează iubirea lui Dumnezeu. “Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela”, a spus Iisus.

Un păcătos spunea odată: “Dacă aş fi Dumnezeu nu l-aş ierta niciodată pe un om care a păcătuit cât am păcătuit eu”. Păstorul său i-a răspuns: “Dar nu eşti Dumnezeu. Mila lui Dumnezeu este mai mare decât orice ne-am putea imagina noi.” “Doamne, îndură-te spre noi!”

Ziua de astăzi este numită în calendarul bisericesc “Duminica Vameşului şi a Fariseului”. În seara trecută am început să folosim Triodul – cartea liturgică pe care o vom folosi pe perioada întregului Post Mare ce va începe peste trei săptămâni.

Biserica a ales în mod foarte înţelept această parabolă pentru a ne ajuta să ne pregătim din punct de vedere spiritual pentru Post. Deoarece parabola spusă de Domnul astăzi nu este de fapt despre doi oameni care au mers la templu să se roage. Este despre Dumnezeu şi despre cum priveşte El păcatul şi virtutea – cum ne priveşte El pe noi, pe mine şi pe tine. “Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” (Pr.A.Coniaris)

Duminica, 13 februarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

2011-02-09T18:47:00.001Z

Despre Tatal Cel din ceruri - citate scripturistice

Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. (Matei, 5, 48)
Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv. (Luca, 6, 36)
Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. (Matei, 7, 21)
Oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, Acela imi este frate si sora si mama. (Matei, 12, 50)

Rugaciunea

2011-02-05T10:30:00.000Z

“…Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon...” Matei 15,21-28

Rugăciunea de mijlocire este o rugăciune pentru alţii, aşa după cum mama cananeiancă s-a rugat pentru fiica ei. Ne identificăm cu cel care suferă şi suntem dispuşi să luăm asupra noastră greutatea lui. Aceasta este o expresie a iubirii; îi iubim atât de mulţi pe ceilalţi încât suntem gata să împărtăşim şi greutăţile lor, rugându-ne pentru ei. Marea litanie chiar de la începutul Liturghiei este un bun exemplu de rugăciune de mijlocire. Este o rugăciune ce îmbrăţişează totul, arătând grija Bisericii pentru tot şi toate din univers.

În 1938, un călugăr a murit la Muntele Athos: arhimandritul Sofronie. Era un om foarte simplu, un ţăran venit din Rusia. Mult timp el a condus unul dintre atelierele mănăstireşti de pe Muntele Athos, unde ţărani ruşi veneau să lucreze un an sau doi, după care mergeau cu banii acasă la familiile lor. Într-o zi, un călugăr l-a întrebat: “Părinte Sofronie, cum se face că oamenii de la tine de la atelier lucrează atât de bine, fără să îi supraveghezi, pe când noi petrecem atâta timp urmărindu-i, iar ei continuă să ne înşele?” Părintele Sofronie a răspuns: “Nu ştiu. Pot doar să vă spun ce fac eu. Când vin dimineaţa, înainte mă rog pentru aceşti oameni cu inima plină de compasiune şi de iubire pentru ei, iar când intru în atelier am lacrimi de iubire în inimă pentru ei. Mă duc apoi în chilie şi încep să mă rog pentru fiecare în parte… iar când ziua se termină le spun câteva cuvinte şi ne rugăm împreună, după care merg să se odihnească.” Iată rugăciunea de mijlocire combinată cu iubirea şi compasiunea sinceră. (Pr.A. Coniaris)

Duminica, 6 februarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

2011-01-31T18:15:00.005Z

2 Februarie,
Sarbatoarea Intampinarii Domnului

Evenimentul care constituie subiectul sărbătorii Întâmpinării Domnului Hristos apare relatat în Evanghelia Sfântului Luca, capitolul 2, versetele 22-38. Hristos este adus la Templu de Maria şi de Iosif pentru împlinirea rânduielilor Legii. În Templu este întâmpinat de Simeon şi de Ana. Simeon este descris de Sfântul Luca Evanghelistul ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi, dorind să vadă mântuirea lui Israel, iar Duhul Sfânt era peste el. Duhul i-a dezvăluit că nu va vedea moartea până ce nu-L va vedea pe Mesia (Luca 2, 25-26). Hristos este numit de Simeon „lumina care luminează neamurile şi slava poporului Israel” (Luca 2, 32).

Textul integral se gaseste in ziarul Lumina:

http://www.ziarullumina.ro/articole;800;1;18866;0;Talcul-icoanei-Intampinarii-Domnului.html

In casa ta

2011-01-29T12:51:00.000Z

1. Şi intrînd, trecea prin Ierihon.
2. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.
3. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.
4. Şi alergînd el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.
5. Şi cînd a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămîn.
6. Şi a coborît degrabă şi L-a primit, bucurîndu-se. (Luca19,1-10)

Cu milostenia începe mântuirea…Însă milostenia te face apt să simți mila lui Dumnezeu, milă a Lui care te duce spre iubirea de Dumnezeu și de semeni.

