sâmbătă, 31 octombrie 2009

Noi ierarhi

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,
Saptamana aceasta au fost alesi noi ierarhi pentru scaunele vacantate din cuprinsul Patriarhiei Romane. Printre numele celor alesi recunoastem si nume apropiate noua.
Astfel, PS Gurie, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei (episcop care m-a hirotesit duhovnic) a fost ales ca Episcop eparhiot al nou-infiintatei Episcopii a Devei si Hunedoarei.
Detalii aici:
Deasemenea, in cadrul aceleiasi sedinte a fost ales ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului parintele arhim. Emilian Nica, nume de care se leaga si comunitatea noastra de la Mirfield, prin asigurarea interimatului, pana la hirotonia mea.
Detalii aici:
Deasemenea, au mai fost alesi inca doi ierarhi:
Parintele Ieronim Creţu, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, ales Episcop Vicar Patriarhal, cu titulatura Sinaitul, iar Parintele Varlaam Merticaru de la Arhiepiscopia Iasilor, ales Episcop Vicar Patriarhal, cu titulatura Ploieşteanul.
Detalii aici:
Plecand de la principiul augustinian ca arhiereul nu este stapanul credintei noastre, ci slujitorul bucurie noastre, sa-L rugam pe Dumnezeu ca tuturor celor alesi sa le ajute in noile slujiri la care au fost chemati!
Postat de:
Parintele Constantin

Azi, 31 octombrie, inmormantarea Parintelui Teofil Paraian

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Asa cum va informam in urma cu cateva zile, parintele Teofil de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, s-a mutat la Domnul.
Desi s-a nascut orb, Domnul l-a inzestrat cu intelepciunea de care pomeneste psalmistul cand zice ca Domnul intelepteste orbii. A fost un duhovnic al tuturor, dar, mai ales, al tinerilor. A cutreierat toate orasele si centrele universitare din tara, vorbind despre Hristos unui tineret din ce in ce mai confuz, din ce in ce mai dezorientat.

A raspuns cu bunatate patericala tuturor invitatiilor facute de filialele ASCOR (Asociatia Stutentilor Crestini Ortodocsi Romani) din tara, iar prin tematica abordata in conferintele sale a dovedit cu prisosinta profilul sau duhovnicesc.

Acum, cand dupa randuiala lui Dumnezeu, trupul parintelui Teofil se da taranii iar sufletul se inalta spre cer, sa-l rugam pe Dumnezeul iubirii pe care L-a slujit sa-l odihneasca cu dreptii.

Vesnica sa-i fie pomenirea!

Postat de:
Parintele Constantin

miercuri, 28 octombrie 2009

Cuvantul Saptamanii

Parintele Ieroschimonah Stefan Nutescu: Despre rugaciune

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Un crestin adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti, rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune. Rugaciunea este si metoda practica de a infrunta si rezolva toate problemele si incercarile vietii, iar rugaciunea facuta cu credinta face si minuni.

Asadar, iubite frate, foloseste zilnic aceasta arma puternica, pe care Sfanta noastra Biserica Ortodoxa ti-o pune la dispozitie sa te lupti si sa te aperi in razboiul duhovnicesc ce-l duci pentru mantuirea sufletului tau.

Vrei sa biruiesti ispitele? Roaga-te. Vrei sa ti se implineasca cererile? Roaga-te. Vrei sa izbutesti in toate? Roaga-te. Vrei sa te dezlipesti de lume si sa te unesti cu Dumnezeu? Roaga-te. Vrei sa te mantuiesti? Roaga-te.

Roaga-te neincetat si Dumnezeu va fi pururea cu tine.

Sursa:
Ierom Stefan Nutescu (Schitul Lacu –Sf. Munte Athos), Carte de Rugaciuni, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002, pp. 7 – 8.

Postat de:
Parintele Constantin

luni, 26 octombrie 2009

27 Octombrie - Praznuirea Sf. Cuvios Dimitrie Cel Nou din Basarabi

Cuvant al parintelui arhimandrit Cleopa Ilie:




Cuviosul parintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucuresti, a carui praznuire o avem astazi, era de la sudul Dunarii, nascut intr-un sat neinsemnat cu numele de Basarabov. Fiind sarac la parintii sai si neavind cu ce se hrani, multa vreme in tineretile sale a pascut vitele acelui sat, ducind o viata singuratica de rugaciune si infrinare.

