Cuvantul Saptamanii

Pictorul, teologul si academicianul Sorin Dumitrescu: De ce noi, Romanii?

“…M-am intrebat, in nestire, ce calitati anume ale bietei noastre semintii or fi placut intr-atat Semanatorului divin, incat sa fi determinat alegerea romanilor ca seminte ale credintei crestine dreptmaritoare? Intuitia si, la urma urmei, observarea simpla a semenilor nostrii imi sugereaza ca motiv al acestei electii dumnezeiesti geniul credintei care este, de departe, darul care reflecta cel mai deplin inzestrarea spirituala a neamului romanesc.
Romanii au nenumarate talente; talentul de a crede este insa singurul talent a carui stralucire reuseste sa arunce in umbra binecunoscutele noastre metehne nationale: dezbinarea, cleveteala, aflarea in treaba, barfa, bancul si usuratatea morala aferenta, incapacitatea de a finaliza un lucru inceput, smecheria, etc.
…Se pare ca ceea ce caracterizeaza la romani geniul credintei este tocmai calitatea aproape neverosimila a framantarii lui, in care amesteca ingaduinta cea mai distinsa cu o inspaimantatoare cerbicie dogmatica. Nimeni, in lumea ortodoxa, nu afirma o teologie care sa echilibreze atat de firesc (si in aceeasi masura uimitor) conformitatea dogmatica cu neasteptatele licente impuse de exigentele dumnezeiesti ale milei. Indraznim sa credem ca, dupa regenerarea discursului si investigatiei teologice, realizate la inceputul secolului XX de diaspora rusa, Occidentul – si impreuna cu el intreaga lume crestina – trebuie sa recunoasca urgent reperele inteligentei si ale trairii religioase autentice, asa cum le afirma inconfundabil crestinismul romanesc. Aceasta harisma specifica, inscrisa in codul genetic al oricarui roman ortodox, fie el, in putinatatea mintii lui, chiar si un ateu, se cerea probabil, mai devreme sau mai tarziu, descoperita lumii.”

Sursa: Sorin Dumitrescu, Rock si Popi, Editura Anastasia, Bucuresti, 1998, pp 87-88.

Postat de:

Parintele Constantin

Vedem asa cum suntem

« …Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat… » Matei 6,22-33




Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi. Cel care este plin de ură, vede doar oameni urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi înşine, ni se va părea că ceilalţi oameni ne ameninţă.

În mod constant îi judecăm pe ceilalţi după noi înşine.

Hoţul este mult mai suspicios faţă de semenii săi decât este un om cinstit. Se spune că un rege al unui regat străvechi a ales un om bun şi un om rău dintre supuşii săi. Omului bun i-a spus: “Du-te în regatul meu şi găseşte un om rău”. Omul bun a căutat şi a căutat, dar nu a putut să găsească nici un om rău. Omului rău regele i-a spus: “Du-te în regatul meu şi găseşte un om bun”. Şi omul rău a căutat şi a căutat, dar nu a putut găsi nici un om bun.

Vedem aşa cum suntem. Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesaţi. Unii tineri, după ce tocmai s-au întors din primul război mondial, spuneau că Parisul era un oraş îngrozitor de murdar şi că nu existau acolo altceva decât bordeluri. Alţii povesteau că este un oraş frumos cu catedrale şi parcuri minunate. Vedem aşa cum suntem.

Vedem doar ceea ce aşteptăm să vedem. De ce doar Magii au văzut steaua? Deoarece numai ei o căutau. De ce numai Simeon şi Ana l-au recunoscut pe Iisus ca Mântuitorul lumii atunci când Maria l-a adus la Templu după patruzeci de zile? Pentru că doar ei îl aşteptau plini de speranţă.(Pr.A. Coniaris)

Duminica, 28 iunie Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30.