Pentru că iubirea de Dumnezeu și de oameni ne arată oameni plini de o iubire milostivă, paradoxală, frumoasă, în care iubirea e atentă față de toți, indiferent dacă cel din fața noastră înțelege sau nu sensul milosteniei noastre, care e acela de a-l umple de harul lui Dumnezeu.

Pentru că venirea Domnului la un om păcătos în casă, la Zaheu, l-a făcut pe acela să simtă diferența dintre Lege și iconomie.

Legea îl exludea pe Zaheu din compania oamenilor cucernici, pentru că era necucernic. Venirea Domnului la el era o trecere peste Lege, o iconomie, o îngăduință.

După Lege nu se puteau întâlni cei doi: Domnul și Zaheu. Însă după iconomie, potrivit iconomiei mântuirii, Cel Prea Sfânt Se întrupează pentru noi și pentru mântuirea lumii, arătând că ceea ce se face din dragoste și pentru mântuirea unui om e mai important decât distanțarea față de el, decât indiferența față de el, decât izolarea lui.(Pr. Dorin Piciorus)

Duminica, 30 ianuarie, Sf.Liturghie incepe la ora 11:30.

Sfintii Trei Ierarhi, dascali ai unitatii Bisericii pe video.crestinortodox.ro

Cuvantul Saptamanii

2011-01-26T19:43:00.001Z

IPS Mitropolit Bartolomeu Anania: Despre mila Domnului

"Cand Psalmistul exclama interogativ: Ce este omul, ca-Ti amintesti de el?, sensul nu este acela ca Dumnezeu Isi uitase cumva de neamul omenesc, ci ca oamenii, in pofida nimicniciei si nevredniciei lor, continua sa ramana in memoria Creatorului lor. Cand oamenii isi amintesc ca sunt nevolnici de acest privilegiu, Ii implora lui Dumnezeu prin aceeasi voce a lui David: "Adu-Ti aminte de indurarile Tale, Doamne, si de milele Tale, ca din veac sunt". Observam aici ca indurarile si milele lui Dumnezeu sunt din veac, adica dintotdeauna, si ca ele se cer doar "reactivate" ca raspuns la rugaciunea omului".

Sursa:

Bartolomeu Anania, Cartea Deschisa a Imparatiei - O insotire liturgica pentru preoti si mireni, Editura IBMBOR, Bucuresti, 2007, p. 161.

Modificare Program Liturgic 23 Ianuarie 2011

2011-01-22T08:19:00.001Z

Dragi membrii ai parohiei noastre,

La invitatia comunitatii ortodoxe sarbe din Halifax de a participa la hramul parohiei lor, va anuntam ca Duminica, 23 ianuarie, NU VA FI SLUJBA LA LEEDS.

Cei care doriti sa participati la Sf. Liturghie de la Halifax (ora 11:00), aveti mai jos coordonatele locatiei:

Serbian Orthodox Church of St. John the Baptist, Heap Street, Boothtown, Halifax, HX3 6JE

Revenim la Leeds pe 30 ianuarie, dupa orarul obisnuit.

Doamne ajuta!

Pr. Constantin

Omul credincios şi demn

2011-01-15T16:18:00.000Z

“…În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi! Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Apoi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit! “ Lc. 17, 12-19.

Evanghelia de astăzi ne arată că omul este cu adevărat om, adică fiinţă raţională şi relaţională, când este recunoscător lui Dumnezeu şi oamenilor pentru darurile şi binefacerile pe care le primeşte. Omul credincios şi demn mulţumeşte permanent lui Dumnezeu pentru că trăieşte în creaţia lui Dumnezeu şi o foloseşte, adică foloseşte aerul, apa, pământul, căldura soarelui şi toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susţine viaţa umană. Iar oamenilor care-l ajută le mulţumeşte pentru că recunoştinţa este lumina vieţii în comuniune de valori spirituale.

Când nu mai mulţumim lui Dumnezeu, nici măcar pentru ajutorul primit de la El spre a ne salva viaţa, ne dezumanizăm complet. Evanghelia de astăzi ne cheamă, aşadar, să ne umanizăm permanent, să devenim cât mai umani, mulţumind lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui şi mulţumind oamenilor prin care Dumnezeu lucrează vindecarea noastră de boală sau izbăvirea noastră dintr-o situaţie dificilă.

Nerecunoştinţa faţă de Dumnezeu-Creatorul, indiferent cum este ea motivată, potrivit Evangheliei de astăzi, e o stare nefirească. Nu este firesc şi nici uman, nu este drept şi nici nu este demn să nu mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor când ni se face un bine. De aceea, în fiecare duminică şi sărbătoare de peste an, iar în mănăstiri chiar în fiecare zi din săptămână, Biserica aduce mulţumire sau recunoştinţă lui Dumnezeu prin slujba Sfintei Euharistii sau a Sfintei Liturghii euharistice. PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Duminica, 16 ianaurie, Sf. Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

2011-01-12T20:18:00.000Z

Cat timp ii acordam lui Dumnezeu?