Mai tirziu, vazind ca toate cele omenesti sint desertaciuni, a parasit grija cea lumeasca si s-a retras intr-o pestera, nu prea departe, unde era o mica minastire. Acolo, Cuviosul a primit schima monahala, acolo a inceput a trai in cele mai aspre nevointe pustnicesti, acolo a ajuns in scurta vreme la o viata desavirsita, prin privegheri de toata noaptea, prin post aspru si metanii, prin rugaciuni neincetate si lacrimi, prin multa saracie si adinc de smerenie. Dar cine va putea sti si povesti toate nevointele cele de taina ale Cuviosului Dimitrie?

Simtindu-si dinainte sfirsitul, Cuviosul s-a ascuns, nestiut de nimeni, intre doua pietre mari, pe marginea unui riu ce se chema Lomul si acolo si-a dat sufletul in miinile lui Dumnezeu. Multa vreme trupul sau nu a putut fi aflat. Dar odata, venind apa riului mare, a rupt malurile sale si s-au risipit si cele doua pietre cu moastele Cuviosului in apa, unde au stat nestiute, ascunse in prundis, pina au fost aflate printr-o minune ca aceasta: era in partea locului un om care avea o copila bolnava de duh necurat. Deci, intr-o noapte s-a aratat Cuviosul Dimitrie in vis copilei si i-a zis: "De ma vor scoate parintii tai din apa - aratindu-i si locul - eu te voi tamadui pe tine!" Si indata copila a spus tatalui ei, care, adunind mai multi preoti, a plecat la locul aratat si a aflat comoara cea ascunsa si nepretuita, adica sfintele moaste intregi si neputrezite ale Sfintului Dimitrie. Deci, luindu-le, le-a dus in satul Basarabov si multe minuni de vindecare se faceau prin ele, celor ce veneau acolo cu credinta.

Auzind despre aceasta domnul Valahiei, a dorit sa le aduca cu mare cinste in Tara Romaneasca, ca sa le aiba spre ajutor si mingiiere. Deci, trimitind citiva boieri si preoti la Basarabov, acestia au incercat sa aduca moastele Cuviosului peste Dunare, dar nu au putut, caci sfintul nu a voit sa paraseasca satul sau. Auzind de aceasta, domnul a poruncit sa se faca, cu a sa cheltuiala, o frumoasa biserica in Basarabov deasupra moastelor Sfintului Dimitrie.

Intre anii 1769-1774, fiind razboi intre rusi si turci, un general, anume Petru Salticov, din partea armatelor rusesti, a trecut Dunarea si a ocupat o mare parte din partile Bulgariei, printre care si Basarabovul. Apoi auzind de moastele Cuviosului, a poruncit sa le trimita in tara sa. Dar un oarecare locuitor roman cu numele Hagi Dimitrie, fiind foarte credincios, s-a rugat de acel general sa le dea Tarii Romanesti, ca despagubire pentru multimea pagubelor de razboi. Si asa, sfintele moaste ale Cuviosului parintelui nostru Dimitrie, au ajuns in pamintul tarii noastre si au fost asezate in biserica Mitropoliei din Bucuresti, in anul 1773, fiind primite cu mare evlavie de mitropolitul Grigorie si de multimea credinciosilor. Apoi, indata a incetat razboiul si boala ciumei care era in tara.
Textul intreg la:
Postat de:
Parintele Constantin

duminică, 25 octombrie 2009

26 octombrie - Sfantul Mc. Dimitrie Izvoratorul de Mir si ucenicul sau, Nestor

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, militarul care a stiut sa spuna NU

