marți, 31 martie 2009

Cuvantul Saptamanii

Sf. Luca al Crimeei - Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima voastră:
[…] Minunată viaţă (a Sf. Maria Egipteanca - n. n.), care nu seamănă deloc cu vieţile oamenilor obişnuiţi! În ea uimesc mai ales două lucruri, în primul rând, harul lui Dumnezeu, neasemuita Lui milostivire şi prevedere a faptului că jalnica desfrânată va deveni o sfântă dintre cele mai mari. Al doilea - repeziciunea, neaşteptata adâncime şi hotărâre a întoarcerii cuvioasei Maria de la viaţa sa păcătoasă dinainte la nevoinţa ei neasemuită din pustie. Cuvioasa Maria a împlinit lucrul despre care vorbeşte prorocul: Intoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere şi cu rugăciune, şi sfâşiaţi inimile voastre, iar nu hainele voastre, şi vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru, că Milostiv şi îndurat este, Îndelung-Răbdător şi Mult-milostiv, şi Îi pare rău de răutăţi (Ioil 2, 12-13). Şi Sfânta Maria şi-a sfâşiat inima şi s-a întors din toată inima, deodată, la Dumnezeu.

Sursa:
======================================================================================
Slujbe speciale rânduite de biserică în săptămâna a 5-a din Postul Sfintelor Paşti
În săptămâna a cincea din Postul Sfintelor Pasti, în toate bisericile ortodoxe, miercuri si vineri, se vor oficia slujbe speciale. Miercuri, 1 aprilie, se va săvârşi Denia Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Dacă în prima săptămână a Postului Mare, acest Canon s-a citit în patru stări, în această zi de miercuri se citeşte în întregime. Totalizând peste 250 de stihuri, Canonul Sfântului Andrei Criteanul este unul din cele mai frumoase imnuri liturgice şi cel mai amplu dintre toate canoanele Bisericii Ortodoxe, fiind numit şi Canonul cel Mare. Tot în această săptămână, mai precis vineri, 3 aprilie, la orele după amiezii, se săvârşeşte Denia Acatistului Bunei Vestiri. Această slujbă a fost introdusă în amintirea unui eveniment petrecut în anul 626, în Constantinopol, când cetatea a fost atacată de perşi şi de avari, iar patriarhul Serghie al Constantinopolului, luând icoana Născătoarei de Dumnezeu, a înconjurat împreună cu poporul cetatea, pe zidurile ei, şi Născătoarea de Dumnezeu a intervenit ajutând dreptcredincioşii să-i învingă pe atacatori.Săptămâna a cincea din Postul Sfintelor Pasti mai este numită şi "Săptămâna Pocăinţei", deoarece Biserica Ortodoxă o cinsteşte în duminica a 5-a din Post pe Cuvioasa Maria Egipteanca, cea care reprezintă o adevărată pildă de pocăinţă pentru noi creştinii. De altfel, atât slujba Canonului celui mare, cât şi Denia Acatistului ne aduc în atenţie însemnătatea pocainţei pentru iertarea păcatelor noastre.

Sursa:
Site-ul Mitropoliei Olteniei:
========================================================================================

Postat de:
Parintele Constantin

marți, 24 martie 2009

Cuvantul saptamanii

Buna Vestire adusa de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria

Condacul 1, glasul al 8-lea din Acatistul Buneivestiri
Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi,aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapinire nebiruita, slobozeate-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!
Astazi Fecioara Maria a zamislit in pintece de la Duhul Sfint pe Iisus Hristos, Mintuitorul lumii. Astazi Arhanghelul Gavriil aduce Fecioarei si intregii omeniri cea mai mare bunavestire de la intemeierea lumii, adica venirea pe pamint a Fiului lui Dumnezeu, ca sa ne rascumpere din robia pacatului, sa ne scape de moarte si sa ne faca din nou fii ai lui Dumnezeu dupa har. Pentru aceasta este atit de mare si necuprinsa cu mintea sarbatoarea de astazi. Ea se praznuieste primavara, in luna Martie, care este luna creatiei, pentru ca prin venirea lui Hristos in lume omenirea se reinnoieste, se naste din nou prin credinta, prin botez si fapte bune. Sa laudam deci pe Preacurata Fecioara Maria ca s− a invrednicit sa zamisleasca in trup pe Mesia cel mult asteptat. Sa laudam si pe Gavriil arhanghelul ca a adus pe pamint cea mai sfinta si mintuitoare veste buna. Apoi sa ne silim a urma exemplul Maicii Domnului si a imita virtutile ei care au facut−o vrednica sa fie Maica si Nascatoare de Dumnezeu. Adica fecioria, rugaciunea, smerenia si ascultarea ei.