Ce loc ii acordam lui Dumnezeu in viata noastra zilnica? De cate ori pe zi inima noastra tinde catre comorile vremelnice ale acestei lumi si da uitarii comorile din ceruri “unde nici molia, nici rugina nu le strica, si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura” (Matei 6, 21). Cate zile si ani de eforturi si cate nopti nedormite sacrificam pentru a obtine o diploma, un post mai inalt, un salariu mai bun, o masina, o casa si alte bunuri lumesti, si cat timp ii acordam lui Dumnezeu?

Textul integral in revista Mitropoiei, Apostolia nr 33, Decembrie 2010, p.36.

Astazi, 12 ianuarie, facem pomenirea Sfintei Mucenite Tatiana Diaconita.

Sa fie Lumina

2011-01-08T11:41:00.000Z

“Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. Matei 4,12-17

Iisus s-a născut noaptea pentru a ne arăta că atunci când este întuneric în viaţa noastră, când umblăm în penumbră, când suntem copleşiţi de disperare, El va veni ca să fie Lumina noastră, şi ne va permite să spunem:

Am auzit glasul lui Iisus spunând:

Eu sunt lumina acestei lumi întunecate;

Priveşte la mine; zorii tăi vor răsări;

Şi toate zilele tale vor străluci.

Am privit la Iisus, şi am găsit

În El Steaua mea, Soarele meu;

Şi în acea lumină a vieţii voi umbla

Până când zilele călătoriei se vor încheia.

Lumina lui Dumnezeu dată pentru întunericul în care ne aflăm noi acum, în special când suntem la începutul unui nou an, a fost atât de bine exprimată de Louise Raskins:

I-am spus omului care stătea la poarta anului:

Dă-mi o lumină pentru ca să pot păşi în siguranţă prin necunoscut.

Şi el mi-a răspuns: Intră în întuneric şi pune-ţi mâna în mâna lui Dumnezeu.

Aceasta va fi pentru tine mai bună decât o lumină şi mai sigură decât o cărare cunoscută.(Pr.A.Coniaris)

Duminica, 9 ianuarie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Program Liturgic Ianuarie

2011-01-06T22:51:00.001Z

Dragi membrii ai parohiei noastre,

Mai intai de toate va urez "La multi Ani!" tuturor.

Nadajduiesc ca ati avut cu totii parte de un Craciun cu pace si bucurii, iar Noul An il incepeti cu mai mult curaj si sperante innoite...

Mai jos gasiti programul liturgic al lunii ianuarie.

Dumninica, 9 Ianuarie:

10:30 - Utrenia

11:30 - 14:00 Sf Liturghie si Cununie

14:00 - 15:00 - Sfintirea Apei celei Mari (Aghiasmei Mari)

Dumninica, 16 Ianuarie:

10:30 - Utrenia

11:30 - 13:00 Sf Liturghie

14:00 - 15:30 - Agapa prilejuita de hramul parohiei noastre.

Anul acesta vom organiza hramul intr-un cadru mai restrans, fara invitati, datorita lipsei de spatiu.

Cei care doriti sa va implicati in organizarea mesei de hram, va rog sa ne contactati la adresa:

fr.constantin.popescu@gmail.com

Dumninica, 23 Ianuarie - NU VA FI SLUJBA LA LEEDS

Suntem invitati la hramul parohiei ortodoxe sarbe din Halifax.

Detaliile legate de programul zilei la Halifax le puteti gasi la link-ul de mai jos:

http://www.st-johnthebaptistchurch-halifax.org.uk/page4.html

Dumninica, 30 Ianuarie, revenim la Leeds:

10:30 - Utrenia

11:30 - 13:30 Sf Liturghie

Va asteptam cu drag.

Doamne ajuta!

Parintele Constantin

2011-01-05T20:59:00.006Z

Din cuvântul Sf Ioan Maximovici la Botezul Domnului

Până acum, Ioan Botezătorul propovăduia pocăinţa, pregătind calea Domnului. Acum însuşi Domnul le strigă oamenilor: „Pocăiţi-vă!”. Acest glas nu este adresat doar oamenilor trăitori în vremea lui Hristos, ci cu aceste cuvinte Hristos li S-a adresat tuturor oamenilor din toate timpurile şi din toate veacurile. Am auzit şi noi aceste cuvinte în Evanghelie. Cât timp încă nu au încetat cântările sărbătoreşti ale Bobotezei, ele ne amintesc că vremea pocăinţei se apropie.

Textul integral se afla la

http://sfioanmaximovici.wordpress.com/2009/01/06/predica-la-botezul-domnului/

Nota. Nu uitati ca Praznicul Botezului Domnului este precedat de post!

Programul Liturgic de Anul Nou

2010-12-30T09:55:00.000Z

Dragi membrii ai parohiei noastre,

Va comunicam programul liturgic de Anul Nou:

Sambata, 1 Ianuarie- Sf. Ierarh Vasile cel Mare

10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

Duminica, 2 Ianuarie
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

Va asteptam cu drag!

