sâmbătă, 29 august 2009

Doamne, scapa-ma







« …Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă… » Matei 19,16-26





Un om a alunecat accidental şi a căzut de pe o stâncă. În cădere s-a prins de creanga unui copac şi a rămas suspendat acolo. A început să se roage cum nu a mai făcut-o vreodată: “Doamne, scapă-mă! Doamne, Doamne!” Deodată Domnul i-a răspuns: “Da?” Omul s-a rugat: “Scapă-mă, Doamne!”“Ai mers la biserică?” l-a întrebat Domnul.“Da, am mers ori de câte ori am putut, dar promit să nu mai lipsesc niciodată dacă mă scapi de aici.”“Ai ţinut cele zece porunci?”“Da, atâta cât am putut. Promit să le respect întru totul dacă mă vei scăpa.”“Ţi-ai spus rugăciunile în fiecare zi?”“Da, Doamne, dar scapă-mă de pe stânca aceasta şi voi fi cel mai rugător om din lume.”“Ai contribuit generos la lucrarea Bisericii Mele?”“Da, cred că da, dar voi dărui cu şi mai mare generozitate în viitor. Scapă-mă doar de pe această stâncă.”
“Ai încredere în Mine?”“Da, Doamne, am încredere totală în Tine.”“Atunci dă drumul crengii”.



Dă drumul tuturor sprijinelor făcute de mâna omul de care te ţii. Înlocuieşte-le cu a te ţine strâns de Dumnezeu. Dă drumul păcatului care te-a posedat. Se pare că devenim atât de obişnuiţi cu păcatele noastre încât ne simţim confortabil cu ele şi refuzăm să renunţăm la ele. Dă drumul urii. De câte ori nu auzim oameni spunând: “Fac orice pentru Tine, Doamne, dar nu îmi cere să îl iert pe cutare sau pe cutare”. (pr. A. Coniaris)

Sursa imaginii

-------------------------------------------------------------------------


'Realismul duhovnicesc - prin dez-amăgire la viaţa cea nouă' - Preasfinţitul Siluan Span





30 Aug.2009 - Sf. Liturghie la Liverpool amanata

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Am anuntat cu ceva timp in urma de Sf. Liturghie ce urma sa aiba loc la Liverpool, pe data de 30 august. Datorita unor schimbari de ultima ora in ceea ce priveste locatia, Sf. Liturghie nu va mai putea fi savarsita la data anuntata, ci urmeaza sa aiba loc la o data care se va comunica ulterior.

Maine, 30 august nu va fi slujba la Mirfield, intrucat voi fi la Nottingham. Cei care doriti sa participati, adresa bisericii este:

“Sf. Ciprian al Cartaginei”, Carlton, Marston Street, NG3 7AN, Nottingham.

Iertare pentru schimbarile acestea de ultima ora.

Doamne ajuta.

Parintele Constantin

joi, 27 august 2009

Parintele Symeon de la Manastirea Essex a plecat la Domnul

Vineri, 21 august, Parintele Symeon de la Essex a plecat la Domnul
Parintele Symeon a trecut la Domnul joi noapte (20 august), după o suferinţă de câteva luni, si a fost inmormantat sambata (22 august) la 3 dupa amiaza.
Parintele Symeon Bruschweiller, de origine elvetian, s-a convertit de la protestantism la Ortodoxie la varsta de 30 de ani si era cel mai varstnic vietuitor al manastirii ortodoxe Sfantul Ioan Botezatorul din Maldon, Essex, ctitorita de Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov, caruia i-a fost ucenic foarte apropiat. A fost un om prin excelenta al rugaciunii inimii, un parinte duhovnicesc cu viata sfanta, foarte cald, deschis si iubitor, care a incercat sa ne transmita prin insasi fiinta sa, in mod viu, iubirea fara margini a lui Dumnezeu pentru noi si sa-l aduca pe “omul recent”, dinspre duhul lumesc si neo-paganatatea New Age catre Ortodoxie, impartasindu-i duhul si invataturile Sfantului Siluan Athonitul, invatandu-l in primul rand smerenia si viata launtrica, pentru dobandirea Duhului Sfant. Arhimandritul Symeon l-a însoţit pe părintele Rafail Noica la prima sa venire în România în 1993, revenind cu drag de fiecare dată în ţara noastră. Ultima oara a vizitat tara noastra in mai, anul trecut.
Parintele a cerut ucenicului care statea cu el sa ii citeasca rugaciunea despartirii sufletului de trup, apoi a spus “Hristos a Inviat!”, s-a intors pe o parte si dupa cateva ore a plecat la Domnul.