Din viata Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, pe care-l sarbatorim astazi, cateva episoade ne-au atras atentia in mod deosebit.
Astfel, stim ca Sfantul Dimitrie a avut parinti foarte bogati, cu functii foarte inalte intr-un oras important al Imperiului roman de atunci. Parintii sai erau crestini in ascuns, ferindu-se de prigoanele foarte mari organizate impotriva crestinilor. Dupa moartea parintilor sai, Dimitrie le mosteneste nu numai o foarte mare avere, ci si functiile inalte de conducere militara a bogatului oras (fiind antipatul Tesalonicului). Dar la investirea sa in functie, facuta de insusi imparatul vremii, vom vedea ce a mostenit, de fapt, sfantul nostru cu adevarat de la parintii sai…
Imparatul Maximian il investeste asadar si ii si porunceste:
“Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigîndu-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit“.
Ce face insa Dimitrie?
“Luînd de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetăţeni şi îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum şi a învăţa pe toţi credinţa. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducîndu-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinînd închinarea la idoli. Apoi, nu după multă vreme s-a făcut cunoscut împăratului Maximian că Dimitrie, antipatul, este creştin şi pe mulţi îi aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l împăratul, s-a mîniat foarte tare“. S-ar cuveni sa ne fie noua tuturor spre invatatura aceasta “obedienta” care contrazice existential dictonul cazon: “ordinul se executa nu se discuta“. Intr-adevar, Sf. Dimitrie nu a discutat, a executat…. Insa a executat intocmai contrariul! I s-a spus sa prigoneasca crestinii, el a prigonit idolii acelui veac. I se spune sa starpeasca credinta intru Hristos, el o preamareste si o raspandeste. Sa auzim aceasta noi, care avem in fata atatea exemple de executare oarba a unor ordine criminale. Sa ne aducem aminte ca monstri ca Hitler sau Stalin nu au ucis cu mainile lor milioane de oameni, ci au avut instrumente si perpetuatori ai nebuniei lor ucigase, au avut oameni care in zilele lor erau oameni de bine, de baza ai societatii, care nu faceau altceva decat… sa execute un ordin venit de sus. Sa ne aducem aminte si de soldatul Malhus, care, desi tamaduit minunat de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, nu a pregetat sa Il loveasca cu sete pe Acesta, executand orbeste ordinul superiorilor sai, nimeni altii decat fariseii.
Din aceasta intelegem ca Puterea nu este ceva care exista pur si simplu intr-un spatiu diferit si separat total de noi. Ea nu poate functiona decat daca are complicitatea noastra, sau sprijinul nostru direct sau implicit. Asa si cu puterea criminala. Ea nu se poate exercita decat daca gaseste “sol” fertil pentru semintele otravitoare ale sale. Decat daca gaseste complici si perpetuatori. Sunt atatia care s-au eschivat de responsabilitatea complicitatii la nedreptati sau crime, justificandu-se “cu nevinovatie”: “Nu am putut sa fac altceva, acesta a fost ordinul… Nu mi-am facut altceva decat datoria fata de superiori, fata de tara, pana la urma“. Parintele Nicolae Steinhardt spunea concesiv, ca, in astfel de cazuri, pentru oamenii lumesti si necredinciosi, daca nu se poate evita ordinul, atunci macar sa nu se depuna zel in executarea lui. Insa de cele mai multe ori ordinul se executa, si inca cu mare placere. Placerea demonica pe care ti-o da puterea exercitata asupra celuilalt. Dar pentru cel credincios ordinul nu poate prima inaintea constiintei, care ne va fi “paras” aspru la Judecata… Pentru crestin raspunsul este jertfa, nobletea, asumarea riscului si infruntarea suferintei ori a mortii. Crestinul trebuie sa stie sa spuna NU ademenirilor spre ucidere, spre tradare sau nedreptate ale oricarui stapanitor – mai mare sau mai mic – stiind ca, desi se poate “spala pe maini” prin indreptatiri omenesti, nicio apa nu-l poate spala (afara de cea a lacrimilor de pocainta, daca va mai primi timp pentru ele) de petele de sange pe care le lasa pe constiinta raul savarsit aproapelui sau.
Sfantul Dimitrie, asadar, a raspandit credinta in Hristos in Tesalonic, aratand ca nu functiile foarte inalte, nici averea sa mare, nici bogatia orasului sau cinstea imparatului celui mai puternic al lumii de atunci nu erau mostenirea primita de la parintii sai. Nu, mostenirea de pret pe care sfantul a primit-o au fost o credinta si cele doua icoane, cu Iisus si cu Maica Sa.
Sursa:
La multi tuturor celor care poarta numele purtatorului de biruinta Dimitrie!
Postat de:
Parintele Constantin

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Dac-as putea sa stiu care sunt eu


“…Şi l-a întrebat Isus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el… » Luca 8,26-39




Poate vă amintiţi că Shakespeare a pus în gura unuia dintre personajele sale următoarele cuvinte: “Tu ţie însuţi să îţi fi fidel, cum noaptea zilei îi urmează, şi nu vei fi fals faţă de nimeni.” Până aici totul este bine. Dar rămâne întrebarea: la care eu să rămân fidel?