Pr. Constantin

Cuvantul Saptamanii

2010-12-29T21:29:00.003Z

Pr. Ioan Ioanicescu: Cât de important este să cucereşti fiecare clipă!

Motto:

„Cu mâine zilele-ţi adaugi,

Cu ieri viaţa ta o scazi

Şi ai cu toate astea-n faţă,

De-a pururi clipa cea de azi.”

Există două feluri de a întâmpina ziua cumpenei dintre ani: fie regretându-l pe cel care a trecut, pentru că odată cu el a mai trecut o perioadă din viaţa noastră şi ne-au rămas mai puţini ani înainte, fie bucurându-ne de anul care vine, pentru că avem încă în faţa noastră zile pline de alte posibilităţi de a ne împlini, de a binecuvânta şansa ce ni se oferă întru bucuria vieţii. Creştini fiind, noi optăm de regulă pentru varianta optimistă care ne dă speranţă şi curaj. Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru fiecare clipă în plus cu care Dumnezeu ne binecuvintează viaţa! Să ne gândim cât de frumos este să fii, să exişti, să respiri, să gândeşti, să fi cu cei dragi, să fi în viaţă! Cât de important este să cucereşti fiecare clipă! Trebuie să privim fiecare clipă pe care ne-o dă Dumnezeu în plus, fiecare an care vine, ca pe o mare biruinţă, ca pe un dar imens, minunat, ca pe o biruinţă a vieţii asupra morţii. Să ne aducem aminte de cuvintele psalmistului David, care zice „Călător sunt în faţa Ta, Doamne şi oaspete pe acest pământ, ca toţi străbunii mei”. Ce mare adevăr cuprind aceste cuvinte! Când anii ni se adună unul câte unul, ne dăm seama că nu stăm pe loc, că suntem călători în această lume şi, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe cea care va veni.” Venim de la Dumnezeu şi ne întoarcem la Dumnezeu. El e începutul şi sfârşitul! El este Alfa şi Omega! La El nu este schimbare sau umbră de mutare.

Sursa:

http://www.mitropoliaolteniei.ro/?p=661

Cuvantul Saptamanii

2010-12-23T13:14:00.001Z

Din Pastorala de Craciun a IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului: Cat de liberi suntem?

Sărbătorile de iarnă sunt, aşa cum am văzut zugrăvit în universul colindelor noastre, o superbă celebrare a purităţii. Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară, prospeţimea Anului Nou, apele sfinţite ale Bobotezei, îngerescul chip al Sfântului Ioan, colindele, datinile, bradul de Crăciun, toate sunt menite să ne sustragă mizeriilor endemice şi să ne aducă aminte că, cel puţin două săptămâni din an, putem fi mai buni la inimă, mai frumoşi în gândire şi mai curaţi la suflet. Din păcate, există printre noi destui creştini care sărbătoresc un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales, un An Nou într’un revelion perpetuu, fără sfârşit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice şi aburi etilici.

Nimic alarmant, dacă o astfel de petrecere în lanţ nu s’ar contura ca mod de viaţă al multora din tinerii noştri de azi, fără nici o apărare legiuită într’un mediu din ce în ce mai agresiv şi mai dizolvant. Pornind de la premiza că planeta noastră este opera lui Dumnezeu, sunt un partizan al mişcărilor ecologiste, care nu-şi propun altceva decât refacerea şi menţinerea pământului în toată puritatea, frumuseţea şi rodnicia lui. Nu am auzit însă de un ecologism spiritual, de un curent împotriva poluării sufletelor tinere, sistematic agresate de libertinajul mediatic care le inculcă gustul pentru vulgaritate, pornografie, violenţă şi desfrâu. Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviată răstoarnă valorile, consfinţind anormalitatea drept normalitate, în interiorul unei libertăţi prost înţelese şi rău folosite. Aceasta, însă, nu exclude neputinţa de a înţelege libertatea în sensul ei profund şi adevărat. Cum am înţeles‑o noi? Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulaţie rutieră, libertatea de a devasta adăposturile din staţiile de autobuz, libertatea de a fi dezmăţaţi, libertatea televiziunii de a afişa neruşinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocănesc, calomnia şi asasinatul moral, libertatea copilului de a‑şi sfida părinţii, libertatea mamei de a‑şi ucide pruncul nenăscut, libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a‑şi ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a înstrăina bunuri culturale şi de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede că poate oricând să facă ce vrea… Nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios.

Alături de oameni

2010-12-18T14:47:00.000Z

“…Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: “Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus…” Matei 1,1-25

Crăciunul are un mesaj special de mângâiere pentru singuratici. Este mesajul lui Emanuel – prezenţa lui Dumnezeu cu noi, oricine am fi, oriunde am fi. Ca si creştini, suntem chemaţi să împărtăşim această bucurie a prezenţei lui Dumnezeu alături de oameni.