Cuvantul Saptamanii

24 Iunie - Nasterea Sf. Ioan Botezatorul:

Cuvant al Parintelui Arhimandrit Cleopa Ilie

“Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris.
Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de el. Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.
Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! Dar Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei”. (Luca 7, 24-35).
Si ca să aflăm cine a fost el, să întrebăm direct pe Hristos, Mântuitorul lumii, care le spunea atunci ucenicilor Săi si la tot poporul: Ce-ati iesit să vedeti în pustie? Au doară trestie clătinată de vânt? Dar ce-ati iesit să vedeti? Au doară om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce petrec în haine scumpe si în desfătare, sunt în casele regilor? Dar ce ati iesit să vedeti? Au doară prooroc? Si apoi le explică: "Dacă ati iesit pentru aceasta, să stiti că mai mult decât prooroc este Ioan Botezătorul!" Apoi, arătând cine este Ioan, zice că, din toti cei ce s-au născut din femei până la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezătorul.Dacă ar fi spus un prooroc acest adevăr, un patriarh, un apostol, un sfânt, ar trebui să-l credem; dar când spune Ziditorul proorocilor si Dumnezeul proorocilor că Ioan este cel mai mare om născut din femeie, cine poate să se îndoiască de acest adevăr? Pe acest dumnezeiesc prooroc, mai înainte l-a vestit Isaia, zicând: Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea fetei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Si iarăsi: Glasul celui ce strigă în pustie, gătiti calea Domnului, drepte faceti cărările Lui.Dar de ce l-a numit înger? Pentru că viata lui s-a asemănat foarte mult îngerilor celor fără de trup. Nu era la Ioan avere, nu era lux, nu erau mâncări alese; nu era la Ioan viată împătimită către trup, ci cu totul dezlegat de trup trăia pe pământ, ca un înger. Se hrănea cu acride si miere sălbatică. Ioan mânca muguri de copaci si miere sălbatică care o fac viespile si albinele sălbatice prin niste stânci si este foarte amară. Deci aceasta era hrana de toate zilele a acestui dumnezeiesc prooroc, si era îmbrăcat cu o piele de cămilă si încins cu curea. Si a iesit pe malurile Iordanului, când a fost trimis la vre-mea propovăduirii, si a început să strige: Pocăiti-vă, că s-a apropiat Împărătia Cerurilor! Iată, ce este mai mare în lume! Nu dregătoria. Nu bogătia. Nu cinstea de la oameni. Ci fapta cea bună; virtutea este mai slăvită si în cer si pe pământ, si de Dumnezeu si de oameni.

Sursa:

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou31.htm

Postat de:

Parintele Constantin

Duminica Sfintilor Romani

« …Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El… »



Adevărata libertate
Urmarea lui Hristos nu ne aduce doar o misiune, nici doar mântuirea - ne aduce şi adevărata libertate.

Înainte de începerea unui concert, fiecare muzician îşi acordează instrumentul cântând la el.

Dacă îi auzi te crezi la casa de nebuni. Aceasta este libertatea: fiecare face ce vrea el. Dar nu este muzică. În clipa în care soseşte dirijorul, începe simfonia. Muzicienii nu mai sunt liberi să cânte ce vor ei. Acum sunt conduşi de un mare dirijor. Toţi cântă aceeaşi partitură într-o sincronizare perfectă.

Care este diferenţa între spitalul de nebuni de la început şi frumuseţea simfoniei? Fiecare muzician, că este la violină, clarinet sau alt instrument, are acum un stăpân. Fiecare îşi găseşte adevărata libertate încredinţându-i-se lui. Prima sarcină a fiecărui suflet nu este să îşi găsească libertatea, ci Stăpânul. Iar când îşi va găsi Stăpânul, va găsi şi adevărata libertate. (Pr. A Coniaris)

Duminica, 21 iunie Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.


Cu dreaptă socotinţă, părinţii Bisericii răsăritene au rânduit ca prima duminică după Rusalii să se numească duminica tuturor sfinţilor, sfinţenia fiind un dar al Duhului Sfânt, pogorât în creaţie în duminica Cincizecimii. Urmând acestui exemplu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 ca pentru sfinţii români să se facă pomenirea în duminica următoare, a 2-a după Rusalii, tot ca o expresie a darului Sfântului Duh.