Eului civic?

Eului parental?

Eului financiar?

Eului religios?

Eului social?

Pentru că numele meu este Legiune! Există eul despre care cred că sunt eu. Există eul pe care alţii îl văd în mine. Există eul pe care îl prezint lumii. Există adevăratul eu pe care îl ascund de toţi. Sufletele noastre sunt ca nişte case bântuite de sfinţi şi de diavoli. Sau după cum spunea Edward Sanford Martin:
În templul meu pământesc e-nghesuială,

E unul care este umil, unul care e mândru;

E unul cu sufletul distrus de atâtea păcate;

E unul care nu se căieşte şi rânjeşte;

E unul care îşi iubeşte semenii ca pe el;

E unul la care nu-i pasă decât de faimă şi de el;

De-atâtea griji care mă rod eu aş fi liber

Dac-aş putea să ştiu care sunt eu.
(Pr.A.Coniaris)



Duminica, 25 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 10:30.

Dupa Sfanta Liturghie, intre orele 14:00 si 15:30, va invitam sa participati la o agapa cu specific romanesc, organizata in sala Colegiului Invierii din Mirfield.

miercuri, 21 octombrie 2009

Invitatie: Sarbatoarea Sfintilor Dimitrie la Mirfield

Dragi membrii ai grupului ortodox uk,

Duminica, 25 octombrie 2009, Parohia Ortodoxa ‘’Sf. Macarie cel Mare’’ din Mirfield va invita sa participati la sarbatoarea Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, ocrotitorul cetatii Tesalonic din Grecia si a Sf. Cuvios Dimitrie din Basarabi, ocrotitorul Bucurestiului.
Aceasta sarbatoare se doreste a fi o re-editare a sarbatorilor din anii trecuti (organizate in 2007, de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, si respectiv in 2008, de praznicul Sfintilor Dimitrie Izvoratorul de Mir si a Cuviosului Dimitrie din Basarabi).
Slujba Utreniei si Sfanta Liturghie vor fi oficiate incepand cu orele 10:30 in Biserica Lower Church aflata la demisolul bisericii mari din incinta comunitatii anglicane House of the Resurrection din Mirfield. Dupa Sfanta Liturghie, intre orele 14:00 si 15:30, va invitam sa participati la o agapa cu specific romanesc, organizata in sala Colegiului Invierii din Mirfield.
Ne amitim de evenimentele din anii trecuti cand la agapa ce a urmat dupa Sfanta Liturghie, am organizat si o strangere de fonduri in vederea achizitionarii de icoane si obiecte bisericesti. Prin bunavointa si sprijinul celor care au dat curs invitatiei noastre, dorinta noastra de a avea icoane pictate a devenit realitate. Avem acum un iconostas simplu, detasabil, iar icoanele au devenit, dincolo de rostul lor in cultul divin ortodox, un important punct de atractie pentru occidentalii care viziteaza abatia anglicana unde suntem gazduiti!
Tot cu sprijinul si bunavointa dumneavoastra am reusit sa adaugam, pe la inceputul anului, si cateva obiecte de mobilier bisericesc, printre acestea doua tetrapoade, un analog si un suport de lumanari adus din Grecia.
Avand in vedere lucrarile de restaurare / modernizare pe care comunitatea – gazda House of the Resurrection le va intreprinde in urmatoarele 18 luni, actuala locatie (Lower Church) va fi schimbata cu noua sala de mese (New Refectory) din incinta aceluiasi asezamant anglican. Spatiul de depozitare a obiectelor bisericesti cu care ne-am obisnuit se va restrange, limitandu-se doar la locul unde vom tine Sfanta Masa (si ea mobila!). De aceea, am fost nevoiti sa ne procuram propriul nostru spatiu de depozitare pentru restul obiectelor. In acest sens, am achizitionat o caravana (rulota) pe care am parcat-o in fata noii sali de mese, unde vom depozita obiectele de uz liturgic folosite mai des, iconostasul mobil urmand a fi pastrat la credinciosi, pana la finalizarea santierului de la Mirfield.
Cei care doriti sa contribuiti la achizitionarea acestui spatiu temporar de depozitare (rulota), puteti sa o faceti fie prin prezenta la agapa de duminica, fie prin contactarea unui membru din Consiliul Parohial.
Deasemenea, daca cunoasteti persoane dornice sa participe, va rugam sa le invitati.
Detalii legate de locatia bisericii noastre in Mirfield le gasiti la link-ul: http://www.sfmacarie.org/ro.%20htm
cu precizarea ca intrarea se face pe poarta de la baza dealului (atentie la senzorii de proximitate care deschid automat poarta pentru masini). Sunt posibilitati de parcare (in cele doua parcari ale colegiului ~30 locuri sau pe strazile invecinate unde nu sunt restrictii).