De Crăciun căutaţi o persoană singură şi faceţi-i o scurtă vizită. Arătaţi-i că vă pasă de ea, aşa după cum lui Hristos îi pasă de noi. Veţi pleca de acolo cu bucuria lui Dumnezeu în suflet. Aceasta va fi recompensa Dvs pentru că l-aţi purtat pe Emanuel la alţii, pentru a umple vidul unei inimi goale. (Pr. A.Coniaris)

Duminica, 19 decembrie, vom incepe Sfanta Liturghie la orele 10:30 - ceva mai devreme decat de obicei! - si vom incerca sa terminam in jurul orelor 12:00.

Cei care veniti cu copiii pentru impartasit, va rugam sa va ajustati programul zilei astfel incat sa ajungeti in timp la Sf. Liturghie.Aceasta schimbare de orar se datoreaza convocarii de catre IPS Mitropolit Iosif a tuturor preotilor din UK, pentru discutii cu caracter pastoral-misionar.

Precizez faptul ca nu voi putea sa spovedesc in aceasta duminica. Cei care doriti, veti putea veni in ajunul Craciunului (vedeti programul liturgic postat anterior).

Post cu folos in continuare!Doamne ajuta. Fr. Constantin Popescu

Cuvantul Saptamanii

2010-12-16T06:56:00.000Z

Ava Antonie: Cum să placem lui Dumnezeu?

L-a întrebat cineva pe avva Antonie: ce să fac ca să-i plac lui Dumnezeu? Iar bătrânul i-a răspuns: păzeşte ceea ce-ţi spun: oriunde ai merge, să-l ai pe Dumnezeu înaintea ochilor pururea; orice ai face, să ai adeverirea Sfintelor Scripturi; oriunde te-ai statornici, nu pleca devreme de-acolo. Urmează-le pe acestea trei şi te vei mântui.

Sursa:
http://www.pateric.ro/

Programul liturgic de Craciun

2010-12-10T18:36:00.008Z

Dragi membrii ai parohiei noastre,

Programul liturgic de Craciun este urmatorul:

Vineri, 24 Decembrie - Ajunul Crăciunului (Nasterii Domnului)

18:00 - 20:00 - Pavecerniţa Mare şi Litia
Între 20:00 - 22:00 Spovedanii

Sambata, 25 Decembrie - Crăciunul

10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie
Duminica, 26 Decembrie - Soborul Maicii Domnului

10:00-13:00 - Utrenia şi Sf. Liturghie.
Luni, 27 Decembrie-Sf. Intâi Mucenic şi Arhidiacon Stefan

10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.
Sambata, 1 Ianuarie- Sf. Ierarh Vasile cel Mare

10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.
Duminica, 2 IanuarieLiturghie duminicala
10:00-13:00 - Utrenia si Sf. Liturghie.

Va asteptam cu drag!

Pr. Constantin

Cuvantul Saptamanii

2010-12-08T19:23:00.013Z

Parintele Rafail Noica: Imposibilul la Dumnezeu

Porunca lui Dumnezeu este spovedania lui Dumnezeu catre Adam, pentru ca Adam, intelegand – dea Domnul ochi launtrici intelegerii noastre ca sa vedem frumusetea acelui Chip, ca sa nu mai putem sa rezistam sa nu fim asa si atunci sa se inalte de la noi o rugaciune, fie [si] deznadajduita, o nadejde deznadajduita, ca sa zic asa, ca Dumnezeu ne va da. Si Dumnezeu ne va da!
Si cum am spus mai multora si anul trecut, unor tineri din strainatate: cand simti ca este asa de greu sa ajungi la vreo virtute dumnezeiasca, sa stii ca nu este greu, este imposibil; firea ta iti marturiseste, iti da marturie launtrica ca acel cuvant iti este imposibil; dar de la Dumnezeul nostru, nimic mai putin decat imposibilul sa si asteptam! Nimic mai putin decat imposibilul, fiindca daca Dumnezeul nostruDumnezeu este, apai imposibilul este ceea ce asteptam de la El si ceea ce numai El poate, pentru El nimic nu este imposibil. Si acel lucru imposibil, pentru dragostea si pentru puterea lui Dumnezeu, il vei vedea lucrand in tine; si ma rog lui Dumnezeu ca sa primeasca cuvantul asta si ca imbarbatare a credintei voastre – de la un putin credincios care stie ce inseamna putina credinta – si ca o rugaciune si pentru mine si pentru voi.

Sursa:

http://rafailnoica.wordpress.com/2008/12/24/parintele-rafail-noica-despre-poruncile-lui-dumnezeu-si-deznadejdea-noastra-predica-tinuta-la-1-decembrie-2002-bucuresti-biserica-studentilor-sf-nicolae/

Firul meu s-a incurcat

2010-12-04T08:53:00.000Z

“…Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu…” Luca 13,10-17

Un băiat a mers într-o zi cu tatăl său la pescuit. Firul i s-a încurcat însă atât de tare încât oricât încerca, nu reuşea să descurce situaţia. După numeroase încercări s-a dus la tatăl său şi i-a spus: “Tată, firul meu s-a încurcat. Eşti bun te rog să îl îndrepţi?” În mâinile pricepute ale tatălui său, firul s-a întins ca prin magie în 2-3 minute. Aceasta este parabola vieţilor noastre. Încetul cu încetul ne încurcăm ca acest fir din cauza tentaţiilor cărora nu ne împotrivim şi a păcatelor pe care le facem.

