Usa inchisa

“…Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!...”                                                                               Luca 18,18-27


  
“Un lucru îţi lipseşte.” Unii dintre noi avem anumite încăperi din casa noastră în care nu dorim ca Dumnezeu să intre. Ţinem încăperile acestea zidite bine. Pentru tânărul din Evanghelia de astăzi, această încăpere era lumea banilor. Nu vroia ca Iisus să intre în această încăpere.
Poate pentru noi această încăpere este ocupată de sufocanta ambiţie de a reuşi în carieră, indiferent pe câţi trebuie să îi calci între timp în picioare.
Pentru unii, poate să fie ocupată de vechiul păcat al refuzului spovedaniei.

Sau poate această încăpere zidită este ocupată de sexualitatea noastră căreia suntem hotărâţi să ne supunem, orice ni s-ar întâmpla, oricât ne-ar costa.

Pentru alţii poate să fie o ură adâncă faţă de cineva, ură ce stă între noi şi Dumnezeu, furându-ne pacea.

Dumnezeu poate să aibă orice doreşte de la noi, dar nu acel “un lucru”.
Poate să intre în orice încăpere, dar nu în aceasta!

Acesta sunt eu!

Un dramaturg spunea odată că o piesă de teatru place în măsura în care ne face să spunem: “Oh, Doamne – acesta sunt eu!” Pericopa de astăzi este asemenea unei piese de teatru. Dacă ne uităm la tânărul bogat şi ne spunem în inimă: “Acesta sunt eu!”, atunci pericopa şi-a atins scopul. Pentru că atunci înseamnă că am devenit conştienţi de acel “un lucru” care ne lipseşte, care ne împiedică să câştigăm de la Iisus viaţa veşnică.                         Pr. A Coniaris

Duminica, 29 noiembrie, nu este Sfanta Liturghie la Mirfield.

Cuvantul Saptamanii

Luna noiembrie în 25 de zile: Pomenirea Sfintei Mucenite Ecaterina (+305)

Aceasta Sfanta a trait pe vremea lui Maximian, cel ce domnea impreuna cu Diocletian. S-a nascut in Alexandria, fiind fiica de neam imparatesc. Desteapta, frumoasa, crescuta in belsug, Sfanta Ecaterina a dobandit cunostinte rare si multa invatatura, ajungand, foarte de tanara, printre cei mai de seama intelepti ai vremii sale. A cunoscut, astfel, scrierile lui Virgiliu, Esculap si Hipocrate, ale lui Aristotel si Platon si ale altor intelepti asemenea lor, a cunoscut tot mestesugul marilor cuvantatori, si graia in multe limbi straine. Dar osebit de toate aceste invataturi, Sfanta era si o luminata crestina, cunoscand Sfanta Scriptura si straduindu-se sa vietuiasca dupa poruncile Domnului Hristos, pe care Il iubea ca o logodnica, socotindu-L Mirele sufletului sau.

In zilele prigoanei pornite impotriva crestinilor de imparatul Diocletian, sosind Maximian in Alexandria Egiptului, a fost prinsa si Sfanta Ecaterina pentru marturisirea ei cea in Hristos. Deci, a fost pusa la batai grele si la sangeroase chinuri, din care a iesit nevatamata. Asemenea intre alte pedepse, Sfanta a fost silita de Maximian sa se infrunte cu o adunare de filosofi pagani, ca sa dovedeasca in fata poporului, desertaciunea zeilor. Iar ea, rusinandu-i pe toti, cu intelepciune si cu buna graire, i-a induplecat pe cei i suta cincizeci de invatati sa creada in Hristos, incat, staruind ei in marturisirea credintei, au fost arsi in foc. In cele din urma, scapand ea ca prin minune de invartirea cea ucigatoare a roatei, a fost osandita sa i se taie capul si asa a luat cununa marturisirii. Trupul ei se afla la manastirea Sfanta Ecaterina, pe muntele Sinai.

(Din Proloagele pe luna noiembrie)

Sursa: http://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage25Nov.shtml

Postat de:

Parintele Constantin

"Nu puteti"

“…Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu…”                                                            ( Luca 12,16-21 )




Să comparăm falsa lui siguranţă cu siguranţa reală a unuia dintre primii creştini. “Te voi exila”, i-a spus magistratul roman.
 

“Nu puteţi”, i-a răspuns creştinul. “Lumea întreagă este casa Tatălui meu”.


“Te voi omorî.” “Moartea mă va duce în prezenţa lui Dumnezeu.”


“Îţi voi lua comorile.” “Nu puteţi, deoarece comoara mea este în ceruri.”


“Te voi duce departe de oameni şi nu vei mai avea nici un prieten.”


“Nu puteţi, deoarece am un Prieten de care nu mă puteţi despărţi.”