In cazul in care doriti sa dati curs invitatiei noastre, va rugam sa confirmati la urmatoarele adrese de email:
http://us.mc370.mail.yahoo.com/mc/compose?to=aatudor2002@yahoo.co.uk http://us.mc370.mail.yahoo.com/mc/compose?to=danacici@yahoo.com

Detalii despre eveniment vor fi anuntate de asemenea pe site-ul parohiei la link -ul amintit mai sus. Cu nadejdea ca ne vom ruga si bucura impreuna in ziua celebrarii Sfintilor Dimitrie, va asteptam cu drag la Mirfield!

Doamne ajuta!
Consiliul Parohial

marți, 20 octombrie 2009

Cuvantul Saptamanii

Metropolitan Anthony Bloom of Sourozh:
Our life in Christ
When we come to God we expect a gift of grace, the power of life to be poured into us so that we should become truly new creatures; not only creatures of flesh and blood, not only created beings standing face to face with their Creator but also creatures, pervaded by the power and the presence, the true communion with God which is given to us in the Sacraments.
It is only to the extent to which we bring ourselves as an offering (let it be earthen vessels open to receive things Holy) that we can receive these Holy things. In the prayer that precedes the consecration of the Holy Gifts the priest says: «Renew us who pray to Thee, and make this bread the Body of Christ, and this cup — the Blood of Christ». It is only to the extent to which we give ourselves to God to be filled, to the extent which we empty ourselves of all things contrary to Him, in intention, at least in the struggle which should be ours, that we can receive the gift.
But this gift is not given to us alone; it is not given to us that we should hug it, possess it, delight in it: it is given to us in the way in which a lamp is lit, in which a fire is lighted, in which the truth is given. Thanks be to God — we are not a body of people, prisoners of our buildings and our small frail Christian society! We are indeed sent into the world to be God's own witnesses, through Communion to the Body and Blood of Christ to be His incarnate presence. When we receive Communion we expect all things from God, but He also expects all things from us.
Let us ponder on this. Let us receive with an open heart and an open mind, with all our being, what God gives us, not in order to possess it but in order to give it, to give it as generously as God gives Himself: life and death, our joy and our sorrow, our broken-heartedness and our hopes — all to be given in God's Name to anyone who needs it. Then we shall have fulfilled the Apostle's call: «Carry one another's burdens, and so you shall have fulfilled the law of Christ».

Sursa:

Postat de:
Parintele Constantin

marți, 13 octombrie 2009

Cuvantul Saptamanii

14 Octombrie:
Sfanta Preacuvioasa Maica Paracheva de la Iasi
si domnitorul Vasile Lupu al Moldovei


"...V-aţi putea întreba, iubiţi cititori, ce au să-mi mai spună mie, cetăţean al anului 2009, vieţile şi petrecerea unor oameni de acum mai bine de trei veacuri şi jumătate ? Ce-ar putea să mă înveţe pe mine, cetăţean al Uniunii Europene şi ortodox prins în valul ecumenist, secularizant şi globalist al vremii mele, un domnitor , un patriarh şi un popor mărunt ca al Moldovei de la 1641 ? Dar istoria are întotdeauna ceva să ne înveţe.
Să reflectăm mai întâi la purtarea domnitorului Vasile Lupu, personalitate istorică destul de cunoscută românilor de altădată, (care erau educaţi în cultul valorilor naţionale, oricât de strâmbe şi rele ar fi fost intenţiile celor ce ne educau), un domnitor care vrea să fie păstrat în memoria neamului său printr-o ctitorie religioasă, printr-un sfânt lăcaş închinat lui Dumnezeu. El ştie că important este să te afirmi în lume mai ales ca ortodox şi abia apoi ca reprezentant al puterii politice şi vârf al ierarhiei sociale.
Vasilie-Vodă se înfăţişează poporului său şi apoi lumii întregi ca drept credincios creştin, iubitor de Dumnezeu şi de aproapele, om care pune grija pentru mântuirea sufletească mai presus de orice bun pământesc. Şi nu numai cu vorba, ci şi cu faptele ! El închină Sfinţilor Trei Ierarhi, printre care şi Sfântului Vasile cel Mare, ocrotitorul său, o biserică, mărturie a credinţei, nădejdii şi dragostei creştine, a preţuirii valorilor duhovniceşti nepieritoare. Vasile Lupu-Voievod are grijă, după porunca evanghelică a Mântuitorului, mai întâi de suflet, care este mult mai de preţ decât trupul. Moştenirea lăsată de acest luminat domnitor neamului său, ca rod al evlaviei sale faţă de Biserică, trup al lui Hristos, corabie a mântuirii, ajutor şi călăuzire spre limanul de pace al vieţii veşnice, a dăinuit spre a da mărturie la Judecată despre lucrarea pământească a robului lui Dumnezeu Vasile.
Pravoslavnicul voievod ne învaţă, iată, să ne îngrijim de suflet. Dar pilda lui cea bună nu se rezumă la atât. Priviţi cum faptele sale nu se săvârşesc decât cu rugăciune smerită şi stăruitoare către Dumnezeu, Care ascultă cererile spre mântuire ale credincioşilor, după modelul său binecuvântat. Aşadar, să nu uităm că nimic bun nu se face fără ajutorul lui Dumnezeu şi fără rugăciune şi să ne întemeiem viaţa pe acest adevăr.
Să medităm o clipă şi asupra darului pe care Vasile Lupu găseşte de cuvinţă să-l aducă ctitoriei sale : sfintele moaşte ale unei bineplăcute a lui Dumnezeu. Pentru omul modern şi ateu sau batjocoritor de cele sfinte, sfinţenia nu este credibilă. El zâmbeşte ironic dacă aude pomenindu-se de sfinţi, de viaţa, nevoinţele şi minunile acestora. Dar pentru creştini, ocrotirea unui sfânt nu are preţ, este o binecuivântare dumnezeiască, iar tot ceea ce în numele său se cere cu credinţă, se va da de la Domnul.
Sfântul este cel mai statornic rugător pentru noi, pe pământ sau în ce, el nu conteneşte să ceară mila lui Dumnezeu pentru toţi. Cuvioasa Parascheva, de 369 de ani de când ne-a binecuvântat cu venirea sa printre noi, dă mărturie despre acest adevăr. Prin rugăciunile ei, poarta minunilor şi a harului revărsat din belşug s-a deschis tuturor celor ce i se roagă cu credinţă şi care mult o cinstesc şi o iubesc".
Sursa:
Postat de:
Parintele Constantin

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Seamănă un gest, culege un obicei


“….Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască…” (Luca 8,5-15; Ioan 17,1-13)



Nu doar stejarii uriaşi cresc din mici seminţe; majoritatea ideilor şi gândurilor cresc din seminţe care au fost plantate în minţile şi inimile noastre. Cât de importante sunt gândurile semănate în minte! O vorbă spune:

Seamănă un gând, culege un gest.

Seamănă un gest, culege un obicei.

Seamănă un obicei, culege un caracter.

Seamănă un caracter, culege un destin.