La final ne dăm seama că nu mai putem descurca iţele vieţii noastre. Cineva din afara trebuie să vină în viaţa noastră pentru a ne elibera din încurcătură. Dumnezeu este oricând gata să ne ajute: tot ce trebuie să facem este să mergem la El cu credinţă.

Duminica, 5 decembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

2010-12-01T07:01:00.004Z

Iisus Hristos - un patriot desăvârşit

A-L numi pe Iisus „patriot“ poate produce mirare pentru cineva obişnuit doar cu numirile consacrate, ca Mesia, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Răscumpărătorul etc. În contextul întregii Sale misiuni, vedem că Iisus Hristos este într-adevăr Mesia-Mântuitorul, ca Dumnezeu-adevărat, dar şi patriot desăvârşit, ca Om-adevărat. Ca Mântuitor, aparţine întregii lumi, desigur, dar ca Om a voit El Însuşi a-Şi lega numele de o familie şi un neam anume, căci, pe de o parte, El Şi-a arătat iubirea Sa dumnezeiască faţă de toţi oamenii, pe de altă parte, însă, oricine poate observa cât de mult şi-a preţuit familia şi ţara în sânul căreia S-a născut ca Om. Se ştie că patriotismul este unul dintre simţămintele omeneşti cele mai profunde, iar Iisus Hristos a avut, fără nici o îndoială, şi acest simţământ ales, odată cu toate celelalte simţăminte nobile.

El ne este Model desăvârşit şi-n această ipostază, spre a nu uita, astfel, că şi noi, fiecare, aparţinem unei patrii căreia-i suntem datori cu recunoştinţă, fidelitate şi iubire jertfelnică. Se impune această reînviere a simţămintelor patriotice mai ales acum, în zilele noastre, când felurite curente şi opinii venite de aiurea voiesc a ne impune o gândire aşa-zis „modernă“, „europeană“ şi „democratică“, potrivit „noii ordini mondiale“, în care graniţele trebuie „transparentizate“, iar cuvântul „naţional“ scos din Constituţie şi, dacă se poate, şi din vorbirea curentă.

Învăţătura Sa adresată întreg neamului omenesc, evident, o vesteşte întâi celor de un neam cu El. Chemarea prioritară a neamului israelit apare evidentă aproape în toate faptele şi pildele lui Iisus. Această întâietate oferită de Iisus neamului din care S-a născut are, deodată, un caracter firesc şi pedagogic. Anume, ca să ne arate că pentru a fi crezut că iubeşti întreaga lume şi că eşti dispus să te jertfeşti pentru binele omenirii, trebuie mai întâi să-ţi dovedeşti iubirea şi jertfelnicia în familia ta şi în neamul tău. Iar pentru a fi cu adevărat „comunitar“ şi „universal“, trebuie mai întâi să fii patriot, în toată puterea cuvântului. Nimeni nu va înţelege europenismul şi universalismul autentic, dacă nu va şti ce înseamnă patria mamă. Iar cuvântul sacru, „patrie“, cuprinde deodată: teritoriul geografic şi istoric (se înţelege, nemutilat de vecini!), populaţia, limba, cultura, religia ş.a. În trei cuvinte: pământul, poporul şi tradiţiile. Iisus Hristos, Mântuitor universal, n-a călcat în picioare Legea şi Tradiţia Veche a patriei Sale pământeşti, ci a împlinit-o, a desăvârşit-o, i-a înnobilat valoarea morală. N-a golit-o de sfinţenie şi moralitate, căci Însuşi a făgăduit: „N-am venit să stric Legea, ci s-o plinesc!“ (Matei 5, 17). Aşadar, a fost voia Lui să poarte pecetea unei naţionalităţi ca Om şi nu S-a dezis de acest fapt. Vorba hâtrului Petre Ţuţea, dând replică unuia care afirma că Iisus, ca Mântuitor universal, nu putea fi evreu: „Ba a fost, că doar nu s-a născut la Focşani!“.

Sursa:

http://www.ziarullumina.ro/articole;1434;0;5085;0;Iisus-Hristos---un-patriot-desavarsit.html

L A M U L T I A N I, R O M A N I A!

Cuvantul Saptamanii

2010-11-24T19:50:00.003Z

Despre rugaciune (din Patericul atonit)

Un părinte spunea:
– Adevărata cunoaştere a rugăciunii inimii începe la om mai întâi prin adevărata înţelegere a neputinţelor şi a slăbiciunilor proprii. Dumnezeu nu lasă la greu pe nimeni. Cel ce are rugăciunea minţii cere să fie vindecat, vrea să înţeleagă, caută îndrumare. Cel ce e curat cu inima vrea un îndrumător duhovnicesc, are frica de Dumnezeu în el şi se smereşte pe sine.