Sursa:
===========================================================
Asa trec la Domnul cei care-L slujesc cu credinciosie.
Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii pe parintele Symeon!
Vesnica sa-i fie pomenirea!
Postat de:
Parintele Constantin

miercuri, 26 august 2009

Cuvantul Saptamanii

Pomenirea Sf. Mucenici Adrian si Natalia - pilda si rusinarea familiilor crestine de astazi

Astazi sunt praznuiti Sfintii Mucenici casatoriti Adrian si Natalia, o intrupare desavarsita a sensului adevarat al familiei crestine, pe care astazi nu-l mai stie nimeni, in care astazi aproape nimeni (nici dintre cei asa-numiti “credinciosi practicanti”) nu mai crede. Nimeni nu mai crede ca sensul unirii in Hristos cu persoana iubita nu este sa fii fericit in lumea aceasta, nu este sa scapi de singuratate cu orice pret, nu este sa ai un “alibi” perfect pentru orice compromis cu lumea si lumescul “pentru … siguranta si bunastarea materiala a familiei”, nu este sa te rasfeti si sa te scalzi in desfatari fara mustrari de constiinta (ca… deh, sunt permise si la urma-urmei, nu suntem calugari, deci suntem dispensati de a trai prea duhovniceste), nu este sa-ti faci idol si scop in sine din iubirea fireasca si din persoana iubita si nu este nici macar sa ai neaparat copii, daca Dumnezeu nu ingaduie sau nu binevoieste aceasta! Sensul adevarat al unirii in Taina Nuntii este Incununarea vietii prin impreuna-marturisirea lui Hristos. Sensul ultim al insotirii crestine este redat de cantarea aceea dureros de frumoasa din Slujba Tainei Cununiei: “Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit, rugati-va Domnului sa se mantuiasca sufletele noastre!“. Nu sunt invocati atunci, in Taina Cununiei, alti sfinti decat Mucenicii, iar “dansul” duhovnicesc al mirilor, cu nasii si cu preotii se face in acest timp in jurul Sfintei Evanghelii si al Sfintei Cruci, aratand care trebuie sa fie Centrul vietii familiei crestine.
Nu a contat pentru Sfintii Adrian si Natalia ca erau de abia un an si o luna casatoriti! Nu a contat ca erau tineri si cu o viata inainte! Nu a contat ca nu “se implinisera” ca familie prin dobandirea vreunui prunc! Nu a contat ca se iubeau foarte mult unul pe altul! Ce a contat pentru ei in ceasul prigoanei? Un singur “lucru”: HRISTOS! Pentru El au jertfit, adica si-au incununat si si-au implinit cu adevarat si in mod desavarsit dragostea lor! L-au iubit pe Hristos mai presus de orice! Si nu erau supra-oameni, nu erau “predestinati” sa fie sfinti! Erau oameni obisnuiti, la fel ca si noi, cu nimic mai presus de firea omeneasca. Nu alesesera pustnicia sau calugaria. Au ales viata in lume, dar fara sa aleaga viata lumeasca! Dar ce aveau atunci care sa le dea atata putere sa sacrifice TOTUL? Cum au putut?
Textul intreg la:
Postat de:
Parintele Constantin

sâmbătă, 22 august 2009

De ce refuzam sa iertam


“…Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre… » Matei 18,23-35





De ce refuzăm să iertăm
Principalul motiv pentru care majoritatea dintre noi nu iertăm este că nu dorim să facem aceasta. Refuzul de a ierta ne face să ne simţim superiori din punct de vedere moral faţă de celelalte persoane. Şi totuşi înverşunarea şi ostilitatea din interior se răspândesc repede ca şi cancerul. Ne face să acuzăm rapid şi să fim uşor iritabili. În noi se dezvoltă complexul de martir. Începem să ne plângem singuri de milă. Iar în scurt timp începem să ne simţim bine în starea aceasta mizeră. Puţini oameni sunt mai mizerabili decât aceia care refuză să ierte.
Iisus ne spune că un alt motiv pentru care refuzăm să iertăm este acela că nu ne considerăm vinovaţi în faţa lui Dumnezeu. Omul care a acceptat iertarea lui Dumnezeu ca singura sa speranţă pentru cer nu poate să refuze să îl ierte pe celălalt.
Câte procese nu ar mai fi dacă am ierta? Câte ulcere şi atacuri de cord ar putea fi prevenite dacă am ierta? Câte căsătorii s-ar salva dacă am ierta? Câte prăpăstii între părinţi şi copii ar dispărea dacă am şti să fim atenţi cu ceilalţi, tandri, iertându-ne unii pe alţii aşa după cum Dumnezeu ne-a iertat prin Hristos? Pr.A.Coniaris


Duminica, 23 august Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

miercuri, 19 august 2009

Cuvantul Saptamanii

Ce facem (sau ce nu mai facem) la Sf. Liturghie?

