Cuvantul Saptamanii

Indemn către tineri la praznicul Sf. Ioan Rusul






“Cu siguranţă vă întrebaţi cine este Sfântul Ioan Rusul şi cu ce mă poate ajuta, şi pot să vă spun că este un prieten al lui Dumnezeu, care a reuşit ca, prin viaţa lui deosebită, pe care a dus-o, să placă lui Dumnezeu, dar şi oamenilor. Sfântul Ioan Rusul este un tânăr, care învaţă prin viaţa lui, e un tânăr ce ne arată care este adevărata cale de urmat în această viaţă, care ne arată că trebuie să ne închinăm singurului şi adevăratului Dumnezeu, Creatorul întregului univers, şi nu la dumnezei făcuţi de mâna omenească, bani, maşini, aparate electronice, mâncare, băutură, lux, droguri, prostituţie etc; care ne arată că poftele şi patimile trupului sunt gunoaie ce ne omoară trupul şi sufletul, că totul este trecător, că aurul este credinţa, dragostea curată, sfântă faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, viaţa sfântă, cititul din cărţile sfinte, prezenţa la Sfânta Liturghie, faptele bune; care ne arată că cea mai grea luptă în această lume este lupta cu păcatul şi cu diavolul, iar lupta cea mai importantă este lupta pentru mântuire, şi nu lupta pentru comorile cele pieritoare ale acestei lumi; care ne învaţă să urâm păcatul, dar nu şi pe cei care cad în el..."

Textul intreg la:
http://www.razbointrucuvant.ro

Postat de:
Parintele Constantin

Rauri de apa vie

“…Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El…”                                                     (Ioan 7,37-53.8,12)







Iubiţi credincioşi,
Iată cît de mare este praznicul de astăzi! S-a înălţat Hristos la cer de-a dreapta Tatălui, dar a venit la noi Duhul Sfînt Mîngîietorul, ca să ne sfinţească, să ne călăuzească, şi să lucreze mîntuirea sufletelor noastre.
Noi toţi care ne închinăm cu dreaptă credinţă Preasfintei Treimi, ne împărtăşim cu harul Duhului Sfînt prin cele şapte Sfinte Taine întemeiate de Hristos.
Prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după dar şi fii ai Bisericii Ortodoxe.
Prin taina Ungerii cu Sfîntul Mir primim pecetea harului Duhului Sfînt.
Prin spovedanie ne spălăm şi ne dezlegăm de păcatele făcute după botez, tot cu puterea harului dumnezeiesc, care împreună cu Botezul şi Mirungerea revarsă peste noi cel mai mult harul mîntuitor al Duhului Sfînt.
La fel şi ultimele trei Taine şi mai ales Preoţia, ne împărtăşesc în viaţă harul mîntuirii, prin care ne curăţim, ne iluminăm şi ne sfinţim în Hristos.                      (Pr.Cleopa)



Duminica, 23 mai, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Acatistul Sfantului Duh                                         


Byzantion - Cine este Dumnezeu

Caută mai multe fişiere video ca acesta pe Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români

Cuvantul Saptamanii

Despre adevarata biruinta a Bisericii

“…Pentru Biserică, Împăratul Constantin înseamnă primul conducător care nu numai că încetează prigonirile împotriva creştinilor (care erau duse cu paroxism nu mulţi ani înainte de domnia lui) dar şi încurajează practic creşterea Bisericii, dând acesteia înapoi toate proprietăţile luate de prigonitori, construind multe biserici, acordând regimuri fiscale îngăduitoare şi multe fonduri.