Din Predica Pr. Cleopa la sarbatoarea Buneivestiri
text integral la http://newsgroups.derkeiler.com/pdf/Archive/Soc/soc.culture.romanian/2007-03/msg01285.pdf

sâmbătă, 21 martie 2009

Duminica, 22 martie, Sfanta Liturghie la ora 11 :30



“…Căci ce-i foloseste omului să câstige lumea întreagă, dacă-si pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?...” Marcu 8,34-38;9,1




Există două feluri de oameni - oamenii plus si oamenii minus. Aceia al căror simbol este semnul minus nu adaugă niciodată fericire cuiva. Mai degrabă o iau. Când pleacă din compania ta, te simti mai sărac în credintă, mai sărac în iubire, mai sărac în sperantă.
Multumim lui Dumnezeu însă că mai există un grup - poporul lui Dumnezeu -, oamenii Crucii, cei care trăiesc credinta în Fiul lui Dumnezeu: oamenii plus. Biblia îi numeste “sarea pământului”, “lumina lumii” şi “mireasma lui Hristos”.
Ei adaugă vietii: curaj, credintă, iubire, sperantă, pace, bucurie. (Pr. A. Coniaris)
Duminica, 22 martie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11 :30.

miercuri, 18 martie 2009

Cuvantul Saptamanii

Sfantul Nicolae Velimirovici*: Ne-am lepădat de Hristos, de aceea ne-a lepădat Hristos

“In Sfânta Scriptură se află înscrise şi aceste cuvinte ale Domnului, pline de mustrări pentru poporul Israiliitean: Două şi rele a făcut norodul meu: m-au părăsit pre mine, izvorul apei vieţii şi şi-au săpat luişi fântâni surpate, carile nu vor putea ţinea apă. (Ier.2:13)
Sfânta Scriptură este fără de greşeală. Ea este rânduiala Cosmosului, lăsată de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se lămureşte rostul fiecărui om şi fiecărui neam. Tot cuvântul dumnezeiesc din această sfântă Carte a Cărţilor este şi descoperire a adevărului, şi dreptar în viaţă. Toată civilizaţia modernă nu a izbutit să clintească nici măcar un cuvânt al Sfintei Scripturi. Toată ştiinţa Europeană nu e în stare să înlocuiască nici măcar o poruncă a Domnului..."
*Sfantul Nicolae Velimirovici este praznuit astazi, de al carui nume se leaga inceputurile Ortodoxiei la Mirfield, incepand cu perioada din timpul si de dupa primul razboi mondial.
Textul intreg la:
Postat de:
Parintele Constantin

sâmbătă, 14 martie 2009

Duminica,15 Martie, Sfanta Liturghie la ora 11:30



"Zic tie: Scoala-te,ia-ti patul tau si mergi la casa ta."
Marcu 2,1-12; Ioan 10,9-16


Patru oameni purtau pe o rudenie de-a lor sau pe un prieten, care era bolnav de paralizie - ducandu-l pe patul sau, el fiind foarte slab si lipsit de ajutor. Ei au incercat fara sa izbuteasca, sa strabata prin multimea deasa de oameni, pentru a ajunge langa Domnul si, neizbutind,s-au urcat pe acoperisul casei, l-au desfacut si, cu osteneala multa,au lasat in jos patul in care zacea slabanogul si l-au asezat lapicioarele Vindecatorului facator de minuni.