În natură, seminţele sunt atât de puternice încât pot să împingă şi să iasă prin asfalt. Ce să spunem atunci despre seminţele de iubire, ură, compasiune, lăcomie, invidie, din inima omului? Să nu ne îndoim niciodată de puterea lor de a ne împinge o anume parte a existenţei .(Pr. A. Coniaris)


Duminica, 11 octombrie, sfanta Liturghie incepe la ora 11:30 .




marți, 6 octombrie 2009

Parohiile Pribege

"...Te intrebi cateodata ce poate fi mai anacronic, mai revolut si, la urma urmei, mai utopic decat sa propui ca model comunitar batrana si atat de perimata parohie? In ce fel, te intrebi in sinea ta, ne-ar mai putea scoate din impas sobornicitatea demodata a bisericutei de cartier? Cum sa ne punem sperantele, fara sa ne acoperim de ridicol, in plapandele adunari parohiale, rasfirate parcimonios pe suprafata tarii, pe care doar miracolul le-a ferit de falcile colectivismului si internationalismului ateu? Mai poate el, omul actual - atat de bogat cu duhul! -, sa mai crediteze spiritual fiinta modesta a unei biete parohii? Si totusi, omenia parohiei reprezinta rascrucea unde valorile civice / comunitare intretaie valorile mistice / comuniante. In spatiul acestei nevolnice adunari in care, de bine, de rau, lumea continua totusi sa se boteze, sa se cunune sau sa-si prohodeasca mortii, ei bine, abia aici se-ntampla ca virtutile morale sa-si dezvaluie adevaratele motivatii mistice...
Daca luam de bune cele de mai sus, e firesc ca oricine sa se intrebe de unde purcede forta coagulanta a acestei mici comunitati aflate la temelia vietii religioase crestine si, mai ales, cine ii asigura victoria atunci cand devine aliata unei actiuni sociale? Raspunsul nu poate fi decat unul si, ca atare, fatalmente lipsit de tact: adunarea parohiala este corpul mistic al lui Dumnezeu-omul si pana la mistuirea vremurilor Hristos ii este Cap si Intaistatator. Asa suna dumnezeiasca spusa si asa ne-a fost daruita acum 2000 de ani. Va intreb atunci: poate sa creada cineva, inca de pe acum, ca, intr-adevar, scris este ca somptuoasele institutii planetare, cele care, in clipa de fata, rezuma sufragiul lumii in care traim, vor fi spulberate si vor pieri inghitite in uitare, in timp ce smerita bisericuta parohiala, strivita in prezent, cu credinciosi cu tot, intre mohoratele calcane de beton ale blocurilor, va ramane nevatamata si nebiruita pana la Marea Descoperire Finala?..."

Sursa:
Sorin Dumitrescu, Rock & Popi - Carte de Veghe Crestina, pag. 249-250, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1998.

Postat de:
Parintele Constantin

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Faceti-le si voi asemenea


“…Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;…”
Luca 6,31-36




Iubiţi credincioşi,
Nimeni nu ştie mai bine neputinţa firii omeneşti ca Dumnezeu. De aceea trebuie să înţelegem că El nu ne rînduieşte niciodată porunci mai presus de puterea noastră. Căci Dumnezeu ştie prea luminat adîncul neputinţei firii omeneşti, şi cele ce ne sînt prea de nevoie spre mîntuire. De aceea, pentru a ne învăţa taina iubirii de vrăjmaşi, El se coboară cu dragoste şi cu milă pînă la slaba noastră pricepere şi zice: Precum voiţi a vă face vouă oamenii, şi voi faceţi asemenea lor (Luca 6, 31).
O, îndurare, o, milă, o, bunătate şi înţelepciune a lui Dumnezeu, fără de margini!
Că zice: “Nu-ţi spun ţie lucruri mari şi grele; ci te îndemn şi te învăţ aproape de priceperea ta. Fă şi tu altuia cele ce doreşti să-ţi facă altul ţie.
Dacă doreşti să fii vorbit de rău, vorbeşte şi tu de rău pe altul.
Dacă doreşti să fii ocărît de altul, ocărăşte-l şi tu pe el.
Dacă doreşti să fii necinstit şi păgubit de altul, fă şi tu la fel aproapelui tău;
iar dacă doreşti să fii cinstit de altul, să fii vorbit şi ajutat la nevoie, apoi sileşte-te să faci şi tu asemenea aproapelui tău”. (Pr. Cleopa)

Duminica, 4 octombrie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.




Interviu cu părintele Constantin Popescu, parohul comunităţii românilor ortodocşi din nordul Angliei pentru Revista 'Apostolat in tara Fargarasului'