Sfinti romani cunoscuti(o parte):
7 sept. - Sf. Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi; 9 sept. - Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona; Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlău; 13 sept. - Sf. Cuv. Ioan de la Prislop, sec. XV-XVI, Ţara Haţegului (Prislop), care a dus o viaţă retrasă într-o chilie, numită şi azi „a sfântului“; 15 sept. - Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, † 1656, vieţuitor la Partoş-Banat, fost mitropolit de Timişoara, mare făcător de minuni; 22 sept. - Sf. Ier. Mc. Teodosie de la M-rea. Brazi, episcop de Rădăuţi şi Roman, mitropolit al Moldovei. Retras la M-rea. Brazi, lângă Panciu, în 1694 i s-a tăiat capul de către tătari, fiindcă a refuzat să predea odoarele mănăstirii; 27 sept. - Sf. Ier. Antim Ivireanul, † 1716, mitropolit al Ţării Româneşti (1708-1716), martirizat de turci, mare predicator, tipograf, ctitor al M-rea. Antim din Bucureşti; 1 oct. - Sf. Cuv. Iosif şi Chiriac de la Bisericani; 21 oct. - Sf. Cuv. Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclăuş, preot Moise Măcinic din Sibiel şi preot Ioan din Galeş, toţi mărturisitori şi apărători ai Ortodoxiei în Ardeal, în sec. al XVIII-lea; în afară de Sofronie, care a murit nu se ştie pe unde prin Ţara Românească, toţi ceilalţi au murit în închisoarea Kufstein (Munţii Tirolului, Austria), aruncaţi din ordinul împărăţiei, unde se duseseră să ceară dreptate pentru români; 12 nov. - Sf. Mc. Atanasie Todoran din Ţara Năsăudului; 15 nov. - Sf. Cuv. Paisie de la Neamţ (Velicicovschi), originar din Poltava-Ucraina, vieţuitor la Athos, de unde a adus în Moldova rânduieli monastice severe, dar înţelepte, inclusiv rugăciunea inimii; stabilit la M-rea. Neamţ, trece în la cele veşnice la 15 nov. 1794; 23 nov. - Sf. Cuv. Antonie de la Schitul Iezer-Vâlcea, sec. XVII-XVIII, mare iubitor de pustnicie, cel mai renumit sihastru al Olteniei, renovator al Schitului Iezer; 3 dec. - Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica; 7 dec. - Sf. Mc. Filoteea de la Argeş, n. la Târnovo, sec. al XIII-lea, ucisă de tatăl ei cu securea, pentru că împărţea mâncare la săraci; sfintele ei moaşte se găsesc la Mănăstirea Curtea de Argeş; 13 dec. - Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; 18 dec. - Sf. Cuv. Daniil Sihastrul, duhovnicul lui Ştefan cel Mare, retras în chiliile de la Putna şi Voroneţ; înmormântat la M-rea. Voroneţ; 22 dec. - Sf. Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului; 26 dec. - Sf. Cuv. Nicodim cel sfinţit de la Tismana,valah din sudul Dunării, vieţuitor la M-rea. Hilandar din Athos, organizează mai multe mănăstiri la noi, M-rea. Vodiţa şi Tismana în Ţara Românească, Prislop - Haţeg etc. Copiază un Tetraevanghel (1405), în slavă. † 1406 (Tismana), dar nu se ştie unde este mormântul; 10 ian. - Sf. Cuv. Antipa de la Calapodeşti; 25 ian. - Sf. Ier. Bretanion, episcop de Tomis († 381), prieten cu sf. Vasile cel Mare, cu care corespondează; îl înfruntă cu curaj pe împăratul arian Valens; 28 feb. - Sf. Cuv. Casian Dobrogeanul - originar din Casimcea, n. Dobrogei, vieţuitor la Betleem, Egipt şi Constantinopol (unde va fi hirotonit diacon de Sf. Ioan Gură de Aur); merge la Roma şi în Galia, la Marsilia, unde pune bazele monahismului apusean; † 435; Cv. Gherman din Dobrogea - prieten şi consătean cu Casian, cu care va călători în Siria, Palestina, Egipt, Constantinopol - unde va fi şi el hirotonit de Sf. Ioan Gura de Aur; merge la Roma, unde, alături de Casian, va lua apărarea Sf. Ioan Gură de Aur, prigonit în acea vreme. Moare la Roma prin anii 405-415; 11 aprilie - Sf. Ier. Calinic de la Cernica, n. în Bucureşti, în suburbia Sf. Visarion, călugărit la Mănăstirea Pasărea, vieţuitor la Cernica, lângă Bucureşti, episcop de Râmnic (1850-1867); † 1868; sfintele sale moaşte se găsesc la Mănăstirea Cernica; vieţuitor smerit şi mare făcător de minuni; 12 apr. - Sf. Sava de la Buzău, înecat în râul Mouseos (Buzău), în anul 372, la vârsta de 38 de ani, pe vremea persecuţiei lui Atanaric; sfintele lui moaşte sunt trimise Sfântului Vasile cel Mare, de către Iunius Soranus, guvernator al Dobrogei; 14 apr. - Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului; 20 apr. - Sf. Teotim, episcop de Tomis, preţuit pentru viaţa lui sfântă; are şi scrieri cu un caracter moralizator; prin anii 400-403, ia apărarea Sf. Ioan