Aceasta era masura credintei lor in Hristos.
(Sf. N. Velimirovici)




Duminica,15 Martie, Sfanta Liturghie incepe la ora 11:30

miercuri, 11 martie 2009

Cuvantul Saptamanii

Sf Ioan Damaschin:
Despre aspectul instructiv-educativ al icoanei

Suportul teologic al icoanei se defineste abia cand cultul ei fusese atacat de iconoclasti, dar uzul icoanelor era vechi in Biserica, impus mai ales pentru folosul sau didactic. Invocand texte mai vechi, mai ales din Parintii capadocieni, care au evidentiat acest aspect al importantei icoanelor in cult, Sf. Ioan Damaschin precizeaza ca "icoanele sunt carti pentru cei nestiutori de carte si cronici care vorbesc neincetat, ai cinstirii sfintilor, instruind fara cuvinte pe cei care le vad si sfintind vederea. Nu am prea multe carti - continua eruditul autor al "Sfintelor Paralele, - si nici nu am timp liber spre a citi , intru insa in biserica, spitalul obstesc al sufletelor, inabusit de ganduri ca de niste spini, podoaba picturii ma atrage sa nu uit, imi desfateaza vederea ca o livada si, pe nesimtite, marirea lui Dumnezeu patrunde in suflet. Am privit rabdarea mucenicului, rasplata cununilor si ma aprind ca prin foc cu dorinta de a-l imita. Cazand la pamant ma inchin lui Dumnezeu prin mijlocirea mucenicului si ma mantui". Este schitat aici intr-un mod magistral efectul psihologic-educativ al icoanelor. Icoanele isi indeplinesc rolul instructiv prin faptul ca ne pun mereu in fata faptele trecute, minunile sau virtutile "spre slava, cinstea si cunoasterea celor care au invins si s-au distins in virtute", dar aceasta instruire se face cu un scop educativ : "Ca sa evitam cele rele si sa ravnim virtutile".
Pr Prof Viorel Ionita, Sfantul Ioan Damaschinul, aparator al cultului sfintelor icoane; text intreg la http://www.crestinortodox.ro/articol/69559-sfantul-ioan-damaschin-aparator-al-cultului-sfintelor-icoane
Postat de:
Parintele Constantin

marți, 3 martie 2009

Cuvantul Saptamanii

Fr. Alexander Schmemann:
Despre Post si despre Canonul Sf Andrei Criteanul

“Este important faptul ca ne intoarcem acum la ideea si experienta Postului ca o calatorie duhovniceasca al carei scop este sa ne treaca dintr-o stare spirituala in alta. Asa cum spus-o deja, marea majoritate a crestinilor de astazi neglijeaza acest scop al Postului si il privesc doar ca pe o perioada in timpul careia “trebuie” sa-si implineasca obligatia religioasa - Impartasania “o data pe an” - si sa se supuna unor restrictii alimentare ce urmeaza a fi inlocuite curand cu dezlegarea de dupa Pasti. Iar cand nu numai laicatul, dar si multi preoti, in acelasi timp, au acceptat aceasta idee simplista si formalista despre Post, adevaratul duh al Postului aproape ca a disparut din viata. Reconsiderarea liturgica si duhovniceasca a Postului este una din cele mai urgente cerinte, care nu poate fi realizata decat daca se intemeiaza pe o intelegere reala a ritmului si structurii liturgice a Postului.
La inceputul Postului, ca un “debut” al acestuia, ca un “acordaj” inainte de “armonia” deplina, gasim Marele Canon de pocainta al Sfantului Andrei Criteanul. Impartit in patru parti, este citit la Vecernia cea Mare, in serile primelor patru zile ale Postului. Canonul poate fi cel mai bine descris ca o plangere de pocainta care ne vorbeste despre proportiile si adancimea pacatului, tulburand sufletul cu jale, cainta si nadejde. Cu o maiestrie unica, Sfantul Andrei impleteste marile teme biblice - Adam si Eva, Raiul si caderea in pacat, Noe si Potopul, David, Pamantul fagaduintei si, in cele din urma, Hristos si Biserica - cu marturisirea pacatului si cu pocainta. Evenimentele istoriei sfinte sunt dezvaluite ca evenimente ale vietii mele, faptele lui Dumnezeu din trecut ca fapte indreptate spre mine si mantuirea mea, tragedia pacatului si a tradarii ca drama mea personala. Viata mea imi este prezentata ca o parte a luptei marete si atotcuprinzatoare dintre Dumnezeu si puterile intunericului care s-au razvratit impotriva Lui."
Articolul intreg la:
Postat de:
Parintele Constantin