Pe scurt, s-ar putea spune că este o etapă istorică de mare impunere a Bisericii. Cinstirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este datorată deschiderii sincere a împăratului faţă de semnul Crucii, arătat lui înaintea unei mari şi cruciale bătălii: Εν Τουτω Νικα ( „Întru acest semn vei birui”). Împăratul nu a ezitat să îşi însemne oştile sale cu semnul crucii, deşi pentru majoritatea soldaţilor acesta era un semn de „piază rea”, pentru ca semnifica crucea, instrument de osândă încă folosit…

Să nu ne încântăm însă de "avantajele" istorice, căci lecţia pe care ne-o dă Sfântul Împărat Constantin şi maica sa Elena este aceasta: (numai!) întru acest semn, Sfânta Cruce, vom izbândi! Nu bogăţia Bisericii, nici lipsa prigoanelor, nici răspândirea creştinismului până la stadiul de religie majoritară, nici măcar prezenţa unui împărat creştin nu constituie biruinţa Bisericii. Biruinţa Bisericii este închinarea la Adevăratul Dumnezeu prin Cruce".

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro

Postat de:

Parintele Constantin

Anunt: Duminica, 16 Mai 2010 nu va fi slujba la Mirfield

Duminica, 16 Mai 2010, nu vom avea Sfanta Liturghie la Mirfield. Va rugam sa anuntati si pe cei care nu au acces la grupul nostru de discutii.

Doamne ajuta!

Cuvantul Saptamanii

Sfantul Ioan Gura de Aur: Cuvânt la Înălţarea Domnului



„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)
Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit..."

Cuvantul intreg la:
http://www.ioanguradeaur.ro/524/cuvant-la-inaltarea-domnului/

Postat de:
Parintele Constantin

De ochii satului si a rudelor

"...Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui..."                                                   Ioan 9,1-38








Dintre toate facultăţile noastre fizice, cel mai mult preţuim capacitatea de a vedea. Mai degrabă ne-am pierde auzul, sau capacitatea de a vorbi, sau chiar braţele sau picioarele decât să ne pierdem vederea. Astăzi există mulţi oameni care văd cu ochii lor, dar inimile lor sunt oarbe. Aşa cum a spus Domnul: “Ochi aveţi şi nu vedeţi” (Marcu 8,18). Un turist a aruncat o privire spre Marele Canion şi apoi a întrebat: “Unde este terenul de golf?” Când i s-a spus că nu există nici un teren de golf, a întrebat: “Dar ce faceţi voi pe aici?” În prezenţa unuia dintre cele mai sublime şi mai impunătoare spectacole ale lumii, acest om nu a văzut nimic. Avea ochi, dar capacitatea lui de a vedea frumuseţea şi măreţia nu se dezvoltase. Avea ochi, dar nu a văzut.

Nu îl vedem pe Dumnezeu în lume deoarece nu îl avem suficient pe Dumnezeu în inimile noastre.
Am eşuat în a cultiva vederea lui Dumnezeu.
Ne-am antrenat ochii pentru a vedea lucruri, pentru a număra bani, pentru a măsura distanţe, dar am neglijat cea mai importantă capacitate care aparţine omului, capacitatea de a-l vedea pe Dumnezeu prin rugăciune şi cult.(Pr.A. Coniaris)

Credinta noastra sa nu fie numai asa, de ochii satului si ai rudelor, caci credinta putina aduce si roade putine. Ci credinta noastra sa fie vie, activa, fierbinte, statornica si lucratoare, adica sa se arate nu prin cuvinte, ci prin fapte bune. Crestinul bun se roaga mult si cu staruinta, pina il miluieste Dumnezeu.
Crestinul bun nu lipseste de la biserica, mai ales in sarbatori.
Crestinul bun iarta pe dusmani, miluieste pe saraci, cerceteaza pe bolnavi, este smerit si blind cu toti oamenii.
Crestinul bun nu se imbata, nu-si ucide copiii, nu da divort de sotia lui, nu se lasa biruit de cumplitul pacat al desfrinarii, nu fura, nu injura, nu spune minciuni, nu judeca pe altii. (Pr.Cleopa)

Duminica, 9 mai, Sfanta Liturghie incepe la ora 10:30.

sursa imaginii

Cuvantul Saptamanii

Despre Spovedanie si Duhovnicie

Nu putini sunt cei care cauta sa substituie spovedania si preotul duhovnic cu tratamentul psihologic, psihoterapeutic sau psihiatric.