Siguranţa lui nu era bazată pe hambare mai mari sau pe multe bunătăţi, ci pe Dumnezeu.    (Pr. A. Coniaris)



Duminica, 22 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei:

Cuvant la inceput de post

...Icoana şi muzica bizantină constituie latura imagistică şi sonoră a ascezei. Am amintit de acestea două căci, mi se pare, prin ele omul se poate desprinde mai uşor de lumea imaginilor şi zgomotelor provocatoare de mii de patimi şi păcate. Există, apoi, asceza ca post, rugăciune, filantropie, suferinţă. La auzul acestor cuvinte, oamenii de astăzi, în majoritate, întorc spatele. Doar filantropia, văzută ca asistenţă socială, voluntariat şi luptă împotriva inegalităţilor este, în general, acceptată. Din ceea ce-mi prisoseşte dau şi celui în nevoie. E un lucru bun, dar nu face parte din asceză, din „banii văduvei din Evanghelie“. Postul (ca purificare a omului în întregul său psihosomatic), rugăciunea (ca depăşire a egocentrismului prin legătura cu Dumnezeu) şi acceptarea suferinţei (ca mijloc de exorcizare a răului din om şi din lume) alcătuiesc taina ascezei, ca răspuns personal şi comunitar la „consumismul“ contemporan. Văzând situaţia în care se află societatea contemporană, ne întrebăm cum de lumea nu dispare în hăul, în nefiinţa din care a fost adusă la fiinţă. Prin mila lui Dumnezeu, n-au dispărut din omenire cele „7.000 de suflete care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal“ (III Regi 19, 18). Sunt încă multe familii în România, şi în alte părţi, în care tatăl, mama şi pruncii lor formează „biserica cea mică de acasă“. Aici, postul, rugăciunea, milostenia, fidelitatea conjugală etc. sunt realităţi fără de care nu se concepe viaţa. Miile de tineri şi tinere care au luat drumul mănăstirii constituie o altă cohortă a plăcuţilor lui Dumnezeu, prin care se exorcizează puterea întunericului din lume. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă, politicieni, oameni de afaceri, pentru care cercetarea ştiinţifică, puterea şi banul sunt mijloace puse în slujba binelui comun, în slujba lui Dumnezeu. Membrii familiilor creştine, vieţuitorii mănăstirilor şi creştinii angajaţi în viaţa academică, politică sau economică formează „aluatul care dospeşte toată frământătura“ (I Cor. 5, 6). Prin dimensiunea ascetică a vieţii lor, umanitatea îşi găseşte echilibrul interior, iar „societatea de consum“ nu are forţa necesară de a domina totul în lumea de astăzi.

Articolul intreg, axat in prima parte pe atitudinea din ce in ce mai consumerista a omului modern poate fi gasit aici::

http://www.ziarullumina.ro/articole;1081;1;30610;0;Cuvantul-ierarhului-Gand-la-inceput-de-post.html

Postat de:

Parintele Constantin

Pacatul omisiunii

“…Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da…” Luca 10,25-37






Prima idee pe care Iisus doreşte să o înţelegem este că majoritatea dintre noi nu suntem asemenea samariteanului; majoritatea suntem ca preotul şi levitul.
Suntem prea ocupaţi de noi înşine pentru a mai avea timp de nevoile altora.
Găsim mii de scuze pentru a nu ne implica.
Trecem pe lângă ceilalţi, ignorându-i.
Dorim ca ceilalţi să fie pentru noi bunii samariteni, dar nu noi lor.
Suntem ca tânărul care a fost întrebat ce a înţeles din această parabolă. El a răspuns: “Am învăţat că atunci când sunt într-un necaz, cineva trebuie să mă ajute să ies din el.” (Pr. A. Coniaris)



Duminica, 15 noiembrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Intalnire cu scriitorul Danion Vasile

Cuvantul Saptamanii

Patimirea Sfintilor: Sf. Ierarh Nectarie din Eghina, Mitropolitul Pentapolei

Mult l-au pizmuit, denigrat şi umilit pe Sf.Nectarie ierarhii Bisericii, fie că era vorba de înalt slujitorii din Alexandria (Egipt), fie de cei de la Atena. Dar numai un crestin induhovnicit poate transforma in cistig personal nedreptatile pe care le rabdă zîmbindu-i lui Dumnezeu în lungile nopţi înstelate cu lacrimile rugaciunii.

Fireste, multe alte lucruri poţi învăţa din viaţa şi din textele Sf.Nectarie, dar pe mine aceste aspecte ale ispitelor venite din partea ierarhiei Bisericii m-au impresionat tare. Şi o să explic şi de ce.

Istoria Bisericii Creştine, în special în Apus, este plină de revolte, rebeli, reforme care au mers pînă la a întemeia adevăratele biserici creştine. Un cult mai adevărat decît altul, o sectă mai plină de esenţă evanghelică decît altele. Erezii peste erezii, nebunie şi plînset laolaltă. In timp ce aici, la noi, multi au parasit Ortodoxia, ratacind pe la diverse culte şi dînd vina pe un popa betiv sau pe un sat necredincios.