Gură de Aur; 24 apr. - Sf. Ier. Ilie Iorest, originar din Ardeal, călugăr la Putna, misionar în Ardeal, mitropolit de Alba Iulia (1641-1643), luptător împotriva calvinismului, închis de Gh. Rakoczy, pelerin în Rusia după ajutoare, retras la Putna, unde moare la adânci bătrâneţi; 24 apr. - Sf. Ier. Sava Brancovici, n. la Ineu-Arad, protopop de Ineu şi mitropolit de Ardeal (1656-1659), persecutat de calvini, pelerin în Rusia după ajutoare; va fi închis de Mihail Apaffi; moare, bolnav, în 1683; 24 apr. - Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureş, năsăudean de origine, episcop de Maramureş, cu reşedinţa la Sf. Mihail din Peri, 1690-1691; chemat la Viena pentru a părăsi ortodoxia, refuză; închis, scos din scaun, † 1711; 25 apr. - Cv. Vasile de la Poiana Mărului, stareţ la Dălhăuţi - Vrancea. Retras în M-ţii Buzău ctitoreşte M-rea. Poiana Mărului. Vieţuieşte o vreme la Athos, unde îl va călugări, între alţii, pe vestitul Paisie Velicicovski. Revine la Poiana Mărului, unde are o activitate cărturărească şi spirituală deosebită. † 25 apr. 1767; 12 mai - Sf. Mc. Ioan Valahul, rob la turci la 15 ani (1659), cumpărat de un „sodomit“ pentru scopuri necurate, fapt pentru care Ioan îl ucide; ademenit de agareanca văduvă şi pentru că refuză păcătuirea, va fi închis şi spânzurat; 2 iun. - Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, n. aprox. 1300 în Trapezunt, negustor; un dregător tătar îl persecuta pentru a-l trece la legea lui. Refuză. I se taie capul cu sabia. Alexandru cel Bun îi cumpără sfintele moaşte (1402) şi le aşează în Biserica Mirăuţilor- Suceava; 4 iun. - Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasis şi Filip, nume de martiri descoperite într-o grotă la Niculiţel - Tulcea; martirizaţi pe vremea lui Diocleţian sau Liciniu. Sfintele lor moaşte se găsesc azi la M-rea. Cocoş-Tulcea; 24 iun. - Sf. Niceta de Remesiana (azi Niş, în Jugoslavia), daco-roman, în sec. IV-V episcop de Remesiana, dar şi misionar la „besi“, strămoşi ai noştri din sudul şi nordul Dunării; are şi scrieri teologice, imne (între care cunoscutul „Pre Tine, Dumnezeule, Te lăudăm“); 30 iun. - Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeţi (jud. Alba), sec. XIII-XIV, cel mai vechi nume de episcop cunoscut în Transilvania;
1 iul. - Sf. Ier. Leontie de la Rădăuţi, sec. al XIV-lea, călugăr la M-rea. Bogdana, pe vremea lui Bogdan I; episcop de Rădăuţi, sub domnia lui Alexandru cel Bun; se retrage în pustnicie la Schitul Laura; sfintele sale moaşte au dispărut fără urmă;
2 iul. - Sf. Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504), ale cărui fapte deosebite le ştiu şi copiii din clasele primare; canonizarea lui este contestată de către cei ce nu vor să vadă linia dominantă a vieţii lui: mare ctitor de biserici şi mănăstiri şi apărător al creştinătăţii şi al graniţelor pământului strămoşesc. Sfintele lui moaşte se găsesc la M-rea. Putna;
8 iul. - Sf. Mc. Epictet preotul şi Astion monahul, martirizaţi prin tăierea capului sub Diocleţian (aprox. 290) la Halmiris, pe malul lacului Razelm de azi;
18 iul. - Sf. Mc. Emilian de la Durostorum (Silistra de azi, Bulgaria), militar, martirizat prin aruncarea în foc, în 362, pe vremea lui Iulian Apostatul; 21 iul. - Sf. Cuv. Rafael şi Partenie de la Agapia Veche; 5 aug. - Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ, n. 1913 în Crăiniceni - Botoşani, orfan de mic, vieţuitor la Neamţ, Turnu, „Sf. Sava“ - Palestina (lângă Iordan), unde a fost şi stareţ (1947-1952); retras într-o peşteră din pustia Hozeva; † 1960; a lăsat frumoase poezii în manuscris; 7 aug. - Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, n. în Vânători - Neamţ ( 1650), căsătorită, dar pentru că n-a avut copii, în bună înţelegere cu soţul au îmbrăţişat amândoi haina monahală, ea retrăgându-se, cu binecuvântarea stareţului Varsanufie de la Neamţ, în Munţii Sihlei (într-o peşteră, numită azi „a Sfintei Teodora“), iar el la M-rea. Poiana Mărului. Sfintele ei moaşte se găsesc la M-rea. Pecerska - Kiev, în aşteptarea repatrierii; 16 aug. - Sf. Mc. Constantin Vodă Brâncoveanu, martirizat de turci, pentru că nu a vrut să se lepede de credinţa ortodoxă, alături de cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constantinopol; Sf. Cuv. Iosif de la Văratic; 30 aug. - Sf. Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Ioan de la Râşca şi Secu.