Preotul "Sa ne iubim unul pe altul, ca intr-un gand sa marturisim!"
Credinciosii: "Pe Tatal, pe Fiul, si pe Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita!"
Acesta este dialogul dintre preot si credinciosi, inainte de rostirea Simbolului de Credinta.
In vechime, in forma primara a Sf. Liturghii, cuvantul preotului era mai direct, in ceea ce priveste modul de exprimare al acestei iubiri, fiind redat prin cuvintele: "Imbratisati-va unii pe altii cu imbratisare sfanta".
Gestul acesta al sarutarii s-a pastrat doar la Sf Altar, atunci cand slujesc doi sau mai multi preoti.
Insa in epoca primara, in acelasi fel isi dadeau sarutarea iubirii, separat barbatii si separat femeile. Gestul isi are radacina in epoca martirilor, pe stadioanele unde crestinii erau fie aruncati la fiare, fie tarati in lupte cu gladiatori, spre deliciului imparatului pagan si a poporului nesatul de paine si circ.
Atunci cand iubirea crestinilor a inceput sa se stinga si sa se raceasca, obiceiul sarutarii sfinte s-a pierdut usor si s-a limitat doar la preoti in Sf. Altar.
Sarutul iubirii nu este doar un simplu simbol liturgic, ci este un gest sacramental, o experienta liturgica. Nu este numai imaginea iubirii care uneste pe credinciosi, ci chiar expresia comuniunii reale dintre ei.
Este experienta bunei intelegeri si a legaturii dintre credinciosi precum si a unirii lor cu Hristos.
****
Cum sa aducem inapoi aceasta buna-purtare in timpul Sf. Liturghii? Macar prin intinderea mainii spre cel/cei din jurul meu, rostind cuvintele: "Hristos in mijlocul nostru". Cel caruia i-a fost intinsa mana raspunde: "Este si va fi".
Sursa:
Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Ed. Bizantina Bucuresti, 2005, p 283.
Postat de:
Parintele Constantin

marți, 18 august 2009

Inaugurarea Parohiei Ortodoxe la Liverpool

Iubiti credinciosi,


In ziua de 30 August 2009 va avea loc inaugurarea unei noi Parohii Ortodoxe Romane, avand locatia in Liverpool. Cei interesati de acest eveniment ii rugam sa acceseze urmatorul link:

http://romanianparish.org/comunitatea-romaneasca-din-liverpool-si-imprejurimi/

Va informam de asemenea ca in acea zi, 30 August 2009, NU vom avea Sf Liturghie la Mirfield, intrucat Parintele Constantin va fi prezent la Liverpool. Va rugam sa ii contactati si pe cei care nu au acces la grupul nostru de discutii.

Doamne ajuta!


In numele Consiliului Parohial,
Razvan Taranu

vineri, 14 august 2009

Adormirea Maicii Domnului, lucrare si slujire


"Întru naştere, fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare;
Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi prin rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre."
(Tropar)

Iubiti credinciosi,

acesta este programul complet al slujbelor in zilele de 15 si 16 August 2009:

Sambata, 15 August (Adormirea Maicii Domnului):
10:00 - Utrenia
11:30 - Sfanta Liturghie
17:00 - Vecernia

Duminica, 16 August (Sarbatoarea Sfintilor Martiri Brancoveni):
10:00 - Utrenia
11:30 - Sfanta Liturghie

Dumnezeu sa va calauzeasca pasii spre Mirfield in aceste zile sfinte!



Prohodul Maicii Domnului-fragmente

miercuri, 12 august 2009

Cuvantul Saptamanii

Parintele Sofronie: Mantuirea noastra sta in unirea noastra

"...Care este greutatea vieţii noastre bisericeşti? - Adesea cei ce ocupă poziţii de răspundere insistă asupra înţelegerii lor parţiale ca fiind de o desăvârşire finală, şi resping tot restul. Dar iată, Apostolul Pavel scrie că, deşi sunt diferite slujiri între oameni, dar toate trebuie să fie după Dumnezeu şi să ducă la unire şi la dragoste. Orice ivire a dezbinării năruie viaţa noastră si nu ne aduce mântuire. Dacă cerem lui Dumnezeu ceva in rugăciune, şi altcineva, iar nu noi, o „reali­zează,” noi respingem orice gând că „De ce nu eu?”. Dumnezeu a auzit rugăciunea mea şi a săvârşit acea lucrare pentru care mă rugasem, chiar dacă altcineva a realizat-o. Şi dacă acea lucrare duce la slavă, atunci nu îi voiu zavistui slava: Primească el slava pentru cele săvârşite, iar mie important îmi este săvârşirea ţelului nostru de obşte. Iar ţelul nostru este unirea duhului într-un vecinic cuvânt al iubirii în Dumnezeul cel vecinic, atunci când vreme nu va mai fi, precum se jură Ingerul în Apocalipsă: Şi îngerul (…) s’a jurat (…) că vreme nu va mai fi. Iar atunci nu va mai fi nici o clătinare, ci viaţa întreagă - şi a lui Dumnezeu, şi a tuturor oamenilor - este viaţa mea, chiar dacă eu nu am făcut nimic".