Textul complet la http://www.pateric.ro/category/patericul-atonit/

Cuvantul Saptamanii

2010-11-18T07:07:00.001Z

Cum Credem?

A fi efectiv in Biserica sau a crede cu adevarat nu este atat de usor si nu se reduce la nimic din cele exterioare, ci reprezinta realitati in primul rand ale duhului, ale inimii. Marea noastra problema este (ne-)convertirea la nivelul de adancime al fiintei noastre, al inimii, convertire care s-ar concretiza in depasirea nivelului pur psihologic, firesc, dar si in pazirea de suprafirescul de ordin demonic, al inselarilor.

Credinta care mantuieste este o virtute, una dintre cele mai mari sau este o sinteza a virtutilor. Credinta care mantuieste nu este ceva pe care sa-l ai o data pentru totdeauna si sa-l porti cu tine in buzunar, fara sa-ti mai faci probleme. Credinta care mantuieste este o nevointa, este o lucrare launtrica de toata vremea, ce poate sa creasca in noi, sa fie imputinata sau chiar sa moara, in functie de cum traim: “Credinta fara fapte moarta este”. Dar ce fel de fapte? Pentru ca faptele insesi pot sa fie moarte, daca sunt formale, daca sunt legaliste, daca sunt izvoarate din prisos de mandrie, daca sunt mincinoase sau interesate, daca sunt in alt duh decat in Duhul Adevarului. Credinta care mantuieste inseamna dreapta si via inchinare sau dreapta si via relatie cu Facatorul si Mantuitorul nostru. Credinta care mantuieste este sinceritatea deplina a sufletului cu Dumnezeu si cu sine insusi, este pur si simplu viata traita in Duh si in Adevar. Sinceritatea in fata constiintei noastre este pasul cel mai greu si cel mai important catre smerenie, fara de care nu exista credinta adevarata.

Sursa:

AICI

Oricine

2010-11-13T13:19:00.000Z

“…Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?...” Luca 10,25-37

Cine este aproapele meu?
Cine oare? Adesea ne întrebăm. Şi punem limite. “Acesta este aproapele meu”, ne spunem, “pe când acesta nu este”.
Pentru evrei, samaritenii nu erau aproapele. Dar Iisus ne răspunde clar: oricine este aproapele meu. Oricine în nevoie.
Oricine cu care ne întâlnim întâmplător.
Oricine, orice culoare ar avea pielea lui, orice credinţă ar avea.
Pentru vechii greci, orice străin era un “barbar”;
pentru evrei, orice străin era un “câine”;
pentru mahomedani, orice străin era un “infidel”;
dar pentru Iisus, fiecare om, străin sau nu, prieten sau nu, era un frate.
Aşa că în loc să se întrebe “Cine este aproapele meu?”, creştinul se întreabă: “Cui pot eu să îi fiu aproape?” Singurul criteriu de luat în seamă este: “Are el nevoie de un semen?” Dacă are, atunci suntem delegaţi de Hristos să fim aproapele lui.
Nu avem opţiune – dacă dorim să rămânem poporul lui Dumnezeu. (Pr. A.Coniaris)

Duminica, 14 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

2010-11-10T18:11:00.002Z

Sf. Nectarie al Eghinei (9 Nov): Cum lucreaza Dumnezeu

Ispitele sunt îngăduite ca să se vădească patimile ascunse, ca să fie războite, şi astfel, sufletul să se vindece. Şi acestea sunt dovada milei dumnezeieşti. De aceea lasă-te cu încredere pe tine însuţi în mâinile lui Dumnezeu şi cere ajutorul Lui, încât să te întărească în lupta ta. Nădejdea în Dumnezeu nu te duce niciodată la deznădejde. Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu ştie răbdarea fiecăruia dintre noi şi îmgăduie ispitele pe măsura puterilor noastre. Să ne îngrijim însă să fim şi noi priveghetori şi cu luare aminte, ca să nu ne ducem noi înşine în ispită. Încredeţi-vă în Dumnezeul Cel bun, puternic şi viu, şi Acesta vă va duce la odihnă. După încercări urmează bucuria duhovnicească. Domnul îi urmează pe cei ce rabdă încercările şi strâmtorările din iubire pentru El. Nu vă împuţinaţi sufleteşte, şi nu vă înfricoşaţi. Nu vreau să vă mâhniţi şi să vă tulburaţi pentru toate câte se întâmplă împotriva voinţei voastre, oricât de dreaptă ar fi aceasta. O asemenea mâhnire mărturiseşte existenţa egoismului. Luaţi seama la egoismul care se ascunde în dosul chipului dreptăţii. Luaţi seama şi la tristeţea de toată vremea, care apare în urma unei cercetări drepte. Mâhnirea exagerată pentru toate acestea este cea care vine din ispită. Alta este mâhnirea adevărată: cea care apare când ştim starea nenorocită a sufletului nostru. Mâhnirile celelalte nu au nicio legătură cu harul lui Dumnezeu.