Sfinţilor români, rugaţi-vă pentru noi! sursa

Cuvantul Saptamanii

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Duminica, 14 iunie, Biserica Ortodoxa a randuit Lasata Secului pentru inceputul Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, praznuiti in fiecare an in ziua de 29 iunie. Spre deosebire de celelate posturi, care au o durata fixa, acest post are o durata variabila de la an la an, deoarece inceputul lui e in functie de data schimbatoare a Pastilor. Postul incepe luni dupa Duminica Tuturor Sfintilor si tine pana in ziua de 29 iunie (inclusiv daca aceasta sarbatoare cade miercurea sau vinerea). Lunea, miercurea si vinerea nu se mananca untdelemn si nu se bea vin. Martea si joia este dezlegare la untdelemn si la vin. De sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul praznuita pe 24 iunie, se mananca peste.
De regula, cuvantul sec, din sintagma precum "lasatul secului", este inteles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fara grasime, de post. In realitatea insa, accentul nu trebuie sa cada pe mancare, pentru ca secul pe care il lasa postul ortodox este seclum (saeculum), adica lumea, in sensul de mondenitate, moda, obiceiuri lumesti.
Pentru societatea noastra postul este inteles gresit. Multi considera postul o forma nefireasca prin care omul este persecutat pentru pacatele sale, altii au facut din post un scop in sine, uitand ca postul este un mijloc prin care ne infranam poftele noastre cele egoiste. Pentru traditia crestina postul reprezinta o normalizare a naturii noastre, si nu o persecutare a acesteia. Dupa invatatura crestina omul firesc este cel de dinainte de pacat, deoarece pacatul este o manifestare contrara firii. Ca si omul primordial, astazi, omul contemporan uita de Dumnezeu prin pacat. Putem spune ca astazi postul este mai necesar ca oricand, daca tinem seama ca omul este alipit de valorile materiale si saracit de Dumnezeu. Pentru un crestin autentic adevarata bogatie este atunci cand a reusit sa-L omeneasca pe Dumnezeu (sa locuiasca Dumnezeu in el) si sa se indumnezeiasca.Intalnim din ce in ce mai putine persoane care inteleg asa cum trebuie rostul postului. Multi chiar daca tin regimul alimentar, continua sa blesteme, sa urasca, sa invidieze, sa minta, sa denatureze etc. Aceasta neglijenta fata de aspectul duhovnicesc al postului este mai daunatoare pentru om decat abaterea de la regimul alimentar. Din pacate, este greu sa il convingi pe om ca rostul postului este indreptarea duhovniceasca, nu regimul alimentar, care ramane doar un instrument ajutator pentru domolirea poftelor si pornirilor trupesti.Postul Sfintilor Apostoli (popular-postul Sampetrului), care preceda sarbatoarea comuna a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (29 iunie) este randuit de Biserica in cinstea celor doi verhovnici ai apostolilor si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (vezi Fapte 13,2 si 14,23). Totodata, prin tinerea acestui post se cinstesc darurile Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli la Cincizecime si care se revarsa in fiecare an peste Biserica la sarbatoarea Rusaliilor, impartasindu-se din ele si credinciosilor; de aceea, in vechime, acest post se numea Postul Cincizecimii.