Este insa corect asa?*

Ca persoana consacrata prin Sacramentul Hirotoniei, ori­care preot de mir (cel obisnuit, de parohie) este investit si in­dreptatit (imputernicit) sa-si exercite intreita misiune (profesi­une, vocatie): pimenica (pastorala, calauzitoare, de "leader-ship"), didactica (culturala, catehetica, omiletica, viziune "pro­fetica", de perspectiva) si sacramentala (harismatica, liturgica, sacrificiala).

In ceea ce priveste investirea ca duhovnic, in practica liturgica rasariteana se face o distinctie neta intre hiro­tonia (sfintirea) intru preot, ca sacrament (Sfanta Taina) si hirotesia (mandatarea) ca duhovnic, printr-o ierurgie (un serviciu religios scurt) aparte, care poate fi administrata sau nu deodata cu Sfanta Taina a Hirotoniei. Hirotesia intru duhovnic ii confera preotului dreptul de a spovedi si de a se ingriji de indrumarea duhovniceasca (din postura de duhovnic) a pastoritilor...

Un "ascultator de spovedanii" ocazional si, nu de putine ori, grabit si "nonprofesionist" - fara sa confundam sacralitatea preotului cu non/profesionalismul sau pastoral! - nu poate fi considerat ca duhovnic al credinciosului. Cel mult poate avea un rol pozitiv, in dezlegarea (pentru ca harul iertarii este opera­tiv, dincolo de incompetenta umana!) si, eventual, "descarcarea emotionala" a respectivului. Doar ca o spovedanie intampla­toare si "contra-cronometru", ca in "Gara de Nord, intre doua trenuri", nu va putea avea nici pe departe darul statornicirii unei relatii duhovnicesti profunde si de durata, care sa sprijine omul in dezvoltarea sa spirituala sau in clarificarea unor parti "umbroase" ale personalitatii sale.

Chiar daca centrul de gravitate ar putea cadea pe nonprofe­sionalismul pastoral al confesorului, totusi nici enoriasul nu e strain de culpa intr-un asemenea caz.

Problema alegerii unui duhovnic stabil este o chestiune absolut personala. Nimeni nu poate decide in locul tau "pe mana cui" te incredintezi spiritual. Asa cum nimeni nu-ti poate impune un anumit medic de familie sau un avocat "din oficiu", cu atat mai mult ramane o problema de optiune si responsabilitate proprie daca si cine-ti va sta in preajma de-a lungul formarii si itinerarului tau spiritual.

Odata ce persoana a acceptat (decis) sa intre sub "ascultarea" unui preot duhovnic, datoria parintelui duhovnicesc nu este de a distruge libertatea omului, ci de a-l ajuta sa vada el insusi adevarul. Nu sa suprime personalitatea omului, ci sa-i dea posibilitatea sa se descopere pe sine insusi, sa creasca pana la deplina maturitate si sa devina ceea ce este el in realitate.

*Nota noastra.

Intreg articolul il gasiti aici:

http://www.crestinortodox.ro/credinta/preot-mir-preot-confesor-preot-duhovnic-mentor-spiritual-avva-88841.html

Postat de:

Parintele Constantin

Ea a venit să ia apă

“...Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau...” Ioan 4,5-42


Ea a venit să ia apă. Când a înţeles că a găsit Izvorul cel Adevărat, şi-a lăsat în urmă vasul pentru apă, aşa cum ucenicii şi-au abandonat plasele de pescuit.

Abia convertită şi totuşi deja misionară, a fugit în sat să le spună oamenilor: “Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?” (Ioan 4,29).

Inima îi ardea în ea. Nu putea să rămână tăcută. S-a simţit obligată să îi conducă pe ceilalţi la Mesia.

Şi totuşi nu le-a spus oamenilor: “Trebuie să credeţi ceea ce spun eu”, ci: “Veniţi de vedeţi”. Ei au venit şi după ce l-au văzut pe Domnul, au spus:
“Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4,42). (pr. Anthony M. Coniaris)




Duminica, 2 mai Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.