Textul intreg la:


Postat de:
Parintele Constantin

sâmbătă, 8 august 2009

Învăţaţi-i mult, vorbind puţin


« …Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?... »
Matei 14,22-34



Învăţaţi-i mult, vorbind puţin
Iisus Hristos a fost un excelent educator, iar el vorbea în parabole. Fiecare parabolă pe care a rostit-o era o pildă bogată, care dezvolta inteligenţa, distrugea ideile preconcepute şi stimula gândirea. Acesta era un secret care făcea ca El să fie mereu înconjurat de tineri.Tinerii apreciază persoanele inteligente, iar pentru a fi părinţi inteligenţi nu e nevoie să fiţi intelectuali sau savanţi. Este suficient să creaţi poveşti şi să inseraţi în ele lecţii de viaţă. Mulţi părinţi sunt închistaţi în modul lor de a gândi. Ei consideră că nu sunt creativi şi că nu au perspicacitate, ceea ce nu este adevărat. Ca cercetător al inteligenţei umane vă pot spune că fiecare om are un potenţial intelectual enorm, dar pe care îl reprimă. Există astfel un narator de poveşti chiar şi în omul cel mai închis!

Aşa că luaţi aminte:Nu ţipaţi, nu atacaţi, nu răspundeţi cu agresivitate!Spuneţi-le poveşti celor dragi; puteţi astfel să îi învăţaţi mult, vorbind puţin. Părinţii inteligenţi îşi stimulează copiii să-şi învingă temerile şi să aibă atitudini blânde.Aveţi curajul de a vă schimba!
sursa




Duminica, 9 august, Sfanta Liturghie incepe la oara 11:30

miercuri, 5 august 2009

Cuvantul Saptamanii

5 August - Praznuirea Sfantului Ioan Iacob Hozevitul

Un cuvant despre cum sa ne purtam cu cei slabi si cu cei vicleni

"...Biruinţa noastră nu se dobândeşte cu sfadă şi cu pleftureală, ci cu blândeţe şi cu dreaptă socoteală. Din sfadă nu iese decât tulburare şi duşmănie. Războiul nostru este nevăzut şi armele noastre trebuie să fie arme duhovniceşti, şi anume: sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu şi Pavăza Credinţei, cu care putem stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse, cum ne învaţă Sf. Apostol Pavel. Pe cei slabi să-i întărim, iar pe cei vicleni să-i ocolim. Pe cei năimiţi şi pe cei urgisiţi să-i lăsăm în pace, căci sunt acum mărişori şi pot pricepe semnele vremii. Dacă nu se învaţă din păţaniile altora, atunci lăsaţi-i să guste singuri din „covrigii” stăpânirii roşii. Aceşti covrigi sunt vopsiţi cu sângele mucenicesc al fraţilor noştri credincioşi din ţară. Ei pătimesc acum ca robii la munca silnică, iar din sudoarea şi din sângele lor se plămădesc bacşişuri pentru propagandă. Tot ce iese azi din ţară (de după perdeaua roşie) este ca să farmece ochii şi să astupe urechile celor bicisnici şi neştiutori. Nu mai faceţi vorbă cu ei şi nici nu căutaţi să-i pârâţi ori să-i denunţaţi, ci mai vârtos s’ar cădea să-i plângem pe unii ca aceştia, căci nu ştiu sărmanii la care „domnii au slujit şi câtă pagubă vor dobândi”.
Înainte de a încheia rândurile acestea, vă amintesc de cuvântul Scripturii care zice: „Vrăjmaşii omului sunt casnicii lui” şi iată anume pentru ce: când fraţii noştri de o credinţă şi de un sânge se fac coadă de topor, adică unelte ale vrăjmaşului credinţei, atunci vătămarea noastră este negrăit de mare, zice Sf. Apostol Pavel; nu vă plecaţi grumazul sub jug străin. Să stăm bine, să stăm cu frică întru Sfânta credinţă şi să arătăm „Mila Păcii” către toţi, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin”.
Cuvantul intreg la:

Postat de:
Parintele Constantin