Textul intreg la:
http://www.crestinortodox.ro/crestinortodox/74869-lasata-secului-pentru-postul-sfintilor-apostoli-petru-si-pavel

Postat de:

Parintele Constantin

Duminica,14 iunie, Sfanta Liturghie

“…Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi…”
Matei 10,32-35.37-38;19,27-30

Într-o dimineaţă un băieţel a pus o bucată de hârtie lângă farfuria mamei lui. Pe ea scrisese: “Mama îi datorează lui John: Pentru diferite comisioane: $.25; Pentru că am fost bun: $.10; Pentru că am luat lecţii de muzică: $.15; Total: $.55.”
Mama lui a zâmbit dar nu a spus nimic. La amiază a aşezat “nota de plată” cu 50 de dolari pe ea lângă farfuria fiului ei. Dar mai era o altă hârtie pe care scria:
“John îi datorează mamei: Pentru că am fost bună: $0.00; Pentru că am avut grijă de el când a fost bolnav: $0.00; Pentru încălţări, haine, mănuşi, jucării: $0.00; Pentru mâncare şi pentru camera lui frumoasă: $0.00.
Total: John îi datorează mamei: $0.00.” Lacrimile au izbucnit din ochii lui. S-a aruncat în braţele mamei lui şi dându-i înapoi cei 50 de dolari a spus: “Ia banii înapoi, mamă, şi lasă-mă să te iubesc şi să fac lucrurile gratuit.”
…………………………………………………………………………………….
Lumea are recompensele ei: bani, recunoaştere, onoare, dar nici una dintre acestea nu se pot compara vreodată cu recompensa pe care Dumnezeu o păstrează pentru cei care îl slujesc zi de zi din iubire spontană şi recunoscătoare pentru ceea ce El a făcut pentru noi pe Cruce: “Oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică”.
(Pr.A Coniaris)

Duminica, 14 iunie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

Cuvantul Saptamanii

Parintele Vasile Gavrila de la Biserica Rusa din Bucuresti:

Despre darul nostru catre Dumnezeu

"...Eu cred ca chiar si aici, mai intai de toate, are prioritate Dumnezeu, dupa aceea saracii, si dupa aceea eu. Adica am grija si de saraci, am grija si de mine, dar cand este vorba de Dumnezeu, nu trebuie sa mai pretuiesc nimic. Si ar fi grozav daca noi am intelege ca ceea ce Ii dam lui Dumnezeu de fapt noi nu-i oferim lui Dumnezeu, ci ne oferim noua.

Cain a adus jertfa din ceea ce-i ramanea; Abel s-a adus si a ales ceea ce era cel mai frumos si a dus lui Dumnezeu, si dupa aceea a luat si pentru el. Si din acest motiv Dumnezeu primeste jerfa lui Abel iar a lui Cain se intoarce inapoi. Si pentru ca nu a inteles lucrul acesta, s-a razbunat pe fratele lui.

Mie imi este teama de un sentiment pe care nu il constientizam. Sa-mi fie iertata aceasta afirmatie, dar o spun: transformam biserica intr-o institutie de prestari servicii, fie ele si religioase. Daca se ajunge aici este tragedie, este pacat mare. Biserica este prin excelenta nu casa noastra, este casa lui Dumnezeu in care noi Ii multumim lui Dumnezeu ca suntem acceptati in ea. Deci nu ne ducem acolo ca la primarie sau ca la posta, sau ca la telefoane, sau ca la cine stie ce institutie, sau ca la servici, unde fac ceva si trebuie sa mi se raspunda. Si apoi, tot ceea ce ajunge la biserica nu poate fi gestionat decat numai bine. Pentru ca chiar daca ar ajunge in mana unui om care nu ste bine intentionat, de fapt nu a ajuns in mana acelui om, ci in mana lui Dumnezeu. Si este o vorba pe care o spun oamenii si pe care au luat-o din Psalmi, si anume: "Multul nu ajunge si putinul prisoseste". Daca Dumnezeu nu chiverniseste, nu ajunge si nu foloseste indiferent cat am produce noi. Si poate ca din putinul acela si proasta gestionare, dar daca ai dat cu toata inima lui Dumnezeu, negandind ca dai unor oameni-administratori acolo, atunci a primit Dumnezeu darul tau si are El grija cum sa le randuiasca si sa le chiverniseasca astfel incat sa ajunga acolo unde trebuie si sa nu se risipeasca".