Textul intreg aici:

http://vestitorul.blogspot.com/2010/06/sf-nectarie-al-pentapolei-cuvant-despre.html

Haina Lui Iisus

2010-11-06T10:31:00.000Z

“…Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit…”

“S-a atins de mine cineva.” Sunt cuvinte minunate, pentru noi şi pentru femeia care a atins haina Lui Iisus.

Ele ne spun că atunci când ne întindem cu credinţă către Domnul, pentru a primi ajutorul său, Domnul ştie. Aşa după cum Iisus a simţit uşoara atingere a ciucurelui de pe haina sa, în mijlocul unei mulţimi, aşa şi Dumnezeu ştie de rugăciunea fiecăruia dintre noi.

Uneori oamenii întreabă: “Cu miliarde de oameni în această lume, cum poate să ştie Dumnezeu de mine şi să vegheze asupra mea?”

Iisus ne arată în această pericopă că ştie şi are grijă chiar şi de cei mai mici dintre noi. Mulţimile ar putea să ne ignore, dar Iisus nu.

Nici mulţimea, nici chiar universul cât este de mare, nu IL poate bloca de la a simţi o atingere de credinţă. (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 7 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Luca 8,41-56

Cuvantul Saptamanii

2010-11-03T06:43:00.001Z

Avva Ahila(s): Despre suparare:

S-au dus odata trei batrani la avva Ahila si unul dintr-ansii avea nume rau. Si i-a zis unul dintre batrani: avvo, fa-mi o mreaja (plasa)! Iar el a zis: nu-ti fac! Si celalalt i-a zis: fa milostenie, ca sa-ti avem pomenirea ta in manastire! Iar el a zis: n-am vreme. Ii zice lui celalalt, care avea numele cel rau: fa-mi mie o mreaja, avvo, ca s-o am din mainile tale! lar el raspunzand indata, i-a zis: iti voi face. Si i-au zis lui: acestuia i-ai zis ca-i vei face! Le-a zis lor batranul: v-am zis voua ca nu va fac si nu v-ati mahnit, fiindca n-am vreme. Iar acestuia de nu-i voi face, va zice: pentru pacatul meu auzind batranul nu a voit sa-mi faca, si indata taiem ata. Deci cu aceasta am ridicat sufletul lui, ca sa nu fie inghitit de mahniciune unul ca acesta.

Din Pateric, Avva Ahila - http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/slovaa.htm

Ca unul dintre noi

2010-10-30T09:25:00.003+01:00

“…Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi…” Luca 16,19-31

Minunea mare este că după Moise şi profeţi, Dumnezeu a trimis într-adevăr pe cineva dintre morţi să ne avertizeze. L-a trimis pe Hristos. Asemenea lui Lazăr, Hristos a fost “dispreţuit şi cel din urmă dintre oameni”. Asemenea lui Lazăr, a stat la poarta lumii atunci când s-a născut în peştera din Betleem. Asemenea lui Lazăr, trupul său a fost acoperit de răni. A fost “străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre”. A venit ca unul dintre noi – un frate – pentru a ne avertiza şi a ne salva pe noi, cei cinci fraţi ai săi.

Să nu ne aşteptăm ca Dumnezeu să dea un semn mai mare decât acesta; nu există nici unul mai mare. “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat ca orice crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Pr. A. Coniaris)

Duminica, 31 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

2010-10-26T18:32:00.000+01:00

IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei: Despre Martirii Bisericii

Martirul crede în Dumnezeu şi este pătruns de căldura şi adevărul credinţei pentru că el experimentează şi gustă această credinţă, trăieşte în ea şi se hrăneşte cu ea. A fost atinsă inima lui, luminată mintea lui şi sufletul i-a devenit cu adevărat făclie aprinsă de dorul după Dumnezeu. Martirii sunt aşadar focuri care ard după dragostea lui Dumnezeu, aşa cum putem vedea şi în troparul de la sfintele muceniţe: "Pe Tine Mirele Meu te iubesc şi pentru tine mă chinuiesc, ca să împărăţesc întru Tine". Fiecare martir merge pregătit către jertfa sa întrucât în inima lui deja s-a pogorât Sfânta Treime. El are mintea lui Hristos, adică se află într-o permanentă stare de jertfă, într-o permanentă stare de ardere de tot căci nu mai rămâne nimic din el care să fie pentru sine.
Ei primesc cu bucurie momentul plecării lor din lume pentru că după moarte îi aşteaptă Hristos. "Noi suntem grâul lui Dumnezeu - spunea Sfântul Ignatie Teoforul - şi cât de mult dorim să fim măcinaţi de dinţii fiarelor ca să ne găsim făină curată, ca pâinea euharistică, pentru Împărăţia lui Dumnezeu". Deci, martirul se pregăteşte continuu să devină Euharistie, să devină prinos bine plăcut Stăpânului Hristos. Aşa este şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, arhistrategul luptei împotriva ispitei, pe care Sfânta noastră Biserică îl prăznuieşte astăzi.

Sursa:

http://www.mitropoliaolteniei.ro/index.php/noutati/stiri/650-26102010-rspunsuri-duhovniceti-martirul-are-mintea-lui-hristos