Ei bine, Sf.Nectarie a rămas în duhul ortodoxiei cu toate nedreptăţile care i-au venit din partea ierarhilor ortodocşi din Egipt sau de la Atena. Că era vorba de abuzuri de la Patriarhie sau Mitropolie, Sf.Nectarie a rămas alături de Evanghelie şi învăţătura patristică şi nu s-a dedat la a predica vreun duh reformator în Biserică.

Cu smerenie, duhul blîndeţii, rugăciune şi mii de versuri către Maica Domnului a răspuns Sf.Nectarie la toate încercările. Şi nu pot să uit scenele în care, deşi era director al seminarului teologic Rizarios de la Atena, Sf.Nectarie nu s-a sfiit să cureţe toaletele pentru că, din diverse motive, cei angajaţi cu aceste treburi nu erau la post…

Mă gîndesc că viaţa Sf.Nectarie din Egina este ca un răspuns plin de har la adresa tuturor celor care s-au despărţit de Biserica dreptmăritoare: preoţi sau mireni. Iar astăzi, mii şi mii de creştini care se roagă Sfîntului cu multa credinta au mare bucurie sufletească si nu putini sint cei care dobindesc vindecari miraculoase. Din fericire pentru noi, moaşte ale Sf.Nectarie se găsesc şi la Biserica Radu-Vodă din Bucuresti.

Sursa:

http://www.alexradescu.ro/2009/04/sfnectarie-din-egina-cind-ierarhia-bisericii-devine-o-ispita-in-calea-sfintilor.html

Extras din Sfântul Nectarie din Egina, Făcătorul de minuni, de monahul Teoclit Dionisiatul (ed. Sophia, Bucuresti, 2008).

Postat de:

Parintele Constantin

Re: 28 - 29 Noiembrie - IPS Mitropolit Iosif la Birmingham

Dragi membrii ai grupului ORTODOX UK,

Va copiez mai jos mesajul-invitatie trimis de parintele Mihai Novacovschi de la parohia romaneasca din Birmingham, invitandu-va si eu la randu-mi sa participati la aceasta sarbatoare din viata parohiei surori din West Midlands.

De aceea, duminica, 29 noiembrie NU VOM AVEA SLUJBA LA MIRFIELD.

V-as ruga sa-i informati si pe cei care nu au acces la grupul nostru de discutii despre evenimentul de la Birmingham.

Cu nadejdea revederii la Birmingham,

Parintele Constantin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Dragi romani,

Am bucuria de a reinnoi invitatia pentru zilele de 28 si 29 noiembrie, cand va asteptam cu drag in la sarbatorirea hramului Parohiei ‘Sf. Apostol Andrei’ din Birmingham. Este aproape sigur ca il vom avea ca oaspete pe IPS Iosif, Mitropolitul nostru, si pe multi dintre preotii romani din UK. Speram de asemenea sa ne fie partasi la bucuria acelor zile si unii din ceilalti preoti ortodocsi din Birmingham, reprezentanti ai Ambasadei Romaniei la Londra si mai ales cat mai multi credinciosi.

Sambata 28 noiembrie ne propunem sa organizam o Vecernie arhiereasca (ora 18.30), urmata de o seara duhovniceasca – intalnire a credinciosilor cu parintele Mitropolit Iosif.

Duminica 29 noiembrie vom avea Sf. Liturghie arhiereasca (ora 11.30), urmata de o agapa de sarbatoare.

Ne-ar bucura peste masura daca la aceste sarbatori ale comunitatii noastre ar fi prezenti cat mai multi dintre romanii din Marea Britanie – intalnirea cu IPS Iosif va va fi tuturor de mare folos spiritual, iar stradania speciala de a putea fi prezenti la aceasta sarbatoare nu va va ramane fara rasplata.

Va rog de asemenea trimiteti aceasta invitatie (si/sau instiintati-ma de detaliile de contact ale dansilor) tuturor credinciosilor ortodocsi, romani sau nu, din Birmingham sau din UK care ar putea fi doritori sa se bucure impreuna cu noi la aceste praznice – invitatia este deschisa tuturor.

Doamne ajuta si va asteptam!

Pr. Mihai

Cuvantul Saptamanii

Parintele Rafail Noica: Sa nu uitam pentru ce suntem in viata asta

"...Eu sunt in ultima faza a vietii acuma si imi e mai firesc sa vad importanta si desertaciunea vietii de pe pamant. Importanta alegerii fiindca este vesnica! Desertaciune - in masura in care ne lasam prinsi prea exclusiv in ale istoriei, in ale Martei: Marto, Marto, te grijesti si te tulburi pentru multe, dar una este de folos.

Asta nu inseamna, Marto, sa nu mai invarti la mamaliga ta! Asta inseamna: Marto, nu uita pentru ce invarti la mamaliga! Si asa, fiecaruia as vrea sa zic: Sa nu uitam pentru ce suntem in viata asta".

Sursa:

http://rafailnoica.wordpress.com/2008/12/08/cuvant-la-lansarea-cartii-cultura-duhului/

Postat de:

Parintele Constantin