Sursa:

Revista Apostolia a Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Nr. 14, Mai 2009, p. 39 - 40.

Postat de:

Parintele Constantin

Invitatie: Pelerinaj de Sf. Columba pe insula Iona - Scotia

Dragi membrii ai grupului ortodoxuk,

Hristos S-a Inaltat!

Avem bucuria sa va anuntam ca in datele de 8-9 iunie se va face un pelerinaj pe Insula Iona in cinstea si praznuirea Sf. Columba Cel Batran, Apostolul Scotiei. Plecarea va fi luni 8 iunie la ora 12;30 de la Parohia "Intampinarea Domnului", 111 Killin Street, Glasgow, dupa Sf. Liturghie de sarbatoarea Sf.Treimi. Slujba de praznuire a Sf. Columba se va face cu prveghere de toata noaptea incheata cu Sf. Liturghie spre dimineata marti, 9 iunie dupa randuiala de la Sf.Munte Athos. Avand in vedere ca in acest loc sfant au trait sute de monahi, este o bucurie si mai mare ca vom avea prilejul sa ne rugam in cea mai veche biserica de pe insula care dateaza din sec. al-IX-lea. Intoarcerea va fi marti 9 iunie dupa o agapa pe insula Iona. Pentru toti cei care doresc sau cunoasteti pe cei care ar dori sa participe la acest pelerinaj pe insula Iona sunati la nr. de tel. 07817762075

Va multumim si va asteptam cu drag!

Pr. Marcel Oprisan

Parohia"Intampinarea Domnului"

111 Killin Street Glasgow G32 9AH

http://www.bisericaortodoxaromanascotia.org.uk/

Tel:07817762075 sau 01417726588

marceloprisan@yahoo.com

Postat de:

Parintele Constantin

Cuvantul Saptamanii

Cuv. Paisie Aghioritul: SIMPLIFICATI-VA VIATA!

“Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de viata cea simpla, fireasca si inainteaza spre lux, cu atat creste si nelinistea din ei. Si cu cat se indeparteaza mai mult de Dumnezeu, este firesc sa nu afle nicaieri odihna. De aceea umbla nelinistiti chiar si imprejurul lumii - precum cureaua masinii imprejurul rotii nebune[1] - pentru ca in toata planeta noastra nu incape multa lor liniste. Din traiul cel bun lumesc, din fericirea lumeasca iese stresul lumesc. Educatia exterioara cu stres duce in fiecare zi sute de oameni (chiar si copii mici) la psihanalize si la psihiatri si construieste mereu spitale de boli psihice si instruieste psihiatri, dintre care multi nici in Dumnezeu nu cred, nici existenta sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este cu putinta ca acesti oameni sa ajute suflete, cand ei insisi sunt plini de neliniste? Cum este cu putinta ca omul sa mangaie cu adevarat, daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea adevarata, cea de dupa moarte, cea vesnica? Cand omul prinde sensul cel mai adanc al vietii celei adevarate, i se indeparteaza toata nelinistea si-i vine mangaierea dumnezeiasca, si astfel se vindeca. Daca ar fi mers cineva la spitalul sau cabinetul de boli psihice si le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi facut bine toti cei ce ar fi crezut in Dumnezeu, pentru ca ar fi cunoscut sensul cel mai adanc al vietii.
Oamenii incearca sa se linisteasca cu calmante sau cu teorii yoga, si nu vor adevarata liniste, care vine atunci cand se smereste omul si care aduce mangaierea dumnezeiasca inlauntrul lor. Si turistii care vin din tari straine si umbla pe drumuri, prin soare, caldura, praf, prin atata zapuseala, gandeste-te cat sufera! Ce sila, ce apasare sufleteasca au, de ajung sa socoata destindere aceasta chinuiala exterioara! Cat sunt de izgoniti de ei insisi, de ajung sa socoata aceasta chinuiala drept odihna!"

Cuvantul intreg al parintelui la link-ul:

http://www.razbointrucuvant.ro/category/crestinul-in-lume/cum-munceste-crestinul/

Postat de:

Parintele Constantin